16.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 113/21

a)

anularea hotărârii atacate a Tribunalului;

b)

admiterea concluziilor formulate în primă instanță și, prin urmare:

c)

obligarea Comisiei Comunităților Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente ambelor grade de jurisdicție.

1.

Prin intermediul primului motiv, Hotel Cipriani invocă încălcarea și aplicarea greșită a articolului 87 alineatul (1) CE, în special în ceea ce privește lipsa de motivare a hotărârii Tribunalului sau caracterul contradictoriu al acestei motivări. Actele cu putere de lege și normele administrative considerate incompatibile cu articolul 87 CE nu determină nici o denaturare și nici un pericol de denaturare a concurenței pe piața comună din sectorul hotelier și al alimentației publice (în care își desfășoară activitatea Hotel Cipriani), fie deoarece contextul orașului Veneția este atât de special încât piața comună nu este afectată în niciun mod, fie pentru că reducerile în cauză constituie o simplă compensație pentru cheltuielile suplimentare ale întreprinderilor, determinate de dificultatea de a opera pe piața geografică de referință în aceleași condiții precum cele existente în alte părți ale pieței comune europene. Tribunalul nu a ținut cont în mod adecvat de această specificitate, prin faptul că s-a limitat să afirme — fără o aprofundare adecvată — că avantajele obținute de întreprinderile venețiene ar depăși compensarea dezavantajelor legate de mediu și pentru acest motiv recurenta denunță lipsa/contradictorialitatea motivării hotărârii atacate.

2.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Hotel Cipriani invocă încălcarea și aplicarea eronată a articolului 87 alineatul (3) litera (c) CE, în special în ceea ce privește caracterul ilogic al motivării hotărârii Tribunalului. Mai întâi Comisia și ulterior Tribunalul au considerat în mod eronat că derogarea regională prevăzută la articolul 97 alineatul (3) CE nu era aplicabilă deoarece, după cum s-a demonstrat în mod amplu în cursul procedurii în fața Tribunalului, piața geografică de referință justifica reduceri de contribuții acordate de legislația națională, întrucât aceste reduceri vizau numai menținerea rețelei socioeconomice a orașului Veneția fără a determina — după cum s-a dovedit în cadrul motivului anterior — nicio denaturare anticoncurențială a schimburilor pe piața comună.

3.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, Hotel Cipriani invocă încălcarea și aplicarea eronată a articolului 87 alineatul (3) litera (d) CE, în special în ceea ce privește caracterul ilogic al motivării hotărârii Tribunalului. În speță, reducerile de contribuții au fost acordate în mod clar pentru a facilita conservarea indiscutabilului patrimoniu cultural și artistic al orașului Veneția, care reprezintă costuri importante ce trebuie suportate de întreprinderile din lagună și pe care alte întreprinderi aflate în contexte teritoriale diferite nu le suportă. Hotărârea Tribunalului, în partea în care a respins aceste critici formulate și de Hotel Cipriani, afirmă în mod eronat că motivele pentru care costurile legate de păstrarea patrimoniului artistic și cultural al Veneției ar fi fost suportate de întreprinderile recurente nu ar fi fost dovedite în mod adecvat pentru fiecare caz. Această afirmație este eronată din mai multe motive, în special pentru că s-a demonstrat în mod amplu, inclusiv în fața Comisiei, că întregul centru istoric al Veneției a fost supus în general unor constrângeri legate de păstrarea patrimoniului imobiliar.

4.

Prin intermediul celui de al patrulea motiv, Hotel Cipriani invocă caracterul nelegitim al deciziei de recuperare forțată a avantajelor acordate, pentru încălcarea articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [88] CE (2). Dispoziția citată anterior a articolului 14, care prevede recuperarea reducerilor, nu se aplică, dat fiind că în speță ne aflăm în ipoteza în care această recuperare contravine unui principiu general al dreptului comunitar, principiile invocate în fața Tribunalului fiind cele ale proporționalității, egalității de tratament și securității juridice.

5.

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Hotel Cipriani invocă încălcarea articolului 15 din Regulamentul nr. 659/1999. Atunci când Comisia a adoptat decizia, mai exact la 25 noiembrie 1999, termenul de prescripție de 10 ani prevăzut la articolul 15, citat anterior (care este, cu certitudine, aplicabil ratione temporis în speță) expirase deja, trebuind ca efectele prezumatelor ajutoare de stat să fie puse în legătură cu Legea nr. 171/1973, așa-numita „Legge speciale per Venezia” („Legea specială pentru Veneția”).