Recurs introdus la 1 februarie 2008 de Jörn Sack împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță (Camera a cincea) pronunțate la 11 decembrie 2007 în cauza T-66/05, Jörn Sack/Comisia Comunităților Europene

(Cauza C-38/08 P)

(2008/C 107/17)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Jörn Sack (reprezentanți: U. Lehmann-Brauns și D. Mahlo, Rechtsanwälte)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

Motivele și principalele argumente

Recursul împotriva hotărârii Tribunalului potrivit căreia recurentul, în calitate de coordonator pentru toate aspectele juridice privind extinderea Uniunii Europene în cadrul echipei serviciului juridic al Comisiei, nu are dreptul la prima de conducere prevăzută pentru șefii de unitate, se întemeiază pe următoarele motive:

Primul motiv de recurs: Tribunalul nu a ținut seama de semnificația și de domeniul de aplicare al principiului general al egalității care se aplică în dreptul comunitar, încălcând astfel acest principiu.

Principiul egalității este consacrat atât sub forma sa generală, cât și sub forma sa specifică de interzicere a discriminării, în articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a fost recunoscut de multă vreme de jurisprudența Curții ca principiu de rang superior al dreptului comunitar. În dreptul comunitar, respectarea principiului egalității de tratament nu constituie numai o obligație pentru toate instituțiile, ci și un drept subiectiv la egalitatea de tratament pentru particularul afectat de o măsură a instituțiilor. Având în vedere faptul că — astfel cum Curtea a statuat de multă vreme în hotărârile citate anterior — acest drept prevalează asupra dreptului comunitar derivat, importanța acestui principiu în calitate de drept fundamental trebuie să fie luată în considerare în mod adecvat în cadrul interpretării și aplicării dreptului comunitar. Curtea de Justiție a Comunităților Europene trebuie de asemenea să respecte principiul egalității în cadrul normelor de procedură și al diferitelor proceduri.

În cuprinsul întregii sale argumentații, recurentul a invocat în permanență principiul egalității, iar nu statutul, susținând că a exercitat funcții care nu numai că sunt echivalente cu cele ale unui șef de unitate, dar pot fi considerate ca având chiar o mai mare importanță față de funcțiile a numeroși șefi de unitate în ceea ce privește funcțiile de încadrare intermediară. Întrucât nu a efectuat o examinare generală comparativă a situației recurentului cu situația altor categorii de funcționari care beneficiază de primă, Tribunalul l-a lipsit total de protecția împotriva unui tratament arbitrar conferită de drepturile fundamentale și a încălcat astfel principiul egalității.

Al doilea motiv de recurs: Tribunalul a încălcat normele de logică juridică

Atunci când este invocat tratamentul arbitrar aplicat mai multor persoane, egalitatea și securitatea juridică nu pot fi asigurate decât fie în cazul în care instanța constată că situația comparabilă invocată nu există, fie în cazul în care aceasta stabilește că persoanele aflate într-o situație similară au beneficiat în mod nejustificat de un avantaj și că, prin urmare, nici recurentul nu are dreptul la acest avantaj. Dacă se aplică aceste norme de logică juridică, este evident că, pentru a se putea respinge acțiunea, ar fi fost necesar să se examineze cel puțin una dintre cele două întrebări care urmează și să se răspundă negativ la aceasta în ceea ce îl privește pe recurent. Tribunalul ar fi trebuit să se pronunțe în primul rând dacă funcțiile exercitate de funcționarii pe care Comisia îi asimilează cu șefii de unitate erau echivalente cu cele exercitate de către recurent și, în al doilea rând, în ce măsură Comisia avea dreptul sau nu avea dreptul de a le acorda acestor funcționari prima de conducere.

Având în vedere că aceste două aspecte au rămas neelucidate, pentru ca acestea să poată fi considerate ca fiind lipsite de relevanță juridică trebuie să se poată prezuma că acțiunea ar fi trebuit să fie respinsă și în cazul în care la aceste două întrebări s-ar fi răspuns în sensul argumentației recurentului. O astfel de concluzie nu este însă posibilă. Întrucât Tribunalul nu a examinat aspectul legalității includerii altor categorii de funcționari ai Comisiei în funcție de standardele imperative de interpretare juridică, respectiv prin includerea principiului egalității care să prevaleze asupra dreptului comunitar derivat, trebuie presupus că o astfel de examinare ar fi condus la concluzia că, prin extinderea la alte categorii de funcționari, Comisia a acționat în mod legal. Contrar susținerilor Tribunalului în această privință, recurentul nu solicită egalitatea de tratament în afara cadrului legal, ci egalitatea de tratament în conformitate cu acest cadru legal.

Al treilea motiv de recurs: Tribunalul a încălcat principiile elementare ale procedurii de drept comun

Refuzul de a verifica existența unei pretinse încălcări a unui drept fundamental constituie o atingere adusă acestui drept, cu mult mai gravă decât o eroare de drept privind problema dacă, în realitate, dreptul fundamental a făcut sau nu a făcut obiectul unei încălcări, în măsura în care persoana interesată este lipsită de protecția oferită de dreptul fundamental. Numai în ipoteza în care afirmația recurentului, potrivit căreia dreptul fundamental ar fi fost încălcat, este total lipsită de temei sau dacă, în mod evident, faptele invocate în cadrul comparării situațiilor nu susțin această teză se poate renunța la efectuarea unei examinări pe fond privind încălcarea dreptului fundamental. Însă nu aceasta este situația incidentă în cauza de față. Tribunalul a încălcat așadar principiile elementare ale procedurii de drept comun. Prin urmare, nu poate fi menținută hotărârea care conține numai o asemenea motivare.