27.3.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 79/13

1.

salută Cartea albă privind adaptarea la schimbările climatice şi anexele aferente şi consideră că acestea reprezintă o iniţiativă bună şi chibzuită; de asemenea, ia notă de existenţa unui consens în mediul universitar, inclusiv în cadrul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, cu privire la faptul că schimbările climatice sunt un fenomen real şi din ce în ce mai rapid, şi că ele sunt cauzate, în mare parte, de emisiile continue şi tot mai mari de gaze cu efect de seră care provin din activitatea umană. Prin urmare, provocarea constă în reunirea eforturilor tuturor actorilor relevanţi în cadrul unei abordări globale şi durabile în vederea atenuării schimbărilor climatice, care să combine măsuri de prevenţie, de atenuare şi de adaptare;

2.

susţine abordarea globală a Comisiei Europene, care integrează exigenţele specifice diferitelor sectoare şi recunoaşte necesitatea ca adaptarea să fie inclusă în principalele politici comunitare;

3.

subliniază faptul că diferite regiuni geografice ale UE sunt afectate în diverse moduri. Un cadru de acţiune european trebuie să aibă în vedere acest fapt. Aceasta presupune flexibilitatea maximă a potenţialelor măsuri şi punerea în aplicare cu stricteţe a principiului subsidiarităţii. Doar aşa se pot lua în considerare suficient diferenţele regionale, astfel încât să se reducă impactul economic, social şi asupra mediului;

4.

atrage atenţia asupra faptului că schimbările climatice nu ţin seama de graniţele geografice, organizaţionale sau administrative şi, prin urmare, solicită adoptarea unei abordări orizontale integrate de către autorităţile locale, regionale şi naţionale pe ale căror teritorii se găsesc zone caracterizate prin trăsături comune, cum ar fi cursurile de apă, zonele inundabile situate în estuare, la ţărmul mării şi în vecinătatea râurilor, insulele şi regiunile ultraperiferice; pe de altă parte, din perspectivă verticală, subliniază faptul că efortul de adaptare necesită o abordare de jos în sus şi recomandă să se întreprindă acţiuni comune de adaptare de către toate nivelurile relevante de guvernare, definindu-se acţiunile individuale, responsabilităţile financiare şi calendarele în vederea realizării obiectivelor propuse, ceea ce va permite un răspuns integrat şi delimitarea unor responsabilităţi separate în ceea ce priveşte rezultatele;

5.

subliniază că trebuie vegheat ca diversele iniţiative să nu fie contraproductive sau duplicate la alte niveluri de autoritate. Implicarea timpurie a autorităţilor locale şi regionale ar putea asigura completarea reciprocă a propunerilor, dat fiind că localităţile şi regiunile pot oferi informaţii cu privire la experienţele şi soluţiile care au fost puse deja în aplicare la nivel local sau regional;

6.

subliniază că o politică ambiţioasă şi eficientă în domeniul schimbărilor climatice poate împiedica extinderea inegalităţilor sociale ca rezultat al schimbărilor climatice. Obiectivul este de a lansa un nou aranjament ecologic (New Deal) prin intermediul unor măsuri care, spre exemplu, să stimuleze cercetarea în domeniul surselor ecologice de energie, să consolideze ocuparea forţei de muncă în sectoarele ecologice şi să ajute forţa de muncă din sectoarele afectate să îşi dezvolte competenţe flexibile. Lipsa de formare adecvată şi de competenţe flexibile constituie un obstacol major în calea adaptării, atât la nivelul autorităţilor publice locale şi regionale, cât şi la nivelul sectorului privat. Sectoarele arhitecturii şi construcţiilor şi departamentele de amenajare a teritoriului şi de control în domeniul construcţiilor din cadrul autorităţilor locale vor necesita investiţii şi programe de formare semnificative, pe termen lung, pentru a dezvolta aceste competenţe şi pentru a le încorpora în activitatea lor. Un nou aranjament ecologic ar putea totodată preveni migraţia nedorită legată de schimbările climatice. Astfel, provocarea reprezentată de schimbările climatice poate fi transformată într-o ocazie de a promova o creştere economică durabilă şi ecologică, care să contribuie la depăşirea crizei financiare şi, prin urmare, este important să se creeze legături cu priorităţile viitoare ale Strategiei UE pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă pentru perioada de după 2010;

7.

reaminteşte necesitatea de a utiliza instrumente politice combinate, inclusiv programarea strategică la nivel local. Este foarte important ca aspectele legate de schimbările climatice să fie direct integrate în instrumentele de planificare locale, astfel încât să se asigure luarea în considerare a impactului asupra climei;

8.

împărtăşeşte opinia conform căreia multe domenii ale vieţii, în special infrastructura (clădirile, transporturile, drumurile locale şi cele destinate transportului de lungă distanţă, energia, canalizarea, protecţia împotriva inundaţiilor şi aprovizionarea cu apă), ecosistemele, agricultura şi silvicultura sunt deosebit de afectate de schimbările climatice şi că, prin urmare, sunt necesare atât instrumente specifice pentru aceste sectoare, cât şi instrumente transsectoriale; este important ca, în cadrul măsurilor de adaptare la schimbările climatice, să se urmărească o abordare transsectorială, fără ca aceasta să împiedice realizarea obiectivelor iniţiale ale fiecărei politici sectoriale;

9.

susţine punctul de vedere conform căruia elaborarea de linii directoare şi de mecanisme pentru a asigura monitorizarea impactului schimbărilor climatice asupra sănătăţii umane ar putea contribui la îmbunătăţirea instrumentelor de gestionare a bolilor transfrontaliere legate de condiţiile climatice, de exemplu, care vor afecta cetăţenii în diverse moduri;

10.

subliniază că abordarea integrată, care este necesară pentru asigurarea aplicării unor soluţii solide de adaptare la schimbările climatice, necesită un control public cu privire la soluţiile alese în diferite domenii. La aceasta se adaugă efectele de sinergie ecologice şi economice şi efectele de tip spin-off între diferitele domenii;

11.

sprijină punctul de vedere conform căruia schimbările climatice vor avea un impact direct asupra sectorului agricol şi silvic, precum şi asupra întregului spaţiu rural, şi subliniază faptul că măsurilor de adaptare la schimbările climatice în comunităţile rurale şi exploataţiile agricole şi forestiere le va reveni un rol tot mai important. În vederea unei adaptări timpurii şi pentru minimizarea impactului asupra acestui sector, este necesară promovarea cercetării în domeniul climei şi agriculturii, în funcţie de caracteristicile agriculturii din fiecare regiune. Măsurile de atenuare a schimbărilor climatice şi de adaptare la acestea sunt deseori însoţite de beneficii reduse şi de creşterea costurilor. De aceea, trebuie efectuată o evaluare la nivelul măsurilor individuale. Pe lângă aceasta, costurile asociate măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice şi de adaptare la acestea trebuie să fie suportabile. Sectorul agricol va trebui să joace un rol principal în asigurarea faptului că zonele rurale fac faţă provocării pe care o reprezintă schimbările climatice în domenii precum stocarea şi conservarea apei, gestionarea terenurilor agricole, reîmpădurirea şi gestionarea resurselor forestiere, cu excepţia regiunilor în care zonele împădurite depăşesc 50 % din suprafaţă, reconversia terenurilor agricole în păşuni, agricultura biologică, gestionarea zonelor umede etc. De asemenea, terenurile agricole şi zonele rurale din apropierea oraşelor şi a aglomerărilor urbane pot avea o importanţă strategică pentru crearea unor terenuri sigure pentru reţinerea apei în caz de condiţii climatice extreme şi de inundaţii;

12.

recunoaşte că schimbările climatice vor avea un impact asupra pădurilor şi asupra ecosistemelor acestora. Schimbările climatice pot avea un impact asupra producţiei de lemn şi pot afecta activităţile recreative exterioare, calitatea apei, biodiversitatea şi rata de stocare a dioxidului de carbon. În contextul Planului de acţiune în domeniul forestier al Uniunii Europene, ar trebui lansată o dezbatere pentru a stabili efectele schimbărilor climatice asupra pădurilor, precum şi eventualele măsuri necesare;

13.

sprijină punctul de vedere conform căruia schimbările climatice vor reprezenta un factor de stres suplimentar pentru sectorul pescuitului (intern), afectând ecosistemele (marine), care sunt deja vulnerabile din cauza pescuitului excesiv şi a epuizării stocurilor de peşte;

14.

recunoaşte că schimbările climatice vor avea un impact direct atât asupra ofertei, cât şi asupra cererii de energie; de exemplu, valurile de căldură şi secetele vor afecta producţia de electricitate, în timp ce furtunile şi inundaţiile severe vor duce la întreruperi în furnizarea de energie; prin urmare, apreciază faptul că efectele schimbărilor climatice sunt incluse în revizuirile strategice ale politicii energetice. Sunt necesare în special îmbunătăţirea bilanţului de CO2, intensificarea utilizării surselor alternative de energie şi creşterea randamentului acestora;

15.

atrage atenţia asupra faptului că turismul va fi afectat atât în mod pozitiv, cât şi în mod negativ, ceea ce va modifica vechile modele de călătorie;

16.

îşi exprimă surprinderea cu privire la faptul că în Cartea albă a Comisiei nu se face referire la necesitatea de a defini obiective specifice sectorului, în ceea ce priveşte reducerea emisiilor în sectorul aerian şi cel maritim. Cea mai bună modalitate de a preveni cheltuielile legate de adaptarea la efectele negative ale schimbărilor climatice constă în prevenirea emisiilor;

17.

subliniază faptul că gestionarea zonelor costiere va fi afectată de condiţiile meteorologice în schimbare. Trebuie să se depună eforturi pentru a se garanta faptul că recomandările din cadrul iniţiativei privind gestionarea integrată a zonelor costiere (GIZC) sunt pe deplin respectate şi că propunerea de continuare a acestora şi evaluarea de impact corespunzătoare (care ar trebui să înceapă în 2009) ţin suficient seama de rolul gestionării zonelor costiere în măsurile de adaptare, respectând totodată principiul subsidiarităţii, spre exemplu prin intermediul parteneriatelor costiere locale dintre autorităţile locale şi părţile interesate relevante, prin care se asigură deplina integrare a măsurilor de adaptare în gestionarea zonelor costiere, pe baza unei abordări de jos în sus;

18.

menţionează că în regiunile alpine schimbările climatice au loc într-un ritm mai rapid şi că aceste regiuni sunt deosebit de vulnerabile, în multe domenii, la impactul schimbărilor climatice;

19.

împărtăşeşte punctul de vedere conform căruia fauna şi flora vor fi, la rândul lor, afectate de schimbările climatice într-o mare măsură şi se va înregistra o creştere a imigraţiei şi răspândirii unor boli şi dăunători diferite de cele autohtone printre efectivele de animale şi culturi. Ecosistemele se vor modifica în mod substanţial datorită unei reduceri din ce în ce mai accentuate a biodiversităţii autohtone şi datorită imigraţiei. Măsurile luate în vederea adaptării la schimbările climatice pot avea, de asemenea, un impact tot mai mare şi mai imprevizibil asupra biodiversităţii. Directiva privind habitatele naturale reprezintă un instrument esenţial, care ar trebui utilizat proactiv în limitele domeniului său de aplicare, pentru conservarea şi dezvoltarea siturilor Natura 2000;

20.

menţionează că schimbările climatice au o mare influenţă asupra sănătăţii animalelor şi plantelor, dar şi asupra sănătăţii şi mediului de viaţă ale oamenilor;

21.

având în vedere creşterea preconizată a nivelului mării şi extinderea furtunilor şi a inundaţiilor cauzate de acestea, atrage atenţia asupra necesităţii unor planuri integrate pentru zonele costiere. Prin urmare, ar trebui puse la dispoziţie fonduri pentru asigurarea unei protecţii şi gestionări integrate a zonelor costiere;

22.

împărtăşeşte punctul de vedere conform căruia resursele de apă vor fi afectate, în ceea ce priveşte cantitatea, cât şi calitatea, ceea ce va avea un impact important asupra mediului, oamenilor şi economiei. UE se va confrunta atât cu inundaţii, cât şi cu secetă. Inundaţiile, combinate cu capacitatea limitată de drenare a sistemelor de canalizare existente, ar putea cauza o reducere a mobilităţii, în condiţiile în care apa ar inunda străzile şi ar putea provoca daune locuinţelor şi altor infrastructuri. Prin urmare, este regretabil faptul că Comisia nu a menţionat canalizarea ca reprezentând un element esenţial. Sistemele de canalizare vor fi deosebit de afectate de schimbările climatice, iar adaptarea acestora va fi foarte costisitoare. Chiar dacă aceste aspecte intră în competenţa şi ţin de responsabilitatea nivelurilor local şi regional, autorităţile locale şi regionale nu vor putea suporta singure sarcina financiară;

23.

recunoaşte că anumite directive europene vor afecta situaţia resurselor de apă din UE. Termenele obligatorii fixate în cadrul acestor directive fac sunt elemente esenţiale pentru punerea lor în aplicare. Directiva-cadru privind apa stabileşte anul 2015 ca termen până la care toate autorităţile competente în materie de gospodărire a apelor vor trebuie să atingă o situaţie bună din punct de vedere ecologic. Primele planuri de gestionare a bazinelor hidrografice trebuie încheiate înainte de 22 decembrie 2009; prin urmare, este important ca până la sfârşitul lui 2009 să se elaboreze linii directoare şi un set de instrumente, pentru a se garanta faptul că aceste planuri ţin seama de cunoştinţele actuale privind impactul la nivel local al schimbărilor climatice şi sunt adaptate în permanenţă la noile descoperiri şi cercetări în domeniul modelării climei. Directiva privind inundaţiile prevede trei termene. Statele membre vor trebui să realizeze evaluarea preliminară a riscurilor de inundaţie până în 2011, hărţile zonelor cu risc de inundaţie până în 2013 şi planurile privind gestionarea riscurilor de inundaţie până în 2015. Strategia privind combaterea deficitului de apă şi a secetei va introduce planuri de gestionare a secetei. Aceste obiective stabilite vor fi, într-o mare măsură, puse în aplicare şi monitorizate de localităţile şi regiunile din întreaga Europă. În consecinţă, este extrem de important ca UE şi statele membre să pună la dispoziţia autorităţilor locale şi regionale instrumentele corespunzătoare şi fonduri suficiente, în timp util;

24.

regiunile vor depune eforturi, pe baza cunoştinţelor ştiinţifice actuale şi a unor măsuri fezabile din punct de vedere social, pentru ca prima generaţie a planurilor de gestionare a bazinelor hidrografice să ţină cât mai mult seama de schimbările climatice şi ca la elaborarea celei de-a doua generaţii de planuri de gestionare, după anul 2015, să se aibă în vedere noile cunoştinţe ştiinţifice în domeniul cercetării climatice. În acest scop, este foarte important ca orientările şi instrumentele care trebuie elaborate să se bazeze pe cele mai recente date ştiinţifice şi să fie utilizabile din punct de vedere practic şi de către autorităţile regionale;

25.

subliniază necesitatea garantării coerenţei legislaţiei europene existente în materie de gospodărire a apelor (Directiva-cadru privind apa, Directiva privind apele subterane, Directiva privind inundaţiile, Strategia privind combaterea deficitului de apă şi a secetei etc.), precum şi a conformităţii viitoarelor propuneri şi obiective europene în materie de adaptare la schimbările climatice cu legislaţia existentă. Punerea în aplicare a legislaţiei europene privind gospodărirea apelor va avea un impact semnificativ asupra modului în care se realizează gestionarea resurselor de apă la nivelul localităţilor şi regiunilor din Europa;

26.

recunoaşte că, în ceea ce priveşte finanţarea adaptării gospodăririi apelor, autorităţile locale şi regionale vor trebui să asigure protecţia apelor subterane, pentru a garanta o aprovizionare durabilă cu apă. O parte a finanţării ar putea fi asigurată prin înfiinţarea unui mecanism financiar, în conformitate cu Directiva-cadru privind apa, care să garanteze că influenţa schimbărilor climatice asupra circuitului apei corespunde consumului individual de apă;

27.

sprijină introducerea, de către Comisie, a unor acţiuni şi măsuri cu rezultate sigure (no- regret actions), pentru a spori capacitatea de adaptare a ecosistemelor şi a infrastructurii;

28.

subliniază că soluţiile pentru problemele specifice diferitelor sectoare pot contribui, în ansamblul lor, la o creştere economică durabilă şi favorabilă mediului, precum şi la crearea unor locuri de muncă orientate spre viitor, prin intermediul inovării şi cercetării;

29.

salută abordarea în două etape a Comisiei. Cu toate acestea, ia notă de faptul că sarcina care trebuie îndeplinită necesită o cooperare strânsă între toate nivelurile de guvernare, în fiecare etapă. Este inacceptabil ca autorităţile locale şi regionale să fie implicate numai în prima etapă. Trebuie să se recunoască rolul central al localităţilor şi regiunilor în ceea ce priveşte adaptarea la schimbările climatice. Strategia globală de adaptare la nivel european ar trebui să fie destul de detaliată, astfel încât să poată fi aplicată la nivel regional în întreaga UE, ţinând seama de diversitatea teritoriilor, condiţiilor climatice şi structurilor economice;

30.

solicită ca până în 2012 să fie accesibile, datele ştiinţifice existente. Planurile bugetare ale autorităţilor locale, regionale şi naţionale se supun altor reguli decât bugetul UE şi numeroase autorităţi locale şi regionale întreprind deja acţiuni în vederea adaptării la schimbările climatice. Acestea trebuie să ştie la ce scenarii climatice trebuie să se adapteze. Autorităţile locale, regionale şi naţionale vor colecta date, vor pregăti strategii de adaptare şi vor începe activitatea de adaptare înainte de 2012. UE ar trebui să sprijine acest proces, în primul rând prin punerea la dispoziţie a scenariilor ştiinţifice, care să fie destul de detaliate pentru toate regiunile UE, înainte de 2012, iar în al doilea rând, prin susţinerea financiară a lucrărilor în curs, atunci când adaptarea la schimbările climatice va fi fost integrată în buget;

31.

salută instituirea unui mecanism de mediere la nivel european, care ar trebui să se bazeze pe platforme naţionale, permiţând schimbul de informaţii privind impactul schimbărilor climatice şi vulnerabilitatea la acestea, precum şi schimbul de bune practici, şi subliniază necesitatea ca acest instrument să fie accesibil autorităţilor locale şi regionale, astfel încât acestea să poată contribui la funcţionarea sa prin observatoarele locale şi/sau regionale ale schimbărilor climatice şi alte organisme şi, în acelaşi timp, să poată beneficia de el. O interacţiune care să le permită autorităţilor locale şi regionale, prin intermediul observatoarelor schimbărilor climatice şi altor organisme, să înlesnească o participare activă a principalelor sectoare afectate, precum şi să facă apel, în timp util, la expertiza şi experienţa altor autorităţi, spre exemplu în situaţia unor evenimente meteorologice grave, ar fi deosebit de importantă şi ar trebui inclusă în acest mecanism. Mecanismul ar trebui să se concentreze asupra furnizării de modele, date şi instrumente uşor de utilizat, precum şi asupra facilitării schimbului de experienţă şi informaţii;

32.

susţine crearea unei platforme de monitorizare a schimbărilor climatice, sprijinită în mod corespunzător de Comisie, după modelul Pactului primarilor, care s-a bucurat de succes. Această platformă ar putea ajuta autorităţile locale şi regionale să-şi dezvolte cunoaşterea locală în materie de schimbări climatice şi să facă schimb de cunoştinţe în acest sens. O astfel de platformă ar fi benefică pentru acestea şi ar putea contribui totodată la dezvoltarea mecanismului de mediere european;

33.

solicită Uniunii Europene şi statelor membre să profite pe deplin de proximitatea autorităţilor locale şi regionale şi de mai buna înţelegere de care acestea dispun în ceea ce priveşte impactul schimbărilor climatice la nivel local, conferindu-le acestora autoritatea şi resursele necesare pentru a le permite să pună în aplicare iniţiative locale de adaptare;

34.

este de acord că principalul obstacol în calea adaptării este reprezentat de constrângerile financiare. În prezent, mijloacele financiare puse la dispoziţie de UE şi de statele membre sunt insuficiente. Prin urmare, este necesar să se aloce mai multe resurse la nivel subnaţional, destinate în mod specific adaptării la schimbările climatice; pe lângă aceasta, resursele ar trebui coordonate cu mijloacele destinate protecţiei împotriva dezastrelor naturale;

35.

salută faptul că Planul european de redresare economică ia în considerare, printre măsurile de relansare economică, atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea; cu toate acestea, regretă că nu a fost propus niciun plan european de redresare economică din perspectivă ecologică şi că aspectul ecologic a fost lăsat pe seama diferitelor planuri de acţiune naţionale, în mod necoordonat, deşi este momentul potrivit pentru a se pregăti calea pentru o economie ecologică, durabilă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, ca o soluţie pentru depăşirea crizei financiare şi economice actuale;

36.

împărtăşeşte opinia Comisiei Europene, conform căreia, începând din 2013, statele membre trebuie să aloce strategiei de combatere a schimbărilor climatice prin intermediul măsurilor de adaptare cel puţin 50 % din veniturile rezultate de pe urma licitării drepturilor de emisii; consideră că alocarea resurselor disponibile pentru obiectivele de adaptare şi atenuare a efectelor schimbărilor climatice trebuie să depindă şi de circumstanţele specifice fiecărei regiuni. Autorităţile locale şi regionale vor avea nevoie de resurse financiare importante; prin urmare, ar trebui sporit considerabil procentajul de fonduri consacrate proiectelor la nivel local şi regional, în special pe termen scurt;

37.

recunoaşte că este necesar să se examineze în ce mod s-ar putea asigura implicarea sectorului privat, prin intermediul avantajelor oferite de acordurile voluntare (sau ecologice) sau prin intermediul mecanismelor financiare. Cu toate acestea, având în vedere impactul structural şi pe termen lung al provocărilor pe care le reprezintă schimbările climatice, va fi necesar un sprijin din partea sectorului public, în special în ceea ce priveşte eliminarea lacunelor şi disfuncţionalităţilor pieţei care nu au putut fi rezolvate de sectorul privat;

38.

este de acord că instrumentele de piaţă specializate şi parteneriatele public-privat ar trebui, de asemenea, considerate drept instrumente financiare corespunzătoare pentru a aborda problema schimbărilor climatice. Implicarea sectorului privat în adaptarea la schimbările climatice, prin intermediul instrumentelor de piaţă specializate şi al parteneriatelor public-privat, poate crea stimulentele economice adecvate pentru integrarea măsurilor de adaptare în comportamentul actorilor relevanţi;

39.

evidenţiază necesitatea utilizării politicilor integrate, care sunt elaborate în prezent la nivel european, ca mijloc pentru a face faţă provocărilor orizontale şi transsectoriale, cum ar fi cele reprezentate de schimbările climatice. Astfel, suprapunerile, incoerenţele şi lacunele dintre diferitele politici şi niveluri guvernamentale, inclusiv subnaţionale, vor fi abordate în mod adecvat;

40.

consideră că următoarea revizuire a bugetului UE şi următoarele perspective financiare pentru perioada de după 2013 trebuie să facă din provocările pe care le reprezintă schimbările climatice o prioritate şi să ia în considerare consolidarea Fondului mondial pentru mediu şi a Fondului pentru adaptarea la schimbările climatice - Kyoto, care se aşteaptă să fie stabilită în cadrul summitului COP 15 organizat la Copenhaga în decembrie 2009, cât şi pentru a finanţa măsurile specifice europene stabilite în contextul viitoarei strategii de dezvoltare durabilă a UE. Mai mult, trebuie să se recunoască fără rezerve faptul că prosperitatea economică durabilă şi eforturile de adaptare la schimbările climatice sunt compatibile, în pofida costului iniţial pe care adaptarea la schimbările climatice l-ar putea genera pe termen scurt şi mediu. Dat fiind că măsurile de adaptare reprezintă, în cele mai multe cazuri, eforturi depuse în principal la nivel local, este esenţial ca UE să acorde sprijin financiar autorităţilor locale şi regionale;

41.

sprijină punctul de vedere conform căruia, cu toate că mecanismele de finanţare şi reţelele UE, cum ar fi reţelele transeuropene (RTE), fondurile structurale sau FEADR ar trebui să integreze tematica privind atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea în fiecare politică sectorială, în special în ceea ce priveşte chestiuni cum ar fi creşterea rezistenţei sistemelor de producţie şi a infrastructurii fizice, obiectivul iniţial al acestor politici şi fonduri nu ar trebui subminat din necesitatea de a se combate schimbările climatice; prin urmare, ar trebui să se ia în considerare adoptarea de măsuri şi crearea de fonduri europene specifice în acest scop, în special pentru a se evita dispersarea fondurilor comunitare în acest domeniu; în consecinţă, solicită Comisiei Europene să examineze posibilitatea de alocare sub formă de credite în scopuri ecologice („green earmarking”) a fondurilor structurale existente, pe baza modelului de alocare a creditelor prevăzut în cadrul Strategiei de la Lisabona, sau să creeze un fond european de mediu pentru adaptarea la schimbările climatice, care să finanţeze programe de formare, recalificare şi reinserţie a lucrătorilor din sectoare în care vor interveni măsuri de dezvoltare durabilă, sau să sprijine crearea de întreprinderi care răspund necesităţilor de protecţie a mediului;

42.

sprijină instituirea unui grup director privind gestionarea impactului şi adaptarea (Impact and Adaptation Steering Group - IASG), dat fiind că procesul de elaborare a unei strategii comunitare, precum şi a unor strategii naţionale trebuie gestionat astfel încât să se garanteze coordonarea eforturilor, atât în ceea ce priveşte politicile, cât şi diferitele niveluri de autoritate. Este esenţial ca mandatul şi bugetul acestui grup de coordonare să fie clarificate înainte de instituirea sa. De aceea, se solicită Comisiei să ia măsuri în acest sens cât mai repede posibil;

43.

subliniază necesitatea participării autorităţilor locale şi regionale la acest grup, dat fiind că ele sunt responsabile pentru planificarea, coordonarea şi punerea în aplicare a măsurilor în multe dintre sectoarele relevante. Autorităţile locale şi regionale dispun, aşadar, de cunoştinţe preţioase şi ar putea contribui în mod considerabil la crearea unei baze de cunoştinţe privind atât impactul schimbărilor climatice, cât şi posibilele soluţii. Acest grup ar trebui să adopte o abordare de jos în sus şi să definească în mod clar domeniile de competenţă, pe baza principiului subsidiarităţii;

44.

solicită înfiinţarea unor grupuri de lucru privind schimbările climatice, la nivel local, la care să participe pe deplin autorităţile locale şi regionale. Planurile de acţiune pentru adaptarea la schimbările climatice, care sunt elaborate la nivel local şi regional, ar trebui să servească drept bază pentru activitatea acestor grupuri de lucru. Activitatea acestora ar trebui să se afle în directă legătură cu cea a Grupului de coordonare privind gestionarea impactului şi adaptarea. Aceste grupuri de lucru ar putea fi organizate în jurul următoarelor teme: necesitatea dezvoltării, impactul socioeconomic, autorităţile locale şi regionale, publicul larg şi întreprinderile private;

45.

subliniază necesitatea educării publicului, dat fiind că adaptarea la schimbările climatice va implica schimbări în modul de viaţă. Cetăţenii trebuie să înţeleagă de ce sunt necesare măsuri de adaptare, de ce costul anumitor servicii ar putea creşte, cum pot să-şi aducă contribuţia şi ce măsuri se iau pentru a reduce la minimum pericolele la adresa lor. O astfel de comunicare şi astfel de schimbări de comportament vor necesita o abordare specifică, concepută cu atenţie şi sprijinită de măsuri adecvate. Prin urmare, solicită UE, statelor membre şi autorităţilor locale şi regionale să colaboreze cu mass-media pentru a iniţia o campanie de informare paneuropeană privind cauzele şi efectele schimbărilor climatice şi modificările pe care aceste efecte le vor aduce după sine. Ar trebui să se scoată în evidenţă faptul că schimbările climatice vor determina o diminuare tot mai mare a resurselor, ceea ce justifică necesitatea modificării comportamentului de zi cu zi. Autorităţile locale şi regionale subliniază necesitatea de a se asigura o finanţare adecvată pentru acest tip de campanii, precum şi de a se acorda o atenţie corespunzătoare necesităţii de a se adapta mesajele diferitelor state membre, naţiuni şi regiuni;

46.

subliniază faptul că autorităţile locale şi regionale joacă totodată un rol important şi dincolo de graniţele UE. Localităţile şi regiunile pot avea un rol constructiv în transferul de cunoştinţe către ţările în curs de dezvoltare, care se confruntă cu cele mai mari provocări în materie de adaptare la schimbările climatice;

47.

solicită Comisiei şi Preşedinţiei UE să asigure angajamentul politic în ceea ce priveşte elaborarea şi punerea în aplicare, în timp util, a strategiei europene de adaptare, în colaborare cu autorităţile locale şi regionale;

48.

solicită Comisiei şi Preşedinţiei UE să asigure participarea autorităţilor locale şi regionale la procesul de elaborare şi punere în aplicare a cadrului de acţiune al UE, implicându-le pe acestea în lucrările Grupului de coordonare privind gestionarea impactului şi adaptarea. Pentru a se asigura succesul punerii în aplicare a strategiilor globale pe termen lung, acestea ar trebui elaborate printr-o cooperare amplă între diferitele niveluri de guvernare. Având în vedere faptul că se află în prima linie, autorităţile locale şi regionale dispun de cunoştinţe practice în ceea ce priveşte impactul schimbărilor climatice. Mai mult, în eventualitatea unor situaţii de urgenţă determinate de schimbările climatice, cetăţenii vor face apel, în primul rând, la autorităţile locale şi regionale. Prin urmare, implicarea acestora din urmă se justifică pe deplin;

49.

subliniază necesitatea ca autorităţile locale şi regionale să fie recunoscute ca actori esenţiali în combaterea efectelor negative ale schimbărilor climatice, dat fiind că acestea sunt pregătite să îşi asume o parte din responsabilitate şi iau deja măsuri pentru adaptarea comunităţilor la consecinţele schimbărilor climatice;

50.

solicită să se acorde o mai mare atenţie soluţiilor şi instrumentelor destinate zonelor şi infrastructurii urbane (în special celor costiere şi celor situate în vecinătatea râurilor importante), cum ar fi digurile şi îmbunătăţirea sistemelor de canalizare, dat fiind că acestea joacă un rol esenţial în reducerea vulnerabilităţii infrastructurii;

51.

solicită elaborarea unor scenarii transfrontaliere realiste privind riscurile reprezentate de schimbările climatice, suficient de detaliate astfel încât să servească tuturor regiunilor UE, pe baza colaborării dintre nivelurile local, regional, naţional şi european. Datele, modelele, mecanismele şi scenariile privind schimbările climatice ar trebui să fie puse la dispoziţie în mod gratuit, în cel mai scurt timp, astfel încât să se poată defini zonele de risc şi să se elaboreze măsuri de combatere a riscurilor;

52.

subliniază necesitatea unor stimulente financiare adecvate pentru a se trece la acţiune. Autorităţile locale şi regionale ar trebui sprijinite în eforturile lor de a elabora soluţii proactive care vor reduce vulnerabilitatea comunităţilor locale;

53.

subliniază faptul că autorităţile locale şi regionale ar trebui să primească un sprijin financiar suplimentar pentru a atenua daunele şi pentru a face faţă costurilor suplimentare legate de adaptare, dat fiind că înfruntarea diferitelor provocări determinate de schimbările climatice va implica noi sarcini financiare considerabile pentru autorităţile locale.