–

pentru BF, de M. Riedl, Rechtsanwalt;

–

pentru guvernul austriac, de A. Posch, J. Schmoll și F. Werni, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de B.‑R. Killmann și D. Martin, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a), precum și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7) și a principiilor securității juridice, menținerii drepturilor dobândite și efectivității dreptului Uniunii.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între BF, pe de o parte, și Versicherungsanstalt öffentlich Bediensteter, Eisenbahnen und Bergbau (BVAEB) (Casa de Asigurări a Funcționarilor și Personalului Contractual al Autorităților Publice, Căilor Ferate și Sectorului Minier, Austria), pe de altă parte, în legătură cu cuantumul pensiei pentru limită de vârstă a lui BF.

3

Articolul 1 din Directiva 2000/78, intitulat „Obiectivul”, prevede:

„Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament.”

4

Articolul 2 din această directivă, intitulat „Conceptul de discriminare”, prevede:

„(1)   În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.

(2)   În sensul alineatului (1):

[…]”

5

Articolul 3 din directiva menționată, intitulat „Domeniul de aplicare”, enunță la alineatul (1) litera (c):

„În limitele competențelor conferite Comunității [Europene], prezenta directivă se aplică tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește:

[…]

[…]”

6

Potrivit articolului 6 din aceeași directivă, intitulat „Justificarea unui tratament diferențiat pe motive de vârstă”:

„(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.

[…]

(2)   Fără a aduce atingere articolului 2 alineatul (2), statele membre pot să prevadă că nu constituie discriminare luarea în considerare a criteriului vârstei la stabilirea, pentru regimurile profesionale de securitate socială, a unei vârste pentru aderare sau admitere la prestațiile de pensie sau invaliditate, inclusiv la fixarea, pentru aceste regimuri, a unor vârste diferite pentru lucrători sau pentru categorii de lucrători și la utilizarea, în cadrul acestor regimuri, a criteriilor de vârstă în calculele actuariale, cu condiția ca acestea să nu se traducă prin discriminări pe motive de sex.”

7

Articolul 9 din Directiva 2000/78, intitulat „Apărarea drepturilor”, prevede la alineatul (1):

„Statele membre asigură ca procedurile judiciare și administrative, inclusiv procedurile de conciliere, dacă este necesar, care reglementează respectarea obligațiilor care decurg din prezenta directivă să fie accesibile tuturor persoanelor care se consideră lezate prin nerespectarea față de ei a principiului egalității de tratament, chiar după ce au încetat relațiile în care discriminarea se presupune a se fi produs.”

8

Pensionsharmonisierungsgesetz (Legea privind armonizarea pensiilor) din 15 decembrie 2004 (BGBl. I, 142/2004) a introdus Allgemeines Pensionsgesetz (Legea generală privind pensiile, denumită în continuare „APG”), intrată în vigoare la 1 ianuarie 2005, care prevedea pentru toate persoanele născute după 1 ianuarie 1955, inclusiv, în principiu, pentru funcționarii federali, un nou sistem de pensii uniform.

9

Înainte de intrarea în vigoare a APG, funcționarii federali erau supuși exclusiv sistemelor de pensii prevăzute de Bundesgesetz über die Pensionsansprüche der Bundesbeamten, ihrer Hinterbliebenen und Angehörigen (Pensionsgesetz 1965) [Legea federală privind drepturile de pensie ale funcționarilor federali, ale urmașilor acestora și ale membrilor familiilor acestora (Legea din 1965 privind pensiile)] din 18 noiembrie 1965 (BGBl. 340/1965, denumită în continuare „PG din 1965”).

10

Articolul 41 din PG din 1965, astfel cum a fost modificat prin Legea din 15 decembrie 2020 (BGBl. I, 135/2020) (denumită în continuare „PG din 2020”), avea următorul cuprins:

„(1)   Modificările prezentei legi federale care nu modifică nici cuantumul prestațiilor în temeiul acestei legi, nici condițiile care dau dreptul la aceste prestații se aplică și persoanelor care, la data intrării sale în vigoare, au dreptul la prestații lunare în numerar în temeiul aceleiași legi. Modificările regulilor de calcul sau ale condițiilor care dau dreptul la prestații nu se aplică persoanelor care, la data intrării sale în vigoare, au dreptul la prestații în temeiul prezentei legi federale, decât în cazul unei dispoziții exprese în acest sens.

(2)   Pensiile pentru limită de vârstă și pensiile de urmaș datorate în temeiul prezentei legi federale, cu excepția alocației suplimentare pentru nivelul de trai prevăzute la articolul 26, trebuie să fie ajustate în același moment și în aceeași măsură ca și pensiile care intră sub incidența sistemului de asigurări de pensii prevăzut de lege

Prin derogare de la prima teză, prima ajustare a unei pensii pentru limită de vârstă se efectuează cu efect de la data de 1 ianuarie a celui de al doilea an calendaristic următor nașterii dreptului la pensia pentru limită de vârstă.

[…]

(7)   Procedura de ajustare a pensiilor prevăzută la articolul 744 alineatele (1) și (2) din [Allgemeines Sozialversicherungsgesetz (Legea generală privind securitatea socială) din 9 septembrie 1955 (BGBl. 189/1955, denumită în continuare „ASVG”)] pentru anul calendaristic 2021 trebuie să fie aplicată prin analogie, dat fiind că venitul total din pensii al unei persoane cuprinde suma tuturor pensiilor pentru limită de vârstă și de urmaș datorate în luna decembrie 2020

și supuse ajustării pensiilor la 1 ianuarie 2021. Cu ocazia ajustării pensiilor funcționarilor landurilor cărora li se aplică prezenta lege federală, nu este necesar să se constituie un venit total din pensii. În cazul unei majorări în temeiul articolului 744 alineatul (1) punctul 4 din ASVG, cuantumul total al majorării trebuie să fie adăugat integral la pensia pentru limită de vârstă sau de urmaș. În cazul în care o persoană primește două sau mai multe pensii pentru limită de vârstă sau de urmaș, articolul 744 alineatul (3) din ASVG se aplică mutatis mutandis.”

11

Articolul 41 din PG din 1965, astfel cum a fost modificat prin Pensionsanpassungsgesetz 2022 (Legea din 2022 privind ajustarea pensiilor) din 13 decembrie 2021 (BGBl. I, 210/2021) (denumită în continuare „PG din 2022”), prevede:

„(1)   Modificările prezentei legi federale care nu modifică nici cuantumul prestațiilor în temeiul acestei legi, nici condițiile care dau dreptul la aceste prestații se aplică și persoanelor care, la data intrării sale în vigoare, au dreptul la prestații lunare în numerar în temeiul aceleiași legi. Modificările regulilor de calcul sau ale condițiilor care dau dreptul la prestații nu se aplică persoanelor care, la data intrării sale în vigoare, au dreptul la prestații în temeiul prezentei legi federale, decât în cazul unei dispoziții exprese în acest sens.

(2)   Pensiile pentru limită de vârstă și pensiile de urmaș datorate în temeiul prezentei legi federale, cu excepția alocației suplimentare pentru nivelul de trai prevăzute la articolul 26, trebuie să fie adaptate în același moment și în aceeași măsură ca și pensiile care intră sub incidența sistemului de asigurări de pensii prevăzut de lege

Prin derogare de la prima teză, prima ajustare a unei pensii pentru limită de vârstă se efectuează după cum urmează:

Pensiile pentru limită de vârstă datorate începând din prima zi a lunii din anul calendaristic precedent menționate în coloana din stânga se înmulțesc de la 1 ianuarie cu procentul din coeficientul de ajustare menționat în coloana din dreapta

În cazul pensiilor pentru limită de vârstă datorate de la 1 noiembrie sau de la 1 decembrie a anului calendaristic precedent, prima ajustare are loc de la 1 ianuarie a celui de al doilea an calendaristic următor nașterii dreptului la o pensie pentru limită de vârstă. Aceste procente se aplică de asemenea la prima ajustare a pensiilor de urmaș derivate din pensii pentru limită de vârstă care nu au fost încă ajustate pentru prima dată. Cu ocazia primei ajustări a pensiilor de urmaș provenite de la funcționari decedați în timp ce erau în activitate, procentul aplicabil este cel care ar fi fost aplicabil dacă funcționarul s‑ar fi pensionat în prima zi a lunii următoare datei decesului său.

[…]

(7)   Procedura de ajustare a pensiilor prevăzută la articolul 744 alineatele (1) și (2) din ASVG pentru anul calendaristic 2021 trebuie să fie aplicată prin analogie, dat fiind că venitul total din pensii al unei persoane cuprinde suma tuturor pensiilor pentru limită de vârstă și de urmaș datorate în luna decembrie 2020

și supuse ajustării pensiilor la 1 ianuarie 2021. Cu ocazia ajustării pensiilor funcționarilor landurilor cărora li se aplică prezenta lege federală, nu este necesar să se constituie un venit total din pensii. În cazul unei majorări în temeiul articolului 744 alineatul (1) punctul 4 din ASVG, cuantumul total al majorării trebuie să fie adăugat integral la pensia pentru limită de vârstă sau de urmaș. În cazul în care o persoană primește două sau mai multe pensii pentru limită de vârstă sau de urmaș, articolul 744 alineatul (3) din ASVG se aplică mutatis mutandis.”

12

Articolul 99 din PG din 1965, astfel cum a fost modificat prin Legea din 17 iunie 2015 (BGBl. I, 65/2015) (denumită în continuare „PG din 2015”), prevedea:

„(1)   Secțiunea XIII se aplică numai funcționarilor născuți după 31 decembrie 1954 și înainte de 1 ianuarie 1976, care au intrat în serviciul public federal înainte de 1 ianuarie 2005 și care se află în serviciu la 31 decembrie 2004.

(2)   Funcționarul are dreptul la pensia pentru limită de vârstă sau la pensia profesorilor din învățământul superior calculată conform dispozițiilor prezentei legi federale numai în măsura corespunzătoare cotei procentuale determinate potrivit articolului 7 sau potrivit articolului 90 alineatul (1), care rezultă din durata totală a serviciului care dă dreptul la pensie, acumulată de funcționar până la 31 decembrie 2004.

(3)   Pe lângă pensia pentru limită de vârstă sau pensia profesorilor din învățământul superior, pentru funcționarul public se stabilește o pensie în temeiul dispozițiilor APG și al articolului 6 alineatul (3), precum și al articolului 15 alineatul (2) din această lege, în versiunea în vigoare la 31 decembrie 2013. Articolul 15 și articolul 16 alineatul (5) din APG nu sunt aplicabile. Pensia prevăzută de APG se plătește în măsura corespunzătoare diferenței dintre procentul prevăzut la alineatul (2) și 100 %.

(4)   Perioadele validate în conformitate cu articolul 9 nu sunt luate în considerare la aplicarea alineatelor (2), (3) și (6). În ceea ce privește perioadele luate în considerare, este determinant momentul efectiv în care a luat sfârșit perioada luată în considerare.

(5)   Pensia totală a funcționarului public se compune din pensia proporțională pentru limită de vârstă sau pensia proporțională a profesorilor din învățământul superior prevăzută la alineatul (2) și din pensia proporțională prevăzută la alineatul (3).”

13

În conformitate cu articolul 109 alineatul (90) din PG din 2022, articolul 41 alineatele (2) și (3), precum și articolul 99 alineatele (3), (5) și (6) din aceeași lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2022.

14

Articolul 108h din ASVG, astfel cum a fost modificat prin Legea din 22 octombrie 2019 (BGBl. I, 98/2019), prevedea la alineatul (1):

„Cu efect de la data de 1 ianuarie a fiecărui an,

[…]

se înmulțesc cu coeficientul de ajustare. […]”

15

Articolul 108h din ASVG, astfel cum a fost modificat prin Legea din 28 ianuarie 2021 (BGBl. I, 28/2021), prevede:

„(1)   Cu efect de la data de 1 ianuarie a fiecărui an,

[…]

se înmulțesc cu coeficientul de ajustare.

[…]

(1a)   Prin derogare de la alineatul (1), prima ajustare se efectuează astfel încât pensiile a căror dată de referință [articolul 223 alineatul (2)] este în luna calendaristică a anului calendaristic care precedă ajustarea, astfel cum este menționată în coloana din stânga, să fie majorate începând de la 1 ianuarie cu procentul, menționat în coloana din dreapta, din cuantumul majorării care ar rezulta din aplicarea coeficientului de ajustare:

În cazul în care data de referință este în luna noiembrie sau în luna decembrie a anului calendaristic care precedă ajustarea, prima ajustare se efectuează începând de la data de 1 ianuarie a celui de al doilea an calendaristic următor datei de referință. […]”

16

BF, născut în cursul anului 1958, s‑a pensionat din funcția publică austriacă la 1 iulie 2020.

17

Prin decizia din 2 decembrie 2020, BVAEB a stabilit pensia pentru limită de vârstă a lui BF la un cuantum lunar brut de 4455,43 EUR. Cuantumul menționat a fost determinat pe baza unui calcul așa‑numit „paralel”, stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 99 din PG din 2015, potrivit căruia o parte din pensia pentru limită de vârstă – ponderată în funcție de repartizarea perioadelor de serviciu efectuate anterior anului 2005 sau începând cu acesta – este acordată în temeiul PG din 1965, în timp ce cealaltă parte este acordată în temeiul APG (denumit în continuare „calculul paralel”).

18

Prin scrisoarea din 26 februarie 2021, BF a solicitat BVAEB să recalculeze cuantumul lunar brut al pensiei sale pentru limită de vârstă începând de la 1 ianuarie 2021, pentru motivul că se considera defavorizat în raport cu foștii funcționari federali care primeau o pensie stabilită exclusiv în temeiul APG, al cărei cuantum a fost ajustat fără întârziere din primul nou an de încasare, în timp ce pensia lui BF, stabilită pe baza calculului paralel, ar fi ajustată abia la data de 1 ianuarie a celui de al doilea an următor nașterii dreptului la pensia pentru limită de vârstă, în speță la 1 ianuarie 2022.

19

Prin decizia din 19 martie 2021, BVAEB a confirmat că pensia pentru limită de vârstă a lui BF trebuia să fie stabilită la un cuantum lunar brut de 4455,43 EUR și că prima ajustare a pensiei menționate s‑ar efectua abia la 1 ianuarie 2022, în conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din PG din 2020.

20

Prin scrisoarea din 6 aprilie 2021, BF a introdus o acțiune la instanța de trimitere, Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal, Austria), împotriva acestei decizii a BVAEB, solicitând ca prima ajustare a cuantumului pensiei sale pentru limită de vârstă să fie efectuată cu efect de la 1 ianuarie 2021.

21

În fața acestei instanțe, BF susține, pe de o parte, că articolul 41 alineatul (2) din PG din 2020, care prevede că prima ajustare a cuantumului pensiei se efectuează abia începând cu al doilea an calendaristic următor nașterii dreptului la pensie, este neconstituțional, întrucât pensiile pentru limită de vârstă stabilite în temeiul articolului 108h alineatul (1a) din ASVG, astfel cum a fost modificat prin Legea din 28 ianuarie 2021, fac obiectul unei ajustări fără întârziere din primul nou an de încasare. Pe de altă parte, articolul 41 alineatul (2) din PG din 2020 ar crea o discriminare pe motive de vârstă, contrară dreptului Uniunii, dat fiind că ajustarea cuantumului pensiilor pentru limită de vârstă pe baza calculului paralel ar privi în majoritate funcționarii federali născuți între anul 1955 și anul 1975.

22

BF susține de asemenea că articolul 41 alineatul (2) din PG din 2022 a eliminat pentru viitor discriminarea amintită. Or, întrucât articolul menționat nu ar prevedea niciun efect retroactiv, discriminarea pretins suferită de foștii funcționari federali, precum BF, al căror cuantum al pensiei pentru limită de vârstă este supus calculului paralel, în raport cu foștii funcționari federali care primesc o pensie pentru limită de vârstă stabilită numai în temeiul APG, ar fi menținută pentru trecut.

23

Potrivit instanței de trimitere, în ceea ce privește, în primul rând, situația care i‑ar prejudicia pe foștii funcționari federali al căror cuantum al pensiei pentru limită de vârstă este supus calculului paralel în raport cu cei care primesc o pensie exclusiv în temeiul APG, trebuie să se țină seama de jurisprudența Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă, Austria) privind comparabilitatea sistemelor de pensii în temeiul PG din 1965 și, respectiv, al APG. Pe de altă parte, ea consideră, în acest context, că pensia pentru limită de vârstă stabilită în temeiul articolului 99 alineatul (5) din PG din 2015 ar trebui să fie asimilată unei „remunerări”, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78.

24

În ceea ce privește, în al doilea rând, argumentul lui BF potrivit căruia, potrivit calculului paralel, o cotă‑parte din cuantumul pensiei sale pentru limită de vârstă se acordă în temeiul APG, instanța de trimitere arată că această cotă‑parte este minimă, reprezentând doar aproximativ 9,2 % din cuantumul respectiv.

25

În al treilea rând, această instanță amintește că marja de manevră a legiuitorului național este relativ largă în ceea ce privește reglementarea statutului, a remunerațiilor și a pensiilor agenților publici.

26

În ceea ce privește, în al patrulea rând, modificarea legislativă pe care o constituie adoptarea articolului 41 alineatul (2) din PG din 2022, instanța de trimitere ridică problema dacă modificarea menționată nu este contrară obligației ce revine statelor membre de a elimina imediat și complet o discriminare constatată, așa cum ar reieși din cuprinsul punctului 24 din Hotărârea din 7 octombrie 2019, Safeway (C‑171/18, denumită în continuare „Hotărârea Safeway, EU:C:2019:839).

27

În al cincilea și ultimul rând, instanța de trimitere consideră că o modificare legislativă cu efect retroactiv în domeniul pensiilor ar putea conduce la ajustări ale cuantumului pensiei pentru limită de vârstă a funcționarilor federali discriminați anterior și, prin urmare, la cheltuieli semnificative din bugetul statului federal. Prin urmare, un asemenea efect retroactiv ar putea compromite echilibrul financiar al sistemului de pensii în cauză și ar putea constitui astfel un motiv imperativ de interes general ce ar permite legiuitorului austriac să justifice nereglementarea unei asemenea retroactivități, la fel cum ar fi considerat Curtea la punctul 43 din Hotărârea Safeway.

28

Or, această instanță arată că dreptul Uniunii nu se opune ca statele membre să țină seama de considerente bugetare, în paralel cu considerentele de ordin politic, social sau demografic, atât timp cât, în acest fel, ele respectă în special principiul general al interzicerii discriminărilor pe motive de vârstă. În această privință, deși unele considerente de ordin bugetar ar putea sta la baza unor opțiuni de politică socială ale unui stat membru și ar putea influența natura sau întinderea măsurilor pe care acesta dorește să le adopte, asemenea considerente nu pot constitui, singure, un obiectiv legitim, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78. Instanța de trimitere constată însă că, în speță, nu sunt evidente justificări de importanță comparabilă cu riscul unei atingeri grave aduse unui sistem de pensii ce ar putea constitui un asemenea imperativ de interes general.

29

În aceste condiții, Bundesverwaltungsgericht (Tribunalul Administrativ Federal) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva [2000/78] sau principiile securității juridice, menținerii drepturilor dobândite și efectivității dreptului Uniunii trebuie să fie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale – precum cea în discuție în litigiul principal – potrivit căreia prima ajustare a pensiei pentru limită de vârstă a categoriei de funcționari publici care au dobândit dreptul la pensie pentru limită de vârstă [în temeiul PG din 2020] cel târziu de la 1 decembrie 2021 are loc cu efect abia de la data de 1 ianuarie a celui de al doilea an calendaristic următor nașterii dreptului la pensia pentru limită de vârstă, în timp ce prima ajustare a pensiei pentru limită de vârstă a categoriei de funcționari publici care au dobândit, respectiv vor dobândi dreptul la pensie pentru limită de vârstă [în temeiul PG din 2022] începând de la 1 ianuarie 2022 are loc cu efect deja de la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor nașterii dreptului la pensia pentru limită de vârstă?”

30

Guvernul austriac contestă admisibilitatea cererii de decizie preliminară, pentru motivul că aceasta nu îndeplinește cerințele care decurg din articolul 94 litera (c) din Regulamentul de procedură al Curții, întrucât instanța de trimitere nu a arătat în ce mod legislația austriacă în discuție în litigiul principal ar determina o discriminare directă pe motive de vârstă, cu încălcarea articolului 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a) și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

31

Pe de o parte, instanța amintită s‑ar limita la menționarea situației defavorabile a funcționarilor federali în raport cu cea a beneficiarilor sistemului general de asigurări de pensii, precum și la aspectul dacă legislația națională în discuție în litigiul principal este contrară obligației ce revine statelor membre de a pune capăt unei discriminări. Or, cererea de decizie preliminară nu ar cuprinde decât o singură referire la o inegalitate de tratament a „funcționarilor în vârstă”, în partea din cererea respectivă în care sunt reproduse argumentele lui BF în această privință.

32

Pe de altă parte, instanța de trimitere nu ar expune nicidecum motivele care o determină să solicite Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă legislația națională în discuție în litigiul principal este sau nu compatibilă cu principiile securității juridice, menținerii drepturilor dobândite și efectivității dreptului Uniunii.

33

În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, deși întrebările referitoare la interpretarea dreptului Uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență, nu este mai puțin adevărat că procedura instituită la articolul 267 TFUE constituie un instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale cu ajutorul căruia Curtea furnizează acestora din urmă elementele de interpretare a dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru soluționarea litigiilor asupra cărora urmează să se pronunțe. Justificarea trimiterii preliminare nu este formularea unor opinii consultative cu privire la probleme generale sau ipotetice, ci nevoia inerentă soluționării efective a unui litigiu. După cum reiese din însuși modul de redactare a articolului 267 TFUE, decizia preliminară solicitată trebuie să fie „necesară” pentru a permite instanței de trimitere să „pronunțe o hotărâre” în cauza cu care este sesizată. În plus, în temeiul articolului 94 litera (c) din Regulamentul de procedură, instanța de trimitere trebuie să expună cu precizie motivele care au determinat‑o să aibă îndoieli cu privire la interpretarea dreptului Uniunii, precum și legătura pe care o stabilește între aceste dispoziții și legislația națională aplicabilă litigiului principal (Hotărârea din 24 martie 2021, NAMA și alții, C‑771/19, EU:C:2021:232, punctul 23, precum și jurisprudența citată).

34

În speță, exprimând îndoielile pe care le are cu privire la conformitatea articolului 41 alineatul (2) din PG din 2022 cu articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) litera (a), precum și cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 sau cu principiile securității juridice, menținerii drepturilor dobândite și efectivității dreptului Uniunii, instanța de trimitere expune motivele care au determinat‑o să solicite Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea acestor dispoziții și principii ale dreptului Uniunii.

35

Desigur, așa cum arată în mod întemeiat guvernul austriac, instanța menționată nu precizează în mod expres legătura pe care o stabilește între dispozițiile naționale în discuție în litigiul principal și principiile securității juridice, menținerii drepturilor dobândite și efectivității dreptului Uniunii, a căror interpretare o solicită.

36

Cu toate acestea, din decizia de trimitere rezultă că instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la interpretarea principiilor menționate în raport cu Hotărârea Safeway și cu concluziile care decurg din aceasta în ceea ce privește obligația ce revine statelor membre de a elimina imediat și complet o discriminare.

37

Având în vedere toate aceste elemente, trebuie să se constate că cererea de decizie preliminară este admisibilă.

38

Potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul procedurii de cooperare între instanțele naționale și Curte instituite la articolul 267 TFUE, este de competența acesteia din urmă să ofere instanței naționale un răspuns util, care să îi permită să soluționeze litigiul cu care este sesizată. Din această perspectivă, Curtea poate fi pusă în situația de a lua în considerare norme de drept al Uniunii la care instanța națională nu a făcut referire în enunțul întrebării sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 2021, Ministrstvo za obrambo, C‑742/19, EU:C:2021:597, punctul 31 și jurisprudența citată). Astfel, împrejurarea că, pe plan formal, o instanță națională a adresat o întrebare preliminară făcând trimitere la anumite dispoziții ale dreptului Uniunii nu împiedică Curtea să furnizeze acestei instanțe toate elementele de interpretare ce pot fi utile pentru soluționarea cauzei cu care este sesizată, indiferent dacă ea s‑a referit sau nu la acestea în enunțul întrebărilor sale. În această privință, revine Curții sarcina de a extrage din ansamblul elementelor furnizate de instanța națională și în special din motivarea deciziei de trimitere elementele de drept al Uniunii care necesită o interpretare, având în vedere obiectul litigiului [Hotărârea din 22 decembrie 2022, Ministre de la Transition écologique et Premier ministre (Răspunderea statului pentru poluarea aerului), C‑61/21, EU:C:2022:1015, punctul 34, precum și jurisprudența citată].

39

Din moment ce din cererea de decizie preliminară nu rezultă că instanța de trimitere consideră că numai o eventuală discriminare directă, în sensul literei (a) a articolului 2 alineatul (2) din Directiva 2000/78, iar nu și o discriminare indirectă, în sensul literei (b) a acestei dispoziții, poate fi pertinentă în cauza principală, este necesar să se rețină că, prin intermediul întrebării formulate, această instanță urmărește să afle în esență dacă articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (b), precum și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale care prevede că, în vederea unei alinieri progresive a sistemului de pensii al funcționarilor la sistemul de pensii general, prima ajustare a cuantumului pensiei pentru limită de vârstă a unei categorii de funcționari intervine începând cu al doilea an calendaristic următor nașterii dreptului la pensie, în timp ce, pentru o altă categorie de funcționari, ajustarea menționată intervine din primul an calendaristic următor nașterii dreptului amintit.

40

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie verificat dacă reglementarea în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78 și, în caz afirmativ, dacă ea instituie un tratament diferențiat pe motive de vârstă, precum și, într‑o asemenea ipoteză, dacă acesta ar putea fi justificat din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

41

În primul rând, în ceea ce privește aspectul dacă reglementarea în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78, atât din titlul și din preambulul său, cât și din conținutul și din finalitatea directivei menționate rezultă că aceasta urmărește să stabilească un cadru general pentru a asigura oricărei persoane egalitatea de tratament „în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă”, oferindu‑i o protecție eficientă împotriva discriminărilor bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1 din aceasta, printre care se numără vârsta (Hotărârea din 15 aprilie 2021, Olympiako Athlitiko Kentro Athinon, C‑511/19, EU:C:2021:274, punctul 22 și jurisprudența citată).

42

În plus, din articolul 3 alineatul (1) litera (c) din directiva amintită reiese că aceasta se aplică, în limitele competențelor conferite Uniunii Europene, „tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice”, în ceea ce privește, printre altele, „condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare”.

43

Or, Curtea a avut deja ocazia să amintească, în cadrul unei trimiteri preliminare care privea de asemenea pensia pentru limită de vârstă a funcționarilor federali austrieci plătită în temeiul PG din 1965, că o asemenea pensie pentru limită de vârstă intră sub incidența noțiunii de „remunerație”, în sensul articolului 157 TFUE, în măsura în care, pe de o parte, cuantumul său depinde de perioadele de serviciu și de perioadele asimilabile, precum și de salariul pe care îl primea funcționarul federal în cauză, și, pe de altă parte, această pensie constituie o viitoare plată în numerar, efectuată de angajator către angajații săi, ca o consecință directă a raportului de muncă dintre aceștia. Astfel, această pensie este considerată, potrivit dreptului național, o acordare în continuare a unei remunerații în cadrul unui raport de muncă ce continuă și după pensionarea funcționarului (Hotărârea din 5 mai 2022, BVAEB, C‑405/20, EU:C:2022:347, punctul 30 și jurisprudența citată).

44

Această constatare nu poate fi repusă în discuție pentru motivul că, potrivit calculului paralel, lui BF îi este acordată o cotă‑parte din cuantumul pensiei sale pentru limită de vârstă în temeiul APG, întrucât această cotă‑parte este minimă, după cum reiese din cuprinsul punctului 24 din prezenta hotărâre.

45

În consecință, reglementarea națională în discuție în litigiul principal intră în domeniul de aplicare al Directivei 2000/78.

46

În ceea ce privește, în al doilea rând, aspectul dacă reglementarea respectivă determină o diferență de tratament pe motive de vârstă în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, trebuie amintit că din articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2000/78 coroborat cu articolul 1 din aceasta reiese că, în sensul directivei respective, principiul egalității de tratament interzice orice discriminare directă sau indirectă bazată, printre altele, pe vârstă. Alineatul (2) litera (a) al articolului 2 din directiva menționată precizează că, în sensul alineatului (1), o discriminare directă se produce, printre altele, atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este tratată o altă persoană care se află într‑o situație asemănătoare, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1 din aceeași directivă. În temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, o discriminare indirectă se produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită vârstă, în raport cu altă persoană.

47

În speță, trebuie arătat, într‑o primă etapă, că reglementarea națională în discuție în litigiul principal, și anume articolul 41 alineatul (2) din PG din 2022, nu pare să determine nicio discriminare directă, din moment ce se aplică independent de vârsta funcționarilor federali în cauză și nu se referă decât la data de la care un asemenea funcționar își poate valorifica dreptul la pensia pentru limită de vârstă.

48

Cu toate acestea, trebuie să se constate, într‑o a doua etapă, că din decizia de trimitere reiese că, în temeiul articolului 41 alineatul (2) ultima teză din PG din 2020, prima ajustare a unei pensii pentru limită de vârstă nu trebuie să intervină decât cu efect de la data de 1 ianuarie a celui de al doilea an calendaristic următor nașterii dreptului la pensie, în timp ce, potrivit articolului 41 alineatul (2) din PG din 2022, pensiile pentru limită de vârstă ale funcționarilor federali care au avut sau vor avea dreptul la pensie abia începând de la 1 ianuarie 2022 fac obiectul unei prime ajustări, pe baza unui calcul proporțional, cu efect de la data de 1 ianuarie a anului calendaristic următor nașterii dreptului la pensie. Prin urmare, întrucât face referire la data de la care un funcționar federal își poate valorifica dreptul la pensia pentru limită de vârstă, reglementarea națională menționată poate fi interpretată în sensul că se întemeiază indirect pe un criteriu legat de vârstă, din moment ce beneficiul unei pensii pentru limită de vârstă este în general supus realizării unui anumit număr de ani de muncă și condiției de a fi împlinit o anumită vârstă.

49

În această privință, Curtea a statuat, pe de o parte, că o discriminare indirectă pe motive de vârstă nu poate fi constatată decât dacă se dovedește că, dintre toate persoanele vizate de domeniul de aplicare al reglementării naționale care s‑ar afla la originea sa, această reglementare afectează negativ și fără justificare o proporție semnificativ mai importantă de persoane de o anumită vârstă în raport cu alte persoane [a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 septembrie 2020, YS (Pensii ocupaționale ale personalului de conducere), C‑223/19, EU:C:2020:753, punctul 71].

50

Pe de altă parte, simplul fapt că persoanelor care nu au împlinit o anumită vârstă li s‑a aplicat un cadru juridic nou nu poate conduce la o discriminare indirectă pe motive de vârstă în detrimentul celorlalte persoane cărora li se aplică vechiul cadru juridic [Hotărârea din 24 septembrie 2020, YS (Pensii ocupaționale ale personalului de conducere), C‑223/19, EU:C:2020:753, punctul 73 și jurisprudența citată].

51

În același mod, nici o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal, în măsura în care tratează în mod diferit situația unui funcționar federal după cum acesta dobândește dreptul la o pensie pentru limită de vârstă înainte de 1 ianuarie 2022 sau după această dată, nu pare să se întemeieze în mod indirect pe vârsta funcționarilor în cauză, întrucât se bazează numai pe momentul obiectiv al nașterii dreptului respectiv, aspect a cărui verificare revine însă instanței de trimitere.

52

Pe de altă parte, după cum reiese din observațiile scrise ale guvernului austriac, deși este adevărat că funcționarii federali se pensionează în principiu la vârsta de 65 de ani, ei pot totuși, la fel ca BF, prin derogare și în anumite condiții, să fie pensionați mai devreme sau mai târziu, ceea ce pare să indice că distincția operată de reglementarea națională în discuție în litigiul principal nu poate determina un dezavantaj special pentru persoanele de o anumită vârstă în raport cu alte persoane, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78.

53

În ipoteza în care instanța de trimitere, care este singura competentă să interpreteze legislația națională aplicabilă, ar concluziona însă că distincția operată de reglementarea menționată stabilește, în mod indirect, o diferență de tratament între funcționarii federali în cauză, pe baza unui criteriu aparent neutru, și anume data nașterii dreptului la pensia pentru limită de vârstă, ar trebui să se examineze, în al treilea rând, dacă o asemenea diferență de tratament pe motive de vârstă ar fi justificată în raport cu articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78.

54

În temeiul acestei dispoziții, un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.

55

În această privință, Curtea a statuat în mod repetat că statele membre dispun de o marjă largă de apreciere nu numai în alegerea urmăririi unui obiectiv determinat printre altele în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă, ci și în ceea ce privește definirea măsurilor prin care acest obiectiv poate fi realizat (Hotărârea din 15 aprilie 2021, Olympiako Athlitiko Kentro Athinon, C‑511/19, EU:C:2021:274, punctul 30 și jurisprudența citată).

56

Pe de o parte, din decizia de trimitere reiese că articolul 41 alineatul (2) din PG din 2022 are ca obiectiv să stabilească, la fel ca ASVG, un calcul proporțional lunar al primei ajustări a pensiei începând din anul 2022, ținând seama în același timp în mod echitabil de timpul scurs între pensionare și prima ajustare, urmărind astfel o asimilare a diferitelor sisteme de ajustare a pensiilor pentru limită de vârstă, pentru a se evita apariția unei diferențe prea mari între diferitele sisteme de pensii instituite în temeiul PG din 1965 și, respectiv, al APG.

57

Pe de altă parte, din dosarul de care dispune Curtea rezultă că articolul 41 alineatul (2) din PG din 2022 are ca obiectiv să crească, în fața actualei deprecieri tot mai mari a monedei și a creșterii costului vieții, puterea de cumpărare a foștilor funcționari federali de la începutul primului an calendaristic următor nașterii dreptului lor la pensie, ținând seama în mod echitabil de perioada care s‑a scurs între nașterea menționată și data de 1 ianuarie a anului următor. În schimb, menținerea unui „an de inacțiune” pentru funcționarii federali care intră sub incidența articolului 41 alineatul (2) din PG din 2020 ar asigura finanțarea durabilă a sistemului național de pensii.

58

Deși considerații de ordin bugetar nu pot justifica o discriminare pe motive de vârstă, finalitățile care constau în asigurarea finanțării durabile a pensiilor pentru limită de vârstă și în reducerea diferenței dintre nivelurile pensiilor finanțate de stat pot fi considerate obiective legitime de politică socială fără legătură cu vreo discriminare pe motive de vârstă (a se vedea prin analogie Hotărârea din 5 mai 2022, BVAEB, C‑405/20, EU:C:2022:347, punctul 57 și jurisprudența citată).

59

Rezultă că reglementarea națională în discuție în litigiul principal poate urmări obiective legitime de politică socială fără legătură cu vreo discriminare pe motive de vârstă.

60

În legătură cu aspectul dacă această reglementare îndeplinește cerințele amintite la punctul 54 din prezenta hotărâre, în special în ceea ce privește caracterul său adecvat și necesar, din informațiile de care dispune Curtea reiese că articolul 41 alineatul (2) din PG din 2022 are ca efect compensarea inconvenientelor pe care funcționarii federali care s‑au pensionat după 1 ianuarie 2022 trebuie să le suporte ca urmare a reformelor sistemului de pensii și a nivelurilor pensiilor mai scăzute în raport cu funcționarii federali care au ieșit la pensie mai devreme, reducând astfel diferențele dintre aceste niveluri ale pensiilor.

61

Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că asimilarea sistemelor de ajustare a pensiilor pentru limită de vârstă, așa cum este prevăzută la articolul 41 alineatul (2) din PG din 2022, poate constitui un obiectiv legitim de politică a ocupării forței de muncă și a pieței muncii care poate justifica, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, într‑o perioadă tranzitorie, diferența de tratament pe motive de vârstă dintre funcționarii federali care au ieșit la pensie înainte sau după 1 ianuarie 2022, în ceea ce privește ajustarea anuală a cuantumului pensiei lor pentru limită de vârstă.

62

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (b), precum și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede că, în vederea unei alinieri progresive a sistemului de pensii al funcționarilor la sistemul de pensii general, prima ajustare a cuantumului pensiei pentru limită de vârstă a unei categorii de funcționari intervine începând cu al doilea an calendaristic următor nașterii dreptului la pensie, în timp ce, pentru o altă categorie de funcționari, ajustarea menționată intervine din primul an calendaristic următor nașterii dreptului amintit.

63

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

Articolul 2 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a) și (b), precum și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă

trebuie interpretate în sensul că

nu se opun unei reglementări naționale care prevede că, în vederea unei alinieri progresive a sistemului de pensii al funcționarilor la sistemul de pensii general, prima ajustare a cuantumului pensiei pentru limită de vârstă a unei categorii de funcționari intervine începând cu al doilea an calendaristic următor nașterii dreptului la pensie, în timp ce, pentru o altă categorie de funcționari, ajustarea menționată intervine din primul an calendaristic următor nașterii dreptului amintit.