16.6.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 136/13

1.

În 2005, Comisia a adoptat Planul de acțiune privind ajutoarele de stat: Ajutoare de stat mai puțin numeroase și mai bine direcționate: foaie de parcurs pentru reforma ajutoarelor de stat 2005-2009 („PAAS”) (1) în vederea îmbunătățirii eficacității, transparenței, credibilității și previzibilității regimului ajutoarelor de stat în conformitate cu Tratatul CE. Obiectivul central al Planului de acțiune privind ajutoarele de stat, bazat pe principiul „ajutoare de stat mai puțin numeroase și mai bine direcționate”, este de a încuraja statele membre să reducă nivelul general al ajutoarelor acordate, redirecționând în același timp resursele de stat spre obiective orizontale de interes comun. Pentru a sprijini realizarea acestui obiectiv, Planul de acțiune invocă necesitatea unor proceduri mai eficiente, mai simple și mai previzibile în domeniul ajutoarelor de stat.

2.

Comisia dorește să își reafirme angajamentul în acest sens prin publicarea prezentului Cod al celor mai bune practici, care are drept obiectiv asigurarea unor proceduri cât mai eficiente și benefice pentru toate părțile interesate. Prezentul cod se bazează pe experiența dobândită în contextul aplicării Regulamentului (CE) nr. 659/1999 din 22 martie 1999 al Consiliului de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (2) și pe studiile interne privind durata diferitelor etape ale procedurii privind ajutoarele de stat, gestionarea plângerilor și instrumentele de culegere de informații. Obiectivul principal al acestui cod este de furniza recomandări privind desfășurarea de zi cu zi a procedurilor privind ajutoarele de stat, încurajând astfel o mai bună cooperare și înțelegere reciprocă între serviciile Comisiei, autoritățile statelor membre și comunitatea juridică și de afaceri.

3.

Îmbunătățirea eficientă a procedurilor privind ajutoarele de stat impune asumarea unei discipline comune și a unui angajament reciproc atât de către Comisie, cât și de statul membru. Cu toate că nu poate fi considerată răspunzătoare de consecințele eventualei lipse de cooperare din partea statelor membre și a părților interesate, Comisia va depune eforturi pentru a îmbunătăți modul de desfășurare a investigațiilor sale și procesul său decizional intern, în vederea asigurării unei mai mari transparențe, previzibilități și eficiențe a procedurilor privind ajutorul de stat.

4.

Acest cod, care reflectă arhitectura modernă a ajutoarelor de stat, reprezintă partea finală dintr-un pachet de măsuri de simplificare, cuprinzând Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de tratare a anumitor tipuri de ajutoare de stat (3) și Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat de către instanțele naționale (4) care permite aplicarea unor proceduri mai previzibile și mai transparente.

5.

Caracteristicile specifice ale unui caz individual pot, cu toate acestea, să impună o adaptare a acestui cod sau o abatere de la recomandările sale (5).

6.

Specificitățile sectoarelor pescuitului și acvaculturii și ale activităților din producția, comercializarea sau prelucrarea primară a produselor agricole pot, de asemenea, justifica o abatere de la recomandările codului.

7.

Prezentul cod nu este destinat să furnizeze o prezentare exhaustivă a măsurilor legislative, de interpretare și administrative relevante care reglementează controlul ajutoarele de stat în cadrul Comunității. Acesta ar trebui citit împreună cu normele fundamentale care reglementează procedurile privind ajutoarele de stat și ca o completare a acestora.

8.

Prin urmare, prezentul cod nu creează și nu modifică niciun drept sau nicio obligație prevăzute în Tratatul de instituire a Comunității Europene, în Regulamentul (CE) nr. 659/1999 și în Regulamentul (CE) nr. 794/2004 din 21 aprilie 2004 al Comisiei (6), care pune în aplicare Regulamentul (CE) nr. 659/1999, astfel cum sunt interpretate în lumina jurisprudenței instanțelor comunitare.

9.

Prezentul cod reglementează cele mai bune practici cotidiene în vederea asigurării unor proceduri mai rapide, mai transparente și mai previzibile în materie de ajutoare de stat, în fiecare etapă a investigației privind un caz notificat sau nenotificat sau o plângere.

10.

Experiența Comisiei demonstrează valoarea adăugată a contactelor în faza de prenotificare, chiar și în cazurile aparent banale. Contactele în faza de prenotificare oferă serviciilor Comisiei și statului membru care face notificarea posibilitatea de a discuta aspectele juridice și economice ale unui proiect propus într-un mod informal și în condiții de confidențialitate înaintea notificării, îmbunătățind astfel calitatea și exhaustivitatea notificărilor. În acest context, statul membru și serviciile Comisiei pot, de asemenea, să formuleze împreună propuneri constructive în vederea modificării aspectelor problematice ale unei măsuri planificate. Această fază face astfel posibilă o procesare mai rapidă a notificărilor, odată ce acestea au fost transmise în mod oficial Comisiei. Inițierea de contacte reușite în faza de prenotificare ar trebui să permită Comisiei să adopte decizii în temeiul articolului 4 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 în termen de două luni de la data notificării (7).

11.

Contactele în faza de prenotificare constituie o practică puternic recomandată în cazurile în care există elemente de noutate deosebite sau trăsături specifice care ar justifica purtarea de discuții informale cu serviciile Comisiei, însă vor fi furnizate recomandări ori de câte ori un stat membru solicită acest lucru.

12.

Faza de prenotificare oferă posibilitatea de a discuta cu statul membru în cauză și de pune la dispoziția acestuia recomandări cu privire la conținutul informațiilor care trebuie transmise în formularul de notificare pentru a garanta faptul că acestea sunt complete la data notificării. O prenotificare reușită va permite, de asemenea, discutarea, într-o atmosferă deschisă și constructivă, a oricăror probleme de fond ridicate de o măsură planificată. Acest lucru este deosebit de important în cazul proiectelor care nu ar putea fi acceptate ca atare și care ar trebui, prin urmare, retrase sau modificate substanțial. Această fază poate, de asemenea, include o analiză a existenței altor temeiuri juridice sau identificarea precedentelor relevante. În plus, o fază de prenotificare reușită va permite serviciilor Comisiei și statului membru să abordeze principalele preocupări legate de concurență, să efectueze o analiză economică și, după caz, să consulte experți externi pentru a demonstra compatibilitatea proiectului planificat cu piața comună. Astfel, statul membru care face notificarea poate, de asemenea, să solicite serviciilor Comisiei, în faza de prenotificare, să fie scutit de obligația de a furniza anumite informații prevăzute în formularul de notificare care, în circumstanțele speciale ale cazului, nu sunt necesare pentru examinarea sa. În cele din urmă, faza de prenotificare este decisivă pentru a putea stabili dacă un caz îndeplinește condițiile prima facie pentru a fi tratat conform procedurii simplificate (8).

13.

Pentru a permite desfășurarea unei faze de prenotificare constructive și eficiente, este în interesul statului membru în cauză să furnizeze Comisiei informațiile necesare pentru evaluarea unui proiect de ajutor de stat planificat, pe baza unui proiect de formular de notificare. Pentru a facilita tratarea rapidă a cazului, contactele prin e-mail-uri sau video-conferințe vor fi, în principiu, preferate reuniunilor. Două săptămâni de la data primirii proiectului de formular de notificare, serviciile Comisiei vor organiza în mod normal un prim contact în faza de prenotificare.

14.

Ca regulă generală, contactele în faza de prenotificare nu ar trebui să dureze mai mult de 2 luni și ar trebui să fie urmate de o notificare completă. În cazul în care contactele prealabile notificării nu au rezultatul dorit, serviciile Comisiei pot declara ca încheiată faza de prenotificare. Cu toate acestea, cum durata și forma contactelor din faza de prenotificare depind de complexitatea cazului individual, aceste contacte pot dura câteva luni. Prin urmare, Comisia recomandă ca, în cazurile care sunt deosebit de complexe (de exemplu, ajutoarele de salvare, ajutoarele pentru cercetare și dezvoltare în cuantum ridicat, ajutoarele individuale în cuantum ridicat sau schemele de ajutor deosebit de complexe sau al căror cuantum este deosebit de ridicat), statele membre să lanseze contacte de prenotificare cât mai curând posibil pentru a permite purtarea de discuții utile.

15.

Experiența Comisiei a arătat că participarea beneficiarului ajutorului la contactele din faza de prenotificare este extrem de utilă, în special pentru cazurile cu importante implicații tehnice, financiare și specifice proiectului. Prin urmare, Comisia recomandă ca beneficiarii ajutoarelor individuale să participe la contactele prealabile notificării.

16.

Cu excepția cazurilor deosebit de noi sau complexe, serviciile Comisei se vor strădui să furnizeze statului membru în cauză o evaluare preliminară informală a proiectului, la sfârșitul fazei de prenotificare. Această evaluare cu caracter neobligatoriu nu va constitui o poziție oficială a Comisiei, ci un set de recomandări cu caracter informal din partea serviciilor Comisiei privind caracterul complet al proiectului de notificare și compatibilitatea prima facie a proiectului planificat cu piața comună. În cazurile deosebit de complexe, serviciile Comisiei pot, de asemenea, să furnizeze recomandări scrise, la solicitarea statului membru în cauză, privind informațiile care rămân de furnizat.

17.

Contactele din faza de prenotificare au loc în condiții de strictă confidențialitate. Discuțiile se desfășoară pe bază voluntară și nu aduc atingere tratării și investigării cazului în urma notificării oficiale.

18.

În vederea îmbunătățirii calității notificărilor, serviciile Comisiei se vor strădui să răspundă solicitărilor statelor membre privind organizarea de sesiuni de formare. Comisia va menține, de asemenea, contacte constante cu statele membre pentru a discuta îmbunătățirile suplimentare care ar putea fi aduse procedurii privind ajutoarele de stat, în special legate de sfera de aplicare și conținutul formularelor de notificare.

19.

În cazurile care sunt deosebit de noi, complexe din punct de vedere tehnic sau sensibile dintr-un alt punct de vedere, ori care trebuie examinate cu titlu de urgență absolută, serviciile Comisiei vor propune statului membru care face notificarea o planificare agreată de comun acord, în vederea asigurării unei mai mari transparențe și previzibilități a duratei probabile a investigației privind ajutoarele de stat.

20.

Planificarea agreată de comun acord este o formă de cooperare structurată între statul membru și serviciile Comisiei, bazată pe o planificare și o înțelegere comună a derulării probabile a investigației și a duratei sale preconizate.

21.

În acest context, serviciile Comisiei și statul membru care face notificarea ar putea să convină în special asupra următoarelor:

22.

În schimbul eforturilor statului membru de a furniza toate informațiile necesare în timp util și în conformitate cu planificarea agreată de comun acord, serviciile Comisiei se vor strădui să respecte intervalul de timp convenit pentru continuarea investigării cazului, cu excepția cazului în care informațiile furnizate de statul membru sau de părțile interesate ridică probleme neașteptate.

23.

Planificarea agreată de comun acord va fi rezervată, în principiu, pentru cazurile care sunt atât de noi, complexe din punct de vedere tehnic sau sensibile din alt punct de vedere, încât o evaluare preliminară clară a cazului de către serviciile Comisiei se dovedește imposibilă la sfârșitul fazei de prenotificare. În astfel de cazuri, planificarea agreată de comun acord se va desfășura la sfârșitul fazei de prenotificare și va fi urmată de o notificare oficială.

24.

Serviciile Comisiei și statul membru în cauză pot însă, de asemenea, să convină, la solicitarea celui din urmă, asupra unei planificări agreate de comun acord pentru tratarea suplimentară a cazului la începutul procedurii de investigație oficială.

25.

În vederea raționalizării derulării investigației, serviciile Comisiei se vor strădui să grupeze solicitările de informații în cursul fazei de examinare preliminară. Prin urmare, nu va exista în principiu decât o singură solicitare globală de informații, care trebuie trimisă în mod normal în termen de 4-6 săptămâni de la data notificării. Cu excepția cazului în care se convine altfel în planificarea agreată de comun acord, prenotificarea ar trebui să permită statelor membre să trimită o notificare completă, reducând astfel necesitatea de a solicita informații suplimentare. Cu toate acestea, Comisia poate formula întrebări ulterioare, în special privind aspectele care au fost evidențiate de răspunsurile statelor membre, cu toate că acest lucru nu indică neapărat faptul că întâmpină probleme serioase în evaluarea cazului.

26.

În cazul în care statul membru nu furnizează informațiile solicitate în termenul propus, se va aplica în mod obișnuit, după ce a fost trimisă o scrisoare de atenționare, articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, iar statul membru va fi informat că se consideră că notificarea a fost retrasă. Procedurile oficiale de investigație vor fi în mod obișnuit inițiate ori de câte ori sunt îndeplinite condițiile necesare și, în general, după cel mult două runde de întrebări.

27.

În anumite situații, derularea examinării preliminare poate fi suspendată la solicitarea unui stat membru care dorește să aducă modificări proiectului său sau să asigure conformitatea acestuia cu normele privind ajutoarele de stat sau de comun acord. Suspendarea nu poate fi acordată decât pentru o perioadă convenită în prealabil. În cazul în care statul membru nu transmite un proiect complet, compatibil prima facie la sfârșitul perioadei de suspendare, Comisia reia procedura din punctul în care a fost întreruptă. Statul membru în cauză va fi în mod obișnuit informat fără întârziere că notificarea este considerată retrasă sau că procedura oficială de investigație este considerată deschisă în cazul unor rezerve serioase.

28.

Statele membre care transmit notificarea vor fi la cerere, informate privind stadiul în care se află o examinare preliminară în curs de desfășurare. Statele membre sunt invitate să implice beneficiarul unui ajutor individual în cadrul acestor contacte.

29.

Având în vedere complexitatea generală a cazurilor care fac obiectul investigației oficiale, Comisia este hotărâtă să asigure, cu titlu de prioritate absolută, o mai mare transparență, previzibilitate și eficiență a acestei faze, pentru a putea contribui la adoptarea unei decizii pertinente, care să răspundă cerințelor practicilor economice moderne. Prin urmare, Comisia va raționaliza modul de desfășurare a investigațiilor oficiale prin utilizarea eficientă a tuturor mijloacelor procedurale de care dispune în temeiul Regulamentului (CE) nr. 659/1999.

30.

Atunci când statul membru în cauză nu solicită eliminarea informațiilor confidențiale, Comisia se va strădui să își publice decizia de deschidere a procedurii de investigație oficială, precum și rezumatul relevant, în termen de două luni de la data adoptării acelei decizii.

31.

În cazul în care există un dezacord privind problemele de confidențialitate, Comisia va aplica principiile expuse în Comunicarea sa din 1 decembrie 2003 privind secretul profesional în deciziile referitoare la ajutoarele de stat (11) și va depune toate eforturile pentru a asigura publicarea deciziei în termenul cel mai scurt de la adoptarea acesteia din urmă. Același lucru se aplică și referitor la publicarea tuturor deciziilor finale.

32.

Pentru a asigura o mai mare transparență a procedurii, statul membru, beneficiarul și alte părți interesate (în special eventualii reclamanți) vor fi informați cu privire la orice întârziere generată de dezacorduri privind confidențialitatea.

33.

În conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, părțile interesate trebuie să transmită observații într-un termen care nu trebuie să depășească în mod normal o lună de la publicarea deciziei de inițiere a procedurii de investigație oficială. În mod normal, acest termen nu va fi prelungit, prin urmare serviciile Comisiei nu vor accepta, în general, nicio transmitere tardivă de informații din partea părților interesate, inclusiv din partea beneficiarului ajutorului (12). Termenul poate fi prelungit numai în cazuri excepționale, justificate în mod corespunzător, precum în cazul furnizării unui volum important de informații concrete sau în urma contactelor între serviciile Comisiei și partea interesată în cauză.

34.

Pentru a îmbunătăți baza factuală a investigației în cazurile deosebit de complexe, serviciile Comisiei pot trimite o copie a deciziei de inițiere a procedurii oficiale de investigație părților interesate cunoscute, inclusiv asociațiilor comerciale sau de afaceri, și le poate invita să trimită observații privind aspecte specifice ale cazului (13). În acest context, cooperarea părților interesate se face pe bază pur voluntară, însă, în cazul în care o parte interesată decide să transmită observații, este în interesul său să transmită aceste observații în timp util, pentru a permite Comisiei să le ia în considerare. Prin urmare, Comisia va invita părțile interesate să reacționeze în termen de o lună de la data la care o copie a deciziei le este trimisă. Comisia nu va aștepta să i se transmită observații ulterior acestui termen. Pentru a asigura egalitatea de tratament între părțile interesate, Comisia va trimite aceeași invitație de a transmite observații beneficiarului ajutorului. Pentru a respecta dreptul la apărare al statului membru, aceasta va transmite statului membru o versiune neconfidențială a tuturor observațiilor primite de părțile interesate și va invita statul membru să răspundă în termen de o lună.

35.

Pentru a asigura transmiterea cât mai rapidă a observațiilor din partea părților interesate statului membru în cauză, statele membru vor fi invitate să accepte, în măsura posibilului, transmiterea observațiilor părților terțe în limba lor originală. La cererea expresă a unui stat membru, serviciile Comisiei vor pune la dispoziție o traducere, care poate avea implicații în ceea ce privește rapiditatea procedurilor.

36.

Statele membre vor fi, de asemenea, informate cu privire la absența oricăror observații din partea părților interesate.

37.

Pentru a asigura finalizarea în timp util a procedurii oficiale de investigație , Comisia va asigura respectarea riguroasă a tuturor termenelor-limită aplicabile în această fază, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 659/1999. În cazul în care un stat membru nu transmite observații privind decizia Comisiei de inițiere a procedurii oficiale de investigație sau privind observațiile părților interesate în termenul de o lună prevăzut la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, serviciile Comisiei vor trimite de îndată o scrisoare de atenționare statului membru în cauză, acordându-i acestuia o perioadă suplimentară de o lună pentru formularea unui răspuns și informându-l că nu îi va fi acordată nicio altă prelungire, în afara unor cazuri excepționale. În absența unui răspuns relevant din partea statului membru în cauză, Comisia va adopta o decizie pe baza informațiilor de care dispune, în conformitate cu articolul 7 alineatul (7) și articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

38.

În cazul unui ajutor ilegal și în absența observațiilor din partea statului membru privind decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigație, Comisia, în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, va emite un ordin de furnizare a informațiilor. În cazul în care statul membru nu răspunde la acest ordin de furnizare a informațiilor în termenul stabilit, Comisia va adopta o decizie pe baza informațiilor de care dispune.

39.

Nu poate fi exclusă situația în care, în cazurile deosebit de complexe, informațiile transmise de statul membru ca răspuns la decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigație fac necesară trimiterea unei noi solicitări de informații de către serviciile Comisiei. Va fi stabilit un termen de o lună în care statul membru are posibilitatea să răspundă.

40.

În cazul în care statul membru nu răspunde în termenul stabilit, serviciile Comisiei vor trimite imediat o scrisoare de atenționare care stabilește un termen final de 15 zile lucrătoare și informează statul membru în cauză că, la expirarea acestuia, Comisia va adopta o decizie pe baza informațiilor de care dispune sau, în cazul ajutoarelor ilegale, va emite un ordin de furnizare a informațiilor.

41.

Investigația oficială nu poate fi suspendată decât în circumstanțe excepționale și cu acordul serviciilor Comisiei și al statelor membre în cauză. Suspendarea ar putea, de exemplu, surveni în cazul în care statul membru solicită în mod oficial o suspendare pentru a asigura conformitatea proiectului său cu normele privind ajutoarele de stat sau în cazul unei acțiuni judiciare privind chestiuni similare, aflată pe rolul instanțelor comunitare, al cărei rezultat ar putea influența evaluarea cazului.

42.

Suspendarea nu va fi acordată în mod obișnuit decât o dată, pentru o perioadă convenită în prealabil între serviciile Comisiei și statul membru în cauză.

43.

În conformitate cu articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999, Comisia va depune toate eforturile pentru a adopta o decizie în termen de 18 luni de la deschiderea procedurii. Termenul-limită poate fi prelungit prin acord comun între Comisie și statul membru în cauză. Prelungirea duratei investigației poate fi oportună, mai ales în cazurile referitoare la proiecte noi sau care ridică probleme juridice noi.

44.

Pentru a asigura respectarea efectivă a articolului 7 alineatul (6) al Regulamentului (CE) nr. 659/1999, Comisia se va strădui să adopte decizia finală în termen de cel mult 4 luni de la transmiterea ultimelor informații de către statul membru sau de la expirarea ultimului termen fără să se fi primit informații.

45.

Tratamentul eficient și transparent, de către serviciile Comisiei, al plângerilor care le sunt înaintate prezintă o importanță deosebită pentru toate părțile implicate în procedurile privind ajutoarele de stat. Prin urmare, Comisia propune următoarele bune practici, menite să permită atingerea acestui obiectiv comun.

46.

Serviciile Comisiei vor invita în mod sistematic reclamanții să folosească noul formular de depunere a plângerilor disponibil pe site-ul DG Concurență (http://ec.europa.eu/comm/competition/forms/sa_complaint_en.html) și, totodată, să transmită o versiune neconfidențială a plângerii. Transmiterea de formulare complete va permite, în mod normal, reclamanților să amelioreze calitatea plângerilor formulate.

47.

Comisia va face tot posibilul pentru a investiga o plângere într-un termen indicativ de douăsprezece luni de la primirea acesteia. Termenul-limită nu constituie un angajament obligatoriu. În funcție de circumstanțele cazului individual sau de necesitatea eventuală de a solicita informații suplimentare din partea reclamantului, statul membru sau părțile interesate pot prelungi investigarea plângerii.

48.

Comisia are dreptul să acorde diferite grade de prioritate plângerilor care îi sunt prezentate (14), în funcție, de exemplu, de amploarea presupusei încălcări, mărimea beneficiarului, sectorul economic vizat sau existența unor plângeri similare. Având în vedere volumul său de muncă și dreptul său de a stabili investigarea cu caracter prioritar a anumitor cazuri (15), Comisia poate astfel amâna tratarea unei măsuri care nu constituie o prioritate. Prin urmare, în termen de douăsprezece luni, Comisia se va strădui, în principiu:

49.

Din motive de transparență, serviciile Comisiei vor depune toate eforturile pentru a informa reclamantul cu privire la caracterul prioritar al observațiilor transmise de acesta, în termen de două luni de la data primirii plângerii. În cazul plângerilor nefondate, serviciile Comisiei vor informa reclamantul în termen de două luni de zile de la primirea plângerii că nu există probe suficiente pentru formularea unui punct de vedere privind cazul respectiv și că, în absența altor observații de fond în termen de o lună, plângerea va fi considerată retrasă. În ceea ce privește plângerile care se referă la ajutoare aprobate, serviciile Comisiei se vor strădui, de asemenea, să răspundă reclamantului în termen de două luni de la primirea plângerii.

50.

În cazul ajutoarelor ilegale, se va reaminti reclamanților că au posibilitatea să introducă acțiuni pe lângă instanțele naționale, care pot dispune suspendarea sau recuperarea unor astfel de ajutoare (16).

51.

Dacă este necesar, versiunea neconfidențială a plângerii va fi transmisă statului membru în cauză, pentru eventuale observații. Statele membre și reclamanții vor fi informați în mod sistematic cu privire la clasarea plângerii sau la orice altă formă de tratare a acesteia. În schimb, statele membre vor fi invitate să respecte termenele stabilite pentru transmiterea observațiilor și furnizarea informațiilor privind plângerile care le-au fost transmise. Statele membre vor fi, de asemenea, invitate să accepte, în măsura posibilului, ca transmiterea plângerilor să se facă în limba originală. La cererea expresă a unui stat membru, serviciile Comisiei vor pune la dispoziție o traducere, care poate avea implicații în ceea ce privește rapiditatea procedurilor.

52.

Comisia este hotărâtă să raționalizeze și să îmbunătățească suplimentar procesul său decizional intern, pentru a putea permite o scurtare generală a duratei procedurilor privind ajutoarele de stat.

53.

În acest scop, procedurile decizionale interne vor fi aplicate în mod cât mai eficient posibil. Comisia își va revizui, de asemenea, cadrul juridic intern în vigoare în vederea optimizării procedurilor sale decizionale.

54.

Serviciile Comisiei își vor supune practica decizională internă unei examinări constante și o vor adapta, dacă este nevoie.

55.

Pentru a fi eficace, cele mai bune practici procedurale trebuie să se bazeze pe un angajament comun al Comisiei și al statelor membre de a asigura desfășurarea scrupuloasă a investigațiilor privind ajutoarele de stat, de a respecta termenele prevăzute și, astfel, de a asigura transparența și previzibilitatea necesară a procedurilor. Prezentul cod și bunele practici pe care le consacră constituie o primă contribuție la acest angajament comun.

56.

Comisia va aplica prezentul cod cazurilor care au fost notificate Comisiei sau cazurilor care au fost suspuse atenției Comisiei în alt fel începând cu 1 septembrie 2009.

57.

Prezentul cod poate fi revizuit pentru a reflecta modificările aduse măsurilor legislative, de interpretare și administrative sau jurisprudenței instanțelor naționale referitoare la procedura privind ajutoarele de stat sau a oricărei experiențe acumulate cu ocazia punerii sale în aplicare. Comisia are, de asemenea, intenția de a se angaja într-un dialog constant cu statele membre și cu alte părți interesate privind experiența dobândită în urma aplicării Regulamentului (CE) nr. 659/1999, în general, și a prezentului cod al celor mai bune practici, în special.