Alegeți funcționalitățile experimentale pe care doriți să le testați

Acest document este un extras de pe site-ul EUR-Lex

Document 62020CJ0429

Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 7 aprilie 2022.
Solar Ileias Bompaina AE împotriva Comisiei Europene.
Recurs – Ajutoare de stat – Piața energiei electrice produse din surse de energie regenerabilă – Legislație națională care are un pretins efect de acordare a unui avantaj ilegal furnizorilor de energie electrică – Plângere adresată Comisiei Europene – Decizie de respingere fără deschiderea procedurii oficiale de investigare – Acțiune în anulare – Regulamentul (UE) 2015/1589 – Articolul 1 litera (h) – Noțiunea de «persoană interesată» – Inadmisibilitate.
Cauza C-429/20 P.

Culegeri de jurisprudență - general

Identificator ECLI: ECLI:EU:C:2022:282

 HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a șaptea)

7 aprilie 2022 ( *1 )

„Recurs – Ajutoare de stat – Piața energiei electrice produse din surse de energie regenerabilă – Legislație națională care are un pretins efect de acordare a unui avantaj ilegal furnizorilor de energie electrică – Plângere adresată Comisiei Europene – Decizie de respingere fără deschiderea procedurii oficiale de investigare – Acțiune în anulare – Regulamentul (UE) 2015/1589 – Articolul 1 litera (h) – Noțiunea de «persoană interesată» – Inadmisibilitate”

În cauza C‑429/20 P,

având ca obiect un recurs formulat în temeiul articolului 56 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, introdus la 11 septembrie 2020,

Solar Ileias Bompaina AE, cu sediul în Atena (Grecia), reprezentată de A. Metaxas, dikigoros, și A. Bartosch, Rechtsanwalt,

recurentă,

cealaltă parte din procedură fiind:

Comisia Europeană, reprezentată de B. Stromsky și K. Herrmann, în calitate de agenți,

pârâtă în primă instanță,

CURTEA (Camera a șaptea),

compusă din domnul T. von Danwitz (raportor), îndeplinind funcția de președinte de cameră, și domnii P. G. Xuereb și A Kumin, judecători,

avocat general: domnul H. Saugmandsgaard Øe,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,

pronunță prezenta

Hotărâre

1

Prin recursul formulat, Solar Ileias Bompaina AE solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 3 iulie 2020, Solar Ileias Bompaina/Comisia (T‑143/19, nepublicată, denumită în continuare „ordonanța atacată”, EU:T:2020:301), prin care acesta a respins ca inadmisibilă acțiunea sa având ca obiect, în esență, anularea în parte a Deciziei C(2018) 6777 final a Comisiei din 10 octombrie 2018 privind ajutorul de stat SA.38967 (2014/NN–2) – Grecia – Schemă națională de ajutor în favoarea funcționării instalațiilor care folosesc sursele de energie regenerabilă și producția combinată de energie termică și electrică de înaltă eficiență (denumită în continuare „decizia în litigiu”).

Cadrul juridic

2

Articolul 1 litera (h) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 [TFUE] (JO 2015, L 248, p. 9) prevede:

„În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

[…]

(h)

«persoană interesată» înseamnă orice stat membru și orice persoană, întreprindere sau asociație de întreprinderi ale căror interese pot fi afectate de acordarea unui ajutor, în special beneficiarul ajutorului, întreprinderile concurente și asociațiile profesionale.”

3

Potrivit articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul 2015/1589:

„Orice parte interesată poate înainta o plângere Comisiei [Europene] pentru a o informa cu privire la orice presupus ajutor ilegal, precum și la orice presupusă utilizare abuzivă a unui ajutor. În acest scop, partea interesată completează în mod corespunzător un formular stabilit printr‑o dispoziție de punere în aplicare menționată la articolul 33 și furnizează toate informațiile obligatorii solicitate în acesta.

[…]”

Istoricul litigiului și decizia în litigiu

4

Solar Ileias Bompaina, societate de drept elen, este un producător de electricitate care utilizează surse de energie regenerabilă și își desfășoară activitatea pe piața energiei electrice din Grecia.

5

La 31 decembrie 2014, în temeiul articolului 108 alineatul (3) TFUE, Republica Elenă a notificat Comisiei instituirea unei scheme legale de ajutor de exploatare în favoarea producătorilor care exploatează surse de energie regenerabilă (denumiți în continuare „producătorii SER”) și a producătorilor de energie termică și electrică prin cogenerare de înaltă eficiență (denumiți în continuare „producătorii ETEC”) prin Nomos 4254/2014, Metra stirixis kai anaptyxis tis ellinikis oikonomias sto plaisio efarmogis tou n. 4046/2012 kai alles diataxeis (Legea 4254/2014 privind măsurile de sprijinire și dezvoltare a economiei elene în aplicarea Legii 4046/2012, precum și alte dispoziții, FEK A 85/7.4.2014) (denumită în continuare „noul acord SER”), care a intrat în vigoare în luna aprilie 2014.

6

Piața elenă a energiei electrice, astfel cum a fost organizată înainte și în momentul intrării în vigoare a noului acord SER, cuprindea următoarele categorii de actori ai pieței:

producătorii și importatorii care injectează energia electrică în rețea;

operatorii de piață și de rețea, care formează componenta neconcurențială a pieței și care cumpără energia electrică produsă de producători și gestionează ansamblul tranzacțiilor financiare de pe piață, și

furnizorii care cumpără energia electrică de la operatorii de piață și care o revând consumatorilor finali.

7

În acest context, producătorii SER și producătorii ETEC erau remunerați pentru energia electrică produsă la prețuri fixe, sub forma unor tarife de răscumpărare. Remunerația furnizorilor nu era fixă și depindea de condițiile pieței.

8

În vederea finanțării tarifelor de răscumpărare în favoarea producătorilor SER și a producătorilor ETEC, un „cont special SER” a fost creat în temeiul Nomos 2773/1999, Apeleftherosi tis agoras ilektrikis energeias – Rythmisi thematon energeiakis politikis kai loipes diataxeis (Legea 2773/1999 privind liberalizarea pieței energiei electrice, reglementarea unor aspecte legate de politica energetică și alte dispoziții, FEK A 286/22.12.99). Acesta din urmă era alimentat, în esență, printr‑o contribuție specială în vederea reducerii gazelor cu efect de seră, impusă consumatorilor pe fiecare unitate de energie electrică consumată, și prin intermediul unor surse suplimentare, precum veniturile actorilor pieței SER și ETEC.

9

Noul acord SER a modificat tarifele de răscumpărare aplicabile pentru energia electrică produsă de producătorii SER și de producătorii ETEC. Astfel, pentru anumite tipuri de instalații au fost instituite plafoane tehnologice precise, care stabilesc cantitatea maximă de energie electrică furnizată de producătorii SER care este eligibilă pentru a beneficia de ajutor pe durata unui an determinat. Scopul acestor plafoane era de a limita cuantumurile totale ale ajutorului acordat în favoarea anumitor tehnologii SER.

10

Potrivit raportului explicativ privind Legea 4254/2014, noul acord SER urmărea eliminarea deficitului contului special SER și menținerea acestuia din urmă. Astfel, în perioada anterioară intrării în vigoare a acestei legi, acest cont special devenise deficitar, ceea ce se explica prin combinarea, pe de o parte, a unei creșteri importante a cheltuielilor aferente dezvoltării centralelor care utilizează surse de energie regenerabilă și a instalațiilor de cogenerare și, pe de altă parte, a diminuării concomitente a veniturilor, rezultată din reducerea contribuției speciale impuse anterior consumatorilor, ca urmare a crizei economice, precum și dintr‑o reducere a veniturilor rezultate din vânzarea de energie electrică.

11

În vederea eliminării deficitului menționat, mecanismul instituit prin noul acord SER consta, pe de o parte, în reducerea tarifelor de răscumpărare care trebuia prevăzută în contractele de vânzare de energie electrică și, pe de altă parte, în introducerea unor reduceri aplicate valorii totale a energiei electrice injectate în rețea de producătorii SER și de producătorii ETEC în cursul anului 2013, pentru a contrabalansa compensarea excedentară acordată anterior acestor producători.

12

La 6 mai 2015, Solar Ileias Bompaina și o altă societate au adresat Comisiei, în temeiul articolului 24 alineatul (2) din Regulamentul 2015/1589, o plângere privind măsurile din noul acord SER, susținând că aceste măsuri implicau un ajutor ilegal în favoarea furnizorilor. Această plângere a fost înregistrată sub numărul SA.41794.

13

În plângerea sa, Solar Ileias Bompaina susținea că furnizorii beneficiau de un avantaj selectiv ca urmare a faptului că, potrivit Legii 4254/2014, numai producătorii SER ar suporta costurile legate de reducerea deficitului contului special SER în cadrul noului acord SER. Cu toate acestea, furnizorii ar fi contribuit și ei la deficitul acestui cont special, dat fiind că regulile pieței și formarea prețului energiei electrice le‑ar permite să achiziționeze energie electrică la un cost redus pe piața angro și că un asemenea cost redus, fiind mai puțin ridicat, ar aduce mai puține venituri în contul special menționat. Cu alte cuvinte, producătorii și furnizorii s‑ar afla, în realitate, într‑o situație comparabilă din perspectiva obiectivului de eliminare a deficitului contului special SER. Astfel, acest acord ar fi selectiv, în măsura în care furnizorii nu ar intra în domeniul său de aplicare, aceștia neavând obligația de a participa la acoperirea deficitului contului special SER.

14

La 10 decembrie 2015, Comisia a primit o a doua plângere depusă în numele producătorilor de energie solară și o a treia plângere, la 22 decembrie 2017, în numele Pan‑Hellenic Rooftop Photovoltaic Association.

15

La 10 martie 2016, Comisia a comunicat primele două plângeri autorităților elene și le‑a invitat să își prezinte observațiile în această privință. Aceste observații au fost prezentate la 27 iulie 2016. A treia plângere nu a fost transmisă autorităților elene, Comisia constatând că problemele ridicate erau deja acoperite de primele două plângeri.

16

Prin decizia în litigiu, Comisia a decis să nu ridice nicio obiecție cu privire la schema instituită prin Legea 4254/2014 cu privire la noul acord SER, care prevedea o reajustare a tarifelor de răscumpărare pentru producătorii SER și pentru producătorii ETEC.

17

În considerentele (111)-(121) ale deciziei în litigiu, Comisia a examinat susținerile expuse în plângeri, inclusiv în cea formulată de Solar Ileias Bompaina, și a concluzionat că:

autorii plângerilor nu au prezentat niciun argument în susținerea tezei potrivit căreia furnizorii ar fi cauzat în parte deficitul contului special SER;

producătorii SER și furnizorii nu se aflau într‑o situație juridică și de fapt comparabilă;

obiectivul urmărit de noul acord SER era de a diminua deficitul contului special SER contrabalansând compensarea excedentară, acordată anterior producătorilor SER, printr‑o reajustare a tarifelor de răscumpărare și că,

prin urmare, schema notificată nu conferea niciun avantaj selectiv prin intermediul unor resurse de stat furnizorilor, iar acestora nu le fusese acordat niciun ajutor.

18

Comunicarea succintă a acestei decizii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 7 decembrie 2018.

19

La 18 decembrie 2018, Solar Ileias Bompaina a adresat o scrisoare Comisiei prin care a întrebat dacă aceasta din urmă considera decizia în litigiu ca fiind o respingere oficială a plângerii depuse în cazul SA.41794 sau dacă, dimpotrivă, aceasta din urmă era considerată încă pendinte.

20

Prin scrisoarea din 8 februarie 2019, Comisia i‑a răspuns că decizia în litigiu acoperea plângerea sa și că, pe această bază, pune capăt acestei plângeri.

Procedura în fața Tribunalului și ordonanța atacată

21

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 2 martie 2019, Solar Ileias Bompaina a introdus o acțiune în temeiul articolului 263 TFUE, având ca obiect, printre altele, anularea considerentelor (111)-(121) ale deciziei în litigiu.

22

Tribunalul a apreciat, pentru motivele expuse la punctele 31-48 din ordonanța atacată, că Solar Ileias Bompaina nu dovedise calitatea sa de „persoană interesată”, în sensul articolului 108 alineatul (2) TFUE și al articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589, calitate necesară pentru a putea invoca o încălcare a drepturilor sale procedurale, în măsura în care Comisia considerase în decizia în litigiu, fără a deschide procedura oficială de investigare, că prin Legea 4254/2014 furnizorilor nu le fusese acordat niciun ajutor.

23

În consecință, Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Concluziile părților

24

Prin recursul formulat, Solar Ileais Bompaina solicită Curții:

anularea ordonanței atacate;

declararea admisibilității acțiunii în cauza T‑143/19 și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, precum și

obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

25

Comisia solicită Curții respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la recurs

Argumentația părților

26

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă două motive, care trebuie examinate împreună și prin care susține în esență că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când a refuzat să îi recunoască calitatea de „persoană interesată”, în sensul articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589, admisibilitatea acțiunii sale fiind condiționată de recunoașterea acestei calități.

27

Deși recurenta recunoaște că, în ordonanța atacată, Tribunalul a reflectat în mod corect conținutul plângerii pe care a formulat‑o în fața Comisiei și a înțeles perfect conținutul criticilor sale, în special în ceea ce privește faptul că numai producătorii SER erau puși în situația să suporte sarcina financiară legată de eliminarea deficitului contului special SER, aceasta consideră totuși că Tribunalul ar fi trebuit să îi recunoască calitatea de „persoană interesată”. În special, ea apreciază că, deși Tribunalul a rezumat în mod corect obiectul criticilor sale la punctul 10 din ordonanța atacată, el a omis totuși să tragă concluziile care se impuneau la punctul 44 din ordonanța menționată, neținând seama de faptul că furnizorii și producătorii SER s‑ar afla într‑o situație comparabilă în cadrul sistemului de referință reprezentat de contul special SER și de obiectivul urmărit de noul acord SER, și anume eliminarea deficitului acestui cont special. În plus, recurenta susține că Tribunalul ar fi trebuit să țină seama de faptul că furnizorii ar fi putut fi considerați de asemenea răspunzători în parte pentru existența acestui deficit.

28

Astfel, potrivit recurentei, dacă și furnizorii ar fi fost obligați să contribuie la eliminarea deficitului menționat, situația sa patrimonială ar fi fost mai bună. Ar exista o corelație între, pe de o parte, pretinsul ajutor pe care furnizorii l‑ar fi obținut prin scutirea de contribuția la eliminarea aceluiași deficit și, pe de altă parte, diminuarea tarifelor de răscumpărare plătite producătorilor SER precum recurenta, astfel încât interesele acesteia și poziția sa pe piață ar fi fost afectate.

29

În această privință, în cadrul analizei sale, Tribunalul ar fi încălcat normele privind dovedirea calității de „persoană interesată”, în sensul articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589.

30

În special, Tribunalul ar fi considerat în mod eronat că recurenta ar fi trebuit, pentru a i se recunoaște această calitate, să demonstreze efectele pretinsului ajutor asupra poziției sale pe piață sau asupra intereselor sale economice. Astfel, potrivit recurentei, în Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex (C‑83/09 P, EU:C:2011:341), Curtea ar fi reținut calitatea menționată în favoarea recurenților numai pe baza argumentelor acestora din urmă, potrivit cărora nu se putea exclude ca ajutorul în discuție în acea cauză să fi avut un efect asupra intereselor lor, fără a le impune să facă dovada concretă a existenței acestei posibilități.

31

În consecință, în opinia recurentei, nu se poate impune ca ea să trebuiască să dovedească efectele concrete pe care revizuirea tarifelor de răscumpărare le‑ar fi avut pentru producătorii SER dacă sarcina de a elimina deficitul contului special SER ar fi fost repartizată între acești producători și furnizori. Ar fi suficient să se constate că nu este exclus ca aceste tarife de răscumpărare să fi putut fi mai favorabile pentru producătorii SER dacă furnizorii ar fi fost de asemenea supuși unei contribuții pentru a refinanța contul special SER.

32

Comisia consideră că această argumentație trebuie înlăturată ca nefondată.

Aprecierea Curții

33

Cu titlu introductiv, trebuie amintit că articolul 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589 definește noțiunea de „persoană interesată” ca fiind „orice stat membru și orice persoană, întreprindere sau asociație de întreprinderi ale căror interese pot fi afectate de acordarea unui ajutor, în special beneficiarul ajutorului, întreprinderile concurente și asociațiile profesionale”. Este necesar să se arate că această dispoziție este succesoarea articolului 1 litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41), care era redactat în termeni identici. Astfel, principiile rezultate din jurisprudență referitoare la această din urmă dispoziție, amintite de Tribunal în special la punctul 31 din ordonanța atacată, sunt aplicabile în vederea interpretării articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589.

34

Potrivit acestei dispoziții, „persoană interesată” înseamnă, printre altele, orice persoană, întreprindere sau asociere de întreprinderi ale cărei interese ar putea fi afectate prin acordarea unui ajutor, altfel spus, în special întreprinderile concurente ale beneficiarului acestui ajutor. Cu alte cuvinte, este vorba despre un număr nedeterminat de destinatari (Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctul 63 și jurisprudența citată).

35

Prin urmare, această dispoziție nu exclude posibilitatea ca o întreprindere care nu este o concurentă directă a beneficiarului ajutorului să fie calificată drept persoană interesată, în măsura în care demonstrează că interesele sale ar putea fi afectate prin acordarea ajutorului. În acest scop, este necesar ca această întreprindere să demonstreze, corespunzător cerințelor legale, că ajutorul poate să aibă un efect concret asupra situației sale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2011, Comisia/Kronoply și Kronotex, C‑83/09 P, EU:C:2011:341, punctele 64 și 65, precum și jurisprudența citată). Astfel, deși atingerea adusă intereselor acestei întreprinderi poate să nu fie decât potențială, un risc de incidență concretă asupra acelorași interese trebuie să poată fi demonstrat corespunzător cerințelor legale.

36

În speță, din constatările factuale efectuate de Tribunal la punctele 6-8 din ordonanța atacată, necontestate de recurentă, reiese că noul acord SER, aprobat de legiuitorul elen, are ca efect diminuarea tarifelor de răscumpărare plătite recurentei, în calitatea sa de producător SER. Acest acord urmărește eliminarea deficitului contului special SER, al cărui scop este finanțarea activităților producătorilor SER.

37

Or, potrivit recurentei, în măsura în care legiuitorul elen a omis să instituie o contribuție în sarcina furnizorilor, deși aceștia ar fi putut, în opinia sa, să fie considerați în parte responsabili pentru acest deficit, ea ar fi dezavantajată în mod injust pe plan financiar. Într‑adevăr, recurenta susține că, dacă furnizorii ar fi fost obligați de legiuitorul elen să contribuie la eliminarea deficitului menționat, situația sa patrimonială ar fi putut fi mai favorabilă, întrucât nu ar fi fost necesar să se diminueze tarifele de răscumpărare de care ea beneficia. Astfel, ea consideră, în esență, că această omisiune a legiuitorului elen a avut un impact asupra intereselor sale și că există, așadar, o legătură între scutirea de care ar beneficia furnizorii și diminuarea acestor tarife de răscumpărare.

38

Având în vedere aceste elemente de fapt, Tribunalul a aplicat în mod întemeiat criteriile enunțate de jurisprudența amintită la punctele 34 și 35 din prezenta hotărâre atunci când a precizat, la punctul 37 din ordonanța atacată, că, pentru a putea fi calificată drept „persoană interesată”, recurenta ar fi trebuit fie să demonstreze că se afla într‑un raport de concurență directă sau indirectă cu beneficiarii pretinsului ajutor, fie să demonstreze că ajutorul menționat risca să aibă o incidență concretă asupra situației sale.

39

La punctele 39-41 din ordonanța atacată, Tribunalul a constatat, mai întâi, că furnizorii și producătorii SER nu se aflau într‑un raport de concurență, întrucât operau la niveluri diferite ale pieței energiei electrice din Grecia.

40

În continuare, Tribunalul a verificat dacă pretinsul ajutor a putut avea o incidență concretă asupra situației recurentei și dacă acesta a demonstrat corespunzător cerințelor legale o asemenea incidență potențială.

41

În această privință, din ordonanța atacată rezultă că Legea 4254/2014 nu a făcut decât să reducă sprijinul acordat anterior producătorilor SER, aceasta fiind soluția aleasă de legiuitorul elen pentru a remedia faptul că schema de ajutor pentru producătorii SER devenise prea costisitoare și trebuia să fie refinanțată. Acesta este contextul în care Tribunalul a constatat, la punctul 44 din ordonanța atacată, că, deși nu exista nicio îndoială că Legea 4254/2014, care prevedea tarife reduse pentru energia electrică produsă din surse de energie regenerabilă, adoptată pentru a reduce deficitul contului special SER, a avut un efect asupra producătorilor SER, recurenta nu a reușit totuși să demonstreze existența unei corelații între tarifele reduse pentru sursele de energie regenerabilă și neplata unei contribuții la contul special SER de către furnizorii de energie electrică și nici că presupusul ajutor acordat furnizorilor de energie electrică ar putea să fi afectat poziția sau interesele sale pe piață. În special, recurenta nu explicase în ce mod așa‑zisa scutire a furnizorilor de energie electrică prin Legea 4254/2014 ar fi putut avea o influență asupra stabilirii noilor tarife de răscumpărare și a rabaturilor aplicabile producătorilor SER, dat fiind că ajustările astfel efectuate urmăreau în principal să contrabalanseze compensarea excedentară acordată anterior acestor producători.

42

În sfârșit, având în vedere în special aceste din urmă aprecieri de fapt, Tribunalul a statuat, la punctul 48 din ordonanța atacată, că recurenta nu dovedise că avea calitatea de „persoană interesată”, în sensul articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589.

43

Or, întrucât Tribunalul a aplicat în mod corect criteriile stabilite de jurisprudența relevantă amintită la punctele 34 și 35 din prezenta hotărâre, nu i se poate reproșa nicio eroare de drept. Astfel, având în vedere considerațiile de ordin factual din cauză, care țin, pe de altă parte, numai de competența Tribunalului, criteriul pertinent de care acesta trebuia să țină seama este cel al existenței unei potențiale legături de cauzalitate, stabilită corespunzător cerințelor legale, între pretinsul ajutor și atingerea concretă adusă intereselor sau poziției pe piață a întreprinderii vizate. În schimb, problema dacă o altă categorie de operatori economici a putut eventual contribui la apariția deficitului la nivelul schemei de ajutor menționate mai sus este lipsită de relevanță. De asemenea, faptul că producătorii SER și furnizorii s‑ar fi putut afla într‑o situație comparabilă, în lumina obiectivului de reducere a deficitului contului special SER, nu are nicio relevanță în vederea aprecierii calității de „persoană interesată”, în sensul articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589.

44

În consecință, Tribunalul nu a săvârșit o eroare de drept atunci când a refuzat să îi recunoască recurentei calitatea de „persoană interesată”, în sensul articolului 1 litera (h) din Regulamentul 2015/1589, și a respins, prin urmare, acțiunea sa ca inadmisibilă.

45

Întrucât cele două motive invocate în susținerea recursului sunt nefondate, se impune respingerea acestuia în totalitate.

Cheltuieli de judecată

46

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acest regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

47

Întrucât Comisia a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, iar recurenta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de Comisie.

 

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară și hotărăște:

 

1)

Respinge recursul.

 

2)

Obligă Solar Ileias Bompaina AE la plata cheltuielilor de judecată.

 

Semnături


( *1 ) Limba de procedură: engleza.

Sus