25.8.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 248/75

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și parlamentele naționale „Revizuirea bugetului UE”

COM(2010) 700 final

2011/C 248/13

Raportor: dl Henri MALOSSE

Coraportor: dl Gérard DANTIN

La 19 octombrie 2010, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și parlamentele naționale „Revizuirea bugetului UE”

COM(2010) 700 final.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 31 mai 2011.

În cea de-a 472-a sesiune plenară, care a avut loc la 15 și 16 iunie 2011 (ședința din 16 iunie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 175 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă și 5 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Revizuirea bugetului UE nu este o chestiune de cifre, ci un instrument în sprijinul unui proiect politic. În prezent, Uniunea Europeană nu dispune de mijloacele bugetare necesare pentru a pune în practică nici strategia sa politică, nici angajamentele care decurg din noul Tratat de la Lisabona.

1.2   Criza economică și financiară declanșată în Statele Unite a afectat grav Europa și a provocat deficite din ce în ce mai mari, în cascadă, în majoritatea statelor membre. Această situație are în mod inevitabil repercusiuni asupra pregătirii perspectivelor financiare 2014-2020, însă Uniunea Europeană nu trebuie să fie o victimă acesteia.

1.3   În consecință, este nevoie de imaginație pentru a defini un „buget european inteligent”, care să confere UE mijloacele necesare înfăptuirii ambițiilor sale, fără a crește sarcina fiscală globală pe care o suportă cetățenii și întreprinderile.

1.4   Conceptul de „juste retour” trebuie exclus, întrucât este contrar valorilor de solidaritate și de beneficii reciproce, care caracterizează integrarea europeană. Trebuie însă aplicat principiul subsidiarității, transferând la nivel european ceea ce și-a pierdut sensul și eficiența pe plan național. CESE felicită Comisia Europeană pentru propunerea de a reveni la principiul resurselor proprii, care pot fi stabilite ex nihilo sau pot înlocui taxele naționale.

1.5   Bugetul european trebuie să fie consolidat și să aibă un efect de levier. CESE recomandă stabilirea unei complementarități între bugetele naționale și cel european, ceea ce ar permite realizarea unor economii de scară pentru îndeplinirea marilor obiective politice ale UE. Eficiența acțiunilor UE va fi la rândul ei sporită prin recurgerea de o manieră mai sistematică la împrumuturile BEI, la parteneriatele public-privat, precum și la crearea de euroobligațiuni pentru investiții.

1.6   Pe de altă parte, pentru a demonstra să fiecare euro va fi utilizat mai bine pe plan european, UE trebuie să facă o veritabilă reformă în materie de proceduri, prea complicate în prezent, și să își concentreze intervențiile pe proiecte vizibile pentru cetățean.

1.7   Singura modalitate prin care se poate câștiga pariul de a elabora un buget ambițios este de a cuceri opinia publică. Este motivul pentru care CESE dorește să se realizeze și să se publice studii privind costul așa-numitei opțiuni „non-Europa”, care să evidențieze dublarea eforturilor în bugetele naționale. Astfel, CESE se alătură inițiativei Parlamentului European și își va aduce contribuția la aceasta.

1.8   Pentru a fi credibil în fața cetățenilor europeni, bugetul UE trebuie să fie exemplar în materie de guvernanță, eficacitate, transparență și control al cheltuielilor administrative.

2.   În căutarea unei noi ambiții

2.1   În comunicarea sa, Comisia nu-și ascunde dorința de a defini o abordare ambițioasă pe care să fondeze perspectivele financiare ale UE după 2013. CESE își exprimă satisfacția pentru faptul că Tratatul de la Lisabona a deschis calea pentru o Uniune Europeană dotată cu o puternică identitate politică.

2.2   CESE este de acord cu Comisia asupra faptului că noțiunea de „juste retour” reprezintă în prezent o problemă mai puțin importantă decât era la începutul construcției europene. O astfel de noțiune, care a denaturat de prea multe ori funcționarea construcției europene, parazitând dezbaterile cu privire la aceasta, este în mare măsură la originea neajunsurilor, întârzierilor și eșecurilor ei. Ea este contrară spiritului unei uniuni între state și popoare și oricărui argument economic rațional. Într-adevăr, într-o uniune economică, monetară și politică, beneficiile și valoarea adăugată trebuie să fie prin natura lor în folosul tuturor. Toate progresele realizate de Uniunea Europeană s-au bazat pe efectul multiplicator al unei puneri în comun, care este la antipodul conceptului de „juste retour”.

2.3   Pe baza acestor considerente, Comitetul aprecia încă din 2008 că „definirea politicilor bugetare nu poate face abstracție de o alegere fundamentală, aceea dintre federalism și sistemul interguvernamental. Este limpede că nivelul progresului integrării europene se măsoară și în funcție de modalitățile de finanțare a bugetului” (1).

2.4   Astfel, Comitetul dorește de asemenea să se tragă toate învățămintele de pe urma unei analize obiective a funcționării bugetului, astfel cum este acesta în prezent. Comisia atrage atenția pe bună dreptate asupra întârzierilor în lansarea programelor, asupra complexității inerente sistemului și asupra descentralizării execuției bugetare, care nu a avut efecte pozitive. Aceste disfuncții trebuie analizate în profunzime, cu participarea tuturor actorilor interesați, astfel încât să se tragă învățămintele necesare corectării lor.

2.5   CESE susține cele patru priorități majore enunțate de Comisie: punerea în aplicare a priorităților de acțiune fundamentale, consolidarea valorii adăugate, obligația de rezultat, optimizarea avantajelor reciproce ale solidarității. CESE dorește, de asemenea, să adauge un alt imperativ, și anume pe cel al vizibilității.

2.5.1   Bilanțul actual al intervențiilor bugetare din UE nu este satisfăcător din acest punct de vedere. Această deficiență reprezintă un obstacol pentru integrarea europeană, deoarece face mai dificil un sprijin real din partea cetățenilor și furnizează argumente statelor membre pentru frânarea creșterii bugetului european. Ea trebuie remediată atât la nivelul procedurii bugetare, care este netransparentă pentru cetățeni, cât și la cel al cheltuielilor operaționale, prea frecvent confidențiale, risipite pe proiecte prea mici sau disimulate în cadrul unor cofinanțări complexe.

2.6   Pentru CESE, o astfel de reorientare a politicii bugetare a UE trebuie să contribuie în mod direct la îndeplinirea obiectivului de reformare a metodei comunitare, fapt revendicat explicit în avizul său din octombrie 2010, care a fost adoptat cu o majoritate foarte largă (2).

3.   În căutarea unei mai bune complementarități între nivelul național și nivelul european

3.1   CESE nu poate accepta ca procesul de integrare europeană, condiționat de mijloacele bugetare care îi sunt acordate, să fie deturnat de chestiunea reducerii deficitelor publice. O astfel de concepție ar pune direct sub semnul întrebării ambițiile politice ale Uniunii Europene care decurg din Tratatul de la Lisabona și din Strategia Europa 2020.

3.2   Astfel, CESE propune să se organizeze o complementaritate între bugetele naționale și bugetul european, în jurul obiectivelor comune, mai ales prin intermediul contractelor de parteneriat în materie de dezvoltare și de investiții, prevăzute în Strategia 2020. Aceasta ar reprezenta o combinare „inteligentă” a mijloacelor naționale cu cele europene, pentru a realiza economii de scară, pentru a obține un efect de levier și pentru a reduce deficitele bugetelor naționale datorită efectelor pozitive ale punerii în comun a resurselor.

3.3   În acest scop, Comitetul solicită Comisiei să pună la dispoziție mijloacele necesare pentru a actualiza fără întârziere evaluarea costurilor opțiunii „non-Europa”, care nu au mai fost calculate de la Raportul Cecchini (3), prezentat de Comisie în urmă cu 23 de ani. Comitetul își exprimă satisfacția cu privire la intenția exprimată de Parlamentul European de a lua el însuși o inițiativă în acest domeniu. În ceea ce-l privește, Comitetul intenționează să participe pe deplin la lucrările în acest domeniu și să-și aducă contribuția activă la această actualizare.

3.3.1   Cetățenii și contribuabilii europeni trebuie să cunoască valoarea facturii pe care sunt nevoiți să o achite în prezent, din cauza costurilor duble inutile pe care le implică compartimentările persistente atât în domeniile administrative, cât și în cele economice. Aceștia ar trebui să fie informați cu privire la „economiile de scară” de care ar putea beneficia politicile publice europene printr-o integrare europeană mai accentuată. De exemplu, nerealizarea Europei transporturilor, obiectiv înscris în Tratatul de la Roma, este plătită în fiecare zi de către cetățeni, sub forma întârzierilor și perturbărilor din trafic, precum și de întreprinderi, prin anumite pierderi în materie de productivitate. Același lucru este valabil și în legătură cu deschiderea insuficientă a pieței achizițiilor publice, deși Raportul Cecchini estima că deschiderea acestora ar putea genera 2 milioane de noi locuri de muncă.

3.4   CESE insistă în mod deosebit asupra efectului de antrenare a dezvoltării economiei, pe care am fi îndrituiți să îl așteptăm de la o revalorizare a bugetului european bazată pe astfel de economii de scară. Contrabalansând, prin astfel de creșteri ale productivității, efectele de depreciere pe care le au măsurile severe de restabilire a echilibrului finanțelor publice adoptate de state, am putea concilia necesitățile de severitate bugetară în fața deficitelor și nevoia de relansare economică și socială menită să scoată Europa din criză și dintr-o creștere „precară”.

3.5   Sprijinul adus astfel economiei ar avea la rândul său implicații pozitive asupra veniturilor fiscale și deci asupra redresării conturilor publice. O revalorizare inteligentă a bugetului european ar trebui să permită amorsarea și întreținerea unui cerc economic și bugetar virtuos, bazat pe o exploatare comună a complementarităților reciproce. Astfel, dezvoltarea acestor complementarități între nivelul național și nivelul european reprezintă condiția unei consolidări durabile a creșterii economice și a gradului de ocupare a forței de muncă în Europa.

4.   Atingerea unei autonomii bugetare crescute

4.1   CESE consideră că mărirea bugetului european în sine pare a fi nu numai de dorit, ci chiar necesară, având în vedere amploarea noilor provocări care necesită un răspuns comun.

4.2   În acest scop, CESE susține propunerea Comisiei Europene privind supremația unui sistem bazat pe resurse proprii, în care veniturile ar ajunge direct în bugetul Uniunii Europene, fără a trece prin nivelul național. CESE consideră că o reformă eficace a bugetului european nu va putea fi realizată fără reinstaurarea resurselor proprii autonome, bine orientate și durabile, care să înlocuiască contribuțiile naționale, introduse începând cu 1980 cu un coeficient corectiv special în beneficiul Regatului Unit și ulterior perpetuate prin acordul de la Fontainebleau, din 1984, contribuții care întrețin conceptul eronat de juste retour.

4.3   Comitetul apreciază diversitatea propunerilor pentru noi resurse, prezentate de Comisie în comunicarea sa, în special a celor privind tranzacțiile financiare și CO2. Fără a se pronunța în această etapă cu privire la natura noilor resurse proprii, CESE subliniază necesitatea de a însoți toate propunerile în acest domeniu de o analiză a impactului, care să permită o mai bună evaluare a acestora. De asemenea, Comitetul dorește să se exploreze posibilitatea de a transfera taxele sau fracțiunile de taxe existente de la nivel național către nivelul european, după modelul mecanismului pentru TVA. În această privință, ar putea fi avută în vedere o fracțiune din impozitul pe profit, dacă acesta ar dispune de o bază de impozitare comună, astfel cum propune Comisia Europeană.

4.4   De la o astfel de reformă, CESE așteaptă o posibilă înlăturare, în final, a coeficienților corectivi naționali, care nu se vor mai justifica într-un buget european reformat, asigurând o mai mare valoare adăugată pentru toate statele membre.

4.5   CESE insistă, de asemenea, pe trei principii pe care le consideră necesare pentru reușita unei reforme a resurselor bugetului european:

4.5.1

Sarcina fiscală nu ar trebui să crească în Europa ca urmare a reformei resurselor proprii.

4.5.2

Noile posibile impozite europene nu ar trebui să aibă efecte discriminatorii prea importante datorate specificităților naționale, în cazul anumitor state membre, și nici să perturbe activitățile întreprinderilor cu sediul în Uniunea Europeană. În plus, acestea nu ar trebui să reprezinte o sarcină exagerată pentru cetățeni, mai ales pentru cei mai defavorizați, așa cum se întâmplă în cazul TVA-ului.

4.5.3

Reorganizarea ar trebui să contribuie la o raționalizare și la un echilibru mai bun al presiunii fiscale globale, în conformitate cu obiectivele de competitivitate și de ocupare a forței de muncă ale Uniunii. De asemenea, cheltuielile europene ar trebui să fie concentrate mai mult asupra priorităților UE și asupra domeniilor în care se pot realiza economii de scară. În opinia CESE, aceasta este o condiție prealabilă necesară pentru o creștere semnificativă a bugetului european.

4.6   În sfârșit, CESE consideră că, până când UE va atinge un nivel de integrare mai mare, am putea pune în practică formule inovatoare care să combine, prin intermediul agențiilor specializate sau prin orice altă formulă, bugetele naționale și bugetul european în domenii precum cercetarea și dezvoltarea, inovarea, asistența pentru dezvoltare sau finanțarea marilor infrastructuri. Astfel de formule ar permite o integrare reală a priorităților și mijloacelor, păstrând în același timp capacitatea de control al fiecărui nivel politic de competență, fie el european sau național.

5.   Pentru intervenții mai bine orientate către valoarea adăugată europeană

5.1   Comitetul subliniază necesitatea de a se asigura un buget adecvat obiectivelor și angajamentelor asumate în Strategia Europa 2020. Pe lângă mijloacele bugetare respective, aceasta implică legături vizibile între intervențiile prevăzute în acest buget și diferiții piloni ai Strategiei Europa 2020.

5.2   Comitetul insistă în mod deosebit pe necesitatea unor intervenții bugetare eficiente în domeniile în care Uniunea s-a angajat, și anume, în primul rând, consolidarea uniunii economice și monetare, consolidarea solidarității statelor membre ale UE, precum și punerea în aplicare a noilor politici care decurg din Tratatul de la Lisabona: energia și clima, justiția și afacerile interne, politica externă.

5.3   Crizele recente din zona euro au subliniat necesitatea de a dezvolta cu precădere solidaritatea în cadrul uniunii economice și monetare. În situații de urgență, mijloacele disponibile ale bugetului european au avut ele însele o contribuție utilă, anticipând crearea Fondului de stabilizare. Decizia de a integra acest mecanism de stabilizare în cadrul tratatului constituie o etapă nouă a solidarității europene, dar și a ambiției sale de integrare politică și economică, în vederea unei consolidări durabile a uniunii economice și monetare, care constituie un progres central al construcției europene și al coeziunii economice și sociale din cadrul pieței sale unice. Relansarea uniunii economice, cu precădere, este urgentă, ea rămânând în urma uniunii monetare și fragilizând-o. Dacă acest decalaj nu este redus, nu vor putea exista perspective de reușită pentru Strategia Europa 2020. Această perspectivă ar fi meritat să fie examinată mai în profunzime în documentul Comisiei.

5.4   Cealaltă prioritate majoră pentru bugetul european este, după cum subliniază pe bună dreptate Comisia, consolidarea politicilor aparținând triunghiului magic „cercetare, inovare, educație”, care se află în centrul provocării globalizării.

5.4.1   Cu toate acestea, nu cu un buget reprezentând doar 4 % din bugetul pentru cercetarea publică din Europa vom putea schimba fundamental datele problemei în confruntarea cu provocările mondiale. Trebuie să găsim mijloacele, mai ales pe cele financiare, de a transforma programele europene în veritabile instrumente pentru creșterea competitivității industriei europene.

5.4.2   Integrarea, într-un fel sau altul, a programelor naționale și a programului-cadru european de cercetare este indispensabilă pentru obținerea unor economii de scară și a unui efect de masă. De asemenea, va trebui să ne asigurăm că aceasta se concentrează pe sectoare-cheie, va trebui să se țină seama de situațiile naționale specifice de la care se pleacă și să se remedieze disfuncționalitățile constatate, în special procedurile administrative greoaie și lente.

5.4.3   Politica europeană de inovare trebuie să constituie o bază fundamentală, în centrul cercetării europene, deși până acum nu a fost tratată de Comisie decât ca un produs secundar al activităților de cercetare. Comisia Europeană avea datoria de a propune o schimbare de direcție, propunere formulată în recenta comunicare „Inițiativa emblematică Europa 2020 – O Uniune a inovării” [COM(2010) 546 final].

5.4.4   CESE reamintește în special revendicările sale prezentate anterior în favoarea unei politici mult mai ambițioase, care să combine un sprijin pentru spiritul antreprenorial, o decompartimentare a rețelelor naționale de sprijinire și de difuzare a inovării și o politică europeană în materie de clustere, care să permită apariția „campionilor europeni” în locul „campionilor naționali”. Comitetul își exprimă satisfacția pentru decizia de a pune la punct o coordonare consolidată, în vederea creării unui brevet comunitar. Concretizarea acestuia trebuie să aibă loc în cel mai scurt timp posibil, pentru a se pune capăt unei situații care reprezintă, de zeci de ani, un handicap grav pentru competitivitatea UE.

5.4.5   În domeniul educațional, CESE a pledat pentru inițiative mai ambițioase, și anume înființarea noilor „școli europene” deschise tuturor, ca garanție a unei identități europene consolidate, emergența unor veritabile universități europene (4), precum și o politică europeană vizând noi competențe pentru noi locuri de muncă (5).

5.4.6   Comisia Europeană ar trebui să acorde o mai mare atenție analizelor obiective privind efectele politicilor UE și asigurării unei corelații exacte a informațiilor cuprinse în anexe cu documentul principal.

5.5   Politica de coeziune economică, socială și teritorială participă, de asemenea, direct la exprimarea unei solidarități europene. CESE se va opune oricărei încercări de desființare a acestei politici, care reprezintă simbolul unei uniuni „între popoare”. CESE solicită însă să fie reformată, în vederea sporirii eficacității, în special prin simplificarea modalităților de administrare, prin plasarea unui accent sporit pe proiectele emblematice vizând priorități europene și prin asigurarea unei participări mai strânse a actorilor economici și sociali. În acest context, UE trebuie să ia măsuri împotriva excluderii categoriilor de populație celor mai fragile, și, date fiind trăsăturile lor specifice, să susțină țările și regiunile cele mai îndepărtate și cele mai dezavantajate, pentru a le permite să participe pe deplin la progresul economic și social. Din această perspectivă, având în vedere situația în materie de ocupare a forței de muncă, Fondul social european este instrumentul căruia trebuie să i se acorde prioritate pentru punerea în practică a Strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă, mai ales sub aspectul finanțării acestuia. Aceasta trebuie să se afle în centrul strategiei privind creșterea favorabilă incluziunii din cadrul Strategiei Europa 2020.

5.6   Una din marile priorități ale bugetului comunitar, aflată în legătură directă cu obiectivul vizând o Uniune în același timp mai eficace, mai solidară și mai aproape de cetățeni, ar trebui să fie aceea de investi mai mult în bunurile publice europene. Această prioritate este menționată pe bună dreptate de către Comisie. Va trebui însă ca ea să fie detaliată și concretizată. Din punctul său de vedere, CESE intenționează să aprofundeze procesul de reflecție împreună cu actorii economici și sociali, în vedere clarificării nevoilor și obiectivelor. CESE se concentrează deja pe mai multe exigențe în acest domeniu:

5.6.1   În primul rând, CESE subliniază necesitatea de a dezvolta veritabile servicii de interes general la scară europeană, complementar cu administrațiilor naționale și în parteneriat cu utilizatorii europeni, astfel încât să se asigure buna organizare și securitatea Uniunii în domeniile care țin de responsabilitatea sa colectivă.

5.6.1.1   Aceasta privește în special organizarea pieței interne și a vămilor, dar și noile domenii în care statele membre au decis să îi transfere competențe: politica în domeniul imigrației și azilului, cea în domeniul justiției și afacerilor interne, crearea serviciului diplomatic european și acțiunile externe, precum și protecția frontierelor externe.

5.6.2   CESE subliniază, de asemenea, necesitatea consolidării investițiilor transeuropene în infrastructură, inclusiv pentru a sprijini aceste servicii europene de interes general și pentru a le permite să funcționeze corect. S-au acumulat prea multe întârzieri de la publicarea Cărții albe a Comisiei, prezentată de Jacques Delors în 1993, ale cărei propuneri și metodologie abia dacă au fost puse în practică. O mare parte a teritoriului european, mai ales țările care au aderat recent, sunt excluse din marile fluxuri de schimburi din cauza acestor deficiențe. Dintre prioritățile în materie de infrastructură, CESE insistă asupra proiectelor structurante, cum ar fi caietele de sarcini pentru cerul unic european (6), liniile feroviare de mare viteză sau rețelele de canale navigabile. Mari investiții de dimensiune europeană sunt necesare și în materie de politică energetică, pentru a se asigura o independență cât mai mare a aprovizionării și pentru a se investi în siguranță, eficacitate și energii regenerabile.

5.6.3   Vom menționa, de asemenea, investițiile comune inovatoare necesare pentru a face față noilor provocări legate de competitivitate sau de securitate, din domeniul telecomunicațiilor, protecției mediului sau protecției civile.

5.7   În ceea ce privește politica agricolă comună (PAC), CESE reamintește poziția sa (7), în favoarea reformării acesteia. Este vorba de o adapta noilor provocări fără însă a o renaționaliza și fără a abandona principiile sale care s-au dovedit valoroase: solidaritatea internă și externă, calitatea producției alimentare, preferința comunitară, coeziunea teritorială în favoarea zonelor rurale, în special a zonelor de munte și a celor insulare. Una dintre misiunile prioritare ale PAC constă în promovarea rolului agricultorilor. Pe de altă parte, ea trebuie să contribuie la gestionarea durabilă a resurselor naturale, permițând formularea unui răspuns concret la marile provocări ce țin de combaterea schimbărilor climatice, de protecția mediului și a biodiversității (8).

5.8   În ceea ce privește politica externă și politica în domeniul asistenței pentru dezvoltare în favoarea țărilor terțe, CESE reamintește poziția sa în favoarea unei raționalizări a reprezentanțelor UE și ale statelor membre, precum și a unei creșteri a eficienței asistenței europene, complementar cu ajutoarele naționale și în parteneriat mai strâns cu actorii economici și sociali direct interesați.

5.9   În domeniul asistenței pentru dezvoltare, ale cărei modalități de utilizare trebuie monitorizate, CESE consideră că ar fi oportun ca de acum înainte să se combine programele naționale și europene, atât în interesul eficacității și coerenței, cât și pentru a se acorda mai multă vizibilitate asistenței europene. În această privință, CESE reamintește că el se află la originea clauzei din acordurile de la Cotonou, care rezervă 15 % din ajutoarele furnizate prin FED acțiunilor desfășurate de către actori nestatali. Comitetul propune ca acest principiu să fie aplicat și extins la toate programele de dezvoltare.

6.   În căutarea eficienței

6.1   În etapa dificilă pe care o traversează finanțele publice europene, bugetul european trebuie să dea un exemplu de bună guvernanță. Fără a cădea în capcana demagogiei ieftine cu privire la cheltuielile administrative ale instituțiilor europene, mult mai mici decât cele ale administrațiilor naționale (de exemplu, Comisia Europeană nu are mai mulți angajați decât primăria orașului Paris!), CESE recomandă să se ia măsuri pentru a demonstra o participare vizibilă a instituțiilor europene la economiile administrative inițiate de statele membre. În același timp, în cadrul procedurilor de recrutare și de promovare, instituțiile, inclusiv CESE, trebuie să fie atente la principiul egalității de șanse și al nediscriminării înscrise în tratat. CESE subliniază însă că buna guvernanță implică și acordarea de mijloace societății civile europene pentru a participa pe deplin la dezbaterea europeană.

6.2   Ajutoarele acordate prin bugetul european statelor membre ar trebui să fie supuse ele însele unei condiționalități mai stricte, în special în ceea ce privește respectarea de către beneficiari a reglementărilor comunitare și a hotărârilor CJCE, precum și verificarea compatibilității lor cu normele de concurență.

6.3   În fața provocărilor legate de convergența politicilor economice în cadrul UEM, trebuie, de asemenea, ca ajutoarele să fie orientate mai bine în funcție de condițiile de conformare cu disciplina impusă de „Pactul euro plus”.

6.4   Ajutoarele acordate țărilor terțe ar trebui să fie condiționate de posibilitatea de a urmări utilizarea acestora, în raport cu angajamentele acestora, în special în ceea ce privește reformele economice și sociale necesare pentru adaptarea la o situație de deschidere, parteneriatele și participarea actorilor socioprofesionali din societatea civilă.

6.5   Dezvoltarea euro și necesitatea de a consolida coeziunea zonei euro în fața piețelor oferă, de asemenea, prilejuri care în prezent nu sunt valorificate suficient, pentru politici inovatoare în materie de acordare de credite la scară europeană, sporind impactul ajutoarelor acordate prin intermediul bugetului european. CESE recomandă, mai întâi, o coordonare consolidată între BCE, Eurogrup și BEI. El salută rezultatele încurajatoare obținute de primele „euroobligațiuni” și dorește extinderea acestora în domeniile formării profesionale, cercetării, industriei și infrastructurilor europene. În paralel, ar putea fi utilizată constituirea „Trezoreriei Europene”, cu condiția respectării unor condiții și a unei discipline stricte, pentru a pune în comun o parte importantă a datoriilor statelor membre. Prin aceste instrumente se afirmă solidaritatea internă a Uniunii Europene, acestea făcând în același timp dovada angajării sale politice în favoarea ireversibilității monedei euro.

6.6   CESE pledează pentru o mai bună procedură de identificare a proiectelor care urmează a fi susținute de Uniunea Europeană, astfel încât acestea să se concentreze mai mult pe zonele cu cel mai mare potențial de valoare adăugată europeană. În consecință, CESE solicită o aplicare mai suplă a regulii de „adiționalitate”, care nu ar trebui evaluată pe fiecare proiect în parte, ci în mod global, în cadrul parteneriatelor strategice cu statele membre.

6.7   O accelerare a procedurilor de definire a priorităților și de alocare a creditelor bugetare poate permite, de asemenea, să se răspundă anumitor necesități. CESE a recomandat deja să se exploreze posibilitatea de a se recurge de o manieră mai generalizată fie la agenții specializate, fie la „subvenții globale”, care să fie atribuite unor entități apropiate de nivelul local, cum ar fi regiunile sau organizațiile societății civile. Această ultimă tehnică, pe care CESE o preferă, și-a dovedit eficacitatea în domeniul politicii regionale, putând fi extinsă la toate inițiativele financiare a UE.

6.8   Pentru marile proiecte de investiții, recursul la împrumuturi de la BEI, precum și la finanțări private trebuie de asemenea încurajat printr-un cadru juridic, astfel cum a fost formulat acesta într-un aviz recent al CESE (9). Dezvoltându-se la o altă scară, acest cadru ar permite recuperarea întârzierilor europene în materie de infrastructură și finanțarea marilor proiecte tehnologice, de care depinde competitivitatea noastră în contextul globalizării.

6.8.1   De asemenea, CESE consideră că pentru situațiile de urgență s-ar putea impune o mai mare flexibilitate și mecanisme mai bine adaptate, cum este cazul Fondului de ajustare la globalizare (10).

---

(1)  Avizul CESE privind reforma bugetului UE și finanțarea viitoare, JO C 204 din 9.8.2008, p. 113.

(2)  Avizul CESE privind înnoirea metodei comunitare (linii directoare), JO C 51 din 17.2.2011, p. 29.

(3)  Raportul Cecchini - „Le coût de la non-Europe” (Costul opțiunii „non-Europa”), Paolo CECCHINI, 1988.

(4)  Avizul CESE pe tema „Universități pentru Europa”, JO C 128, 18.5.2010, p. 48.

(5)  Avizul CESE „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, JO C 128, 18.5.2010, p. 74.

(6)  Avizul CESE privind cerul unic european, JO C 182 din 4.8.2009, p. 50.

(7)  Avizul CESE privind consolidarea modelului agroalimentar european, JO C 18 din 19.1.2011, p. 1.

(8)  Avizul CESE pe tema „PAC în perspectiva anului 2020”, JO C 132 din 3.5.2011, p. 63.

(9)  Avizul CESE privind investițiile private și publice, JO C 51 din 17.2.2011, p. 59.

(10)  Avizul CESE privind reforma bugetului UE și finanțarea viitoare, JO C 204 din 9.8.2008, p. 113.

---