13.9.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 235/4

1.

Destinatarii deciziei au luat parte la o serie de acorduri și de practici concertate contrare articolului 65 alineatul (1) din Tratatul CECO în sectorul barelor de oțel. Decizia se referă la cooperarea între TradeArbed SA, mai mulți producători europeni de bare de oțel și unele dintre asociațiile acestora. Încălcarea a constat, în principal, în stabilirea prețului, repartizarea cotelor de piață și, într-o mare măsură, în schimbul de informații privind sectorul european al barelor de oțel.

2.

Cazul se referă la readoptarea deciziei Comisiei (1) ca urmare a hotărârii pronunțate la 2 octombrie 2003 de către Curtea de Justiție în cauza C-176/99 P, Arbed c.Comisia (2), care anula hotărârea Tribunalului de Primă Instanță („TPI”) (T-137/94) (3) și decizia Comisiei privind Arbed SA, din considerente procedurale. Faptele și fondul deciziei se întemeiază pe constatările stabilite în decizia inițială a Comisiei, cu excepția acuzațiilor respinse de către Tribunalul de Primă Instanță.

3.

Prezenta decizie se adresează celor trei persoane juridice care aparțin aceleiași întreprinderi, și anume grupul Arcelor, adică:

4.

Destinatarii prezentei decizii au luat parte la o încălcare unică și continuă, contrară articolului 65 alineatul (1) din Tratatul CECO, care a avut loc în întreaga Comunitate Europeană. Încălcarea a constat în stabilirea prețului, repartizarea cotelor de piață și în schimbul de informații privind sectorul european al barelor de oțel și a avut loc cel puțin în perioada 1 iulie 1988-16 ianuarie 1991.

5.

La mijlocul anilor 1970, siderurgia europeană a trecut printr-o criză caracterizată de o prăbușire a cererii, ceea ce a avut ca rezultat o ofertă excedentară și un nivel scăzut al prețurilor. Între 1980 și iulie 1988, Comisia a impus un regim de cote de producție obligatorii pentru barele de oțel și pentru alte produse siderurgice. Chiar de la sfârșitul acestui regim de cote, Comisia a instituit un sistem de supraveghere, prevăzând colectarea de date statistice privind producția și livrările, supravegherea evoluției piețelor și consultarea periodică a principalelor întreprinderi din sectorul siderurgic. Acest sistem de supraveghere a luat sfârșit la 30 iunie 1990.

6.

În ianuarie 1991, Comisia a efectuat inspecții în halele anumitor întreprinderi care produceau bare de oțel, precum și la anumite asociații ale întreprinderilor

7.

Comisia a adresat o comunicare a obiecțiilor mai multor întreprinderi la 6 mai 1992 și a procedat la audieri la începutul anului 1993. La 16 februarie 1994, Comisia a adoptat o decizie (4) prin care constata participarea a 14 întreprinderi siderurgice europene și a uneia dintre asociațiile profesionale a acestora, Eurofer, la o serie de acorduri, decizii și practici concertate privind stabilirea prețului, repartizarea cotelor de piață și la schimbul de informații privind sectorul european al barelor de oțel, cu încălcarea articolului 65 alineatul (1) din Tratatul CECO. În total, celor 14 întreprinderi le-au fost impuse amenzi pentru încălcări săvârșite între 1 iulie 1988 și sfârșitul anului 1990.

8.

În aprilie 1994, întreprinderea Arbed, alte nouă întreprinderi și Eurofer au introdus o acțiune în fața Tribunalului de Primă Instanță pentru anularea și/sau micșorarea amenzilor aplicate. În 1999, Tribunalul de Primă Instanță (în cauza T-137/94) a confirmat în cea mai mare parte decizia Comisiei. Cu toate acestea, Tribunalul de Primă Instanță a redus valoarea anumitor amenzi (5). Ca urmare a acestei decizii, întreprinderea Arbed, alte șapte întreprinderi și Eurofer au înaintat un recurs în fața Curții de Justiție pentru anularea hotărârii Tribunalului de Primă Instanță.

9.

La 2 octombrie 2003, Curtea de Justiție (în cauza C-176/99 P, Arbed c. Comisia) a respins recursurile înaintate de Eurofer și de către alte șase întreprinderi (6), dar a acceptat în întregime recursul înaintat de întreprinderea Arbed.

10.

Curtea de Justiția a anulat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță în toate elementele sale, precum și decizia Comisiei referitoare la întreprinderea Arbed. Curtea a constatat că au fost încălcate drepturile de apărare ale Arbed pe parcursul procedurii administrative. Într-adevăr, decizia Comisiei prin care au fost impuse amenzi a fost adresată întreprinderii Arbed, în timp ce comunicarea obiecțiilor a fost adresată întreprinderii TradeArbed, o filială a Arbed, fără să precizeze că s-ar putea impune amenzi întreprinderii Arbed. Mai mult, întreprinderii Arbed i s-a refuzat accesul la dosar, întrucât comunicarea obiecțiilor nu i se adresa acesteia.

11.

Niciunul dintre destinatari nu poate beneficia de prescripție. Se consideră că suspendarea prescripției nu se aplică numai entității juridice care este parte în apel (fosta întreprindere Arbed SA), ci tuturor societăților care formează întreprinderea economică condusă de Arbed SA, care include ceilalți destinatari.

12.

Ca urmare a hotărârii adoptate la 2 octombrie 2003 de către Curtea de Justiție, Comisia a hotărât să deschidă din nou o procedură în ceea ce privește întreprinderea Arbed SA și a transmis o comunicare a obiecțiilor la 8 martie 2006 pentru a corecta eroarea procedurală care a constat în adresarea deciziei anulate întreprinderii Arbed SA, care nu era destinatara comunicării inițiale a obiecțiilor din 6 februarie 1992.

13.

Comunicarea obiecțiilor era adresată Arcelor Luxembourg SA (fostă Arbed SA), Arcelor International SA (fostă TradeArbed SA) (7), filială deținută integral de Arbed SA, și Arcelor Profil Luxembourg SA (fostă ProfilArbed SA), succesorii economici ai activităților Arbed SA în sectorul barelor de oțel.

14.

Aceste trei întreprinderi au răspuns comunicării obiecțiilor la 20 aprilie 2006. În răspunsul lor, niciuna nu contestă faptele sau încadrarea juridică a acestora de către Tribunalul de Primă Instanță, astfel cum au fost acestea menționate în hotărârea T-137/94 și reproduse în decizie. Nu a avut loc nicio audiere privind cauza.

15.

Comisia consideră că este competentă pentru adoptarea deciziei în cauză, având în vedere succesiunea, în același cadru juridic, a articolului 81 din Tratatul CE, ca lex generalis, și a articolului 65 din Tratatul CECO, ca lex specialis, la data expirării Tratatului CECO.

16.

Produsele despre care este vorba în cauză sunt barele cu aripi largi și alte bare cu profil în I, H și U cu diametrul egal sau mai mare de 80 mm (cu excepția profilelor folosite pentru susținerea minelor). Aceste produse sunt grupate sub denumirea comună de „bare”. Este vorba despre produse finite lungi, laminate la cald, utilizate în principal în construcții. Barele sunt produse CECO în sensul articolului 81 din Tratatul CECO.

17.

Cartelul a funcționat în întreaga Comunitate. În 1990, adică în ultimul an complet al încălcării, piața comunitară a barelor de oțel reprezenta 2,54 miliarde EUR.

18.

Cooperarea între producătorii și distribuitorii europeni de bare și unele dintre asociațiile lor profesionale avea loc la nivele diferite. La nivelul comunitar, această cooperare avea loc în principal în cadrul întrunirilor unui grup cunoscut sub numele de „Comisia bare”, una dintre comisiile întreprinderii Eurofer.

19.

În afara întrunirilor acestei comisii, întreprinderile și asociațiile întreprinderilor se reunesc sau se reuneau de asemenea într-un mod mai puțin organizat, pentru a analiza piețele anumitor state membre, și anume Italia, Franța și Spania, și cu scopul de a-și coordona acțiunea pe aceste piețe.

20.

Mai mult, câteva întreprinderi au încheiat acorduri individuale pentru împărțirea piețelor și/sau stabilirea prețurilor.

21.

În sfârșit, întreprinderile și asociațiile întreprinderilor din Comunitate se întâlneau în mod regulat cu partenerii lor norvegieni, suedezi și finlandezi, cu ocazia întrunirilor numite „Eurofer/Scandinavia”, în cursul cărora erau analizate piețele scandinave.

22.

Decizia menține amenda la valoarea stabilită de Tribunalul de Primă Instanță în hotărârea sa privind cauza T-137/94.

23.

Prin urmare, conform liniilor directoare pentru calculul amenzilor în vigoare la data adoptării deciziei, se efectuează un calcul teoretic al amenzii, a cărei valoare totală este fixată, ca urmare a circumstanțelor excepționale, la valoarea stabilită de către Tribunalul de Primă Instanță, adică 10 milioane EUR.

24.

În 1990, adică în ultimul an complet al încălcării, piața comunitară a barelor de oțel reprezenta 2,54 miliarde EUR. Încălcarea este așadar considerată ca fiind foarte gravă; conform liniilor directoare menționate anterior, valoarea inițială a amenzii trebuie, prin urmare, să fie superioară sumei de 20 milioane EUR.

25.

Încălcarea a durat din iulie 1988 până în ianuarie 1991, adică o perioadă de doi ani și jumătate. Prin urmare, se consideră oportună creșterea valorii inițiale a amenzii cu 25 %.

26.

Cauza nu are nicio circumstanță agravantă sau atenuantă.

27.

Nivelul de 10 % din cifra totală de afaceri a grupului nefiind atins, nu este necesară ajustarea amenzii.

28.

În sfârșit, ca urmare a circumstanțelor excepționale, și anume hotărârea prin care Tribunalul de Primă Instanță a redus la 10 milioane EUR valoarea inițială a amenzii, valoarea finală a amenzii este redusă la 10 milioane EUR.

29.

Se aplică o amendă de 10 milioane EUR întreprinderilor Arcelor Luxembourg SA (fostă Arbed SA), Arcelor International SA (fostă TradeArbed SA) și Arcelor Profil Luxembourg SA (fostă ProfilArbed SA), responsabile solidar.