EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62006CA0445

Cauza C-445/06: Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 martie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Danske Slagterier/Bundesrepublik Deutschland (Măsuri cu efect echivalent — Sănătate animală — Schimburi intracomunitare — Carne proaspătă — Controale veterinare — Răspunderea extracontractuală a unui stat membru — Termen de prescripție — Stabilirea prejudiciului)

JO C 113, 16.5.2009, p. 2–3 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

16.5.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 113/2


Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 martie 2009 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesgerichtshof — Germania) — Danske Slagterier/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-445/06) (1)

(Măsuri cu efect echivalent - Sănătate animală - Schimburi intracomunitare - Carne proaspătă - Controale veterinare - Răspunderea extracontractuală a unui stat membru - Termen de prescripție - Stabilirea prejudiciului)

2009/C 113/03

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Bundesgerichtshof

Părțile din acțiunea principală

Reclamantă: Danske Slagterier

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland

Obiectul

Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesgerichtshof — Interpretarea articolului 28 CE, a articolului 5 alineatul (1) litera (o) și a articolului 6 alineatul (1) litera (b) punctul (iii) din Directiva 64/433/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de sănătate în domeniul schimburilor intracomunitare de cărnuri proaspete (JO L 121, p. 2012), astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/497/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 (JO L 268, p. 69), coroborate cu articolul 5 alineatul (1) și cu articolele 7 și 8 din Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (JO L 395, p. 13, Ediție specială, 03/vol. 7, p. 202) — Interpretarea dreptului comunitar în materia răspunderii extracontractuale a unui stat membru pentru încălcarea dreptului comunitar — Termen de prescripție — Stabilirea prejudiciului indemnizabil și a cerințelor care incumbă părții vătămate

Dispozitivul

1)

Particularii care au fost vătămați prin transpunerea și prin aplicarea incorecte ale Directivei 64/433/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de sănătate în domeniul schimburilor intracomunitare de cărnuri proaspete, astfel cum a fost modificată prin Directiva 91/497/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991, și ale Directivei 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne pot să invoce dreptul la libera circulație a mărfurilor pentru a putea angaja răspunderea statului pentru încălcarea dreptului comunitar.

2)

Dreptul comunitar nu impune ca, atunci când Comisia Comunităților Europene a inițiat o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 226 CE, termenul de prescripție al dreptului de angajare a răspunderii statului pentru încălcarea dreptului comunitar prevăzut de reglementarea națională să fie întrerupt sau suspendat în cursul acestei proceduri.

3)

Dreptul comunitar nu se opune ca termenul de prescripție al unei acțiuni în răspundere împotriva statului pentru transpunerea incorectă a unei directive să înceapă să curgă de la data la care primele consecințe prejudiciabile ale acestei transpuneri incorecte s-au produs, iar consecințele prejudiciabile ulterioare ale acesteia sunt previzibile, chiar dacă această dată este anterioară transpunerii corecte a acestei directive.

4)

Dreptul comunitar nu se opune aplicării unei reglementări naționale care prevede că un particular nu poate obține repararea unui prejudiciu a cărui apariție acesta a omis, intenționat sau din neglijență, să o prevină prin utilizarea unei căi legale, cu condiția ca utilizarea acestei căi legale să poată fi impusă în mod rezonabil persoanei vătămate, fapt care trebuie apreciat de instanța de trimitere având în vedere ansamblul împrejurărilor din acțiunea principală. Probabilitatea ca instanța națională să introducă o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare în temeiul articolului 234 CE sau existența unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor pendinte în fața Curții nu poate constitui, ca atare, un motiv suficient pentru a concluziona că nu este rezonabil să se utilizeze o cale legală.


(1)  JO C 326, 30.12.2006.


Top