19.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/71

—

având în vedere că acest an marchează cea de-a 60-a aniversare a Declarației Universale a Drepturilor Omului, al cărei articol 25 alineatul (1) are în vedere dreptul la hrană,

—

având în vedere concluziile summitului mondial privind alimentația din 1996 și obiectivul de a reduce la jumătate numărul persoanele afectate de foamete până în 2015,

—

având în vedere obligațiile cuprinse în pactul internațional al ONU privind drepturile economice, sociale și culturale și, în special, articolul 11 referitor la dreptul la alimentație, la care toate statele membre ale Uniunii Europene sunt state parte,

—

având în vedere Sesiunea specială a Consiliului Drepturilor Omului al ONU privind „Impactul negativ al agravării crizei alimentare mondiale, provocate, printre altele, de creșterea prețurilor la alimente, asupra asigurării dreptului la hrană”, care va avea loc la 22 mai 2008 la Geneva,

—

având în vedere Declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene, intitulată „Consensul european privind ajutorul umanitar” (1),

—

având în vedere articolul 33 din Tratatul CE,

—

având în vedere „bilanțul de sănătate” în curs al PAC,

—

având în vedere recentele recomandări ale EISTAD (Evaluarea internațională a științei și tehnologiei agricole pentru dezvoltare) privind producția mondială alimentară, inițiată și realizată cu sprijinul programului ONU pentru dezvoltare, Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Băncii mondiale și al altor organisme ale comunității internaționale,

—

având în vedere rapoartele Grupului interguvernamental privind schimbările climatice,

—

având în vedere negocierile actuale din cadrul Rundei de dezvoltare de la Doha,

—

având în vedere Declarația de la Kigali din 22 noiembrie 2007 pentru acordurile de partenerial economic (APE) în favoarea dezvoltării, adoptată de Adunarea parlamentară paritară ACP-UE,

—

având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2007 privind creșterea prețurilor la alimente și furaje (2),

—

având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.

întrucât, după ani de stabilitate sau de scădere a prețurilor produselor de bază, creșterile de preț pe plan mondial la grâu au atins 181 % în cursul celor 36 de luni înainte de ianuarie 2008, prețurile la orez au crescut cu 141 % din ianuarie 2008, iar prețurile produselor alimentare pe plan mondial au crescut cu 83 %;

B.

întrucât creșterea prețurilor a amânat cu șapte ani realizarea obiectivelor de reducere a sărăciei și întrucât, conform calculelor Băncii Mondiale, peste 100 de milioane de persoane în țările în curs de dezvoltare ar putea fi și mai afectate de sărăcie, ca urmare a creșterii în spirală a prețurilor la alimente;

C.

întrucât în lume 854 de milioane de persoane suferă de foame și de malnutriție (insecuritate alimentară), la care se adaugă patru milioane de persoane în fiecare an, întrucât 170 de milioane de copii sunt subnutriți și 5, 6 milioane de copii mor în fiecare an din cauza malnutriției;

D.

întrucât actuala criză alimentară este și consecința creșterii speculațiilor cu produse agricole și alimentare;

E.

întrucât, conform FAO, alimentele reprezintă 60-80 % din cheltuielile consumatorilor din țările în curs de dezvoltare și aproximativ 10-20 % în cazul consumatorilor din țările industrializate; întrucât creșterea prețurilor la alimente afectează în cea mai mare măsură gospodăriile cu venituri mici;

F.

întrucât în ultimele decenii Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația Mondială a Comerțului au impus liberalizarea comerțului în țările în curs de dezvoltare pentru a impune un model dominant de agricultură pe suprafețe mari orientată spre export, în detrimentul producției alimentare durabile locale și al piețelor alimentare locale;

G.

întrucât creșterea prețurilor agravează problema accesului la hrană, în special pentru persoanele cu venituri mici sau cele fără venituri;

H.

întrucât cererea de alimente este în creștere, în special în țările emergente, cum ar fi China și India, având în vedere creșterea populației la nivel mondial; întrucât planeta care, conform FAO, poate hrăni 12 miliarde de persoane, nu suferă în termeni generali de penurie alimentară; reamintind că recoltele de grâu și orez au fost foarte bune în 2007; întrucât numai 1, 01 miliarde de tone din recolta 2007 va fi probabil utilizată pentru alimentația oamenilor, în timp ce o proporție semnificativă va fi utilizată în alimentația animalelor (760 milioane de tone) și aproximativ 100 de milioane de tone în producerea de agrocombustibili; întrucât ultimele estimări sugerează că producția mondială de cereale în 2008 ar crește cu 2, 6 %, atingând un record de 2, 164 miliarde de tone; întrucât aceste estimări depind însă de condiții climatice favorabile;

I.

întrucât multe țări în curs de dezvoltare nu își realizează potențialul producției alimentare; întrucât lipsa de investiții în agricultură, insuficienta dezvoltare rurală și formare a fermierilor în țările în curs de dezvoltare, precum și instituțiile financiare internaționale au expus, în special micii fermieri, la o concurență neloială, care a dus la creșterea sărăciei, la vulnerabilitate și la reducerea capacității acestora de a produce alimente în cantități suficiente;

J.

întrucât un obstacol serios pentru creșterea producției agricole în țările în curs de dezvoltare îl reprezintă de multe ori faptul că micii fermieri nu au acces la împrumuturi sau microcredite pentru investiții în semințe îmbunătățite, îngrășăminte, sisteme de irigare și gama necesară a instrumentelor de protecție a recoltelor lor împotriva bolilor și dăunătorilor, uneori din cauza faptului că aceștia nu sunt proprietarii terenurilor și, de aceea, nu dețin garanții pentru împrumuturi;

K.

întrucât Programul alimentar mondial a semnalat faptul că numai 260 de milioane USD din cele 750 de milioane USD necesare acoperirii nevoilor pentru 2008 au făcut deja obiectul unui angajament ferm;

L.

întrucât impactul creșterii prețurilor la mărfuri devine o forță destabilizatoare în cadrul economiei mondiale și a cauzat deja revolte în mai multe țări;

M.

întrucât creșterea prețurilor la alimente mărește nevoia unui răspuns politic integrat și a unei strategii cuprinzătoare de soluționare a problemelor legate de alimentație;

1.

subliniază natura fundamentală a dreptului la hrană și nevoia facilitării accesului tuturor și în orice moment la suficientă hrană pentru o viață activă și sănătoasă; subliniază obligația statelor de a ocroti, de a respecta și de a îndeplini acest drept fundamental al omului; subliniază că faptul că două miliarde de oameni trăiesc în continuare în sărăcie extremă și că 850 de milioane de ființe umane suferă zilnic de foame demonstrează încălcarea sistematică a dreptului la hrană, consacrat în legislația internațională privind drepturile omului; solicită, prin urmare, măsuri adecvate pentru punerea în aplicare a prevederilor privind dreptul la hrană din Declarația Universală a Drepturilor Omului; îndeamnă Consiliul să asigure conformitatea tuturor politicilor naționale și internaționale legate de problema hranei cu obligațiile ce decurg din dreptul la hrană;

2.

invită Consiliul, prin urmare, să își intensifice angajamentele față de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), reafirmând angajamentele fundamentale și adoptând, la Consiliul European din iunie, un program de măsuri al UE privind ODM; consideră că acest program de măsuri al UE ar trebui să identifice etapele specifice și acțiunile ce trebuie realizate în anumite intervale de timp și în domenii cheie precum educația, sănătatea, apa, agricultura, creșterea și infrastructura, care vor contribui la asigurarea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului până în 2015, având ca obiectiv, printre altele, eradicarea foametei până în 2015;

3.

este preocupat de efectele asupra foametei și a sărăciei ale speculației cu mărfuri alimentare, inclusiv ale fondurilor speculative pentru mărfuri; invită Comisia să analizeze efectele speculației asupra prețurilor la produsele alimentare și să ia măsurile adecvate pe baza respectivei analize;

4.

subliniază faptul că criza alimentară este strâns legată de criza financiară în contextul căreia este posibil ca injecțiile de lichidități efectuate de băncile centrale pentru evitarea falimentelor să fi dus la creșterea investițiilor speculative în produse de bază; invită FMI și Forumul pentru stabilitate financiară să evalueze acest efect secundar și să îl ia în considerație în propunerea de soluții globale;

5.

reamintește faptul că păturile cele mai defavorizate ale populației au cel mai mult de suferit de pe urma acestei crize sunt și, prin urmare, subliniază nevoia unor politici sociale adecvate pentru a ajuta populațiile sărace sau lipsite de hrană și pentru a atenua efectele actualei crize alimentare;

6.

accentuează faptul că aprovizionarea cu alimente a tuturor oamenilor de pe planetă ar trebui să aibă întâietate asupra oricărui alt obiectiv; accentuează faptul că hrana ar trebui să fie disponibilă la prețuri rezonabile, așa cum se prevede la articolul 33 din Tratatul CE;

7.

reamintește nevoia de a se asigura reglementări interne și internaționale ale piețelor agricole în interesul consumatorilor, al veniturilor agricultorilor și în cel al industriilor de prelucrare, precum și nevoia existenței unei politici alimentare durabile a UE;

8.

reamintește că obiectivul principal al PAC este să asigure stabilizarea piețelor și să garanteze siguranța aprovizionărilor și a unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori și subliniază necesitatea unei PAC post-2013, pentru a asigura o politică alimentară durabilă a UE cu respectarea sustenabilității, securității și calității produselor agricole.

9.

subliniază faptul că costul materiilor prime reprezintă o componentă relativ minoră din costul total al multor produse alimentare; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze discrepanțele dintre prețurile la poarta fermei și cele încasate de marii vânzători cu amănuntul;

10.

solicită, prin urmare, o evaluare a impactului rolului vânzătorilor cu amănuntul în cadrul lanțului alimentar, deoarece prețurile alimentelor la vânzarea cu amănuntul au crescut disproporționat față de costul vieții; solicită vânzătorilor cu amănuntul să ofere producătorilor un preț corect și, în același timp, să vândă consumatorilor alimente la prețuri rezonabile;

11.

subliniază că stocurile de cereale actuale ale UE ar ajunge doar pentru 30 de zile și se întreabă dacă stocurile noastre alimentare sunt la un nivel potrivit, în special dacă se iau în considerare posibile crize alimentare; solicită Comisiei să dezvolte strategii de înființare a unor stocuri alimentare pentru a preveni viitoare crize;

12.

solicită previziuni mai realiste privind producția agricolă pentru a se putea identifica cu mult mai devreme tendințele majore ale aprovizionării cu hrană pe plan mondial;

13.

subliniază faptul că agricultorilor din UE trebuie să li se respecte dreptul de a avea venituri decente; remarcă faptul că, odată cu creșterea costurilor la nutrețuri, energie, îngrășăminte și alte mijloace agricole și din cauza standardelor de conformitate din ce în ce mai costisitoare, agricultorii trebuie să obțină venituri considerabil mai mari pentru ca să poată face față în continuare cererii alimentare; remarcă faptul că veniturile agricultorilor au crescut doar într-o mică măsură și că agricultorii din anumite state membre au înregistrat de fapt scăderi ale veniturilor lor;

14.

solicită ca promovarea politicilor agricole durabile să fie inclusă în toate instrumentele de extindere și de vecinătate;

15.

solicită ca operatorii din țările terțe să fie supuși aceluiași nivel de control ca și producătorii din UE, dar recunoaște nevoia de a ajuta țările în curs de dezvoltare să respecte standardele fitosanitare ale UE;

16.

salută decizia miniștrilor agriculturii din UE de a adopta propunerea Comisiei de suspendare, în 2008, a obligațiilor de scoatere a unor terenuri din producția agricolă și ia act de estimările Comisiei conform cărora această acțiune va face disponibile în jur de 2, 9 milioane de hectare pentru producția de cereale și va crește recolta de anul acesta cu aproximativ 10 milioane de tone;

17.

solicită Comisiei să efectueze o evaluare a impactului asupra siguranței alimentare al politicilor actuale ale UE în domeniul PAC, al obiectivelor privind energiile regenerabile, al ajutorului pentru dezvoltare și al acordurilor comerciale internaționale, pentru a ameliora siguranța alimentară la nivel mondial;

18.

subliniază faptul că hrana trebuie să fie considerată mai importantă decât carburanții și că producția de biocombustibili ar trebui însoțită de criterii stricte de durabilitate; remarcă faptul că pentru îndeplinirea obiectivului propus privind biocombustibilii, trebuie respectate aceste criterii;

19.

acceptă faptul că nu mai sunt justificate subvențiile din UE acordate culturilor destinate producției de biocarburanți și accentuează în termenii cei mai fermi cu putință că doar 2-3 % din terenul agricol din UE este folosit în prezent pentru acest tip de producție și consideră că rapoartele din mass-media prin care culturile de biocarburanți sunt considerate responsabile de criza alimentară actuală sunt exagerate în ceea ce privește Uniunea Europeană; cu toate acestea, este de acord că politica din țări precum SUA de a aloca mai mult teren pentru culturi de porumb din care se produce bioetanol a avut un efect puternic asupra prețului și disponibilității porumbului și ale altor cereale pe piața alimentară mondială;

20.

solicită, cu toate acestea, Comisiei și statelor membre să depună eforturi mai susținute pentru a promova utilizarea și producția energiei biologice de a doua generație, care rezultă din prelucrarea gunoiului de grajd și a deșeurilor agricole mai degrabă decât a produselor agricole primare;

21.

subliniază mai ales că trebuie acordată mare prioritate colectării deșeurilor municipale, precum și a reziduurilor agricole și forestiere și transformării lor în gaz; subliniază că aceasta ar permite dezvoltare de tehnologii adecvate și ar acorda timpul necesar studiului compatibilității dintre producția alimentară și producția de energie;

22.

constată cu îngrijorare că prețul nutrețurilor combinate a crescut cu 75 EUR pe tonă și continuă să crească din cauza penuriei de cereale pentru nutrețuri și că aceasta reprezintă un cost suplimentar de 15 miliarde EUR pentru sectorul zootehnic din UE;

23.

consideră că în contextul actualei crize este nevoie de o dezbatere imediată și detaliată în rândul instituțiilor UE și al statelor membre asupra rolului pe care biotehnologia modernă îl poate juca în asigurarea producției continue de hrană la prețuri rezonabile;

24.

consideră că o adevărată luptă împotriva foametei necesită o politică globală de dezvoltare durabilă pentru a le permite țărilor în curs de dezvoltare să producă și să își aprovizioneze populația cu apă și alimente suficiente;

25.

sprijină țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a asigura accesul la hrană al populațiilor lor locale; consideră că trebuie acordat în continuare spațiu politic viabil pentru a permite existența normelor și a măsurilor de dezvoltare naționale în acest sector; consideră că Malawi este un exemplu pozitiv de țară în curs de dezvoltare în care producția de hrană s-a dublat în ultimii trei ani și subliniază că UE joacă un rol important în sprijinirea acestei dezvoltări; solicită Comisiei să contribuie la popularizarea acestui fenomen, pentru a putea fi luat drept exemplu de către alte țări în curs de dezvoltare;

26.

solicită statelor membre ale UE și comunității internaționale să dea curs imediat apelului extraordinar de urgență din partea programului alimentar mondial și să ofere ajutor pentru ca acest program să facă față cu succes noilor provocări din lupta împotriva foametei; cu toate acestea, consideră că trebuie redusă dependența de operațiuni de ajutor alimentar și subliniază, prin urmare, nevoia unor acțiuni pe termen mediu și lung pentru a preveni alte consecințe negative și pentru a aborda cauzele profunde ale acestei crize;

27.

solicită de urgență o creștere substanțială a investițiilor în agricultură, acvacultură, dezvoltare rurală și societățile agricole din țările în curs de dezvoltare, destinate în primul rând agricultorilor săraci și fermelor de dimensiuni mici bazate pe sisteme de producție agroalimentară ecologice; reamintește că, deși 75 % din populația săracă a planetei trăiește în zone rurale, numai 4 % din asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) este dedicată agriculturii; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să acorde mai multă atenție problemei agriculturii în cadrul politicilor de dezvoltare, să promoveze modificarea programării celui de-al zecelea Fond european de dezvoltare (FED) în strânsă cooperare cu țările în curs de dezvoltare și să repună în discuție documentele aferente strategiei de țară, dând o mai mare prioritate agriculturii; subliniază rolul ONG-urilor și al autorităților locale în găsirea unor soluții inovatoare în parteneriat cu populația țărilor în curs de dezvoltare și solicită Comisiei și statelor membre să sprijine și să promoveze proiectele acestora;

28.

subliniază necesitatea de a oferi micilor agricultori din țările sărace, care sunt în principal femei, acces la terenuri, servicii financiare si de credit, semințe de mare randament, îngrășăminte și sisteme de irigație; subliniază că investițiile în sectorul agricol trebuie să se concentreze mai mult pe irigații, drumuri rurale, cercetare și cunoașterea realităților locale, formare și schimbul de practici recomandate pentru a dezvolta sisteme de cultură durabile și eficiente, a asigura apă potabilă curată și acces la educație și să se concentreze, de asemenea, pe dezvoltarea producției locale și a schimburilor comerciale; prin urmare, solicită Comisiei să consolideze aceste aspecte în acțiunile sale și să sprijine organizațiile de producători, programele de microcreditare și alte servicii financiare, precum și intensificarea investițiilor în agricultură;

29.

solicită Băncii Europene de Investiții (BEI) să cerceteze posibilitățile de a înființa de urgență un fond de garantare care să vină în sprijinul programelor naționale de creditare și microcreditare și al programelor de protejare contra riscului care răspund nevoilor producătorilor de alimente locali, în special în țările în curs de dezvoltare mai sărace;

30.

subliniază necesitatea cooperării în domeniul schimbărilor climatice dintre UE și țările în curs de dezvoltare, în special, necesitatea transferului de tehnologie și a consolidării capacităților; subliniază că problema schimbărilor climatice trebuie plasată în centrul tuturor programelor UE de cooperare pentru dezvoltare și subliniază faptul că unele măsuri de precauție simple pot ajuta agricultorii să-și protejeze culturile de secete și alte dezastre; solicită Comisiei să exploreze aceste măsuri; invită comunitatea internațională să-și intensifice eforturile de combatere a deșertificării, a degradării terenurilor și a secetei, astfel încât să se îmbunătățească siguranța alimentară și accesul la apă, în special în țările sărace;

31.

subliniază importanța investițiilor adecvate în cercetare cu scopul obținerii de recolte optime în toate regiunile lumii;

32.

solicită, în special, urmărirea atentă a tuturor evoluțiilor privind OGM-urile, precum și a dezbaterilor în legătură cu acest subiect;

33.

consideră că țările trebuie să aibă dreptul la suveranitate alimentară și siguranță alimentară și că acestea au dreptul să își protejeze piețele împotriva importurilor de produse subvenționate; consideră că această subvenționare a produselor agricole pentru export destabilizează piețele locale din țările în curs de dezvoltare;

34.

consideră că deschiderea piețelor agricole trebuie să fie progresivă, în conformitate cu stadiul de dezvoltare al fiecăreia dintre țările în curs de dezvoltare și să se bazeze pe norme comerciale echitabile din punct de vedere social și care să aibă în vedere protecția mediului; produsele sensibile care acoperă nevoile primare ale populației din țările în curs de dezvoltare sau care sunt deosebit de importante pentru siguranța alimentară și dezvoltarea rurală în țările în curs de dezvoltare nu ar trebui supuse liberalizării totale, pentru a nu pricinui neajunsuri ireversibile producătorilor locali; subliniază că UE trebuie să promoveze un sistem preferențial și asimetric în negocierile comerciale cu țările în curs de dezvoltare, pentru a le permite acestora să păstreze anumite instrumente de gestionare a aprovizionării și alte instrumente de dezvoltare pe piețele lor; subliniază faptul că țările cele mai slab dezvoltate au acces nerestricționat prin cote și tarife pe piața UE, în conformitate cu acordul „Totul, cu excepția armelor”;

35.

accentuează ideea că în cursul actualelor negocieri ale acorduri de parteneriat economic (EPA), prioritatea Comisiei trebuie să fie sprijinirea nevoilor de dezvoltare exprimate de țările din Africa, Caraibe și Pacific (ACP); reamintește că, pentru a răspunde acestei provocări, EPA trebuie însoțite de noua finanțare promisă, pentru Ajutorul pentru comerț (2 miliarde EUR pe an până în 2010), precum și de promovarea integrării regionale;

36.

accentuează necesitatea unui deznodământ pozitiv, echilibrat și echitabil al Rundei de dezvoltare de la Doha; subliniază că rezultatele Rundei de la Doha ar trebui să ofere țărilor în curs de dezvoltare stimulente pentru a investi în agricultură și în producția alimentară; invită Comisia să sprijine propunerile de a include măsuri legate de prețurile la alimentele de bază în cadrul actualei runde de negocieri OMC;

37.

reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a promova Comerțul echitabil și alte programe cu obiective etice, contribuind la creșterea standardelor sociale și de mediu prin sprijinirea producătorilor mici și marginalizați din țările în curs de dezvoltare, prin reducerea volatilității și garantarea unor prețuri și venituri mai echitabile și încurajează autoritățile publice din UE să integreze Comerțul echitabil și criteriile de sustenabilitate în cadrul licitațiilor publice și politicilor de achiziții publice;

38.

subliniază că actuala criză alimentară ilustrează necesitatea promovării stabilității politice, a integrării regionale, a democrației, nu numai în cadrul UE, ci și în restul lumii; solicită, prin urmare, tuturor părților interesate să promoveze valorile umane și democratice și statul de drept atunci când abordează chestiunea crizei alimentare actuale și problemele legate de siguranța alimentară pe termen lung;

39.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Băncii Mondiale, G 8, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, co-președinților Adunării parlamentare paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican;