Publicarea unei cereri în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare

2010/C 321/11

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (1). Declarațiile de opoziție trebuie să parvină Comisiei în termen de șase luni de la data prezentei publicări.

DOCUMENT UNIC

REGULAMENTUL (CE) NR. 510/2006 AL CONSILIULUI

„LIQUIRIZIA DI CALABRIA”

NR. CE: IT-PDO-0005-0644-24.09.2007

IGP ( ) DOP ( X )

1.   Denumire:

„Liquirizia di Calabria”

2.   Statul membru sau țara terță:

Italia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar:

3.1.   Tip de produs:

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1:

Denumirea de origine protejată „Liquirizia di Calabria” este rezervată exclusiv lemnului-dulce proaspăt sau uscat și extrasului de lemn-dulce. Acest lemn-dulce trebuie să provină din culturi și plante spontane de Glychirrhiza glabra (Fam. Leguminoase), „varietatea tipică” denumită „Cordara” în Calabria.

În momentul punerii în vânzare, DOP „Liquirizia di Calabria” prezintă următoarele caracteristici:

3.3.   Materii prime (numai pentru produsele prelucrate):

—

3.4.   Hrană pentru animale (numai pentru produsele de origine animală):

—

3.5.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată:

Toate fazele de producție, de la cultivare la recoltare, inclusiv operațiunile de uscare și transformare, trebuie să aibă loc în aria delimitată la punctul 4.

3.6.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc.:

„Liquirizia di Calabria” (DOP) se comercializează în ambalaje de carton, sticlă, metal, ceramică, polipropilenă, PEHD sau orice alt material acceptat de legislația în vigoare în domeniul ambalării produselor alimentare. Greutatea ambalajelor poate varia între 5 g și 25 kg. Însă fiecare ambalaj trebuie sigilat în așa fel încât atunci când este deschis, să se rupă sigiliul.

3.7.   Norme specifice privind etichetarea:

Pe etichetă trebuie să figureze logoul denumirii, numărul de ordine atribuit de autoritatea de control, precum și data la care a fost ambalat produsul conținut în fiecare ambalaj individual. Logoul denumirii de origine protejată „Liquirizia di Calabria” reprezintă, stilizat, un romb cu laturile egale și unghiuri de 90°. Întregul logo imprimat trebuie să aibă înălțimea și lățimea de cel puțin 0,5 cm. Logoul denumirii poate fi imprimat în toate culorile.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice:

Zona de producție a „Liquirizia di Calabria” cuprinde toate teritoriile comunale menționate în detaliu în caietul de sarcini, în care se înregistrează prezența spontană sau cultivată a plantei Glycyrrhiza glabra, „varietatea tipică” denumită „Cordara” în Calabria până la o înălțime de 650 m deasupra nivelului mării. Această zonă este delimitată în nord de masivul Pollino, care coboară lin înspre nord-est până la teritoriul Rocca Imperiale, care marchează granița cu regiunea Basilicata. Zona cuprinde teritoriile văii Crati care se întind pe cele două maluri ale fluviului care curge de la sud la nord, traversează câmpia Sibari și se varsă în partea de nord-est a Mării Ionice. Pe versantul tirenian, zonele în cauză sunt cele cuprinse, de la nord la sud, între teritoriul comunal Falconara Albanese și Nicotera. Pe versantul ionic, sunt incluse, pornind din nord, zonele din câmpia Sibari, câmpia întinsă din regiunea Crotone până la extremitatea cea mai îndepărtată a Calabriei.

5.   Legătura cu aria geografică:

5.1.   Specificitatea ariei geografice:

Aria istorică de producție a lemnului-dulce era zona de coastă a Calabriei, în special zona principală situată între comunele Villa Piana, Cerchiara di Calabria, Cassano-Sibari, Corigliano Calabro și Rossano, situate în câmpia Sibari, datorită predispoziției naturale a solurilor silicioase din câmpie, bogate în schelet și cu un factor pH neutru. Și din punct de vedere climatic, câmpia Sibari, unde și astăzi se concentrează cea mai mare parte a producției de lemn-dulce, prezintă condiții favorabile răspândirii acestei plante, dat fiind faptul că munții se află aproape și nu bate vântul, iar Pollino și Sila formează o barieră naturală. Plantele de lemn-dulce cresc spontan sau sunt cultivate de-a lungul litoralului și se răspândesc din câmpiile de pe coasta tireniană (Lamezia, Falerna, Nocera Tirenese …) și de pe cea ionică (Crotone, Isola Capo Rizzuto, Chiaravalle, Badolato, Roccella Jonica …) în zonele colinare din interior, făcându-și loc prin văile principalelor râuri calabreze până la formele de relief din interior care, datorită conformației lor speciale, beneficiază de efectele benefice ale mării. Iată cum se explică faptul că lemnul-dulce este prezent, cu aceleași caracteristici, chiar la câțiva kilometri de coastă. Clima, mediteraneeană prin excelență, cu veri lungi, calde și uscate și ierni blânde, favorizează răspândirea omogenă a Glychyrrhiza glabra varianta tipică (denumită „Cordara”) în toată zona respectivă.

5.2.   Specificitatea produsului:

Denumirea de origine protejată „Liquirizia di Calabria” se deosebește în mod clar de alte varietăți asemănătoare din punct de vedere chimico-fizic, datorită prezenței unor metaboliți secundari, printre care se numără principiul activ care definește caracteristicile comerciale și farmaceutice ale produsului: glicirizina. Este vorba de o saponină prezentă în lemnul-dulce din Calabria în procentaj mediu mai mic decât în cazul altor specii și varietăți, acesta fiind însuși motivul pentru care este căutat pe piață. Rezultatele unor studii recente au pus și mai mult în evidență faptul că lemnul-dulce de Calabria este diferit de cel provenit din alte regiuni limitrofe, întrucât conținutul de acid glicirizic este net inferior celui din rădăcinile care provin din alte regiuni, iar conținutul de zaharuri este mai mic.

Un alt studiu referitor la fracțiunea volatilă a pus în evidență faptul că există o diferență netă între compoziția lemnului-dulce de Calabria și cea a altor varietăți italiene sau străine. În final, în urma unei comparații cu extracte de lemn-dulce din alte țări, s-a observat că lemnul-dulce de Calabria are o compoziție diferită în ceea ce privește compușii fenolici, atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ.

Se observă, în special, o cantitate mai mică de liquiritigenin și isoliquiritigenin, în timp ce Licochalcone A este prezentă în cantități mai mari, iar în alte eșantioane este fie absentă, fie prezentă împreună cu Licochalcone B.

5.3.   Legătura cauzală dintre aria geografică și calitatea sau caracteristicile produsului (pentru DOP) sau o calitate anume, reputația sau alte caracteristici ale produsului (pentru IGP):

Calabria este o regiune care, datorită configurației sale geografice și orografice, prezintă caracteristici absolut unice față de celelalte regiuni italiene.

Extremitate a peninsulei italiene, Calabria este considerată o peninsulă lungă și îngustă, înconjurată de mare pe o lungime de aproximativ 800 km. Calabria este comparabilă cu regiunea Puglia în ceea ce privește anumite aspecte, însă există și elemente care indică faptul că aceste două regiuni sunt total diferite. De fapt, Calabria este împărțită longitudinal în două părți de lanțurile muntoase înalte ale Apeninilor, element absolut unic în panorama regiunilor italiene.

Configurația geografică și orografică a Calabriei creează condiții biologice, pedologice și climatice absolut unice, foarte diferite de restul peninsulei în ceea ce privește temperaturile medii, amplitudinea termică, umiditatea, precipitațiile, vântul, prezența soarelui și radiațiile solare, precum și temperatura solului, elemente amplu prezentate de numeroase studii științifice. De-a lungul secolelor, acest mediu special a exercitat asupra acestei specii o mare presiune de adaptare, deci selectivă, condiționând performanțele acesteia în ceea ce privește compoziția, nutriția și aromele aflate la originea definirii unui chemotip specific: „Liquirizia di Calabria”.

Acest tip special de lemn-dulce este un semn distinctiv al regiunii Calabria, fapt bine cunoscut încă din secolul XVII, așa cum rezultă din numeroase documente, printre se numără faimosul „Tratat de terapeutică și farmacologie” vol. I (1903), în care se arată că: „Specia din care provine este Glycyrrhiza Glabra (Leguminose Papillonacee), din sud-vestul Europei. În unele cazuri, rădăcina este cunoscută sub numele de Liquirizia di Calabria, pentru a marca diferența față de lemnul-dulce din Rusia, mai deschis la culoare, care se obține din Glycyrrhiza Glandulifera sau Echinata, care crește în sud-estul Europei.”

În plus, în cea de a paisprezecea ediție (1928) a celebrei Encyclopaedia Britannica, se menționează că „ … The preparation of the juice is a widely extended industry along the Mediterranean coast: but the quality best appreciated in Great Britain is Made in Calabria …”.

Opinia exprimată în Encyclopaedia Britannica este confirmată de un raport al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii intitulat „The licorice plant” (1985).

Denumirea „Liquirizia di Calabria” corespunde unui „produs” complex, născut din interacțiunea naturii cu opera omului, care s-a transmis de-a lungul secolelor și care s-a ridicat la rang de tradiție a regiunii Calabria (așa cum se ilustrează în tabloul lui Saint-Non care datează de la sfârșitul secolului XVIII, starea oamenilor din Calabria). Producătorii de lemn-dulce („i concari”) menționați de Vincenzo Padula (1864) în documentul SVIMEZ Plante medicinale în Calabria: baze și perspective în 1951; Smoala și lemnul-dulce în zonele rurale din provincia Consenza în secolul XVIII: forme de industrie și mână de lucru, de Augusto Placanica (1980), fabricile de lemn-dulce („conci”) și producția de suc de lemn-dulce în Calabria, de Gennaro Matacena (1986) în industria dulciurilor. Fabricile de lemn-dulce și lemnul-dulce din regiunea Cosenza în secolele XVIII-XX, de Vittorio Marzi și alții (1991) și multe alte texte publicate în perioada 1700-2000.

În cea de a doua jumătate a secolului XVIII, în Calabria, cultura lemnului-dulce se întindea de-a lungul întregului litoral ionic, în special la frontierele nordice cu Lucania și în vasta câmpie Sibari, până la Crotone și Reggio Calabria, unde se găsea din abundență. Se găsea din abundență și în valea Crati, care, de la Cosenza coboară către câmpia Sibari, precum și pe porțiuni întinse din zona de coastă tireniană.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini:

Actuala administrație a lansat procedura națională de opoziție prin publicarea propunerii de recunoaștere a DOP „Liquirizia di Calabria” în Gazzetta Ufficiale della Repubblica Italiana nr. 180 din 4 august 2007. Textul consolidat al caietului de sarcini poate fi consultat pe site-ul internet:

(1)  JO L 93, 31.3.2006, p. 12.