27.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 79/58

1.

subliniază că autorităţile locale şi regionale vor fi cele dintâi care vor aplica legislaţia europeană privind componentele esenţiale ale sistemului european comun de azil (SECA); reiterează recomandările cuprinse în primul său aviz privind sistemul european comun de azil (SECA), adoptat în cea de-a 74-a sesiune plenară (CdR 177/2007 fin);

2.

identifică, în acest al doilea aviz al său privind SECA, anumite chestiuni specifice suplimentare legate de programul de acţiuni în general şi de legislaţia propusă în particular, reluând totodată ideile cuprinse în primul aviz;

3.

îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că documentele examinate în prezentul aviz nu acordă importanţa cuvenită dimensiunii locale şi regionale. Integrarea dimensiunii locale şi regionale este totuşi necesară, atât pentru asigurarea unei puneri în aplicare eficiente a SECA II, cât şi pentru respectarea principiului subsidiarităţii;

4.

apreciază recunoaşterea faptului că, în acest domeniu, armonizarea trebuie asociată cu creşterea standardelor, însă în anumite condiţii. În special, Comitetul observă că autorităţile locale şi regionale vor avea de suportat anumite costuri;

5.

subliniază că, în măsura în care sistemul european comun de azil priveşte solicitanţii de azil şi refugiaţii, acesta trebuie să se conformeze principiilor Convenţiei Naţiunilor Unite din 1951 privind statutul refugiaţilor şi să nu implice sau să permită scăderea acestor standarde;

6.

salută faptul că un element cheie al planului de acţiune şi al legislaţiei asociate îl constituie unificarea abordărilor în materie de azil şi a formelor de protecţie subsidiară. Aceasta este importantă, întrucât recunoaşte limitele definiţiei noţiunii de refugiat şi faptul că multe dintre persoanele care doresc protecţie internaţională nu corespund statutului de refugiat în sensul strict al cuvântului (de exemplu, persoanele care îşi părăsesc ţara în urma unor catastrofe naturale). Condiţiile de primire şi procedurile aplicabile, precum şi statutul acordat ar trebui să garanteze tratamentul egal al acestor persoane;

7.

consideră că o armonizare reuşită ar permite uşurarea sarcinii disproporţionate cu care se confruntă anumite autorităţi locale şi regionale, cauzate de poziţia lor geografică şi de diferenţele dintre abordările la nivel naţional. În cazul în care condiţiile şi procedurile de primire sau aplicarea criteriilor de calificare pentru protecţia internaţională sunt mai stricte într-un stat membru (sau percepute ca atare), se poate ajunge la fenomenul de migraţie secundară pe teritoriul UE. Aceasta complică punerea în aplicare a SECA şi riscă să împovăreze anumite state membre şi autorităţile locale şi regionale;

8.

subliniază că principalele cauze ale migraţiei forţate ţin mai degrabă de condiţii externe decât de condiţii interne ale UE;

9.

recomandă ca statele membre să recunoască necesitatea solidarităţii şi repartizării sarcinilor la nivel subnaţional, în special în cazul în care accesul la locuinţe, protecţie socială, sănătate, educaţie şi la piaţa forţei de muncă sunt gestionate de autorităţile locale sau regionale;

10.

consideră că, pentru ca politica de armonizare europeană să funcţioneze, autorităţile locale şi regionale ar putea solicita fie asistenţă directă europeană suplimentară, fie garanţii că vor beneficia proporţional de fondurile alocate statelor membre;

11.

recunoaşte că sarcina disproporţionată care decurge din localizarea la frontierele UE şi din anumite caracteristici demografice poate împiedica realizarea unei armonizări eficace şi, prin urmare, este de acord cu faptul că o mai bună armonizare a normelor naţionale prin SECA trebuie însoţită de o îmbunătăţire a cooperării practice pentru a repartiza în mod echitabil răspunderea în materie de azil între diferitele state membre şi regiuni;

12.

îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că planul de acţiune nu abordează funcţionarea FRONTEX, agenţia europeană pentru gestionarea frontierelor Uniunii Europene, nici în domeniul armonizării, nici în cel al cooperării practice. Este necesar ca atenţia sporită care se acordă, în propunerile privind SECA, drepturilor omului în general şi drepturilor persoanelor vulnerabile în particular, să se reflecte în normele pe baza cărora funcţionează FRONTEX;

13.

subliniază necesitatea îmbunătăţirii comunicării la nivel local şi regional privind diferenţa dintre migraţia forţată şi cea voluntară şi între beneficiarii şi solicitanţii de protecţie internaţională, pentru a garanta o bună informare a comunităţilor şi o imagine pozitivă asupra persoanelor care beneficiază de protecţie internaţională;

14.

sprijină abordarea directivei, care combină măsuri ce acoperă condiţiile de primire atât în cazul solicitanţilor de azil, cât şi al persoanelor care solicită protecţie subsidiară;

15.

subliniază că, pentru armonizarea standardelor de primire, nivelul asistenţei sociale acordate solicitanţilor de azil în ceea ce priveşte locuinţele, protecţia socială, sănătatea, educaţia şi accesul la piaţa muncii nu trebuie în niciun caz să depăşească nivelul acordat populaţiei autohtone;

16.

consideră că garanţiile propuse în materie de respectarea drepturilor omului, inclusiv măsurile specifice în favoarea persoanelor vulnerabile, ar trebui să se aplice tuturor procedurilor, inclusiv oricărei forme de procedură extrateritorială, în conformitate cu punctul 5.2.3 din planul de acţiune. Orice progres în această direcţie ar trebui să fie însoţit de o examinare minuţioasă, în special din punctul de vedere al legalităţii, eficienţei şi oportunităţii;

17.

salută recunoaşterea, în articolul 8 alineatul (1), a faptului că o persoană nu poate fi plasată în detenţie numai pe motivul că solicită protecţie internaţională, astfel cum recomandă CoR la punctul 16 al primului său aviz privind SECA. Comitetul recunoaşte că ar putea exista motive întemeiate pentru ca autorităţile competente să plaseze în detenţie anumiţi solicitanţi, cum ar fi cei susceptibili să se sustragă autorităţilor;

18.

este de acord că aceste propuneri ar putea avea caracter benefic atât pentru solicitantul de azil, cât şi pentru statul membru respectiv, recunoscând totodată că ar putea face obiectul unei controverse în anumite state membre, mai ales în acelea în care şomajul este în creştere şi în cele asupra cărora se exercită o presiune sporită din cauza poziţiei lor geografice. Comitetul îşi exprimă acordul cu privire la faptul că articolul 15 alineatul (2) din directiva privind primirea solicitanţilor de azil reformată stabileşte cu claritate că „Statele membre decid în ce condiții se acordă solicitantului accesul la piața muncii”;

19.

îşi reafirmă punctele de vedere în legătură cu politica de integrare exprimate la punctele 34-38 din primul aviz CoR privind SECA şi atrage atenţia asupra următoarelor documente: avizul său din 11 octombrie 2007 privind aplicarea abordării globale privind migraţia frontierelor maritime sudice ale Uniunii Europene şi regiunilor care se învecinează cu Uniunea Europeană la est şi sud-est (CdR 64/2007 fin); concluziile conferinţei din octombrie 2007, din Tenerife, privind rolul regiunilor şi oraşelor în gestionarea fluxurilor migratorii, organizată de CoR împreună cu Guvernul Insulelor Canare; avizul CoR din 15 iunie 2006 privind protecţia minorităţilor şi politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă (CdR 53/2006), care examina politica de integrare; avizul CoR din 12 februarie 2009 pe tema „Autorităţile teritoriale în avanpostul politicilor de integrare” (CdR 212/2008); concluziile seminarului din octombrie 2008, de la Atena, privind rolul oraşelor şi al regiunilor în integrarea imigranţilor, organizat de Comitetul Regiunilor şi Uniunea locală a primăriilor şi comunităţilor din Attica;

20.

reafirmă recomandarea de la punctul 4 din primul său aviz privind SECA, conform căreia statele membre ar trebui să instituie o reţea a autorităţilor regionale, pentru integrarea conştientă a refugiaţilor;

21.

consideră problematică stabilirea valabilităţii dispoziţiilor naţionale în materie de ajutor social pentru solicitanţii de azil şi sugerează să se reflecteze asupra unor standarde minime comune la nivel european privind asigurarea asistenţei primare;

22.

recunoaşte că dispoziţiile privind condiţiile materiale capătă o importanţă specială pentru autorităţile locale şi regionale, care joacă un rol semnificativ în asigurarea locuinţelor, protecţiei sociale, sănătăţii şi educaţiei. În măsura în care aplicarea acestor standarde le revine statelor membre, acestea ar trebui să asigure autorităţile locale şi regionale că vor beneficia de un sprijin financiar proporţional în cazul în care sunt investite cu sarcini suplimentare;

23.

observă nevoia de formare a personalului administrativ al autorităţilor locale şi regionale însărcinat cu controlul nivelului resurselor propus în aceste dispoziţii, pentru a nu li se cere inutil persoanelor care solicită protecţie internaţională să contribuie la costurile legate de condiţiile materiale de primire şi de îngrijirile medicale;

24.

îşi reafirmă profunda îngrijorare cu privire la persoanele vulnerabile (punctele 29-33 din primul aviz al CoR privind SECA) şi salută progresele realizate în acest domeniu. Comitetul acordă o atenţie specială nevoilor în materie de sănătate ale persoanelor care solicită protecţie internaţională şi suferă de malnutriţie sau sunt traumatizate fizic sau psihic. Având în vedere că îngrijirile medicale se acordă la nivel local sau regional, este necesar să se cerceteze, să se identifice şi să se reducă obligaţiile care împovărează regiunile respective;

25.

armonizarea dispoziţiilor privind tratamentul aplicat solicitanţilor de azil cărora li se refuză protecţia internaţională ar putea contribui la reducerea migraţiei secundare. Cu toate acestea, ar trebui autorizate acţiuni care să îi încurajeze pe solicitanţii în cauză să plece de bună voie, veghind ca aceste acţiuni să nu afecteze acordarea ajutorului medical necesar şi măsurile menite să garanteze subzistenţa acestui grup;

26.

subliniază că nu trebuie să se recurgă niciodată la privarea de mijloace de subzistenţă sau la refuzul de a se acorda asistenţă medicală în cadrul punerii în aplicare a politicii în domeniul imigraţiei şi al azilului în cazul expulzării solicitanţilor de azil cărora li se refuză protecţia internaţională;

27.

salută faptul că Directiva privind condiţiile de primire şi celelalte instrumente SECA II revizuite oferă o definiţie clară a minorului, şi anume „un resortisant al unei ţări terţe sau un apatrid care nu a împlinit încă vârsta de 18 ani”. Totodată, se cuvine salutat faptul că fiecare instrument introduce garanţii suplimentare pentru minori. Cu toate acestea, deşi o persoană identificată ca fiind minoră beneficiază de toate aceste standarde, nu se acordă suficientă protecţie acelor persoane care solicită protecţie internaţională a căror vârstă este contestată de statul membru care le primeşte şi care prelucrează şi decide asupra solicitării, sau care aplică criteriile de la Dublin;

28.

observă că primul element al SECA cu care se vor confrunta persoanele care solicită protecţie internaţională sunt condiţiile materiale de primire. Prin urmare, în cazul în care vârsta solicitanţilor este contestată, este vital ca aceştia: să fie trataţi ca minori, până la proba contrarie (respectându-se drepturile şi condiţiile de siguranţă aplicate persoanelor care solicită protecţie internaţională); să fie trataţi întotdeauna uman şi cu demnitate; să beneficieze de garanţiile legale în procedura de determinare a vârstei, în special când se recurge la examinare medicală. Dacă vârsta solicitantului este greşit determinată în acest stadiu, copilului care solicită protecţie internaţională i s-ar putea refuza pe nedrept nivelul ridicat de protecţie pe care legislaţia privind SECA doreşte să îl garanteze minorilor;

29.

recunoaşte presiunea excepţională la care sunt supuse anumite autorităţi locale şi regionale cu privire la asigurarea de servicii destinate minorilor neînsoţiţi sau unui mare număr de minori şi recomandă ca aceste autorităţi să beneficieze de resurse corespunzătoare;

30.

observă că aceasta este de o importanţă deosebită pentru regiuni, având în vedere că, în conformitate cu sistemul de la Dublin, solicitanţii de azil pot fi transferaţi în primul stat membru în care au intrat, ceea ce exercită presiuni asupra statelor membre şi regiunilor situate la frontierele externe ale UE şi asupra principalelor puncte de intrare;

31.

sprijină pe deplin obiectivul privind îmbunătăţirea eficienţei sistemului, dar numai în măsura în care acesta aplică standardele şi procedurile armonizate în materie de condiţii de primire şi de calificare. Această condiţie garantează că statele membre care transferă într-un alt stat membru resortisanţi ai ţărilor terţe nu încalcă obligaţiile care le revin în conformitate cu dreptul internaţional în materie de drepturile omului, inclusiv dreptul la respectarea vieţii de familie, interesul superior al copilului, dreptul privind nereturnarea, inclusiv nereturnarea indirectă, în conformitate cu articolul 19 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, articolul 33 din Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor din 1951 şi articolul 3 din Convenţia ONU împotriva torturii din 1984. Dispoziţiile regulamentului propus nu ar trebui să intre în vigoare decât după punerea integrală în aplicare a directivelor revizuite privind primirea, procedurile şi standardele minime;

32.

salută articolul 6 privind protecţia minorilor neînsoţiţi, care, într-o anumită măsură, constituie un răspuns la îngrijorările exprimate de CoR în primul său aviz privind SECA (punctele 29-33). Ar trebui introduse garanţii eficiente şi pentru alte grupuri de persoane vulnerabile, precum femeile însărcinate şi persoanele cu handicap. Regulamentul ar trebui, de asemenea, să răspundă lacunelor existente privind menţinerea unităţii familiale;

33.

salută recunoaşterea, la articolul 27, a faptului că o persoană nu poate fi plasată în detenţie numai pe motivul că solicită protecţie internaţională, astfel cum recomandă CoR la punctul 16 al primului său aviz privind SECA;

34.

sprijină procedurile propuse la articolul 31 privind suspendarea dispoziţiilor cuprinse în acest regulament în cazul în care un stat membru se confruntă cu o situaţie extrem de urgentă, care îl împovărează peste măsura capacităţilor sale de primire;

35.

sugerează să se stabilească un mijloc formal de comunicare între regiuni şi Comisie, care să ajute Comisia să evalueze situaţiile în care ar putea să se recurgă la libertatea de aplicare a articolului 31 alineatul (2), în cazul în care condiţiile oferite de statul membru în ansamblu nu sunt în măsură să satisfacă standardele impuse prin articolul 31 alineatul (1). Cu toate acestea, pentru a preveni utilizarea excesivă a acestor dispoziţii, Comisia ar trebui să monitorizeze situaţia cu atenţie şi să stabilească dacă este realmente vorba de o situaţie urgentă sau dacă nerespectarea Directivei de stabilire a normelor minime privind primirea solicitanţilor de azil şi a Directivei 2005/85/CE ar necesita aplicarea procedurilor de sancţionare prevăzute la articolul 226 din Tratatul CE;

36.

salută recunoaşterea faptului că armonizarea standardelor procedurale trebuie asociată cu îmbunătăţirea standardelor aplicate în prelucrarea cererilor de protecţie internaţională. Unul dintre avantajele acesteia este reducerea timpului necesar luării unei decizii. Perioadele prea lungi de evaluare pot avea un impact negativ asupra sănătăţii fizice şi psihice, ceea ce s-ar putea traduce în cheltuieli importante din bugetele locale şi regionale. Chiar în cazul în care procesul decizional se desfăşoară mai degrabă la nivel naţional decât regional, întârzierile pot genera constrângeri asupra autorităţilor locale şi regionale din zonele în care sunt situate centrele de audiere sau tribunalele;

37.

salută recunoaşterea faptului că armonizarea condiţiilor de primire trebuie însoţită de o îmbunătăţire a standardelor. Având în vedere contextul umanitar în care se înscrie orice legislaţie privind problema refugiaţilor, soluţionarea lipsei de coerenţă în recunoaşterea statutului de refugiat trebuie să aibă prioritate faţă de găsirea de soluţii la problema migraţiei secundare cauzate de diferenţele existente la nivelul dispoziţiilor privind protecţia socială şi accesul la piaţa muncii. Consecinţele refuzării nedrepte a protecţiei internaţionale pot fi extrem de grave;

38.

salută acordarea unei importanţe sporite protecţiei subsidiare. Comitetul salută atenţia acordată, la punctul 3.3 din Planul de acţiune, îmbunătăţirilor privind în special aplicarea aşa-numitei „alternative prin refugiere internă”. Această „alternativă” nu trebuie niciodată utilizată pentru a camufla o returnare;

39.

recunoaşte că îmbunătăţirile aduse calităţii procesului decizional în materie de azil şi de protecţie subsidiară, care presupun schimbul de bune practici în interpretarea legislaţiei actuale şi a celei propuse, vor reduce numărul acţiunilor de recurs (care este ridicat în unele state membre). Acestea ar putea contribui şi la creşterea numărului de returnări voluntare de persoane ale căror cereri de protecţie internaţională au fost respinse. Reuşita în aceste două domenii va reduce constrângerile disproporţionate cu care se confruntă anumite regiuni pentru a acorda asistenţă persoanelor care nu beneficiază de sprijin din partea statului;

40.

reafirmă că, în conformitate cu dreptul internaţional, persoanele strămutate au dreptul la protecţie internaţională, chiar dacă au pătruns ilegal pe teritoriul UE; prin urmare, insistă ca modalitatea de intrare pe teritoriul UE să nu fie invocată împotriva persoanelor care solicită protecţie internaţională, în special în cazul victimelor traficului de persoane;

41.

observă că „credibilitatea” nu intră în definiţia refugiaţilor internaţionali sau europeni, dar că multe solicitări de protecţie internaţională sunt totuşi respinse din motive de credibilitate. Solicitanţii de azil cărora li se refuză protecţia internaţională pot avea nevoie de sprijinul autorităţilor locale şi regionale înainte de a părăsi UE, de aceea este esenţial ca cererile acestora să nu fie respinse abuziv pe motive de credibilitate;

42.

recomandă ca versiunea reformată a Directivei privind standardele minime să precizeze mai clar că dispoziţiile privind credibilitatea, prevăzute în prezent în articolul 4 alineatul (5), completează definiţia refugiatului: acestea definesc condiţiile în care declaraţiile nejustificate ale unei persoane sunt admisibile ca dovadă, contribuind astfel la atingerea nivelului cerut în materie de dovezi pentru atestarea faptelor care justifică necesitatea protecţiei internaţionale;

43.

subliniază necesitatea reţelelor de schimb de informaţii şi de bune practici pe probleme de azil, la nivel local şi regional, şi a asigurării suportului financiar corespunzător pentru activităţile reţelelor;

44.

salută decizia de instituire a Biroului European de Sprijin pentru Azil (BESA), considerând că acesta va contribui activ la îmbunătăţirea standardelor internaţionale şi la o coerenţă sporită a abordării;

45.

consideră că CoR ar trebui să fie inclus la punctul 17 din regulamentul propus, la categoria „alte organisme comunitare” (articolul 49);

46.

subliniază importanţa cercetării şi a studiilor comparative privind îmbunătăţirea elementelor pe care se bazează deciziile politice şi măsurile practice, autorităţile locale şi regionale având de jucat un rol cheie sub acest aspect. Autorităţile locale şi regionale ar trebui menţionate în legătură cu „schimburile de informaţii şi de bune practici” (articolul 3) şi „colectarea şi schimburile de informaţii” (articolul 11);

47.

solicită claritate în ceea ce priveşte cadrul de reglementare propus şi indicatorii de măsurare a eficienţei evoluţiei politice şi a prestării serviciilor;

48.

recomandă dezvoltarea programelor de finanţare la care pot avea acces autorităţile locale şi regionale pentru o sensibilizare sporită a cetăţenilor cu privire la chestiunile privind azilul, în domenii în care aceasta ar putea îmbunătăţi schimbul de informaţii integrarea la nivelul comunităţii. Forumul Consultativ ar trebui să includă autorităţile locale şi regionale şi Comitetul Regiunilor;

49.

recomandă, de asemenea, ca BESA să joace un rol cheie în stabilirea de relaţii cu ţările terţe, ONG-uri şi organisme internaţionale;

50.

subliniază cu fermitate contribuţia autorităţilor locale şi regionale la atingerea unor standarde înalte în gestionarea practică a solicitanţilor de azil şi refugiaţilor. În plus, pentru promovarea programelor de protecţie internaţională, este crucială dezvoltarea acţiunilor de formare a personalului care funcţionează la frontiere, în centrele de primire şi structurile de reinstalare;

51.

îşi exprimă îngrijorarea cu privire la absenţa reprezentanţilor autorităţilor locale şi regionale din consiliul de administraţie şi recomandă consolidarea măsurilor administrative pentru BESA prin includerea reprezentanţilor CoR, precum şi realizarea de consultări regulate;

52.

observă că, deşi solidaritatea între statele membre este recunoscută ca un element cheie al propunerilor, în special în ceea ce priveşte modificările Regulamentului Dublin II, propunerile lasă încă o libertate considerabilă statelor membre în ceea ce priveşte punerea în aplicare a politicilor. Este important să se recunoască faptul că, dacă există o nevoie de repartizare a sarcinilor şi de solidaritate între statele membre, această nevoie există şi în interiorul fiecăruia dintre ele;

53.

îşi reafirmă satisfacţia cu privire la sprijinul practic oferit statelor membre prin Fondul european pentru refugiaţi şi prin Fondul european de returnare, după cum se menţiona la punctul 46 din primul raport privind SECA. Aceste fonduri vor avea o importanţă majoră în punerea în aplicare cu succes a directivelor privind condiţiile de primire şi procedurile. Comitetul ar dori să obţină garanţii cu privire la faptul că regiunile vor avea acces direct la aceste fonduri şi vor avea un rol de jucat în monitorizarea asistenţei financiare acordate;

54.

salută, în principiu, posibilitatea examinării în comun a anumitor dosare la nivel european, cu condiţia respectării stricte a drepturilor omului şi a principiului conform căruia fiecare caz este tratat în mod separat;

55.

observă importanţa reinstalării voluntare şi salută propunerile de îmbunătăţire. Comitetul solicită confirmarea faptului că vor fi instituite mecanisme de consultare a autorităţilor locale şi regionale pe această temă, dat fiind rolul important al acestora în reuşita integrării refugiaţilor şi a altor beneficiari ai protecţiei internaţionale. Comitetul observă că, dacă este bine gestionată, reinstalarea voluntară le va permite regiunilor să beneficieze de avantajele migraţiei gestionate în mod constructiv;

56.

salută comunicările Comisiei pe această temă şi consideră că această iniţiativă va consolida solidaritatea în ceea ce priveşte practicile în materie de reinstalare şi va îmbunătăţi standardele aplicate în statele membre, în special cu privire la rolul autorităţilor locale în primirea, reinstalarea şi integrarea persoanelor reinstalate;

57.

salută în special dezvoltarea Grupului de experți în materie de reinstalare şi subliniază rolul important al autorităţilor locale şi regionale în cadrul proceselor de primire şi reinstalare, precum şi necesitatea recunoaşterii contribuţiei acestora la identificarea nevoilor, a priorităţilor anuale şi la schimbul de bune practici ca aport specific al părţilor interesate în cadrul acestui grup;

58.

solicită ca autorităţile locale şi regionale cărora le revine un rol cheie în punerea în aplicare eficace a programului comunitar de reinstalare să li se aloce resurse suficiente din fondurile propuse de Comisia Europeană pentru sprijinirea persoanelor reinstalate.