1

Reclamantele, Caviro Distillerie Srl, Distillerie Bonollo SpA, Distillerie Mazzari SpA și Industria Chimica Valenzana SpA (ICV) SpA, sunt societăți producătoare de acid tartric din Uniunea Europeană, reprezentând mai mult de 25 % din producția totală a Uniunii.

2

La 30 octombrie 2004, Comisia Europeană a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene avizul de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză (JO 2004, C 267, p. 4). Această procedură a avut drept rezultat adoptarea Regulamentului (CE) nr. 130/2006 al Consiliului din 23 ianuarie 2006 de instituire a unui drept antidumping definitiv și de percepere definitivă a dreptului provizoriu instituit la importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză (JO 2006, L 23, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 170). Potrivit articolului 1 alineatele (1) și (2) din acest regulament, se instituie un drept antidumping definitiv la importurile de acid tartric clasificate la codul ex29181200 (codul TARIC NC 2918120090) și originare din China, prevăzând o cotă de la 0 % la 34,9 %. În regulamentul menționat, a fost acordat Hangzhou Bioking Biochemical Engineering Co. Ltd (denumită în continuare „Hangzhou Bioking”) statutul de societate care funcționează în condițiile economiei de piață. O cotă zero a taxei a fost aplicată la importurile de acid tartric produs de Hangzhou Bioking.

3

În conformitate cu raportul organului de apel al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), intitulat „Mexic – măsuri antidumping definitive privind carnea de vită și orezul” (WT/DS 295/AB/R din 29 noiembrie 2005, AB-2005-6), Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 332/2012 al Consiliului din 13 aprilie 2012 de modificare a Regulamentului nr. 130/2006 (JO 2012, L 108, p. 1) a exclus Hangzhou Bioking din domeniul de aplicare al măsurilor definitive și, în special, din procedurile de reexaminare ca urmare a măsurilor impuse prin Regulamentul nr. 130/2006.

4

Măsurile inițiale descrise la punctul 2 de mai sus au făcut ulterior obiectul diferitor proceduri de reexaminare, dintre care ultima a condus la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 349/2012 al Consiliului din 16 aprilie 2012 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (JO 2012, L 110, p. 3). În temeiul acestui regulament de punere în aplicare au fost menținute toate măsurile antidumping aplicate tuturor importatorilor chinezi, cu excepția Hangzhou Bioking.

5

La 15 iunie 2011, reclamantele și o a cincea întreprindere, Comercial Quimica Sarasa SL, au depus o plângere antidumping, în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51) (denumit în continuare „Regulamentul de bază”), privind doar importurile de acid tartric produs de Hangzhou Bioking. La 29 iulie 2011, Comisia a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene un aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de acid tartric originare din Republica Populară Chineză, limitată la un producător-exportator chinez, Hangzhou Bioking (JO 2011, C 223, p. 11). Ca urmare a retragerii acestei plângeri, Comisia, prin Decizia 2012/289/UE din 4 iunie 2012 de încheiere a procedurii antidumping privind importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză, limitate la un producător-exportator chinez, Hangzhou Bioking (JO 2012, L 144, p. 43), a încetat această procedură fără să instituie măsuri antidumping.

6

În paralel, la 29 iulie 2011, la cererea acelorași cinci reclamante, Comisia a deschis o altă anchetă împotriva a doi producători chinezi de acid tartric pentru reexaminarea intermediară parțială în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul de bază și având ca obiect marjele de dumping ale acestor doi producători, pe care societățile care au formulat plângerea le considerau calculate la un nivel prea redus (JO 2011, C 223, p. 16).

7

La 21 octombrie 2014, reclamantele au depus o nouă plângere antidumping la Comisie în urma căreia această instituție a publicat, la 4 decembrie 2014, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, un aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză, limitate la un producător-exportator chinez, Hangzhou Bioking (JO 2014, C 434, p. 9).

8

În vederea evaluării dumpingului și a prejudiciului, Comisia a studiat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2013 și 30 septembrie 2014 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). În ceea ce privește examinarea tendințelor în scopul evaluării prejudiciului, Comisia a analizat datele referitoare la perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și 30 septembrie 2014 (denumită în continuare „perioada examinată”).

9

În avizul de deschidere din 4 decembrie 2014, Comisia a informat că selectase, conform articolului 17 din Regulamentul de bază, un eșantion provizoriu de producători din Uniune. În continuare, Comisia a explicat că eșantionul în cauză fusese selectat pe baza celor mai ridicate volume de vânzări din Uniune și că era compus din trei producători din Uniune, aleși dintre cele șapte societăți care au cooperat la anchetă, reprezentând împreună 56 % din totalul producției de acid tartric din Uniune și situați în Italia și în Spania, și anume cele două state membre în care își au sediul producătorii din Uniune. Cei trei producători incluși în eșantionul provizoriu erau două dintre reclamante, și anume Caviro Distillerie și Distillerie Mazzari, cu sediul în Italia, și o societate spaniolă, Comercial Quimica Sarasa.

10

Întrucât ICV nu era inclusă în acest eșantion provizoriu, aceasta a arătat că respectivul eșantion nu reprezenta în mod suficient situația micilor producători din Uniune. Asociația comercială italiană Associazione Nazionale Industriali Distillatori di Alcoli e Acquaviti (AssoDistil, Asociația națională a distilatorilor industriali de băuturi alcoolice și spirtoase) a contestat, de asemenea, compoziția eșantionului menționat. Comisia a considerat însă că, întrucât producătorii de acid tartric din Uniune sunt societăți mici și mijlocii, adăugarea unui mic producător din Uniune în eșantion nu modifica în mod fundamental reprezentativitatea sa și nu ar fi avut niciun impact semnificativ asupra indicatorilor de prejudiciu examinați pe baza datelor eșantionului. Ea a considerat că indicatorii macroeconomici precum volumul vânzărilor se bazau, în orice caz, pe datele industriei din Uniune în ansamblu, și anume toți producătorii din Uniune, inclusiv producătorul din Uniune în cauză. Prin urmare, Comisia a confirmat eșantionul pe care îl selecționase în mod provizoriu.

11

În cursul anchetei, cele trei societăți incluse în eșantion, precum și Hangzhou Bioking au fost verificate la sediile lor.

12

La 14 decembrie 2015, Comisia a adresat reclamantelor un document de informare generală în care a concluzionat că, în pofida existenței unei marje de dumping de 42,8 %, importurile de la Hangzhou Bioking nu cauzau un prejudiciu important industriei din Uniune. Prin scrisoarea din 4 ianuarie 2016, reclamantele au comunicat observațiile lor cu privire la acest document. Pe de altă parte, acestea au solicitat o audiere, care a avut loc la 13 ianuarie 2016.

13

La încheierea anchetei privind dumpingul, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/176 a Comisiei din 9 februarie 2016 de încheiere a procedurii antidumping privind importurile de acid tartric originar din Republica Populară Chineză și produs de societatea Hangzhou Bioking Biochemical Engineering Co. Ltd (JO 2016, L 33, p. 14, denumită în continuare „decizia atacată”), prin care aceasta a concluzionat că industria din Uniune nu suferise niciun prejudiciu important în sensul articolului 3 din Regulamentul de bază.

14

Astfel, în considerentele (140) și (141) ale deciziei atacate, Comisia a arătat că indicatorii privind prejudiciul precum producția, volumul vânzărilor și cota de piață ar arăta tendințe negative în cursul perioadei examinate, dar și că aceste tendințe nu au avut un impact negativ asupra situației financiare generale a industriei din Uniune. Comisia a considerat că, dimpotrivă, în perioada examinată, anumiți indicatori, cum ar fi rentabilitatea industriei din Uniune, fluxul de lichidități, randamentul investițiilor și nivelul ocupării forței de muncă, cunoscuseră o tendință pozitivă. Comisia a subliniat că, deși recunoaște că industria din Uniune fusese, într‑o anumită măsură, afectată negativ de importurile de la Hangzhou Bioking care făceau obiectul unui dumping, ancheta nu permisese să se stabilească faptul că industria din Uniune suferise un prejudiciu important în sensul articolului 3 din Regulamentul de bază. În consecință, prin articolul 1 din decizia atacată, Comisia a încheiat procedura antidumping cu privire la importurile în Uniune de acid tartric produs de Hangzhou Bioking.

15

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 mai 2016, reclamantele au introdus prezenta acțiune.

16

Prin decizia președintelui Tribunalului, prezenta cauză a fost atribuită unui nou judecător raportor, care este membru al Camerei a noua.

17

La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul (Camera a noua) a decis deschiderea fazei orale a procedurii.

18

Printr‑o măsură de organizare a procedurii din 19 iulie 2017, Tribunalul, în aplicarea articolului 89 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul de procedură, a solicitat părților să răspundă oral, în ședință, la întrebări.

19

Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 28 septembrie 2017. În ședință, Comisia a informat Tribunalul că nu era în măsură să le comunice reclamantelor anumite informații solicitate din cauza caracterului lor confidențial. În aplicarea articolului 91 litera (b), a articolului 92 alineatul (3) și a articolului 103 din Regulamentul de procedură, Camera a noua a solicitat Comisiei să prezinte aceste informații, precizând că ele nu ar fi comunicate reclamantelor, în acest stadiu. După examinarea respectivelor informații, Tribunalul a concluzionat, în temeiul articolului 103 din Regulamentul de procedură, că acestea erau pertinente pentru soluționarea litigiului și că nu trebuiau să rămână confidențiale pentru reclamante. Întrucât Comisia nu a solicitat tratamentul confidențial al informațiilor menționate față de public, Tribunalul a făcut aceste informații publice și Camera a noua a ascultat observațiile părților cu privire la ele.

20

Reclamantele solicită Tribunalului:

21

Comisia solicită Tribunalului:

22

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă două motive. Primul motiv se întemeiază pe o eroare vădită de apreciere cu privire la selectarea eșantionului de producători și pe încălcarea articolului 3 alineatul (2) și a articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul de bază. Al doilea motiv se întemeiază pe erori vădite de apreciere și pe încălcarea articolului 3 alineatele (2), (3) și (5) din Regulamentul de bază, în sensul că Comisia a concluzionat că industria din Uniune nu suferise niciun prejudiciu important.

23

Reclamantele susțin că, atunci când a selectat eșantionul în cauză, Comisia nu a respectat cerințele prevăzute la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul de bază, în special pe cea de a asigura reprezentativitatea eșantionului selectat. Această încălcare ar fi avut drept efect distorsionarea constatărilor privind indicatorii microeconomici, precum prețurile de vânzare, rentabilitatea individuală, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor, pentru a examina prejudiciul, astfel încât această examinare nu era obiectivă, în sensul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de bază.

24

Fără a pune în discuție însăși inițiativa Comisiei de a efectua o eșantionare, fapt confirmat în cursul ședinței, reclamantele susțin că utilizarea eșantionării reprezintă o excepție de la principiul examinării datelor tuturor producătorilor. În cursul ședinței, reclamantele au adăugat că cerința privind reprezentativitatea prevăzută la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul de bază nu însemna că eșantionul ar trebui să acopere cel mai mare volum de vânzări, ci că scopul era de a alege producători ale căror volume de vânzări reprezentau situația industriei din Uniune. Potrivit reclamantelor, o astfel de cerință rezultă din cuprinsul punctului 90 din Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland (C‑687/13, EU:C:2015:573).

25

În primul rând, potrivit reclamantelor, atunci când a constituit eșantionul producătorilor din Uniune, păstrând doar trei producători dintre cei mai mari producători cu cele mai mari volume de vânzări din Uniune, Comisia nu a efectuat o examinare adecvată și obiectivă a datelor. Astfel, eșantionul respectiv nu ar fi fost reprezentativ pentru situația industriei din Uniune, deoarece includea o contribuție disproporționată a celui mai mare producător din Uniune în cauză, și anume Distillerie Mazzari.

26

Pe de o parte, reclamantele susțin că Distillerie Mazzari se detașa de eșantionul în cauză, deoarece „volumul său total de producție era de aproximativ 30 % din cel al întregii industrii din Uniune”. Pe de altă parte, întrucât volumul vânzărilor celor trei producători incluși în eșantion reprezenta aproximativ 56 % din producția totală de acid tartric a Uniunii, din care aproximativ 29 % pentru Distillerie Mazzari, ceilalți șase producători de Uniune ar reprezenta doar 44 % din producția rămasă, adică, în medie, 7,3 % fiecare. Or, excluderea celorlalți producători ar avea drept efect că eșantionul nu ar fi reprezentativ, deoarece ar fi balansat în favoarea celui mai mare producător.

27

În plus, primo, din împrejurările speței ar rezulta că prezenta cauză nu ar fi „semnificativă” în sensul articolului 17 din Regulamentul de bază, întrucât ar fi în cauză un exportator chinez, nouă producători din Uniune și un importator din Uniune. Prin urmare, potrivit reclamantelor, nimic nu împiedica utilizarea unui eșantion mai mare. De altfel, Comisia ar fi selectat un eșantion mai larg în cadrul altor proceduri antidumping. Secundo, controlul celor trei producători din Uniune incluși în eșantion s‑ar fi terminat în primele patru luni de la începerea anchetei, astfel încât Comisia nu ar fi fost presată de timp. Tertio, reclamantele ar fi indicat de la începutul anchetei că eșantionul reținut nu permitea să se ajungă la o evaluare suficient de reprezentativă.

28

În al doilea rând, ar exista o corelație între alegerea eșantionului și stabilirea prejudiciului. În această privință, ar rezulta din Hotărârea din 21 martie 2012, Marine Harvest Norway și Alsaker Fjordbruk/Consiliul (T‑113/06, nepublicată, EU:T:2012:135, punctele 72-74), că o eroare în stabilirea eșantionului ar constitui o eroare în stabilirea prejudiciului. Astfel, în speță, profiturile generate de Distillerie Mazzari ar fi suficiente pentru a contrabalansa pierderile suferite, în mod coroborat, de ceilalți doi participanți incluși în eșantion atât pentru anul 2013, cât și pentru perioada de anchetă, astfel încât eșantionul producătorilor din Uniune nu ar fi reprezentativ pentru situația industriei din Uniune. În această privință, reclamantele susțin că rentabilitatea Caviro Distillerie a scăzut de la 3 % în anul 2011 la ‑ 1,62 % în anul 2013 și la ‑ 1,73 % în perioada de anchetă. Comercial Quimica Sarasa, cealaltă societate selectată în eșantion, ar fi cunoscut aceeași tendință între anii 2011 și 2013, precum și în perioada de anchetă. În replică, reclamantele adaugă că nivelul de rentabilitate al producătorilor din Uniune, care era de 17,6 % în anul 2010, a scăzut la 2 % în anul 2011. Potrivit reclamantelor, o astfel de scădere confirmă efectul prejudiciabil al dumpingului practicat de Hangzhou Bioking în această perioadă.

29

În al treilea rând, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare, în cursul procedurii administrative, preocupările AssoDistil privind reprezentativitatea eșantionului propus. Deși, desigur, articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul de bază autoriza Comisia să selecteze producători din Uniune pentru simplul motiv că realizau cele mai mari volume de producție sau de vânzări din Uniune, ea trebuia să rețină totuși un eșantion reprezentativ în mod obiectiv. În acest sens, ar fi imposibil să se efectueze o examinare obiectivă, cât timp eșantionul nu reflectă în mod adecvat situația mai largă a industriei din Uniune în ansamblu. Ar rezulta o încălcare a articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul de bază, dat fiind că Comisia nu ar fi efectuat o examinare obiectivă a impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune.

30

Astfel, având în vedere informațiile de care dispunea datorită plângerii, precum și răspunsurilor pe care le‑a primit ulterior de la producătorii din Uniune, Comisia ar fi trebuit să cunoască faptul că era necesară o eșantionare mai largă.

31

Pe de altă parte, propunerea AssoDistil de a include ICV în eșantion nu ar fi avut drept scop decât să ilustreze modul în care eșantionul ar fi putut fi făcut reprezentativ în mod adecvat în măsura în care era îndoielnic că exista în speță o astfel de reprezentativitate.

32

În ceea ce privește afirmația Comisiei potrivit căreia reclamantele trebuiau să indice eșantionul care, în opinia lor, era adecvat, mai întâi, reclamantele consideră că selectarea eșantionului revine Comisiei. În continuare, ele ar dispune de dreptul de a contesta validitatea eșantionului propus. În cele din urmă, acestea nu ar fi afirmat că trebuia să se excludă cel mai mare producător de acid tartric, Distillerie Mazzari. Potrivit reclamantelor, includerea acestuia din urmă ar fi trebuit să fie contrabalansată de includerea unui număr mai mare de mici producători.

33

Comisia contestă argumentele reclamantelor.

34

Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în domeniul politicii comerciale comune și în special în domeniul măsurilor de protecție comercială, instituțiile Uniunii dispun de o putere largă de apreciere datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care acestea trebuie să le analizeze (a se vedea Hotărârea din 11 februarie 2010, Hoesch Metals and Alloys, C‑373/08, EU:C:2010:68, punctul 61 și jurisprudența citată). În această privință, respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridică a Uniunii în cadrul procedurilor administrative are, cu atât mai mult, o importanță fundamentală și printre aceste garanții se numără în special obligația instituției competente de a examina cu atenție și cu imparțialitate toate elementele pertinente ale speței (a se vedea Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Rusal Armenal/Consiliul, T‑512/09 RENV, EU:T:2017:26, punctul 189 și jurisprudența citată).

35

Rezultă că controlul exercitat de instanța Uniunii trebuie să privească nu numai existența unor eventuale erori de drept, ci și respectarea normelor de procedură, acuratețea faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, absența oricărei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau absența oricărui abuz de putere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 martie 2009, Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP/Consiliul, T‑249/06, EU:T:2009:62, punctul 39 și jurisprudența citată).

36

Mai exact, aceasta este situația în ceea ce privește stabilirea existenței unui prejudiciu cauzat industriei din Uniune, care presupune aprecierea unor situații economice complexe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2015, Bricmate, C‑569/13, EU:C:2015:572, punctul 46 și jurisprudența citată).

37

Prin urmare, deși, în domeniul măsurilor de protecție comercială și în special al măsurilor antidumping, instanța Uniunii nu poate interveni în aprecierea rezervată autorităților competente ale Uniunii, îi revine totuși sarcina să se asigure că instituțiile au ținut cont de toate împrejurările relevante și că au evaluat elementele dosarului cu toată diligența necesară [a se vedea Hotărârea din 18 septembrie 2012, Since Hardware (Guangzhou)/Consiliul, T‑156/11, EU:T:2012:431, punctul 184 și jurisprudența citată].

38

Potrivit articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul de bază, stabilirea prejudiciului trebuie însoțită de o „examinare obiectivă” a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping, a efectului acestor importuri asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii și a efectului lor asupra industriei din Uniune.

39

Pe de altă parte, rezultă din articolul 4 alineatul (1) și din articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul de bază stabilirea prejudiciului trebuie să fie efectuată la nivelul industriei din Uniune în ansamblu (Hotărârea din 19 decembrie 2013, Transnational Company Kazchrome și ENRC Marketing/Consiliul, C‑10/12 P, nepublicată, EU:C:2013:865, punctele 50 și 51).

40

În conformitate cu articolul 17 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de bază, Comisia este autorizată, în cauzele importante, să limiteze ancheta la un număr rezonabil de părți, recurgând la metoda eșantionării. În această privință, articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul de bază prevede două metode de eșantionare. Astfel, o anchetă se poate limita fie la un număr rezonabil de părți, de produse sau de tranzacții, reprezentative statistic pe baza informațiilor disponibile în momentul alegerii, fie la cel mai mare volum de producție, de vânzări sau de exporturi care pot face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 86, și Hotărârea din 15 iunie 2017, T.KUP, C‑349/16, EU:C:2017:469, punctul 30).

41

Rezultă că, atunci când optează pentru a doua metodă de eșantionare, instituțiile Uniunii dispun de o anumită marjă, vizând evaluarea prospectivă a ceea ce pot în mod rezonabil să îndeplinească în termenul care le este acordat pentru a efectua ancheta (Hotărârea din 15 iunie 2017, T.KUP, C‑349/16, EU:C:2017:469, punctul 31). În plus, reiese din articolul 17 alineatul (2) din regulamentul menționat că alegerea finală a părților revine în sarcina Comisiei, în aplicarea dispozițiilor privind eșantionarea (Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 87).

42

În lumina acestor principii trebuie examinată temeinicia argumentelor reclamantelor.

43

În speță, Comisa susține că a utilizat a doua metodă prevăzută la articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul de bază, potrivit căreia ancheta se poate limita la cel mai mare volum de producție, de vânzări sau de exporturi care pot face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil. Astfel, rezultă din considerentul (15) al deciziei atacate că Comisia a selecționat eșantionul provizoriu al Uniunii „pe baza celor mai ridicate volume de vânzări din Uniune”.

44

În ceea ce privește reprezentativitatea eșantionului, trebuie arătat că Comisia trebuie să asigure prezența mai multor factori precum, printre altele, ponderea producției totale a Uniunii și repartizarea geografică a producătorilor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctele 90 și 91). Astfel, trebuie arătat că, în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul de bază, pentru a obține o reprezentare fiabilă a situației economice a industriei din Uniune, analiza Comisiei trebuie să se întemeieze pe ansamblul industriei din Uniune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 mai 2015, Yuanping Changyuan Chemicals/Consiliul, T‑310/12, nepublicată, EU:T:2015:295, punctul 115).

45

În speță, reiese din considerentele (92) și (94) ale deciziei atacate că „au fost selectați trei producători [din nouă] din Uniune, reprezentând aproximativ 56 % din producția totală a Uniunii de produs similar”. În ședință, Comisia a afirmat, fără a fi contrazisă, că eșantionul selectat era compus din trei cei mai mari producători, în ceea ce privește volumele de vânzări, dintre cei care au acceptat să coopereze.

46

În plus, considerentul (15) al deciziei atacate precizează că Comisia, pe de o parte, „s‑a bazat pe toate informațiile disponibile cu privire la industria din Uniune, cum ar fi plângerea, informațiile primite de la Asociația națională italiană a distilatorilor industriali de alcool și băuturi tari (AssoDistil) și de la alți producători cunoscuți din Uniune care participă la examinarea reprezentativității în temeiul articolului 5 alineatul (4) din [R]regulamentul de bază” și, pe de altă parte, „a selectat eșantionul respectiv […] asigurându‑se, în același timp, că ambele state membre producătoare, Italia și Spania, sunt reprezentate în eșantion”.

47

Desigur, Comisia ar fi putut de asemenea, astfel cum consideră reclamantele, să includă, în eșantionul în cauză, și alți producători ai industriei din Uniune al căror volum de vânzări ar fi – astfel cum se pretinde – mai puțin ridicat. Este de asemenea adevărat că, potrivit articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul de bază, trebuie să fie acordată preferință alegerii unui eșantion cu consultarea părților implicate sau cu consimțământul lor.

48

Cu toate acestea, pe de o parte, astfel cum se amintește la punctul 41 de mai sus, rezultă din această dispoziție că selectarea finală a părților, a tipurilor de produse sau a tranzacțiilor, efectuată în aplicarea dispozițiilor referitoare la eșantionare, revine Comisiei.

49

Pe de altă parte, revine reclamantelor sarcina de a prezenta elemente de probă care să permită Tribunalului să constate că Comisia, ca urmare a compunerii eșantionului industriei din Uniune selectat, a săvârșit o eroare vădită de apreciere în evaluarea prejudiciului [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 septembrie 2012, Since Hardware (Guangzhou)/Consiliul, T‑156/11, EU:T:2012:431, punctul 137 și jurisprudența citată]. Astfel, Tribunalul a statuat deja că, din moment ce reclamanta, care contesta reprezentativitatea eșantionului producătorilor din Uniune, nu prezentase niciun indiciu că prețurile practicate în Italia și în Spania de producătorii francezi, germani și britanici erau diferite de cele practicate de aceiași producători în Franța, în Germania sau în Regatul Unit, aceasta nu a stabilit că instituțiile Uniunii au săvârșit o eroare vădită prin limitarea analizei lor privind prejudiciul suferit de producătorii din Uniune în termeni de diferențe de prețuri în Franța, în Germania și în Regatul Unit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iulie 1995, Koyo Seiko/Consiliul, T‑166/94, EU:T:1995:140, punctul 59).

50

În această privință, reclamantele susțin că pretinsa nereprezentativitate a eșantionului în cauză a afectat fiabilitatea mai multor indicatori microeconomici utilizați de Comisie în ancheta în cauză, conducând această instituție să săvârșească erori vădite de apreciere și să încalce articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de bază. Ar fi, așadar, eronați indicatorii referitori la prețurile de vânzare în Uniune, la rentabilitatea pe unitate a vânzărilor în Uniune, la fluxul de lichidități, la investiții și la randamentul investițiilor producătorilor din Uniune.

51

În speță, în primul rând, trebuie să se constate că părțile în cauză au fost consultate cu privire la alegerea eșantionului, în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul de bază. În plus, reiese din considerentul (109) al deciziei atacate că, în scopul analizei prejudiciului, Comisia a stabilit o distincție între indicatorii macroeconomici și microeconomici. Referitor la indicatorii macroeconomici, precum volumul vânzărilor, aceștia se bazau, în orice caz, pe datele industriei din Uniune în ansamblu, și anume toți producătorii din Uniune. Aserțiunile reclamantelor privind eșantionarea nu sunt, așadar, de natură să repună în discuție aprecierile Comisiei privind prejudiciul pe plan macroeconomic.

52

În ceea ce privește datele pe plan microeconomic, reiese din considerentul (109) menționat că acestea au fost examinate pornind de la date extrase din răspunsurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion la chestionarul Comisiei. Referitor la aceste date, trebuie să se observe că, astfel cum a subliniat Comisia, pentru a ajunge la o singură cifră pentru fiecare indicator microeconomic, ea a efectuat un calcul al mediei ponderate, pentru a ține seama de cota de piață efectivă, în termeni de volume de producție sau de vânzări ale fiecărui producător reținut în eșantion. Or, în urma unui calcul al mediei simple, fiecăruia dintre cei trei producători i s‑a conferit o importanță identică, și anume 33 %, indiferent de cota sa de piață efectivă în termeni de volume de producție sau de vânzări, ceea ce nu ar reflecta importanța relativă reală a diferitor producători ai industriei din Uniune. În măsura în care, prin intermediul calculului mediei ponderate, a fost atribuită o importanță relativă datelor fiecărui producător cuprins în eșantion, trebuie să se concluzioneze că metoda aplicată privind datele microeconomice era adecvată.

53

În al doilea rând, reiese din considerentul (17) al deciziei atacate că un producător din Uniune care nu a fost inclus în eșantionul provizoriu a arătat, asemenea AssoDistil, că eșantionul nu reprezenta suficient situația producătorilor mai mici din Uniune, întrucât efectul prejudiciabil al importurilor care fac obiectul unui dumping de la Hangzhou Bioking ar fi afectat, în principal, întreprinderile mai mici.

54

Trebuie însă arătat, astfel cum se explică în considerentul (18) al deciziei atacate, că adăugarea unui mic producător din Uniune la eșantion nu ar fi avut un impact semnificativ asupra indicatorilor de prejudiciu examinați pe baza datelor eșantionului. Astfel, reiese din cifrele prezentate de Comisie că includerea ICV în eșantion, astfel cum au sugerat societățile care au formulat plângerea în cadrul procedurii administrative, nu ar fi modificat decât în mică măsură marja beneficiară medie ponderată a eșantionului, care s‑ar fi stabilit prin urmare în anul 2014 la peste 9,5 % în loc de 10 %. Referitor la evoluția marjei menționate, aceasta ar fi trecut, în cazul includerii respectivului producător, de la peste 5 % în anul 2011 la peste 9 % în anul 2014 în loc să treacă de la 2 % la 10 % în aceiași ani, potrivit eșantionului selectat de Comisie.

55

În al treilea rând, trebuie să se constate că, astfel cum s‑a confirmat în ședință, reclamantele nu prezintă niciun element de probă pentru a demonstra că adăugarea unui alt producător ar fi modificat concluzia privind lipsa unui prejudiciu la care a ajuns Comisia în decizia atacată. Astfel, reclamantele se mulțumesc să afirme că un eșantion cu un producător mult mai important, care realizează profituri ridicate, ar conduce la concluzia că nu a existat un prejudiciu, „în timp ce o duzină, două duzine, trei duzine, sau chiar mai multe, de producători mai mici au suferit, cu toții, pierderi”. Această argumentație nu reflectă însă realitatea industriei din Uniune, din moment ce aceasta se compune, în speță, din nouă producători, dintre care șapte au cooperat. În plus, afirmația reclamantelor privind situația deficitară a micilor producători nu este susținută de niciun element de probă și, în orice caz, nu specifică dacă această situație putea fi observată deja în perioada examinată.

56

Referitor la argumentul reclamantelor potrivit căruia nimic nu împiedica Comisia să recurgă la un eșantion mai larg, astfel cum a făcut în alte proceduri antidumping, este suficient să se constate că reclamantele recunosc ele însele, inclusiv în cadrul ședinței, că nu dispun de niciun element care să demonstreze că adăugarea unui alt producător din Uniune, mai mic, ar fi fost de natură să modifice concluzia privind prejudiciul industriei din Uniune la care a ajuns Comisia.

57

În ceea ce privește afirmația reclamantelor potrivit căreia profiturile ridicate realizate de Distillerie Mazzari erau „în mare măsură contrabalansate de pierderile suferite în anul 2013, precum și în perioada de anchetă de către celelalte două societăți reținute în eșantion”, din moment ce rentabilitatea Caviro Distillerie a trecut de la 3 % în anul 2011 la ‑ 1,62 % în anul 2013 și la ‑ 1,73 % în perioada de anchetă și că cea a Comercial Quimica Sarasa ar fi cunoscut aceeași tendință între anii 2011 și 2013, precum și în perioada de anchetă, trebuie arătat că, presupunând că scăderile de rentabilitate în perioadele menționate mai sus ar fi dovedite, faptul de a menține în eșantionul în cauză societăți care au cunoscut o diminuare a rentabilității arată că Comisia a efectuat o examinare obiectivă a faptelor în decizia atacată.

58

Prin urmare, chiar dacă Comisia ar fi modificat compunerea eșantionului în cauză, niciun element nu permite să se considere că concluzia referitoare la rentabilitate și la prejudiciu s‑ar fi modificat în speță.

59

Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentul reclamantelor potrivit căruia scăderea substanțială a rentabilității între anii 2010 și 2011 confirmă „efectul prejudiciabil al dumpingului practicat de Hangzhou Bioking în această perioadă”, trebuie să se constate că, astfel cum a arătat, în mod întemeiat, Comisia, nici decizia atacată, nici alte acte ale Uniunii nu stabilesc existența unui dumping din partea Hangzhou Bioking în perioada menționată. Astfel, precum decurge din considerentul (28) al deciziei atacate, „[a]ncheta privind dumpingul și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2013 și 30 septembrie 2014”.

60

În aceste condiții, trebuie să se considere că reclamantele nu prezintă suficiente elemente pentru a stabili că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere în alegerea eșantionului industriei din Uniune pe care l‑a reținut.

61

Prin urmare, primul motiv trebuie respins.

62

Reclamantele consideră că Comisia a săvârșit erori vădite de apreciere și a încălcat articolul 3 alineatele (2), (3) și (5) din Regulamentul de bază atunci când a concluzionat, în considerentele (140)-(142) ale deciziei atacate, că industria acidului tartric din Uniune nu a suferit un prejudiciu important în perioada examinată.

63

În observațiile lor preliminare, reclamantele subliniază că stabilirea existenței unui prejudiciu impune o examinare obiectivă a tuturor factorilor pertinenți care influențează situația industriei în cauză. Or, în speță, nicio examinare obiectivă a indicatorilor prejudiciului nu ar fi putut conduce la concluzia că importurile care fac obiectul unui dumping nu cauzau niciun prejudiciu industriei acidului tartric din Uniune. Reclamantele susțin, în esență, că, în concluziile privind absența prejudiciului care figurează în considerentele (140) și (141) ale deciziei atacate, Comisia a subliniat factorii care au cunoscut o tendință pozitivă, dar nu a luat în considerare în mod suficient factorii care au cunoscut tendințe negative.

64

În primul rând, referitor la tendințele importurilor în termeni de volume și de prețuri, mai întâi, reclamantele susțin că, în considerentele (41)-(45) ale deciziei atacate, s‑a constatat că Hangzhou Bioking își exercita activitatea în afara condițiilor economice normale de piață și beneficia de prețuri ale materiilor prime artificial scăzute și distorsionate, pentru a reduce în mod nejustificat prețurile sale finale la export către Uniune. În continuare, reclamantele consideră că marja de dumping practicată, de 42,8 %, astfel cum se arată în considerentul (88) al deciziei atacate, este ridicată. Or, în temeiul articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul de bază, amploarea marjei reale de dumping ar constitui un factor care trebuie luat în considerare pentru evaluarea prejudiciului. În sfârșit, reclamantele arată că marja de subcotare medie ponderată a prețurilor pentru importurile de la Hangzhou Bioking care fac obiectul unui dumping pe piața Uniunii, care se ridică la 10,3 %, astfel cum reiese din considerentul (107) al deciziei atacate, este importantă.

65

În al doilea rând, în ceea ce privește volumele importurilor care fac obiectul unui dumping în perioada examinată, exportatorul în cauză ar fi majorat cu 25 % volumele sale care fac obiectul unui dumping pe piața Uniunii, cu un maxim de creștere de 36 % pentru anul 2013. În plus, reclamantele arată că această creștere constantă a volumelor care făceau obiectul unui dumping s‑a produs în contextul unui declin global al consumului de acid tartric în Uniune, având în vedere că, la sfârșitul perioadei de anchetă, acesta a scăzut cu 11 %.

66

Referitor la impactul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor în Uniune, reclamantele susțin că, deși Hangzhou Bioking și‑a majorat prețurile cu 35 % în perioada examinată, astfel cum reiese din considerentul (104) al deciziei atacate, totuși, aceste creșteri de prețuri au fost aplicate la un nivel de bază foarte scăzut la început. Această situație ar explica existența unei marje de subcotare medii ponderate de 10,3 % pentru importurile de la Hangzhou Bioking care fac obiectul unui dumping pe piața Uniunii, astfel cum se menționează în considerentul (107) al deciziei atacate. În plus, între anul 2013 și sfârșitul perioadei de anchetă, în timp ce prețurile industriei din Uniune au scăzut cu 56 %, astfel cum s‑a arătat în considerentele (124) și (125) ale deciziei atacate, prețurile Hangzhou Bioking au scăzut cu numai 8 %, după cum reiese din considerentul (105) al acestei decizii.

67

Ca răspuns la argumentul Comisiei potrivit căruia creșterea cu 35 % a prețului mediu al importurilor în raport cu prețurile industriei din Uniune constituie un fapt pozitiv, reclamantele susțin că trebuie să se examineze prețurile efective ale importurilor, iar nu tendința. Dacă, astfel cum suspectează reclamantele, prețul importurilor ar fi extrem de scăzut în anul 2011, creșterea relativă care s‑a produs în continuare ar fi lipsită de pertinență, în special având în vedere constatarea, la sfârșitul anchetei, a unei subcotări a prețurilor de 10 %. În plus, din informațiile furnizate în plângere ar reieși că subcotarea prețurilor practicate de Hangzhou Bioking era mult mai mare anterior perioadei de anchetă.

68

În al treilea rând, reclamantele susțin că Comisia, încălcând norma conform căreia unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare, nu a acordat, în cadrul anchetei, o importanță suficientă altor factori prevăzuți la articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul de bază, și anume impactul importurilor asupra volumelor de vânzări și asupra cotelor de piață ale producătorilor din Uniune. În opinia lor, dimpotrivă, Comisia s‑a concentrat excesiv asupra tendințelor rentabilității pe unitate, precum și asupra criteriilor legate de fluxurile de lichidități și de rentabilitatea investițiilor. Procedând astfel, Comisia ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere.

69

În această privință, reclamantele susțin că decizia atacată nu oferă nicio explicație sau analiză a modului în care scăderea performanțelor industriei din Uniune a fost contrabalansată de ameliorări ale rentabilității globale. Or, în documentul de informare generală din 14 decembrie 2015, Comisia s‑ar fi exprimat cu claritate și într‑un mod mult mai succint cu privire la aceste elemente.

70

Astfel, mai întâi, reclamantele reproșează Comisiei că nu a acordat, în cursul anchetei, o importanță suficientă volumelor de vânzări ale industriei din Uniune, care, în perioada examinată, au scăzut cu 30 %, după cum s‑a constatat în considerentul (115) al deciziei atacate. Această diminuare a volumelor ar fi fost de aproape trei ori mai mare decât scăderea consumului în Uniune în perioada examinată. Or, atunci când volumele vânzărilor industriei din Uniune scad, Comisia ar trebui să stabilească și să examineze în mod aprofundat profiturile efectiv realizate, din moment ce ar fi vorba despre un factor pertinent al examinării globale a situației industriei din Uniune. Astfel, decizia atacată ar omite, de fapt, să explice interacțiunea dintre diferite elemente esențiale.

71

În continuare, reclamantele consideră că diminuarea cu 21 %, în perioada examinată, a cotei de piață a industriei din Uniune, constatată în considerentul (115) al deciziei atacate, era deopotrivă alarmantă, în timp ce „importurile de la [Hangzhou] Bioking [crescuseră] cu 25 % în volum și cota de piață […] [a acestei societăți] [crescuse] cu 41 %”, potrivit considerentului (117) al deciziei atacate. Astfel, argumentul Comisiei potrivit căruia creșterea prețurilor de vânzare practicate de industria din Uniune ar fi urmat evoluția costului materiilor prime ar fi repus în discuție de faptul că, din anul 2012, industria din Uniune pierdea rapid volume de vânzări și cote de piață.

72

În acest context, creșterea industriei din Uniune ar fi fost extrem de negativă, astfel cum ar rezulta din considerentul (117) al deciziei atacate. În mod similar, întreaga industrie, cu excepția Distillerie Mazzari, ar fi suferit pierderi grele în perioada de anchetă.

73

În plus, în afirmațiile lor bazate pe statistici privind exportul obținute de la autorități vamale chineze, reclamantele au estimat că Hangzhou Bioking realizase în perioada de anchetă volume de vânzări de aproape 9700 de tone în anul 2013 și de 8925 de tone în perioada de anchetă. În perioada examinată, au avut loc, de asemenea, importuri de la alți exportatori chinezi. Or, în perioada de anchetă, Hangzhou Bioking și‑a crescut cota de piață de la 25 % la 35 %, aceasta fiind deținută de un singur exportator chinez.

74

În sfârșit, Comisia nu ar fi acordat nicio importanță extinderii iminente a volumelor de producție ale Hangzhou Bioking, astfel cum reiese din considerentele (165) și (166) ale deciziei atacate, în special în ceea ce privește efectele acestora asupra rentabilității industriei din Uniune. Or, potrivit reclamantelor, ar fi probabil ca această rentabilitate, precum și ceilalți indicatori financiari pozitivi să se deterioreze pe termen scurt și în viitorul apropiat, anihilând ultimii indicatori economici pozitivi ai industriei reținuți de Comisie pentru a evalua prejudiciul suferit de industria acidului tartric în Uniune. Întrucât Comisia ar fi cunoscut acest fapt, dar nu i‑ar fi acordat nicio importanță la momentul examinării prejudiciului, aceasta ar fi săvârșit o eroare vădită de apreciere.

75

Dimpotrivă, Comisia s‑ar fi bazat exclusiv pe factori legați de rentabilitate, de fluxul de lichidități și de rentabilitatea investițiilor, care ar fi arătat tendințe pozitive, pentru a concluziona că industria din Uniune nu a suferit un prejudiciu important, în timp ce alți indicatori economici arătau, în opinia reclamantelor, că industria din Uniune era pe cale să se prăbușească sub greutatea importurilor care fac obiectul unui dumping. Astfel, Comisia ar fi săvârșit erori vădite de apreciere.

76

Mai exact, în ceea ce privește rentabilitatea industriei din Uniune, reclamantele consideră că acest factor ar fi singurul indicator economic esențial care a fost raportat ca prezentând o tendință pozitivă, după cum reiese din considerentul (140) al deciziei atacate, în timp ce există o multitudine de alți factori care au tendințe negative. Or, punctul 4.5.4 din decizia atacată referitor la concluziile privind prejudiciul nu ar oferi nicio explicație sau analiză cu privire la modul în care rentabilitatea ar contrabalansa impactul celorlalte elemente, deși reclamantele prezentaseră critici în această privință în cursul procedurii administrative. Astfel, decizia atacată nu ar fi explicat interacțiunea dintre diferitele elemente esențiale și, în special, modul în care ameliorarea nivelurilor de rentabilitate ar putea remedia prejudiciul cauzat industriei din Uniune.

77

În al patrulea rând, din decizia atacată ar reieși că industria din Uniune ar fi fost anihilată în ceea ce privește segmentele mai puțin rentabile ale pieței de prețurile care fac obiectul unui dumping practicate de Hangzhou Bioking și, prin urmare, ar fi suferit o scădere a volumelor sale de vânzări. Reclamantele, contrar afirmațiilor Comisiei, nu ar susține că concluziile Comisiei trebuie să se întemeieze pe un segment al industriei din Uniune ales de ele. Reclamantele afirmă că, examinați în ansamblu, totalitatea indicatorilor economici ar arăta că importurile care fac obiectul unui dumping din partea Hangzhou Bioking au cauzat un prejudiciu.

78

În al cincilea rând, reclamantele consideră că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere prin faptul că nu a luat în considerare în mod suficient importanța strategiei defensive a industriei din Uniune în combaterea dumpingului. Astfel, în alte proceduri antidumping, Comisia ar fi ignorat creșterea rentabilității pe unitate dat fiind că industria din Uniune și‑a pierdut o parte din volumele sale de vânzări și o parte din cotele de piață. Aceeași ar fi situația în prezenta procedură, astfel încât Comisia ar fi trebuit să țină seama de faptul că industria din Uniune a decis, între anul 2012 și sfârșitul perioadei de anchetă, că nu se putea angaja într‑o concurență agresivă în materie de prețuri în fața volumelor de vânzări realizate de Hangzhou Bioking și că a trebuit, în schimb, să își concentreze eforturile comerciale asupra clienților care erau dispuși să plătească un preț mai mare pentru produsul său de o calitate mai bună.

79

În al șaselea rând, prin faptul că a arătat, în considerentul (146) al deciziei atacate, că „marja de dumping a unui producător‑exportator nu constituie, în sine, un indicator economic concludent al prejudiciului”, Comisia ar fi încălcat articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul de bază, potrivit căruia această instituție trebuie să țină seama de „importanța marjei de dumping efective”. Or, contrar susținerilor Comisiei, nu se pune întrebarea dacă, în speță, această marjă de dumping era sau nu era concludentă, ci dacă i‑a fost acordată o importanță suficientă sau chiar o importanță adecvată în cursul procesului de evaluare a prejudiciului. Potrivit reclamantelor, Regulamentul de bază ar impune Comisiei să ia în considerare marja de dumping și aceasta ar trebui să fie întotdeauna calculată pe o perioadă mai scurtă. Astfel, nu ar fi necesară aprecierea „tendințelor în timp” pentru a evalua importanța dumpingului în temeiul Regulamentului antidumping de bază.

80

În plus, același raționament ar fi aplicat în ceea ce privește subcotarea prețurilor, care trebuie evaluată în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul de bază. Or, decizia atacată nu ar face nicio aluzie la acest element, cu excepția considerentelor (141) și (150), în care elementul respectiv este respins fără ca impactul său să fi făcut obiectul unei examinări serioase, chiar dacă marja de subcotare a prețurilor fusese stabilită la 10,3 %.

81

În al șaptelea rând, Comisia nu ar fi examinat impactul importurilor care fac obiectul unui dumping de la Hangzhou Bioking asupra volumelor de vânzări ale industriei din Uniune. Presiunea prețurilor exercitată prin intermediul importurilor care fac obiectul unui dumping ar fi dus la o scădere a prețurilor cu 76 % între anul 2013 și sfârșitul perioadei de anchetă, precum și la o scădere masivă a volumelor de vânzări și a cotelor de piață. În mod similar, evoluția volumelor vânzărilor la import realizate de Hangzhou Bioking ar fi opusă față de cea a consumului din Uniune. Reclamantele subliniază că, în perioada cuprinsă între anii 2011 și 2014, deși consumul din Uniune a scăzut cu 11 %, importurile de la Hangzhou Bioking au crescut în termeni absoluți cu 25 %, ceea ce înseamnă că societatea menționată a putut sfida legile pieței. În plus, potrivit reclamantelor, la sfârșitul perioadei examinate, volumele vânzărilor industriei din Uniune au scăzut cu 30 %, în timp ce consumul a scăzut cu 11 %. Prin urmare, restul de 19 % din volumele de vânzări s‑ar fi pierdut direct în beneficiul Hangzhou Bioking.

82

În al optulea și ultimul rând, în ceea ce privește observațiile Comisiei referitoare la reducerea capacităților de producție ale industriei din Uniune, reclamantele admit că volumele de producție au scăzut cu 14 %, în timp ce cererea scădea cu 11 %. Cu toate acestea, întrucât industria din Uniune a reușit să își mențină sau să își îmbunătățească volumele de vânzări la export, scăderea nivelurilor de producție ar fi fost mai puțin semnificativă. Potrivit reclamantelor, explicațiile Comisiei privind nivelul de producție al industriei din Uniune și consumul în Uniune trebuie, în orice caz, respinse, întrucât acești doi factori nu sunt corelați, din moment ce primul a scăzut în mod regulat pe întreaga perioadă examinată, în timp ce al doilea a crescut între anii 2011 și 2013 înainte de a scădea din nou în perioada următoare.

83

Comisia contestă argumentele reclamantelor.

84

Cu titlu introductiv, astfel cum s‑a amintit la punctul 38 de mai sus, potrivit articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul de bază, examinarea obiectivă a stabilirii existenței unui prejudiciu cauzat industriei din Uniune trebuie să se bazeze, pe de o parte, pe volumul importurilor care fac obiectul unui dumping și pe efectul acestor importuri asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii și, pe de altă parte, pe impactul acestor importuri asupra industriei din Uniune.

85

În ceea ce privește volumul importurilor menționate și impactul lor asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii, articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul de bază prevede factorii care trebuie luați în considerare, în cadrul acestei examinări, precizând în același timp că unul sau mai mulți factori dintre aceștia nu constituie în sine o bază decisivă de orientare.

86

Articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul de bază prevede că examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune în cauză implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici pertinenți care influențează situația acestei industrii. Această dispoziție conține o listă a diferitor factori care pot fi luați în considerare și precizează că această listă nu este exhaustivă și că unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază de evaluare decisivă (Hotărârea din 28 noiembrie 2013, CHEMK și KF/Consiliul, C‑13/12 P, nepublicată, EU:C:2013:780, punctul 56, Hotărârea din 19 decembrie 2013, Transnational Company Kazchrome și ENRC Marketing/Consiliul, C‑10/12 P, nepublicată, EU:C:2013:865, punctul 20, și Hotărârea din 16 aprilie 2015, TMK Europe, C‑143/14, EU:C:2015:236, punctul 32). Această dispoziție acordă astfel acestor instituții o putere discreționară în analiza și în evaluarea diferitor indici (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2007, Ikea Wholesale, C‑351/04, EU:C:2007:547, punctul 61).

87

Prin urmare, coroborând aceste dispoziții, este necesar să se stabilească dacă Comisia a putut, fără să săvârșească o eroare vădită de apreciere, să concluzioneze în sensul existenței unui prejudiciu important adus industriei din Uniune.

88

În prealabil, în ceea ce privește afirmația potrivit căreia Comisia s‑a concentrat excesiv pe elementele economice referitoare la situația financiară generală, precum rentabilitatea industriei din Uniune, fluxul de lichidități și randamentul investițiilor, reclamantele consideră că factorii decisivi sunt volumele de vânzări ale industriei din Uniune, nivelul de producție și rata de utilizare a capacității în Uniune. Acestea evocă deopotrivă alți factori, precum amploarea dumpingului, subcotarea prețurilor de către Hangzhou Bioking, creșterea volumelor la import în cantități absolute, nivelurile de stocuri, productivitatea, creșterea, salariile și investițiile, pe care Comisia ar fi trebuit să le ia în considerare.

89

În speță, în primul rând, trebuie arătat că, astfel cum decurge din cuprinsul punctelor 4.5.2 și 4.5.3 din decizia atacată, Comisia a examinat toate elementele menționate mai sus. Astfel, referitor la indicatorii macroeconomici, reiese din considerentele (111)-(123) ale deciziei atacate că Comisia a analizat producția, capacitatea de producție, utilizarea capacităților, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, importanța marjei de dumping și restabilirea ca urmare a practicilor de dumping anterioare. În ceea ce privește indicatorii microeconomici, s‑au examinat prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

90

Astfel a concluzionat Comisia, în considerentul (140) al deciziei atacate, că „indicatorii de prejudiciu precum producția, volumul vânzărilor și cota de piață [ar arăta] tendințe negative în [perioada] examinat[ă]”, fără ca aceste tendințe să fi avut însă „un impact negativ asupra situației financiare a industriei din Uniune în ansamblu”. Acest considerent adaugă că, „[d]impotrivă, rentabilitatea industriei din Uniune a arătat o tendință pozitivă constantă în cursul perioadei examinate și chiar a depășit profitul țintă în cursul perioadei de anchetă”. Mai mult, potrivit considerentului menționat, „alți indicatori financiari, precum fluxul de lichidități și randamentul investițiilor, au crescut, de asemenea, în perioada examinată”. Pe de altă parte, astfel cum a arătat Comisia, în ședință, acești indicatori referitori la prejudiciu au fost examinați deopotrivă la punctul 4.5.5 din decizia atacată, în care Comisia a răspuns la observațiile părților interesate și care face parte integrantă din motivarea acestei decizii.

91

Astfel, în cadrul vastei puteri de apreciere a datelor economice, trebuie să se considere că Comisia a examinat pertinența tuturor factorilor și a pus în balanță tendințele pozitive și negative ale factorilor în cauză.

92

În plus, referitor la afirmațiile privind tendințele importurilor în termeni de volume și de prețuri, trebuie subliniat, astfel cum au arătat reclamantele, că decizia atacată arată, în considerentul (47), că piața internă chineză a anhidridei maleice este considerată a fi denaturată la nivel global. În plus, este cert că marja de dumping stabilită era de 42,8 %, depășind astfel pragul de minimis, astfel cum reiese din considerentele (88) și (122) ale deciziei atacate. În sfârșit, este adevărat că marja de subcotare medie ponderată era de 10,3 %, după cum reiese din considerentul (107) al deciziei atacate.

93

Cu toate acestea, contrar celor susținute de reclamante, asemenea constatări nu permit stabilirea existenței unui prejudiciu important în sensul articolului 3 din Regulamentul de bază.

94

Astfel, în ceea ce privește, în special, importanța marjei de dumping, aceasta poate fi, desigur, luată în considerare, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul de bază, în cadrul evaluării tuturor factorilor și indicilor economici pertinenți care afectează situația industriei din Uniune. Comisia a subliniat însă în mod întemeiat în considerentul (146) al deciziei atacate că marja de dumping a unui producător nu constituie, în sine, un indicator economic concludent al prejudiciului. Astfel cum Comisia a arătat în cursul ședinței, niciun element cuprins în această dispoziție nu este concludent în sine în examinarea globală a prejudiciului efectuată de Comisie.

95

În al doilea rând, referitor la evaluarea fiecărui indicator economic luat individual, în ceea ce privește evaluarea prețurilor, din tabelul 3 din decizia atacată rezultă că prețul mediu al importurilor produsului care face obiectul unui dumping a crescut cu 35 % în perioada examinată. Or, din tabelul 7 din decizia atacată reiese că, în perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ale industriei din Uniune au crescut cu 19 %. Prin urmare, prețurile Hangzhou Bioking au crescut mai mult decât prețurile de vânzare ale industriei din Uniune, astfel încât diferența dintre cele două prețuri a scăzut. În mod similar, trebuie arătat, astfel cum reiese din tabelul 7 și din considerentul (127) al deciziei atacate, că, în perioada examinată, creșterea prețurilor de vânzare unitare medii ale industriei din Uniune, și anume de 19 %, a fost mai puternică decât creșterea costului de producție, de 9 %. În această privință, astfel cum a subliniat în mod întemeiat Comisia, o astfel de constatare tinde să confirme absența unei presiuni exercitate asupra prețurilor de către importurile Hangzhou Bioking.

96

În plus, în ceea ce privește afirmația reclamantelor potrivit căreia creșterea relativă a prețurilor este lipsită de pertinență, trebuie arătat că prețul constituie un factor care figurează la articolul 3 alineatele (2), (3) și (5) din Regulamentul de bază, pentru a determina prejudiciul cauzat industriei din Uniune. Or, Comisia afirmă că marja de subcotare a scăzut înainte și după perioada de anchetă. Prin urmare, Comisia a considerat în mod corect că o astfel de scădere constituia o tendință pozitivă care trebuia luată în considerare la evaluarea prejudiciului.

97

În ceea ce privește evoluția volumului importurilor în cauză și evoluția cotelor de piață, desigur, importurile provenind de la Hangzhou Bioking au crescut cu 25 % în perioada examinată, astfel încât, ținând seama de diminuarea cu 11 % a consumului total în Uniune în aceeași perioadă (tabelul 1 din decizia atacată), cota de piață a Hangzhou Bioking a crescut cu 41 % [a se vedea considerentele (101) și (102) ale deciziei atacate]. Cu toate acestea, după cum a subliniat Comisia în considerentul (148) al deciziei atacate, cota de piață și volumele importurilor nu erau singurele elemente care au fost analizate pentru a examina dacă industria din Uniune suferise sau nu suferise un prejudiciu important. În acest scop, după cum reiese din tabelul 2 și din considerentul (101) al deciziei atacate, volumul importurilor în Uniune ale produsului care face obiectul unui dumping de la Hangzhou Bioking a crescut cu 25 % în perioada examinată, în timp ce tabelul 10 indică faptul că rentabilitatea producătorilor din Uniune a crescut considerabil în perioada examinată, ajungând la 10 % în perioada de anchetă. În acest context, în pofida creșterii volumului importurilor Hangzhou Bioking, rentabilitatea producătorilor din Uniune a crescut.

98

Pe de altă parte, referitor la cota de piață a industriei din Uniune, evoluția sa constituie, fără îndoială, un factor de o importanță semnificativă în vederea aprecierii existenței unui prejudiciu important în detrimentul industriei menționate (Hotărârea din 14 martie 2007, Aluminium Silicon Mill Products/Consiliul, T‑107/04, EU:T:2007:85, punctul 65). Or, în speță, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 21 % în perioada examinată și s‑a stabilit, la sfârșitul acestei perioade, astfel cum rezultă din măsura de cercetare judecătorească adoptată de Tribunal (a se vedea punctul 19 de mai sus), la 44 %. Comisia nu putea, așadar, să considere în mod valabil în considerentul (148) al deciziei atacate că această cotă de piață a rămas la un nivel relativ ridicat în perioada examinată.

99

În ceea ce privește afirmația reclamantelor potrivit căreia Comisia nu a acordat nicio importantă efectului extinderii iminente a volumelor de producție ale Hangzhou Bioking asupra rentabilității industriei din Uniune, precum și asupra celorlalți indicatori financiari, care urmau să se deterioreze în viitorul apropiat, trebuie amintit că stabilirea prejudiciului ca urmare a inițierii unei proceduri impune, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de bază, să se demonstreze că există „un prejudiciu important adus unei industrii [din Uniune], amenințarea cu un prejudiciu important adus unei industrii [din Uniune] sau o întârziere semnificativă în crearea unei industrii [din Uniune] […]”. Dat fiind că plângerea formulată de producătorii din Uniune se baza pe existența, deja dovedită, în opinia lor, a unui prejudiciu important adus industriei din Uniune, Comisia a examinat dacă un astfel de prejudiciu putea fi stabilit în perioada examinată. Astfel, după cum rezultă din considerentele (6) și (141) ale deciziei atacate, analiza Comisiei s‑a referit numai la prejudiciul important adus industriei din Uniune, în sensul acestei dispoziții, iar nu la capacitatea viitoare de producție a exportatorilor chinezi. Or, argumentația reclamantelor se întemeiază pe posibila extindere viitoare a capacității de producție a producătorilor-exportatori chinezi, care este pertinentă în cadrul unei anchete referitoare la „amenințarea cu un prejudiciu important” în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul de bază. Prin urmare, argumentele reclamantelor privind o analiză prospectivă a industriei din Uniune sunt, într‑un astfel de context, inoperante.

100

În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantelor potrivit căruia Comisia s‑a întemeiat exclusiv pe rentabilitatea industriei din Uniune, pe fluxurile de lichidități și pe randamentul investițiilor, întrucât acești indicatori erau singurii care prezentau o tendință pozitivă, mai întâi, trebuie arătat, astfel cum s‑a concluzionat la punctul 91 de mai sus, că Comisia a luat în considerare, în decizia atacată, toate datele pertinente în cadrul analizei sale. În continuare, astfel cum a arătat Comisia, rentabilitatea este unul dintre factorii determinanți în analiza prejudiciului. În sfârșit, astfel cum reiese din considerentul (135) al deciziei atacate, „rentabilitatea [industriei din Uniune] a crescut semnificativ în perioada examinată, ajungând la 10 % în perioada de anchetă și depășind astfel profitul țintă de 8 % al acestei industrii”. Or, trebuie să se sublinieze că, pe de o parte, o asemenea creștere este sensibilă și că, pe de altă parte, aceasta nu poate fi considerată în mod izolat, ci în contextul celorlalți indicatori economici pozitivi, precum fluxurile de lichidități, randamentul investițiilor și nivelul ocupării forței de muncă, astfel cum rezultă din considerentele (119)-(139) ale deciziei atacate.

101

În măsura în care reclamantele reproșează Comisiei că a motivat insuficient decizia atacată în ceea ce privește explicația cu privire la modul în care scăderea performanțelor industriei din Uniune a fost contrabalansată de ameliorări ale rentabilității generale, argumentația reclamantelor urmărește, în realitate, să conteste aprecierea datelor economice efectuată de Comisie. Or, Tribunalul apreciază că rezultă din examinarea considerentelor (119)-(139) ale deciziei atacate că Comisia nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere în ceea ce privește evaluarea elementelor menționate.

102

În plus, trebuie amintit că motivarea impusă la articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul instituției care l‑a emis, astfel încât să dea posibilitatea persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate, iar instanței competente să își exercite controlul (Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 75).

103

Această cerință trebuie apreciată în funcție de împrejurările speței, în special de conținutul actului, de natura motivelor invocate și de interesul pe care destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de act îl pot avea cu privire la primirea explicațiilor. Nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, în măsura în care problema dacă motivarea unui act respectă condițiile impuse de articolul 296 TFUE trebuie să fie apreciată prin prisma nu numai a modului său de redactare, ci și a contextului său, precum și a ansamblului normelor juridice care reglementează materia respectivă (Hotărârea din 10 septembrie 2015, Fliesen‑Zentrum Deutschland, C‑687/13, EU:C:2015:573, punctul 76).

104

Trebuie să se sublinieze în plus că instituțiile nu au obligația să ia poziție cu privire la toate argumentele care le‑au fost prezentate de persoanele interesate, fiind suficient să prezinte faptele și considerațiile juridice care au o importanță esențială în economia deciziei (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 ianuarie 2007, Technische Glaswerke Ilmenau/Comisia, C‑404/04 P, nepublicată, EU:C:2007:6, punctul 30).

105

În speță, motivele pentru care Comisia a apreciat că anumiți indicatori ai unui prejudiciu nu au avut un impact negativ asupra situației financiare generale a industriei din Uniune, în timp ce alți indicatori cunoscuseră o evoluție pozitivă, figurează în considerentele (140), (141) și (148)-(160) ale deciziei atacate. Comisia a expus în cuprinsul acestora în mod clar motivele pentru care a considerat că industria din Uniune nu suferise niciun prejudiciu important ca urmare a importurilor Hangzhou Bioking. Prin urmare, decizia atacată este motivată corespunzător cerințelor legale.

106

În al patrulea rând, în ceea ce privește afirmația reclamantelor potrivit căreia Comisia a examinat doar un segment al industriei din Uniune, trebuie arătat că această critică a fost examinată deja în cadrul primului motiv. Astfel, din cuprinsul punctului 60 de mai sus reiese că reclamantele nu au demonstrat în ce măsură eșantionul reținut de Comisie a determinat‑o să săvârșească o eroare vădită de apreciere în evaluarea existenței unui prejudiciu important pentru industria din Uniune.

107

În al cincilea rând, deși industria din Uniune a pus în aplicare o strategie defensivă pentru a lupta împotriva dumpingului, totuși efectele acestei strategii s‑au tradus în special printr‑o creștere a nivelului de rentabilitate a producătorilor în cauză. În consecință, argumentele reclamantelor întemeiate pe faptul că Comisia nu ar fi luat în considerare această strategie nu permit să se repună în discuție temeinicia concluziilor deciziei atacate privind absența unui prejudiciu important.

108

În al șaselea rând, referitor la argumentul privind luarea în considerare în mod insuficient de către Comisie a marjei de dumping, astfel cum s‑a arătat deja la punctul 94 de mai sus, deși, desigur, această marjă de dumping trebuie să fie luată în considerare în cadrul stabilirii existenței prejudiciului în temeiul articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul de bază, totuși aceasta constituie mai ales un element care trebuie luat în considerare la stabilirea existenței dumpingului, care este o condiție diferită de cea privind stabilirea prejudiciului în cadrul instituirii măsurilor antidumping.

109

În ceea ce privește luarea în considerare a subcotării prețurilor în lumina prețurilor industriei din Uniune, trebuie arătat că Comisia a constatat în considerentul (105) al deciziei atacate că „[p]rețul mediu al importurilor produsului în cauză de la [Hangzhou] Bioking [scăzuse] cu 35 % în cursul perioadei examinate”, că „el [crescuse] cu 43 % între anii 2011 și 2013, dar ulterior [scăzuse] cu 8 % între 2013 și perioada de anchetă”. Comisia a indicat, ulterior, o marjă de subcotare medie ponderată de 10,3 % pentru importurile care fac obiectul unui dumping de la Hangzhou Bioking pe piața din Uniune. Pe baza acestor elemente, făcând trimitere explicit la subcotarea prețurilor industriei din Uniune, în considerentul (141) al deciziei atacate, Comisia a concluzionat în sensul absenței unui prejudiciu important. Prin urmare, trebuie să se considere că Comisia a ținut seama de acest factor. În măsura în care reclamantele urmăresc să conteste importanța acordată acestui factor, trebuie amintit că, potrivit articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul de bază, unul sau mai mulți factori dintre cei care figurează în această dispoziție nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare. Prin urmare, marja de subcotare a prețurilor nu constituie, în sine, un indicator economic concludent al prejudiciului.

110

În al șaptelea rând, în ceea ce privește afirmația reclamantelor potrivit căreia prețurile ar fi scăzut „cu 76 % între 2013 și perioada de anchetă”, acestea fac ele însele referire la o diminuare a prețurilor industriei din Uniune cu 56 %. În această privință, astfel cum rezultă din considerentul (125) al deciziei atacate, prețul de vânzare unitar mediu al producătorilor din Uniune incluși în eșantion s‑a diminuat, desigur, cu 56 % între anul 2013 și finalul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, trebuie să se constate că acesta a crescut cu 19 % în perioada examinată. În plus, astfel cum s‑a constatat în considerentul (127) al deciziei atacate și după cum s‑a arătat la punctul 95 de mai sus, creșterea prețului de vânzare unitar mediu de 19 % în perioada examinată a fost mai puternică decât creșterea de 9 % a costului de producție în aceeași perioadă, ceea ce arată că presiunea exercitată asupra prețurilor de importurile de la Hangzhou Bioking nu a împiedicat creșterea prețului de vânzare unitar al industriei din Uniune.

111

În al optulea rând, în ceea ce privește reducerea volumului de producție, trebuie arătat că acest volum a scăzut efectiv cu 16 % în perioada examinată, dar că s‑a stabilizat între anul 2013 și finalul perioadei de anchetă, astfel cum indică tabelul 4 din decizia atacată. Totuși, după cum a arătat în mod întemeiat Comisia, această împrejurare trebuie apreciată în lumina scăderii consumului cu 11 % în perioada examinată, astfel cum se arată la punctul 97 de mai sus. În aceste condiții, este permis să se considere că cea mai mare parte a reducerii volumului de producție al industriei din Uniune, în perioada examinată, era cauzată de scăderea consumului.

112

Rezultă din cele ce precedă că reclamantele nu au prezentat elemente care să permită să se repună în discuție concluzia Comisiei privind absența unui prejudiciu important cauzat industriei din Uniune întemeiat pe ansamblul factorilor pertinenți. Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că Comisia, în pofida evaluării cotei de piață a industriei din Uniune pe care a efectuat‑o (a se vedea punctul 98 de mai sus), nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere în evaluarea sa globală privind existența unui prejudiciu important pe baza ansamblului factorilor invocați în cadrul celui de al doilea motiv.

113

Prin urmare, se impune respingerea celui de al doilea motiv, precum și a acțiunii în întregime.

114

Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantele au căzut în pretenții, acestea trebuie ca, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, să fie obligate să suporte și cheltuielile de judecată ale Comisiei, conform concluziilor acesteia din urmă.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a noua)

declară și hotărăște: