30.6.2007   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 146/10

—

Locuința nu înseamnă doar cărămizi și mortar, ci și zonele și comunitățile în care trăim. A te ocupa de problema locuinței înseamnă a face eforturi în direcția creării unor zone mai sigure, mai curate și mai verzi în orașele și regiunile noastre, în care oamenii să poată trăi și interacționa. Problemele legate de locuință se referă și la ocuparea forței de muncă, transport și servicii și la crearea unui mediu de bună calitate. În consecință, deși locuința nu este de competența specifică a Uniunii Europene, multe politici au un efect direct sau indirect asupra problemelor legate de locuință. Printre acestea se numără politicile referitoare la mediul urban, eficiența energetică, energiile regenerabile, poluarea sonoră și sănătatea, dar și realizarea pieței interne a serviciilor și concurența;

—

Noile state membre pot utiliza până la 3 % din sumele alocate pentru programele operaționale respective sau 2 % din sumele totale alocate din FEDR pentru locuință; avizul conține sfaturi practice și exemple de bună practică de pe întreg cuprinsul UE cu scopul de a oferi sprijin pentru aceste cheltuieli. Avizul cuprinde idei privind relația fizică dintre peisaj și clădiri, case, locuri de muncă și servicii locale; eficiența energetică și dezvoltarea durabilă; și evitarea ghetoizării în zonele rezidențiale.

—

Toate statele membre pot examina rolul jucat de formare profesională în crearea de comunități durabile. Educarea membrilor comunităților locale în vederea dobândirii aptitudinilor necesare pentru a îmbunătăți zonele în care locuiesc, a crea spații verzi și a îmbunătăți eficiența energetică poate oferi soluții pentru cartierele în declin și poate constitui o nouă sursă de ocupare a forței de muncă.

1.

Șefii de guvern au ajuns în decembrie 2005 la un compromis, prin care s-a stabilit că locuința reprezintă un cost eligibil în cadrul Fondurilor Structurale numai pentru noile state membre, într-o proporție limitată, în temeiul Regulamentului FEDR (articolul 7 alineatul (2)): 3 % din fondurile alocate pentru programele operaționale respective sau 2 % din alocările totale pentru FEDR. Cheltuielile sunt, de asemenea, limitate la locuințele multifamiliale și locuințele sociale și trebuie efectuate în cadrul programelor de dezvoltare urbană. Noile instrumente create în cadrul Fondurilor Structurale prin cooperarea dintre Comisie și BEI, cum ar fi JESSICA, vor permite finanțarea proiectelor în contextul mai larg al dezvoltării urbane;

2.

Locuința nu reprezintă o competență specifică Uniunii Europene, dar multe politici au un efect direct sau indirect asupra problemelor legate de locuință. Printre acestea se numără în special politicile referitoare la mediul urban, eficiența energetică, energiile regenerabile, poluarea sonoră și sănătate, dar și realizarea pieței interne a serviciilor și concurența;

3.

Autoritățile locale și regionale din Uniunea Europeană, în general, răspund de problemele legate de locuință în zonele lor, iar cadrul urban constituie o mare provocare în ceea ce privește problemele legate de locuință;

4.

Accesul la o locuință decentă reprezintă o condiție esențială pentru menținerea coeziunii sociale și teritoriale în cadrul Uniunii Europene. Prin urmare, există o puternică legătură între locuință și Agenda Lisabona. Locuința decentă este fundamentală pentru competitivitatea regiunilor. Fără suficiente locuințe de bună calitate, regiunile nu pot atrage și păstra lucrători, ceea ce duce la declin economic.

1.

Locuința reprezintă unul din factorii-cheie în combaterea excluderii sociale și a șomajului, îmbunătățind condițiile de viață și de muncă în sate, orașe, zone și regiuni rurale și încurajând armonia în cadrul comunităților și între acestea, precum și în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

2.

Multe regiuni și orașe ale Uniunii Europene traversează în prezent sau ar trebui să traverseze, un proces de renovare în zonele în care calitatea locuințelor este slabă, iar piața locuințelor nu funcționează corespunzător, la aceasta adăugându-se declinul economic, deteriorarea structurii fizice și a infrastructurii sociale (educație, sănătate și relații comunitare) în cartiere;

3.

Locuința nu înseamnă doar cărămizi și mortar, ci și zonele și comunitățile în care trăim. A te ocupa de problema locuinței înseamnă a face eforturi în direcția creării unor zone mai sigure, mai curate și mai verzi în orașele și regiunile noastre, în care oamenii să poată trăi și interacționa. Problemele legate de locuință se referă și la ocuparea forței de muncă, transport și servicii și la crearea unui mediu de bună calitate. Aceasta este agenda „comunităților durabile”. Este necesară abordarea a două dimensiuni ale acestei agende: cea teritorială și cea socială.

1.1

Există o moștenire formată din locuințe improprii și comunități excluse ca rezultat al deceniilor de neglijență atât în vechile, cât și, mai ales, în noile state membre ale UE. Lipsa de investiții în locuințe a dus în astfel de cazuri la ghetoizarea comunități excluse și mai sărace, ceea ce duce la nemulțumiri și, uneori, la tulburări sociale și violență, astfel cum s-a putut observa recent în unele state membre.

1.2

Planificarea urbană reprezintă un element fundamental al strategiilor viitoare și este importantă alinierea strategiilor privind locuința la strategiile de amenajare a teritoriului în cadrul regiunilor. Vechile state membre au înregistrat atât succese, cât și eșecuri în acest domeniu, încercând să combată extinderea necontrolată a aglomerărilor urbane și congestionarea traficului, în schimbul unor orașe mai atractive și mai locuibile, care să-și promoveze și să-și creeze o identitate la nivel local sau de cartier. Noile state membre trebuie să aibă în vedere aceste experiențe pentru a evita greșelile similare.

1.3

Acțiunile de renovare a cartierelor vor varia în funcție de condițiile locale, dar ar trebui să fie globale și să includă măsuri de îmbunătățire a sistemului de învățământ, de sănătate și a altor servicii publice, promovând formarea, ocuparea forței de muncă și oportunitățile economice, introducând metode pro-active de gestionare a cartierelor, gestionând comportamentele antisociale, îmbunătățind calitatea și proiectarea mediului și asigurând servicii de transport în comun de calitate. [A se vedea anexa, exemplul 4]

1.4

Trebuie să se acorde prioritate reabilitării zonelor abandonate, recuperării terenurilor industriale pentru a menține orașele în spații compacte și a evita extinderea necontrolată a aglomerărilor urbane și invadarea comunităților rurale. Adesea, aceasta este o soluție mai costisitoare pe termen scurt, dar aduce beneficii pe termen lung în ceea ce privește coeziunea comunităților, reutilizarea resurselor și ocuparea forței de muncă. Subvențiile pentru infrastructură și stimulentele la nivel local și regional constituie instrumente eficiente pentru reabilitarea terenurilor dezafectate.

1.5

De asemenea, va trebui să se pună accentul pe restaurarea, întreținerea și îmbunătățirea clădirilor existente, prin luarea de măsuri în sprijinul reabilitării și renovării, precum și prin instalarea tinerilor în cartierele din centrele istorice ale orașelor, în așezări rurale costiere și interioare care sunt părăsite sau sunt locuite de o populație îmbătrânită.

1.6

Crearea de parteneriate public-privat (PPP) pentru exploatarea zonelor abandonate și reabilitarea locuințelor multifamiliale poate schimba nu numai aspectul fizic al acestor proprietăți, ci poate duce și la îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă în cartiere.

1.7

Cartierele compacte, cu locuințe proiectate după standarde de înaltă calitate, având dimensiuni și moduri de utilizare diverse, au o densitate a dezvoltării și populației care va putea susține servicii integrate, magazine și transporturi, asigurându-le astfel viabilitatea economică. Oferta de locuințe trebuie, de asemenea, legată de furnizarea de servicii publice și trebuie să se acorde atenție menținerii unor nivele optime de populație pentru a putea susține serviciile esențiale. În etapa de renovare urbană în materie de locuințe, menținerea populațiilor poate fi dificilă și, în consecință, serviciile au de suferit. Statele membre ar trebui să recunoască importanța continuității serviciilor în momentul unor schimbări substanțiale în cadrul unei comunități.

1.8

Este necesară o viziune globală asupra planificării pentru a înțelege relația fizică dintre peisaj și clădiri, case, locuri de muncă și servicii locale. Proiectele trebuie să fie compatibile între ele, precum și cu spațiul care le înconjoară. Când se renovează sau se construiesc locuințe, autoritățile locale și regionale trebuie să aibă în vedere aspecte cum ar fi proiectarea, pentru a descuraja infracționalitatea și a crea zone de calitate, dezvoltarea durabilă și patrimoniul, precum și nevoile și aspirațiile comunităților locale și impactul mai larg asupra coeziunii.

1.9

Valorificarea istoriei și a patrimoniului unui cartier poate fi un factor esențial în atragerea de investitori și locuitori. Opțiunea de a utiliza un bogat patrimoniu urban sau industrial, în loc de a-l ascunde, poate impulsiona recuperarea și schimbarea, creând locuri atractive, cu o puternică identitate, care să dea naștere unui sentiment de mândrie în cadrul comunității. De aceea, hotărârile privind ceea ce trebuie păstrat, renovat sau demolat nu ar trebui luate înainte de a analiza factorii fizici, de mediu, sociali și economici.

1.10

Întreprinderile sociale, inclusiv asociațiile de gestionare a locuințelor (Housing Associations), ocupă un loc important în renovarea locuințelor în unele state membre. Acestea reprezintă un factor de stabilitate și rezolvă probleme legate de integrarea și accesibilitatea suburbiilor și oferă sprijin comunităților aflate sub presiune. Asociațiile de gestionare a locuințelor, ca furnizori de locuințe sociale, dispun de flexibilitate și au o relație directă cu comunitățile, ceea ce le permite să ofere soluții care să se potrivească nevoilor locuitorilor. În plus, acestea creează locuri de muncă și pot atrage sprijin pentru proiecte atât din sectorul public, cât și din cel privat. [A se vedea anexa, exemplele 1 și 2].

1.11

Întrucât schimbările climatice devin o preocupare din ce în ce mai mare pentru guverne, pentru viitoarele locuințe trebuie avută în vedere proiectarea eficientă din punct de vedere energetic a locuințelor, care permite furnizarea de căldură la prețuri acceptabile și rezolvă problema lipsei combustibilului. Cu toate acestea, rezolvarea problemei izolării necorespunzătoare a proprietăților mai vechi este, la rândul ei, vitală, putând asigura crearea de locuri de muncă și conservarea energiei. Unul din factorii care contribuie la scăderea numărului de cereri de locuințe în anumite zone este calitatea necorespunzătoare a construcțiilor, locuințele fiind doar o componentă a acestora. Atunci când creează infrastructuri pentru locuințe, specialiștii în urbanism trebuie să aibă în vedere încă de la început opțiuni durabile din punctul de vedere al protecției mediului. De exemplu, instalațiile geotermale de producere a apei calde sunt nu numai eficiente din punct de vedere energetic, dar reduc și costurile de încălzire. Evitarea risipei de energie este esențială pentru ca UE să poată îndeplini obiectivele din Protocolul de la Kyoto. Această problemă ar trebui avută în vedere atunci când se inițiază procese de renovare urbană și intervenții asupra locuințelor, în special în contextul directivei UE privind eficiența energetică a clădirilor.

1.12

Proiectarea locuințelor în cartiere trebuie să ia în considerare modul în care vor fi utilizate spațiile dintre imobile, precum și modul în care spațiile publice pot favoriza interacțiunea dintre persoane. De exemplu, străzile trebuie construite pentru oameni și nu trebuie considerate doar căi de circulație pentru automobile. În zonele rezidențiale, nevoile conducătorilor auto trebuie să treacă după cele ale pietonilor și ale rezidenților; acesta reprezintă numai unul din numeroasele exemple posibile de interacțiune în spațiu. Utilizarea de programe de inserție pe piața muncii și de formare în horticultură în aceste zone poate schimba percepția fizică a unei zone, poate spori bunăstarea locuitorilor și poate transforma terenuri abandonate în spații verzi mai productive.

1.13

Amenajarea spațiului poate încuraja oamenii să adopte moduri de viață mai sănătoase și mai atente față de mediu, de exemplu servicii și facilități la mică distanță de casă, centre de reciclare, parcuri, terenuri de joacă și acces corespunzător la mijloacele de transport în comun.

1.14

Din acest punct de vedere, este esențială comunicarea cu cetățenii, precum și implicarea acestora încă din faza inițială a unui proiect de reabilitare, pentru a-i asocia în mod activ la procesul de renovare și a face legătura dintre regenerarea fizică a zonei și regenerarea spiritului de apartenență la comunitate, de integrare și de coeziune socială. Măsurile de reabilitare trebuie, în primul rând, să fie benefice pentru locuitori și nu trebuie să ducă la eliminarea celor mai vulnerabili din punct de vedere social.

1.15

Educarea membrilor comunităților locale în scopul dobândirii abilităților necesare pentru a îmbunătăți zonele în care locuiesc, crearea de spații verzi și îmbunătățirea eficienței energetice pot oferi soluții pentru dubla problemă a șomajului și a nemulțumirii în cartierele în declin. [A se vedea anexa, exemplul 5]

1.16

Adeseori parteneriatele public-privat se concentrează asupra proiectelor publice de infrastructură, cum ar fi transportul, gestionarea deșeurilor și utilitățile publice. Deși valoarea PPP-urilor în domeniul regenerării urbane a fost recunoscută de anumite organizații, această valoare ar putea fi dezvoltată și mai mult. O condiție prealabilă pentru o astfel de dezvoltare ar reprezenta-o clarificarea cadrului juridic comunitar referitor la PPP, deoarece, în momentul de față, persistă anumite incertitudini privind definiția conceptului de „in-house”, privind clasificarea drept PPP a anumitor activități comune privitoare la locuințele sociale și privind clasificarea drept PPP instituționalizat a anumitor asociații de gestionare a locuințelor sociale.

1.17

În întreaga Europă, regenerarea urbană reprezintă, în diferite grade, o provocare majoră pentru autoritățile municipale și necesită investiții semnificative, indiferent dacă acestea sunt de natură financiară, creativă sau managerială. Multe orașe nu mai pot face față singure acestor provocări, fie din lipsă de fonduri publice, din lipsă de competențe profesionale sau, pur și simplu, pentru că riscurile implicate sunt prea mari sau pentru simplul fapt că există anumite restricții juridice (la contractarea de credite).

1.18

În această privință, PPP-urile pot fi utile nu numai în măsura în care oferă surse de finanțare suplimentare, ci și în găsirea celor mai bune soluții pentru ca fiecare parte să se detașeze de rolul tradițional de parte interesată. Competențele complementare ale partenerilor din sectorul privat pot asigura gestionarea proiectelor și simplitate în ceea ce privește organizarea acestora. Organizațiile locale, care sunt mai suple decât structurile municipale, sunt apropiate de rețelele informale și reprezintă interesele pe termen lung ale comunităților locale, pot oferi eficiență și pot, de asemenea, facilita acceptarea și sprijinul public. Prin urmare, proiectele pot fi puse în aplicare mai repede și au o mai mare durabilitate pe termen lung.

1.19

Cu toate acestea, există riscul ca pătrunderea finanțărilor din sectorul privat să ducă la o umflare artificială a prețurilor pe piața locuințelor. O asemenea evoluție ar avea multe efecte negative. Comunitățile locale se pot trezi în situația de a renunța la proprietatea asupra locuințelor din cauza prețurilor, ceea ce ar determina dezintegrarea comunităților, oamenii fiind forțați să-și abandoneze zonele în care locuiesc, familiile și rețelele de asistență. În această privință, locuințele sociale pot și ar trebui să joace un rol esențial. Locuințele sociale pot reduce impactul acestei inflații și se pot prevedea dispoziții suplimentare pentru comunitățile locale prin programe de coproprietate și credite ipotecare cu dobânzi reduse. Aceste măsuri pot duce la menținerea actualilor rezidenți, pot atrage noi rezidenți în zonele aflate în condiții dificile și pot oferi un nou stimulent economic pentru economia locală.

2.1

Pentru a facilita accesul întregii populații la locuințe, este necesar să se facă eforturi pentru a dispune de o ofertă adecvată de locuințe de închiriat, pentru a-i încuraja și a le oferi asistență celor care devin proprietari ai locuințelor și pentru a-i ajuta să-și întrețină locuințele. Asistența se poate oferi sub formă de reduceri ale cheltuielilor administrative, menținerea unor dobânzi scăzute și stimulente fiscale pentru anumite grupuri, precum și facilitarea accesului la produse bancare. Stimulente precum subvenții pentru întreținerea fațadelor clădirilor și crearea de spații verzi în fața clădirilor pot contribui, de asemenea, la îmbunătățirea standardelor locuințelor. [A se vedea anexa, exemplele 4, 5 și 6].

2.2

Formarea unor comunități integrate dincolo de diviziunile sociale, etnice și religioase poate fi adesea realizată prin satisfacerea nevoilor și aspirațiilor legate de locuință ale diferitelor grupuri ale comunității. Aceasta se poate realiza prin forme mixte de proprietate, inclusiv co-proprietatea și locuințele de dimensiuni diverse pentru familiile mai numeroase sau persoane singure. Valoarea terenurilor poate fi utilizată ca un instrument care să permită crearea de opțiuni ieftine, în cazul în care municipalitatea este dispusă să utilizeze în acest scop terenurile pe care le deține. Nevoile grupurilor religioase, de exemplu nevoia de apă curentă pentru abluțiuni rituale, ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare atunci când se construiesc sau se repartizează locuințe. Locuințele accesibile și de utilizare îndelungată pot fi, de asemenea, importante pentru lucrătorii cu handicapuri sau vârstnici.

2.3

Alegerea de către cetățeni a locuinței poate contribui la concentrarea în anumite localități a unor persoane cu aceeași origine etnică. Acest lucru nu constituie în sine o problemă și există multe exemple de comunități armonioase cu concentrări mari de rezidenți având o anumită origine etnică. Dar, în mod regretabil, în anumite zone, comunități compuse din africani sau formate din membri ai unor minorități etnice sunt concentrate în locuințe private de calitate slabă, iar membrii săraci ai comunității albe stau în locuințe sociale. Lipsa de interacțiune, determinată în parte de segregarea fizică, poate duce la teamă și neîncredere, care riscă să se amplifice, deoarece segregarea în materie de locuințe duce la segregare în școli și activități recreative.

2.4

Dată fiind natura dezavantajelor economice și sociale cu care se confruntă multe minorități sau comunități excluse, multe strategii și programe de regenerare tradiționale aspiră să rezolve aceste probleme ca parte a unor acțiuni globale de intervenție. Acțiunea pentru locuință trebuie să joace un rol în aceste programe și trebuie, de asemenea, să fie inclusă ca parte componentă în evaluarea mai cuprinzătoare a impactului intervenției și investițiilor în realizarea unei regenerări reușite.

2.5

Este important ca zonele rezidențiale să reflecte cultura comunităților care trăiesc acolo. Punctele de reper locale, precum centrele comunitare, lăcașele religioase, piețele locale și magazinele specializate, sunt importante pentru crearea comunităților. Organizații precum Habitat for Humanity pot furniza mecanisme pentru a crea noi locuințe accesibile tuturor, în special celor care au obiecții de natură religioasă împotriva împrumuturilor și creditului ipotecar, oferindu-le o modalitate de a deveni proprietari de locuință prin mijloace netradiționale.

2.6

Schimbările demografice și mobilitatea lucrătorilor în cadrul UE reprezintă factori care influențează nevoile și cererile de locuințe. În unele orașe și regiuni, mai multe locuințe au rămas goale, deoarece locuitorii s-au mutat în alte regiuni pentru a găsi un loc de muncă, de aici rezultând scăderea populației. Noi complicații cu care se confruntă multe state membre sunt reprezentate de fenomenul creșterii vârstei la care părinții au copii, ceea ce duce la scăderea numărului de copii, și de cel al persoanelor vârstnice care trăiesc mai mult, ceea ce duce la o cerere crescută de locuințe pentru o singură persoană. Regiunile trebuie să fie conștiente atât de provocările demografice, cât și de efectele imigrației și migrației lucrătorilor și să-și adapteze strategiile în materie de locuințe în consecință.

3.1

Parlamentul European să continue dezbaterea lansată prin raportul său din proprie inițiativă (1) și să încorporeze în raport propunerea de Cartă Europeană pentru Locuință, adoptată de Intergrupul Urban-Locuință, deoarece UE nu poate ignora în mod constant preocupările cetățenilor referitoare la locuință ca element esențial al programului de creștere și productivitate.

3.2

Să fie recunoscut rolul pe care locuința îl joacă în sprijinirea creșterii sociale și economice. Locuințele decente în comunități durabile, care contribuie la un mediu de bună calitate, sunt locuri unde oamenii doresc să locuiască. Dacă sunt atrași oamenii, vor fi atrase, de asemenea, investițiile și va fi încurajată creșterea economică durabilă.

3.3

Să fie utilizat instrumentul JESSICA pentru locuință în noile state membre ca instrument de completare a altor inițiative FEDR pentru renovarea și dezvoltarea urbană. În această privință, CoR recomandă integrarea locuinței în strategiile de dezvoltare urbană durabilă care pot fi finanțate prin JESSICA. Utilizarea ingineriei financiare poate fi foarte utilă pentru punerea în practică a unor politici eficiente în materie de locuințe, în special micro-creditele pentru renovarea și reabilitarea locuințelor care pot primi asistență prin inițiativa JEREMIE.

3.4

Noile state membre să crească resursele financiare aflate la dispoziția autorităților locale pentru ca acestea să poată răspunde în mod eficient la problemele dezvoltării urbane durabile și ale locuinței, să promoveze la nivel național strategii (programe) de locuințe pentru a încuraja construcția de locuințe comune și sociale și să pună la dispoziție investiții pentru dezvoltarea infrastructurii.

3.5

Să se acorde prioritate reutilizării zonelor abandonate, recuperării terenurilor industriale pentru a menține orașele în spații compacte și a preveni extinderea necontrolată a aglomerărilor urbane și invadarea comunităților rurale.

3.6

Cetățenii să participe la proiectele de renovare urbană, în special în cazul reabilitării cartierelor degradate în care trebuie restabilite atât spiritul de comunitate, cât și relațiile și integrarea locuitorilor. În cadrul acestui proces ar trebui luată în considerare și făcută accesibilă statelor membre experiența proiectelor finanțate de UE (cum ar fi INTERREG IIIC POSEIDON).

3.7

Toate statele membre să ia în considerare rolul formării în crearea de comunități durabile. Educarea membrilor comunităților locale în vederea dobândirii aptitudinilor necesare pentru a îmbunătăți zonele în care locuiesc, a dezvolta spații verzi și a îmbunătăți eficiența energetică poate oferi soluții pentru cartierele în declin și poate constitui o nouă sursă de ocupare a forței de muncă.

3.8

CoR reamintește, în conformitate cu concluziile Consiliului informal de la Bristol privind comunitățile durabile, că este necesar ca specialiștii în urbanism să-și dezvolte competențele și baza de cunoaștere. În această privință, invită Comisia să întreprindă noi inițiative, în special în domeniul cooperării și al transferului de bune practici și solicită crearea unei rețele europene de capitalizare și difuzare a bunelor practici în materie de energie inteligentă pentru locuințe și de educare a locuitorilor.

3.9

Să se realizeze o revizuire a Directivei UE privind eficiența energetică a clădirilor și o trecere în revistă atentă a aplicării acesteia în statele membre. Energia în domeniul locuințelor poate fi promovată și prin programe UE precum „Energia inteligentă pentru Europa” sau inițiativa CONCERTO (al 7-lea program-cadru) pentru perioada 2007-2013.

3.10

Recomandă să se pună accentul înainte de toate pe educarea cetățenilor în ceea ce privește economia de energie; cererea care se va menține în aceste condiții va fi satisfăcută prin utilizarea cu prioritate a energiilor regenerabile. În acest scop, Comitetul recomandă să se aloce mai multe fonduri pentru cercetare și sensibilizare în acest domeniu.

3.11

Locuința să fie inclusă ca element important în orice politică urbană a UE în perspectiva Consiliului de Miniștri informal de la Leipzig, însărcinat cu probleme urbane, care va avea loc în mai 2007.

3.12

Este necesară o viziune globală a planificării pentru a optimiza relația fizică dintre peisaj și clădiri, case, locuri de muncă și servicii locale. Trebuie asigurate prin măsuri la nivel local, regional și național terenurile necesare, în special pentru locuințele sociale și trebuie garantată utilizarea acestora în conformitate cu scopul prevăzut.

3.13

Să se țină cont de faptul că oferta de locuințe trebuie legată de furnizarea de servicii publice și că, odată cu crearea de noi spații de locuințe, trebuie asigurată infrastructura necesară pentru furnizarea serviciilor publice. În plus, trebuie să se acorde atenție menținerii unor nivele optime de populație pentru a putea susține serviciile esențiale.

3.14

Să fie recunoscut rolul asociațiilor de gestionare a locuințelor, deoarece acestea sunt flexibile și au totodată o relație directă cu comunitățile, ceea ce le permite să găsească soluții adecvate la problemele cu care se confruntă locuitorii.

3.15

Să fie luat în considerare rolul locuinței în contextul schimbărilor demografice și, de asemenea, pentru integrarea populațiilor de imigranți în cadrul politicii de imigrație a UE, și să se recunoască rolul specific pe care autoritățile regionale și locale îl pot juca în acest domeniu.

3.16

Grupul de lucru inter-servicii al Comisiei însărcinat cu probleme urbane, care a fost creat recent, să trateze locuința ca pe un element important al politicilor urbane.

3.17

Salută recunoașterea de către Comisie, în comunicarea sa privind serviciile sociale de interes general, a rolului jucat de locuințele sociale în punerea în aplicarea a obiectivelor tratatului privind consolidarea coeziunii sociale și a drepturilor fundamentale.

3.18

Îndeamnă statele membre să simplifice și să transparentizeze procedurile administrative pentru renovarea locuințelor.

3.19

Să fie utilizată rețeaua URBACT și noua inițiativă „Regiuni pentru schimbare economică” ca instrument potențial pentru schimbul de expertiză și de bune practici între orașe și regiuni din Uniunea Europeană.

3.20

Recomandă să se includă în Directiva UE privind eficiența energetică reabilitarea și restaurarea fondului locativ vechi ca prioritate menită să împiedice extinderea zonei construite, atâta timp cât nu s-au folosit locuințele deja construite și care dispun de condițiile necesare pentru a fi locuite, prin aceasta evitându-se utilizarea inutilă a terenurilor prin construcția de clădiri noi.