27.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 79/33

1.

aminteşte că acest aviz referitor la propunerea de simplificare a politicii agricole comune (PAC) se situează într-un context economic aparte şi se înscrie într-un calendar intermediar, între evaluarea stării de sănătate a PAC actuale, pe de o parte, şi elaborarea unei evoluţii a PAC pentru perioada de după 2013, focalizată asupra perspectivelor bugetare viitoare, pe de altă parte;

2.

subliniază că atât evenimentele economice care s-au succedat pe plan mondial, cât şi schimbările climatice ar trebui să contribuie la o mai bună înţelegere, pe baza unui cadru clar, a unei politici comune de sprijinire a unui sector de activitate precum cel al agriculturii, în vederea îmbunătăţirii propriilor condiţii de reglementare pentru toate producţiile şi pe toate teritoriile, ceea ce constituie înseşi bazele acestei politici;

3.

consideră că, în acest context, noţiunea de preferinţă comunitară şi achiziţionarea de produse locale, fără a se ajunge la protecţionism, sunt puse pe deplin în valoare şi răspund nevoilor alimentare mondiale, în ansamblu, care rămân de o stringentă actualitate;

4.

precizează că politica agricolă comună trebuie să ţină seama nu numai de o producţie de alimente de calitate, ci şi de condiţiile referitoare mai ales la strategiile de bază, precum utilizarea terenurilor şi dezvoltarea rurală (strategia forestieră, zone cu handicap etc.). Această politică trebuie să răspundă şi obiectivelor coeziunii teritoriale în marile ansambluri geografice continentale ale Uniunii Europene şi în regiunile ultraperiferice;

5.

consideră că, în conformitate cu avizele precedente ale Comitetului Regiunilor, simplificarea PAC trebuie orientată către toţi actorii din sector, dar trebuie urmărită şi o mai bună înţelegere de către cetăţeni a necesităţii acesteia, dat fiind faptul că reprezintă unul din pilonii economiei europene;

6.

consideră că PAC trebuie să privească înspre viitor; după cum preconizează CoR în rezoluţia adoptată în sesiunea sa plenară din iunie 2009, în vederea Summitului ONU privind schimbările climatice de la Copenhaga, este necesar ca schimbările climatice să fie luate în considerare în agricultură şi deci să se ia măsuri de reducere a consumului de energie şi a emisiilor de gaze cu efect de seră;

7.

precizează că PAC simplificată trebuie să fie inteligibilă, lizibilă şi înţeleasă atât de agricultori, cât şi de către actorii instituţionali, operatorii economici şi cetăţenii Uniunii Europene, în ansamblu;

8.

atrage atenţia Comisiei Europene (denumită în continuare Comisia) şi statelor membre asupra faptului că simplificarea PAC nu înseamnă reforma PAC, cu schimbarea normelor de aplicare. Simplificarea trebuie înţeleasă ca o evoluţie. Ar trebui, în special, garantat faptul că normele PAC nu se pot schimba în intervale de timp care să nu ţină seama de ciclurile tuturor producţiilor agricole;

9.

speră ca Comisia şi statele membre să profite de ocazia simplificării PAC pentru o comunicare pertinentă, completă şi obiectivă în relaţia cu cetăţenii şi cu agricultorii europeni, amintind în permanenţă obiectivele, mijloacele utilizate, precum şi agenda PAC;

10.

aminteşte că „o PAC simplificată pentru toţi trebuie să fie o PAC înţeleasă de toţi”;

11.

transmite Comisiei un semnal de alarmă cu privire la faptul că, deşi simplificarea a fost iniţiată încă din 2005, aceasta nu este percepută de agricultorii şi de cetăţenii din teritorii;

12.

se întreabă dacă „curăţarea” reglementărilor agricole este într-adevăr importantă doar pentru actele privind produsele lactate. Este uimit de faptul că argumentaţia Comisiei se limitează doar la acest sector, care, desigur, necesită o atenţie specială;

13.

susţine, în contextul crizei economice actuale, că agricultura europeană, care face obiectul unei politici comune, trebuie să poată beneficia de ajutoare de stat adaptate situaţiilor de criză (climatică, sanitară, economică) fără a repune în cauză fundamentele PAC, ci mai degrabă reafirmându-le (a se vedea avizele anterioare ale Comitetului Regiunilor);

14.

consideră că, dincolo de demersul Comisiei, care a constituit un grup de experţi, statele membre, ca şi autorităţile regionale şi locale trebuie să promoveze şi schimbul de experienţă, să realizeze studii comparative, să identifice acţiunile cele mai reuşite, mai ales în domeniul reducerii costurilor administrative. Fiecare stat membru, ca şi Comisia trebuie să îi implice pe agricultorii din teritoriile sale;

15.

atrage atenţia Comisiei că, sub pretextul simplificării, a trecut de fapt la o reformă care a generat restructurări profunde în toate teritoriile;

16.

îşi pune întrebări cu privire la modul în care percep agricultorii caracterul convivial al sistemului de plăţi unice şi consideră că includerea gardurilor vii şi a zidurilor reprezintă o măsură de interes general;

17.

apreciază faptul că Comisia ia în considerare necesitatea studiilor de impact şi a evaluărilor periodice. Acest demers trebuie să se înscrie şi în linia unei orientări a PAC mai adaptate la teritorii şi la agricultori în perspectiva anului 2013, care va fi rezultatul evaluării stării de sănătate şi al simplificării;

18.

reaminteşte importanţa mai bunei consultări a autorităţilor locale şi regionale şi necesitatea includerii PAC în dinamica guvernanţei pe mai multe niveluri, aşa cum o prezintă Comitetul Regiunilor în Cartea sa albă, pentru mai multă eficienţă, mai multă echitate şi o participare sporită a tuturor la procesul de integrare europeană;

19.

insistă asupra necesităţii ca exploataţiile agricole din teritoriu să dispună de datele informatice pe care le deţine Comisia, la toate nivelurile. Toţi actorii trebuie implicaţi în schimbul electronic de informaţii;

20.

îşi exprimă surprinderea în legătură cu priorităţile planului de acţiune şi speră că acestea vor fi aşezate în ordine şi prezentate gradual;

21.

solicită Comisiei să garanteze menţinerea ecocondiţionalităţii ca principiu fundamental al plăţilor directe din cadrul PAC; cu toate acestea, consideră necesară o anumită simplificare şi este în favoarea stabilirii unor cerinţe raţionale pentru producători, cerinţe care să poată fi controlate în mod obiectiv de administraţiile implicate în gestionare;

22.

îndeamnă Comisia să demonstreze că, în ceea ce priveşte normele de aplicare ale Comisiei în relaţia cu statele şi teritoriile, Regulamentul unic OCP reprezintă o adevărată simplificare, de care beneficiază agricultorii, cetăţenii şi teritoriile;

23.

insistă asupra faptului că reducerea sarcinii administrative trebuie să se facă în beneficiul teritoriilor, al cetăţenilor şi al agricultorilor şi să se aplice tuturor producţiilor. Comitetul subliniază, de asemenea, că reducerea sarcinilor trebuie să răspundă şi obiectivelor PAC;

24.

are unele nelămuriri legate de afirmaţiile cu caracter general ale Comisiei privind sistemele de ajutor cuplat, adresându-i întrebarea dacă orientarea PAC către o decuplare mai susţinută reprezintă o simplificare ce respectă diversitatea teritoriilor. De asemenea, Comitetul doreşte ca simplificarea PAC prin evaluarea stării de sănătate să se traducă printr-o PAC mai bună pentru toţi, mai justă şi mai echitabilă în distribuirea ajutoarelor între exploataţii, sectoare şi teritorii;

25.

atrage din nou atenţia Comisiei asupra necesităţii de a ţine seama de toate producţiile agricole şi de ciclurile aferente;

26.

speră, în orice caz, că normele privind ecocondiţionalitatea vor fi armonizate pe toate teritoriile UE, cu păstrarea celui mai mic numitor comun, acesta fiind un obiectiv prioritar;

27.

atrage atenţia Comisiei asupra necesităţii de a elabora o comunicare inteligibilă, completă şi lizibilă pentru cetăţeni şi agricultori;

28.

susţine că unul din fundamentele PAC îl constituie politica în materie de calitate şi că aceasta nu poate fi abandonată;

29.

precizează că autorităţile locale şi regionale trebuie implicate în schimburile de bune practici şi în căutarea de metode de simplificare;

30.

doreşte consolidarea politicii în favoarea unor filiere europene mult mai profesionalizate, care vor contribui la consolidarea şi la dezvoltarea în continuare a sectorului agroalimentar european, unul dintre stâlpii economici ai Europei, prin adaptarea sa la schimbările economice şi climatice mondiale;

31.

solicită o mai mare reactivitate a instrumentelor PAC la crize (ale pieţelor, climatice, sociale, sanitare ş.a.). Un mecanism instituţional eficace trebuie să dispună de instrumente simple, care să le garanteze agricultorilor un venit decent în situaţii de criză, prin punerea în comun a mijloacelor în interesul producţiei;

32.

susţine mesajul Comisiei, care îndeamnă statele membre la o mai mare simplificare, pentru o eficacitate sporită în exercitarea competenţelor proprii în cadrul politicii comune. Subsidiaritatea nu trebuie să presupună proceduri mai complexe şi mai greoaie, care riscă să compromită respectul pentru modelul agroalimentar european;

33.

afirmă, o dată în plus, că prioritatea acordată dezvoltării rurale trebuie înţeleasă ca valoare adăugată pentru teritorii şi nu ca un substitut al politicilor statelor membre şi ale autorităţilor locale. Dezvoltarea rurală trebuie să fie inclusă în marile strategii europene (LISABONA – GÖTEBORG), pe fundalul coeziunii teritoriale şi al corolarului ei, solidaritatea, precum şi al marilor orientări politice necesare administrării continentului european, incluzând în continuare proiecte agricole şi paraagricole în cadrul parteneriatelor de tip LEADER;

34.

îşi reafirmă susţinerea faţă de politica agricolă comună şi refuzul faţă de orice formă de renaţionalizare. Politica aceasta, care, trebuie amintit, se aplică în contextul unei crize economice, prevede o corectă reglementare a pieţelor. În evoluţia sa, ea trebuie să răspundă nevoilor tuturor filierelor, din fiecare teritoriu al Uniunii, în cadrul unei dezvoltări durabile. Astfel, este neapărat necesară înscrierea acestui demers într-o PAC adaptată, în perspectiva anului 2013 şi în cadrul perspectivelor financiare europene;

35.

se întreabă dacă această simplificare a PAC, propusă în prezent de către Comisie, corespunde într-adevăr obiectivelor ultimelor dezbateri asupra evaluării stării de sănătate şi orientărilor stabilite în urma acestora şi recomandă să se depună eforturi în continuare la nivel european şi naţional, în strânsă colaborare cu autorităţile regionale şi locale, vizând îmbunătăţirea condiţiilor de punere în aplicare pentru agricultori şi o mai bună înţelegere a uneia dintre principalele politici comune de către cetăţeni, în calitatea lor consumatori;

36.

precizează, de asemenea, că necesara simplificare vizată trebuie să contribuie la o capacitate de reacţie mai mare la crizele de pe piaţa agricolă şi la riscurile climatice şi sanitare; tocmai criza actuală din sectorul laptelui necesită reacţii rapide şi introducerea unor instrumente de coordonare simple şi flexibile;

37.

consideră că este strict necesară comunicarea cu privire la PAC actuală, pentru ca toate părţile implicate (cetăţeni, consumatori, agricultori, autorităţi locale şi regionale) să şi-o poată însuşi mai bine;

38.

speră ca Europa să ia decizia de a îndrepta evoluţia politicii agricole către o politică agricolă şi alimentară comună ambiţioasă, care s-ar putea intitula PAAC. Astfel, această politică s-ar consolida atât în cadrul Uniunii, cât şi la nivel mondial. Reuşita unei asemenea politici va înlesni întoarcerea la marile echilibre necesare şi la stabilitate în lumea întreagă;

39.

aşteaptă, din partea statelor membre, a Parlamentului European şi a Consiliului, începând din 2013, asumarea responsabilităţilor proprii în ceea ce priveşte definirea acestei politici, perspectivele financiare compatibile cu obiectivele şi condiţiile de punere în aplicare la toate nivelurile.