Acțiune introdusă la 11 februarie 2009 — Germania/Comisia

(Cauza T-59/09)

2009/C 113/73

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Republica Federală Germania (reprezentanți: M. Lumma și B. Klein)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

Motivele și principalele argumente

Reclamanta contestă Decizia Comisiei din 5 decembrie 2008 prin care se acordă terților de drept privat accesul la documentele emise de autoritățile germane în cadrul unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în pofida opoziției guvernului german.

În susținerea acțiunii, reclamanta arată că decizia atacată încalcă articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1049/2001 (1) coroborat cu principiul cooperării loiale între Comunitate și statele membre în conformitate cu articolul 10 CE.

Articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1049/2001 prevede posibilitatea ca statele membre să supună acordului acestora transmiterea documentelor emise de instituțiile naționale și care se află în posesia instituțiilor comunitare. Comisia nu are competența să examineze pe fond motivele de refuz privind accesul la documente în conformitate cu articolul 4 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1049/2001. Jurisprudența Curții de Justiție în cauza Suedia/Comisia și alții, C-64/95 P (2) a stabilit criterii exhaustive potrivit cărora instituția comunitară vizată are posibilitatea să nu ia în considerare o asemenea opoziție și să efectueze propria apreciere a existenței motivelor de refuz potrivit articolului 4 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1049/2001: opoziția trebuie să fie „lipsită de orice motivare” sau să nu prezinte „nicio legătură” cu motivele de refuz.

În conformitate cu articolul 10 CE, în lumina principiului cooperării loiale între Comunitate și statele membre rezultă că, în general, aprecierea existenței motivelor de refuz potrivit articolului 4 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1049/2001 este de competența statelor membre. În mod excepțional, Comisia are posibilitatea să nu ia în considerare refuzul acordului în cazul în care motivarea statului membru nu îndeplinește în totalitate aceste criterii. Această condiție rezultă deopotrivă din compararea dispoziției articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1049/2001. Cele două criterii rezultate din jurisprudență constituie condiții de formă fundamentale care sunt inerente obligației de motivare prevăzute de articolul 253 CE. Este de competența instanței comunitare, iar nu a Comisiei, să se pronunțe cu privire la controlul de legalitate, și anume asupra conformității refuzului privind accesul cu articolul 4 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1049/2001.

În subsidiar, reclamanta susține că și în situația în care Tribunalul ar fi trebuit să interpreteze jurisprudența în cauza C-64/05 P în sensul că o opoziție formulată de un stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1049/2001 este obligatorie pentru instituția comunitară numai dacă respectă dispozițiile articolului 4 alineatele (1)-(3) din Regulamentul nr. 1049/2001, Comisia ar fi fost eventual împuternicită să examineze existența unor erori vădite („Evidenzkontrolle”) în cuprinsul motivării invocate de statul membru. Cu toate acestea, în nicio ipoteză, motivarea opoziției formulate de Germania nu poate fi considerată vădit eronată.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 3, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

(2)  Hotărârea Curții din 18 decembrie 2007, Suedia/Comisia și alții, Rep., p. I-11389.