24.1.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 18/6

1.

La 12 noiembrie 2002, Consiliul a aprobat o rezoluție vizând promovarea consolidării cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale (1). Rezoluția respectivă a stat ulterior la baza declarației adoptate de către miniștrii însărcinați cu educația și formarea profesională (VET) ai statelor membre ale UE, ai țărilor membre ale AELS/SEE și ai țărilor candidate, precum și de către Comisie și partenerii sociali europeni, în cadrul reuniunii acestora de la Copenhaga din perioada 29-30 noiembrie 2002, ca strategie vizând îmbunătățirea performanței, a calității și a atractivității VET, cunoscută, de asemenea, sub numele de „procesul de la Copenhaga”.

2.

Prima reexaminare a procesului, întreprinsă la Maastricht la 14 decembrie 2004 (2) a luat act, în special, de progresele înregistrate în elaborarea anumitor instrumente și principii comune și a făcut o legătură clară între procesul de la Copenhaga și programul de lucru „Educație și formare”. O a doua reexaminare, desfășurată la Helsinki, la 5 decembrie 2006 (3), a subliniat nevoia de a menține această dinamică și de a asigura continuitatea în implementarea principiilor și a instrumentelor adoptate.

3.

În Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea de-a lungul vieții (4) se recomandă statelor membre să integreze competențele-cheie în strategiile lor privind învățarea de-a lungul vieții, pentru a le oferi tuturor tinerilor posibilitatea de a dezvolta astfel de competențe la un nivel care să constituie o bază suficientă pentru activități de învățare ulterioare și pentru viața profesională.

4.

Concluziile Consiliului din 25 mai 2007 privind un cadru coerent de indicatori și criterii de referință în vederea monitorizării progresului spre realizarea obiectivelor de la Lisabona din domeniul educației și al formării (5) reafirmă necesitatea de a îmbunătăți în continuare calitatea datelor furnizate de Sistemul statistic european.

5.

Rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competențe pentru noi locuri de muncă (6) subliniază urgența de a anticipa nevoile viitoare în materie de competențe pentru a pregăti indivizii în vederea noilor locuri de muncă create în societatea cunoașterii, prin intermediul punerii în aplicare a unor măsuri care să adapteze cunoștințele, aptitudinile și competențele la nevoile din economie și care să acopere eventualele deficite în acest sens.

6.

Raportul comun pentru 2008 al Consiliului și al Comisiei privind progresele înregistrate referitor la punerea în aplicare a programului de lucru „Educație și formare profesională 2010” (7) subliniază faptul că sunt necesare mai multe eforturi pentru a îmbunătăți calitatea și atractivitatea VET și că ar trebui începute lucrările privind actualizarea cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării.

7.

Consiliul European din 13-14 martie 2008 (8) a definit prioritățile pentru perioada 2008-2010 și a insistat asupra faptului că „investițiile mai numeroase și mai eficiente în capitalul uman și în creativitate de-a lungul vieții reprezintă condiții esențiale pentru succesul Europei într-o lume globalizată”. Pentru a răspunde insuficienței tot mai acute a competențelor în anumite sectoare, Consiliul a invitat Comisia să prezinte o evaluare detaliată a necesităților viitoare în materie de competențe în Europa până în 2020, ținând seama de impactul schimbărilor tehnologice și al îmbătrânirii populației.

8.

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții (9) promovează mobilitatea și învățarea de-a lungul vieții, facilitând recunoașterea rezultatelor învățării de la un sistem de formare la altul și de la o țară la alta.

9.

Concluziile Consiliului din 22 mai 2008 privind promovarea creativității și a inovării prin educație și formare (10) promovează favorizarea unei sinergii mai puternice între cunoștințe și competențe, pe de o parte, și creativitate și capacitatea de inovare, pe de altă parte, la toate nivelurile educației și ale formării. În plus, propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al creativității și inovării 2009 (11) are drept obiectiv susținerea eforturilor statelor membre în vederea promovării creativității, prin intermediul învățării de-a lungul vieții, ca motor al inovării și factor-cheie al dezvoltării competențelor personale, profesionale, antreprenoriale și sociale.

10.

În concluziile Consiliului din 22 mai 2008 privind învățarea în rândul adulților (12) este recunoscut rolul determinant pe care îl poate juca această educație în atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona și, în special, în realizarea adaptării tehnologice a lucrătorilor și în asigurarea răspunsului la nevoile specifice ale lucrătorilor în vârstă și ale migranților.

1.

Educația și formarea profesională (VET) constituie un element esențial al învățării de-a lungul vieții, care acoperă toate nivelurile de calificare relevante și care ar trebui pus în strânsă legătură cu educația generală și cu învățământul superior. Educația și formarea profesională ocupă un loc central în cadrul politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă și favorizează nu numai competitivitatea, performanțele întreprinderilor și inovarea în contextul unei economii globalizate, ci și echitatea, coeziunea, dezvoltarea personală și cetățenia activă.

2.

Pentru a crea posibilitatea unor traiectorii profesionale flexibile și adaptate nevoilor cetățenilor de-a lungul vieții acestora, ar trebui depuse eforturi pentru a consolida legăturile strânse dintre toate formele și contextele învățării.

3.

Îmbunătățirea creativității și a inovării este deosebit de importantă pentru VET. Pentru a atinge acest obiectiv, ar trebui promovată în mod activ dobândirea de competențele-cheie pentru învățarea de-a lungul vieții.

4.

Pentru a răspunde necesităților de pe piața muncii, ar trebui încurajate sistemele de învățământ în alternanță — care asociază învățarea în instituțiile de învățământ și la locul de muncă — și ar trebui dezvoltată formarea în rândul adulților în întreprinderi și în instituțiile de învățământ superior.

5.

Anticiparea nevoilor, a deficitului și a insuficienței de competențe — precum și inventarierea cerințelor noi și emergente în materie de locuri de muncă la nivel european și la nivel național — constituie condiții necesare pentru a pune în aplicare politici în domeniul VET care să răspundă nevoilor persoanelor, ale societății și ale economiei

6.

Serviciile de informare, orientare și consiliere ar trebui să formeze un sistem coerent care să le permită cetățenilor europeni să își gestioneze traiectoria educațională și profesională și să facă față tranzițiilor de-a lungul vieții.

7.

Pentru a răspunde cererii de calificări de înalt nivel ar trebui consolidat rolul învățământului superior în educația și formarea profesională și în îmbunătățirea integrării pe piața muncii.

8.

Promovarea mobilității lucrătorilor, a cursanților și a formatorilor, de la un sistem la altul și de la o țară la alta necesită punerea în aplicare a unor instrumente comune la nivel european pentru transparența și recunoașterea calificărilor precum Europass, Cadrul european al calificărilor (CEC), sistemului european de transfer de credite (ECTS) și viitorul Sistem european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET).

9.

Punerea in aplicare a unor instrumente comune la nivel european necesită o serie de mecanisme de asigurare a calității, precum și instituirea viitorului Cadru european de referință pentru asigurarea calității în VET (EQARF), acestea fiind vitale pentru stabilirea încrederii reciproce și pentru promovarea, în același timp, a modernizării sistemelor de educație și de formare.

1.

Se impune adoptarea unei abordări care să permită implementarea diverselor instrumente într-un mod coerent și complementar.

2.

Este necesară informarea aprofundată a cetățenilor și a tuturor celorlalte părți interesate cu privire la instrumentele comune în vederea facilitării utilizării acestora.

3.

Măsurile prezentate în prezentele concluzii au un caracter voluntar și ar trebui dezvoltate prin intermediul unei cooperări ascendente. Dezvoltarea cu succes a instrumentelor și punerea în aplicare a acestora necesită angajamentul tuturor părților interesate.

—

proiectelor pilot, a metodelor adecvate și a instrumentelor de sprijin,

—

mecanismelor și instrumentelor pentru validarea rezultatelor învățării non-formale și informale, în asociere cu instituirea cadrelor naționale ale calificărilor, a Cadrului european al calificărilor și a sistemului ECVET,

—

instrumentelor pentru asigurarea calității,

—

coerenței dintre diversele instrumente.

—

promovarea VET pe lângă elevi, părinți, adulți, (cu sau fără loc de muncă sau inactivi) și întreprinderi, în special prin continuarea organizării concursurilor de competențe precum Euroskills,

—

asigurarea accesului și a participării la VET fără discriminare și luarea în considerare a nevoilor persoanelor sau ale grupurilor cu risc de excludere — în special ale tinerilor care abandonează prematur școala, precum și ale persoanelor cu un nivel scăzut de calificare și ale celor dezavantajate,

—

facilitarea accesului la informații, la orientare de-a lungul vieții și la servicii de consiliere prin punerea în aplicare cu succes a viitoarei Rezoluții a Consiliului din 21 noiembrie 2008 privind o mai bună integrare a orientării de-a lungul vieții în strategiile de învățare de-a lungul vieții (13),

—

facilitarea traiectoriilor care le permit persoanelor să progreseze de la un nivel de calificare la altul, prin consolidarea legăturilor dintre învățământul general, VET, învățământul superior și învățarea în rândul adulților.

—

dezvoltarea unor mecanisme pentru asigurarea calității prin punerea în aplicare a viitoarei recomandări EQARF; participarea activă la Rețeaua europeană de asigurare a calității în educație și formare profesională pentru a elabora instrumente comune, precum și pentru a sprijini punerea în aplicare a CEC prin promovarea încrederii reciproce,

—

creșterea investițiilor în formarea inițială și continuă a actorilor implicați în educația și formarea profesională: cadre didactice, formatori, tutori, consilieri de orientare,

—

fondarea politicilor din domeniul VET pe dovezi fiabile având la bază rezultate ale cercetării și date riguroase, precum și îmbunătățirea sistemelor și a datelor statistice referitoare la VET,

—

dezvoltarea unor sisteme și cadre naționale ale calificărilor pe baza rezultatelor învățării, care să fie ușor de înțeles și care să garanteze o înaltă calitate, asigurând, în același timp compatibilitatea cu Cadrului european al calificărilor,

—

promovarea inovării și a creativității în cadrul VET și punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului din 22 mai 2008 privind promovarea creativității și a inovării prin educație și formare,

—

dezvoltarea studiului limbilor și adaptarea acestuia la specificitățile învățământului și ale formării profesionale,

—

îmbunătățirea permeabilității și a continuității traiectoriilor educaționale între VET, învățământul general și învățământul superior.

—

să se elaboreze în continuare mecanisme de prospectare care să se concentreze asupra locurilor de muncă și competențelor, atât la nivel național cât și la nivel european, să se identifice eventualele deficite și insuficiențe în materie de competențe, precum și să se răspundă nevoilor viitoare de aptitudini și competențe (atât cantitative cât și calitative) ale economiei și ale întreprinderilor, în special ale IMM-urilor, în conformitate cu concluziile Consiliului European din 13-14 martie 2008 și cu Rezoluția Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competențe pentru noi locuri de muncă,

—

să se asigure implicarea adecvată a partenerilor sociali și a actorilor economici interesați în definirea și punerea în aplicare a politicilor din domeniul VET,

—

să se îmbunătățească serviciile de orientare și de consiliere pentru a facilita tranziția de la formare la încadrarea în muncă, contribuind astfel la obiectivele fixate în Rezoluția Consiliului din 28 mai 2004 privind consolidarea politicilor, a sistemelor și a practicilor în domeniul orientării de-a lungul vieții în Europa (14); să se ia parte în mod activ la rețeaua europeană pentru dezvoltarea politicilor de orientare de-a lungul vieții,

—

să se consolideze mecanismele la nivel național, inclusiv cele de natură financiară (atât publice cât și private), care au drept scop promovarea formării în rândul adulților — în special la locul de muncă, acordând o atenție deosebită IMM-urilor — pentru a contribui la îmbunătățirea perspectivelor profesionale și pentru a spori competitivitatea întreprinderilor. În această privință, se impune punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în Concluziile Consiliului din 22 mai 2008 privind învățarea în rândul adulților,

—

să se dezvolte și să se pună în aplicare validarea și recunoașterea rezultatelor învățării non-formale și informale,

—

să crească mobilitatea persoanelor care participă la activități de formare profesională prin alternanță, prin consolidarea programelor comunitare existente în sprijinul mobilității, în special pentru ucenici. Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, din 21 noiembrie 2008, privind mobilitatea tinerilor (15) ar trebui să contribuie la acest proces,

—

să se consolideze rolul învățământului superior în educația și formarea profesională și în îmbunătățirea integrării pe piața muncii.

—

ameliorarea modalităților de cooperare europeană în domeniul VET, în special prin creșterea eficienței activităților de învățare inter pares și prin valorificarea rezultatelor acestora la nivelul politicilor naționale,

—

asigurarea integrării și a vizibilității VET printre prioritățile viitorului cadru strategic al cooperării europene în domeniul educației și formării, asigurând totodată o legătură adecvată între VET și politicile de învățământ școlar, învățământ superior și formare în rândul adulților; dezvoltarea legăturilor cu politicile europene privind multilingvismul și tineretul,

—

consolidarea schimburilor și a cooperării cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, în special cu OCDE, Consiliul Europei, Organizația Internațională a Muncii și UNESCO. Ar trebui să se asigure dreptul de participare a tuturor statelor membre la aceste activități.

—

finanțarea publică și privată adecvată, utilizând resursele relevante la nivelul Uniunii Europene, precum Fondul social european și Fondul european de dezvoltare regională, precum și împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții pentru a sprijini reforme la nivel național, în conformitate cu prioritățile statelor membre și programul de învățare de-a lungul vieții, pentru a sprijini punerea eficientă în aplicare a instrumentelor comunitare,

—

continuarea lucrărilor privind îmbunătățirea domeniului de aplicare, a comparabilității și a fiabilității statisticilor în domeniul VET, în strânsă colaborare cu Eurostat, OCDE, Cedefop și Fundația Europeană de Formare (ETF) și dezvoltarea unei componente VET mai explicite într-un cadru coerent de indicatori și criterii de referință. Ar trebui să se asigure dreptul de participare a tuturor statelor membre la aceste activități,

—

dezvoltarea în continuare a activităților privind anticiparea nevoilor și inadecvarea competențelor, în strânsă colaborare cu Cedefop, Fundația Europeană de Formare și Eurofound,

—

schimbul de informații cu țările terțe, în special cu țările care fac obiectul politicii de extindere, precum și al politicii europene de vecinătate.