19.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/77

—

având în vedere articolele 2, 6, 24 și 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 62, 63, 286 și 300 din Tratatul CE, care reprezintă temeiul juridic pentru un spațiu european de libertate, securitate și justiție și pentru negocierile internaționale cu terțe țări și organizații,

—

având în vedere declarațiile Consiliului și Comisiei din 6 martie 2008 și din 21 aprilie 2008 adresate Comisiei sale pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

—

având în vedere articolul 83 și articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam în 1999, Consiliul este responsabil de stabilirea normelor pentru vize, inclusiv a listei cuprinzând țările terțe ai căror resortisanți sunt obligați să obțină viză sau sunt scutiți de această obligație (articolul 62 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Tratatul CE);

B.

întrucât competențele Comunității în materie de vize includ stabilirea condițiilor în baza cărora cetățenii țărilor terțe primesc statutul de scutire de vize, iar aceste condiții trebuie să garanteze un tratament egal pentru toți cetățenii UE, nu numai în ceea ce privește acordarea sau refuzarea statutului propriu-zis de scutire de vize, dar și termenii și condițiile în care țările terțe acordă sau retrag un asemenea statut diverselor state membre;

C.

întrucât din 2001 Consiliul a scutit cetățenii SUA de obligația obținerii unei vize (1); întrucât, din păcate, nu se aplică o scutire similară cetățenilor UE, având în vedere că SUA menține încă obligația de obținere a unei vize în cazul resortisanților mai multor state membre (în prezent, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România și Slovacia), ca urmare a faptului că, printre altele, rata de refuz al vizei, proces fondat pe criterii netransparente, este, pentru cele mai multe dintre aceste țări, mai mare de 3 % din numărul de cereri depuse pentru obținerea vizei (respectiv 10 %, în anumite condiții);

D.

întrucât, din 2005, există posibilitatea activării unui mecanism de reciprocitate la nivelul Comunității (2) în urma unei notificări din partea unui stat membru, a contactelor dintre Comisie și țara terță în cauză și a unui raport al Comisiei adresat Consiliului, care poate apoi să decidă cu privire la „reintroducerea temporară a obligației de a deține viză pentru resortisanții țării terțe în cauză”;

E.

întrucât, chiar dacă obiectivul de reciprocitate a fost atins în cazul a câtorva țări terțe, acesta nu este și cazul Statelor Unite, astfel încât Comisia a propus în 2006 „reintroducerea temporară a obligației de a deține viză pentru resortisanții SUA care dețin pașapoarte diplomatice sau oficiale/de serviciu, pentru a accelera progresul către reciprocitate” (3); întrucât, cu toate acestea, această propunere simbolică nu a fost urmată de Consiliu;

F.

întrucât mai multe state membre și-au continuat contactele bilaterale directe cu administrația americană în pofida competențelor precise ale Comunității în domeniu;

G.

întrucât situația a devenit mai complicată din punct de vedere juridic atunci când SUA, la 3 august 2007, odată cu intrarea în vigoare a Secțiunii 711 din legea „'Implementing Recommendations of the 9/11 Commission Act of 2007” (4), și anume „Secure Travel and Counterterrorism Partnership Act of 2007”, a modificat regimul de scutire de vize prin adăugarea mai multor măsuri de sporire a securității (5), prin care solicită tuturor statelor membre care doresc să participe la Programul de scutire de vize (Visa Waiver Programme — VWP) să fie de acord cu semnarea unui Memorandum bilateral de înțelegere și a normelor sale de aplicare obligatorii;

H.

întrucât, chiar dacă conținutul acestor așa-numite „norme de aplicare” rămâne în continuare necunoscut instituțiilor UE, rezultă clar din conținutul Memorandumului de înțelegere că unele dintre noile „măsuri de sporire a securității” intră în sfera de competență a Comunității (cum ar fi măsurile privind eliberarea de vize sau obligațiile viitoare suplimentare aferente sistemului electronic de autorizare a călătoriilor — Electronic Travel Authorization System — ESTA), altele în sfera de competență a UE (precum pașapoartele furate (6), datele PNR sau informațiile privind infracțiunile din spațiul Schengen), iar celelalte măsuri de sporire a securității intră în sfera de competență exclusivă a fiecărui stat membru (precum măsurile legate de cazierele judiciare ale propriilor resortisanți sau cele puse la dispoziție în cazul prezenței agenților de securitate la bordul aeronavelor în cursul zborurilor transatlantice);

I.

întrucât, în vederea rezolvării acestei probleme și a participării tuturor statelor membre la regimul modificat de scutire de vize în 2009, Consiliul a decis adoptarea unei abordări duble la 18 aprilie 2008, prin care:

J.

întrucât, chiar și în cazul chestiunilor care intră în competența exclusivă a statelor membre, principiul cooperării loiale ar putea fi amenințat de acordurile bilaterale care includ diverse condiții de acordare a statutului de scutire de vize anumitor cetățeni ai statelor membre, ceea ce duce la aplicarea unui tratament diferit în domeniul vizelor în raport cu cetățenii din diverse state membre; întrucât Comisia ar trebui să garanteze principiul cooperării loiale;

K.

întrucât, în vederea asigurării unei mai bune protecții a cetățenilor SUA și UE împotriva amenințărilor teroriste, cooperarea transatlantică ar trebui să contribuie la îmbunătățirea următoarelor elemente: (a) identificarea amenințărilor prin analiza comună și schimbul amplu de informații, inclusiv schimbul de bune practici, în cadrul măsurilor de protecție a datelor; (b) coordonarea la nivelul UE și la nivel transatlantic între organele de aplicare a legii și serviciile de informații, cu respectarea în permanență a statului de drept, a drepturilor fundamentale și a vieții private și (c) capacitatea operațională cu ajutorul unei mai strânse cooperări între organele de aplicare a legii și serviciile de informații din UE și SUA, fondată pe un nivel mai profund de încredere între diversele servicii și organisme implicate,

L.

întrucât Departamentul pentru Securitate Internă al SUA intenționează să pună în aplicare, până în ianuarie 2009, proceduri bazate pe tehnologia biometrică la ieșirea de pe teritoriul SUA pe cale aeriană sau maritimă, programul de prelucrare a ieșirilor de pe teritoriul SUA este considerat drept un set de dispoziții fundamentale pentru gestionarea eficientă a VWP, autoritățile SUA intenționează să nu includă un număr mai mare de aliați ai Statelor Unite în VWP dacă procedurile propuse de prelucrare a ieșirilor nu vor fi puse în aplicare până la 30 iunie 2009, cel târziu;

1.

consideră că ar trebui interzisă orice formă de discriminare directă sau indirectă, inclusiv pe criterii de naționalitate, între cetățenii europeni, nu doar în Uniunea Europeană, după cum prevede articolul 12 din Tratatul CE, dar și în afara Uniunii Europene, în special în cazul în care aceste acte de discriminare reprezintă consecința unei lipse de coordonare în cadrul negocierilor internaționale dintre instituțiile UE și statele membre;

2.

constată faptul că, la reuniunea din 13 martie 2008 a Troicii ministeriale din domeniul JAI, SUA au recunoscut, pentru prima dată, competența Comunității de a negocia acorduri internaționale privind politica în domeniul vizelor, acceptând, în cadrul unei declarații comune, să urmeze o „dublă abordare”; constată că respectiva declarație comună cuprinde următoarea precizare „problemele care țin de responsabilitatea națională vor fi discutate cu autoritățile naționale, pe când cele care țin de responsabilitatea UE vor fi discutate cu autoritățile UE”; consideră că, potrivit termenilor declarației respective, SUA ar trebui, de acum înainte, să negocieze:

3.

reiterează necesitatea respectării, în cadrul oricărui acord încheiat de CE/UE, a drepturilor fundamentale și a libertăților individuale menționate la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv a dreptului la viață privată și a celui la protecția datelor, astfel cum sunt enunțate la:

4.

îndeamnă Comisia să abordeze, în cadrul negocierilor, chestiunea excluderii cetățenilor europeni infectați cu virusul HIV de la VWP și să garanteze egalitatea de tratament pentru toți cetățenii UE; susține poziția Comisiei potrivit căreia nu există motive obiective pentru a impune interdicții de călătorie la adresa persoanelor infectate cu virusul HIV (poziție exprimată în răspunsul Comisiei la întrebarea parlamentară E-6038/07 din 19 februarie 2008);

5.

își declară sprijinul față de mandatul pe care Consiliul l-a acordat Comisiei de a negocia un acord care să garanteze scutirea de vize a tuturor cetățenilor UE care intră pe teritoriul SUA, scutire similară celei de care beneficiază deja cetățenii SUA care intră pe teritoriul UE; invită Comisia să informeze comisia parlamentară competentă la încheierea fiecărei reuniuni din seria de negocieri (cu titlu confidențial, dacă este necesar);

6.

consideră că negocierile ar trebui să se încheie înainte de iunie 2009 și că, începând de atunci, nu ar mai trebui permisă nicio discriminare între cetățenii UE;

7.

împărtășește opinia potrivit căreia, în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor care decurg din Tratatul UE, statele membre ar trebui să urmeze „liniile de demarcație” stabilite de Consiliu (8), în virtutea principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 10 din Tratatul CE, principiu a cărui aplicabilitate a fost confirmată și prin jurisprudența Curții de Justiție (cauza C-105/03 sau cauza AETR(22/70)); subliniază în special că:

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Congresului Statelor Unite ale Americii și Secretarului pentru Securitate Internă al Statelor Unite ale Americii.