1

Prin recursul formulat, Algebris (UK) Ltd și Anchorage Capital Group LLC solicită anularea Ordonanței Tribunalului Uniunii Europene din 10 octombrie 2019, Algebris (UK) și Anchorage Capital Group/SRB (T‑2/19, nepublicată, denumită în continuare „ordonanța atacată”, EU:T:2019:741), prin care acesta a respins ca inadmisibilă acțiunea lor având ca obiect anularea pretinsului refuz al Comitetului unic de rezoluție (SRB) de a efectua o evaluare definitivă ex post a Banco Popular Español SA (denumită în continuare „Banco Popular”), cu privire la care ar fi fost informate prin scrisoarea din 18 decembrie 2018.

2

Potrivit considerentului (64) al Regulamentului (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1):

„Este importantă contabilizarea pierderilor în cazul în care o entitate intră în dificultate. Evaluarea activelor și a pasivelor entităților care se află în curs de a intra în dificultate ar trebui să se bazeze pe estimări corecte, prudente și realiste, la momentul aplicării instrumentelor de rezoluție. Valoarea pasivelor nu ar trebui însă să fie afectată în cadrul evaluării de situația financiară a entității. Din rațiuni de urgență, comitetul ar trebui să poată efectua o evaluare rapidă a activelor sau a pasivelor unei entități care se află în dificultate. Această evaluare ar trebui să fie provizorie și aplicabilă până la efectuarea unei evaluări independente.”

3

Regulamentul nr. 806/2014 conține articolul 20, intitulat „Evaluarea în scopul rezoluției”, potrivit căruia:

„(1)   Înainte de a decide cu privire la o măsură de rezoluție sau de a exercita competența privind reducerea valorii contabile sau conversia instrumentelor de capital relevante, comitetul se asigură că o persoană independentă de orice autoritate publică, inclusiv de comitet și de autoritatea națională de rezoluție și de entitatea în cauză, efectuează o evaluare corectă, prudentă și realistă a activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (15), în cazul în care sunt respectate toate cerințele prevăzute la alineatele (1) și (4)-(9), evaluarea se consideră a fi definitivă.

(3)   În cazul în care nu este posibilă o evaluare independentă conform alineatului (1), comitetul poate realiza o evaluare provizorie a activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2, în conformitate cu alineatul (10) al prezentului articol.

(4)   Obiectivul evaluării este acela de a estima valoarea activelor și a pasivelor entității menționate la articolul 2, care îndeplinește condițiile pentru aplicarea rezoluției de la articolele 16 și 18.

(5)   Evaluarea vizează următoarele:

[…]

(6)   Fără a aduce atingere, după caz, cadrului Uniunii [Europene] privind ajutoarele de stat, evaluarea se bazează pe estimări prudente, inclusiv în ceea ce privește ratele de nerambursare și amploarea pierderilor. Evaluarea nu se bazează pe nicio potențială furnizare viitoare de sprijin financiar public extraordinar, de asistență sub formă de lichidități de urgență din partea băncii centrale sau de orice asistență sub formă de lichidități din partea băncii centrale acordată cu garanții atipice sau cu rate ale dobânzilor sau durate atipice entității menționate la articolul 2 din momentul adoptării măsurii de rezoluție sau al exercitării competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital relevante. […]

[…]

(7)   Evaluarea se completează cu următoarele informații care figurează în registrele și evidențele contabile ale entității menționate la articolul 2:

[…]

(9)   Evaluarea precizează repartizarea creditorilor pe categorii în conformitate cu ordinea de prioritate a creanțelor menționată la articolul 17 și furnizează o estimare a tratamentului de care ar fi putut beneficia fiecare categorie de acționari și de creditori dacă entitatea menționată la articolul 2 ar fi fost lichidată conform procedurii obișnuite de insolvență. Această estimare nu aduce atingere aplicării principiului «niciun creditor nu trebuie să fie dezavantajat» menționat la articolul 15 alineatul (1) litera (g).

(10)   În cazul în care, din cauza caracterului urgent al situației, fie nu este posibilă respectarea cerințelor prevăzute la alineatele (7) și (9), fie se aplică alineatul (3), se efectuează o evaluare provizorie. Evaluarea provizorie respectă cerințele prevăzute la alineatul (4) și, pe cât este posibil în mod rezonabil având în vedere situația dată, cerințele prevăzute la alineatele (1), (7) și (9).

Evaluarea provizorie menționată în primul paragraf cuprinde o rezervă pentru pierderi suplimentare, alături de o justificare adecvată.

(11)   O evaluare care nu respectă toate cerințele prevăzute la alineatele (1) și (4)-(9) este considerată provizorie până la momentul în care o persoană independentă, după cum se menționează la alineatul (1), efectuează o evaluare care respectă pe deplin toate cerințele stipulate la alineatele respective. Această evaluare definitivă ex post se efectuează cât mai curând posibil. Ea poate fi efectuată fie separat de evaluarea menționată la alineatele (16), (17) și (18), fie simultan cu aceasta, dar fiind distinctă și efectuată de aceeași persoană independentă.

Evaluarea definitivă ex post se realizează în următoarele scopuri:

(12)   În cazul în care estimarea valorii activului net al entității menționate la articolul 2, care rezultă din evaluarea definitivă ex post, este mai mare decât estimarea valorii activului net al entității respective, rezultată din evaluarea provizorie, comitetul poate solicita autorității naționale de rezoluție:

(13)   În pofida alineatului (1), o evaluare provizorie efectuată în conformitate cu alineatele (10) și (11) reprezintă un temei valabil pentru decizia comitetului de a lua măsuri de rezoluție, inclusiv ordonând autorităților naționale de rezoluție să preia controlul unei instituții care se află în dificultate, sau de a exercita competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital relevante.

(14)   Comitetul creează și menține mecanisme prin care să se asigure că evaluarea efectuată în vederea aplicării instrumentului de recapitalizare internă în conformitate cu articolul 27 și evaluarea menționată la alineatele (1)-(15) ale prezentului articol se bazează pe informații referitoare la activele și pasivele instituției aflate în rezoluție ce sunt cât mai actuale și complete cu putință.

(15)   Evaluarea face parte integrantă din decizia de a aplica un instrument de rezoluție sau de a exercita o competență de rezoluție sau din decizia privind exercitarea competenței privind reducerea valorii contabile și conversia instrumentelor de capital. Evaluarea în sine nu face obiectul unui drept de apel separat, dar poate face obiectul unei căi de atac împreună cu decizia comitetului.

(16)   Pentru a determina dacă acționarii și creditorii ar fi beneficiat de un tratament mai bun în cazul în care instituția aflată în rezoluție ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență, comitetul asigură efectuarea unei evaluări de către o persoană independentă, după cum se menționează la alineatul (1), cât mai curând posibil după executarea măsurii sau a măsurilor de rezoluție. Această evaluare este diferită de cea realizată în conformitate cu alineatele (1)-(15).

(17)   Evaluarea menționată la alineatul (16) stabilește:

[…]”

4

Istoricul litigiului a fost prezentat de Tribunal la punctele 1-20 din ordonanța atacată și, în scopul prezentei proceduri, poate fi rezumat după cum urmează.

5

Recurentele, Algebris (UK) și Anchorage Capital Group, sunt administratori de fonduri de investiții care dețineau diferite tipuri de instrumente de capital ale Banco Popular atunci când a fost adoptată în privința acesteia din urmă o schemă de rezoluție în temeiul Regulamentului nr. 806/2014.

6

În vederea adoptării unei decizii de rezoluție, s‑a efectuat evaluarea Banco Popular, în temeiul articolului 20 din Regulamentul nr. 806/2014. În acest scop, au fost realizate mai întâi două rapoarte.

7

Primul raport (denumit în continuare „primul raport de evaluare”), datat 5 iunie 2017, a fost redactat de SRB în temeiul articolului 20 alineatul (5) litera (a) din acest regulament și avea ca obiectiv furnizarea elementelor care permit să se stabilească dacă erau îndeplinite condițiile de declanșare a unei proceduri de rezoluție, astfel cum sunt definite la articolul 18 alineatul (1) din regulamentul menționat.

8

Al doilea raport (denumit în continuare „al doilea raport de evaluare”), datat 6 iunie 2017, a fost redactat de un expert independent, în temeiul articolului 20 alineatul (10) din regulamentul menționat. Această evaluare avea ca obiectiv estimarea valorii activelor și a pasivelor Banco Popular, furnizarea unei estimări cu privire la tratamentul de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii în cazul în care Banco Popular ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență, precum și identificarea elementelor care să fundamenteze decizia privind acțiunile și instrumentele de proprietate care urmează să fie transferate și să fundamenteze interpretarea pe care SRB o dă condițiilor comerciale în sensul instrumentului de vânzare a activității.

9

La 7 iunie 2017, SRB a adoptat Decizia SRB/EES/2017/08 privind o schemă de rezoluție în ceea ce privește Banco Popular (denumită în continuare „decizia de rezoluție”). În aceeași zi, Comisia Europeană a adoptat Decizia (UE) 2017/1246 de aprobare a schemei de rezoluție pentru Banco Popular Español SA (JO 2017, L 178, p. 15). Tot în aceeași zi, Fondo de Reestructuración Ordenada Bancaria (Fondul de restructurare ordonată a instituțiilor bancare, denumit în continuare „FROB”) a adoptat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei de rezoluție.

10

Potrivit articolului 5 alineatul (1) din decizia de rezoluție:

„Instrumentul de rezoluție aplicat Banco Popular va consta într‑o vânzare a activității în temeiul articolului 24 din Regulamentul nr. 806/2014 prin transferul acțiunilor către un cumpărător. Reducerea valorii contabile și conversia instrumentelor de capital vor fi efectuate imediat înainte de aplicarea instrumentului de vânzare a activității.”

11

Articolul 6 din decizia de rezoluție, referitor la reducerea valorii contabile a instrumentelor de capital și la instrumentul de vânzare a activității, cuprinde un alineat (1), potrivit căruia SRB decide, în esență:

12

Conform articolului 6 alineatul (3) din decizia de rezoluție, aceste măsuri de reducere a valorii contabile și de conversie sunt întemeiate pe al doilea raport de evaluare, confirmat de rezultatele unui proces de vânzare transparent și deschis realizat de FROB.

13

SRB a dispus de asemenea, la articolul 6 alineatul (5) din decizia de rezoluție, ca „noile acțiuni II” să fie transferate Banco Santander SA, libere și scutite de orice drept sau privilegiu al unui terț, în schimbul plății prețului de cumpărare de 1 euro, precizând că cumpărătorul consimțise deja la transfer.

14

La 17 august 2017, recurentele au introdus la Tribunal o acțiune, înregistrată cu numărul T‑570/17, având ca obiect anularea deciziei de rezoluție. În aceeași zi, acestea au introdus de asemenea o acțiune, înregistrată cu numărul T‑575/17, având ca obiect anularea Deciziei 2017/1246.

15

La 14 iunie 2018, SRB a primit raportul final al expertului independent cu privire la evaluare, prevăzut la articolul 20 alineatele (16) și (17) din Regulamentul nr. 806/2014, având ca obiect determinarea aspectului dacă acționarii și creditorii afectați de schema de rezoluție a Banco Popular ar fi beneficiat de un tratament mai bun în cazul în care instituția ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență (denumit în continuare „al treilea raport de evaluare”).

16

La 2 august 2018, SRB adresa o scrisoare expertului independent, redactată după cum urmează:

„În urma unei examinări atente a cadrului legal, SRB consideră, având în vedere împrejurările rezoluției Banco Popular, că nu este necesar să se pregătească o evaluare definitivă ex post prevăzută la articolul 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014, în special în măsura în care realizarea unei astfel de evaluări nu poate avea vreun efect asupra cesiunii Banco Popular către Banco Santander, care a stabilit prețul de piață al Banco Popular în calitate de entitate în cadrul unei proceduri deschise, echitabile și transparente.”

17

La 7 august 2018, SRB a publicat un anunț referitor la propria „Notificare […] din 2 august 2018 cu privire la decizia sa preliminară referitoare la necesitatea de a acorda o compensație acționarilor și creditorilor afectați de măsurile de rezoluție privind Banco Popular […] și cu privire la lansarea procedurii «dreptului de a fi ascultat» (SRB/EES/2018/132)” (JO 2018, C 277 I, p. 1), acest anunț fiind însoțit de al treilea raport de evaluare. SRB a arătat în cuprinsul lui următoarele:

„Din [al treilea] raport [de] evaluare […] reiese că nu există nicio diferență între tratamentul real de care au beneficiat acționarii și creditorii afectați și tratamentul de care ar fi beneficiat aceștia în cazul în care instituția ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență la momentul rezoluției. Având în vedere cele de mai sus, SRB decide în notificare, cu titlu preliminar, că nu are obligația de a plăti o compensație acționarilor și creditorilor afectați […]

Pentru a putea lua o decizie definitivă cu privire la necesitatea de a acorda o compensație, SRB îi invită, prin notificare, pe acționarii și creditorii afectați să își exprime interesul de a‑și exercita dreptul de a fi ascultați în privința deciziei preliminare de mai sus a SRB, urmând procedura de consultare […]”

18

La 28 septembrie 2018, în urma unei fuziuni prin absorbție, Banco Santander a devenit succesoarea cu titlu universal a Banco Popular. În acest cadru, FROB și‑a dat acordul pentru transferul acțiunilor noi ale Banco Popular rezultate din conversia instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 către Banco Santander.

19

Prin scrisoarea din 3 octombrie 2018 adresată SRB, recurentele au arătat că primul și al doilea raport de evaluare erau provizorii și au amintit că, potrivit articolului 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014, „[o] evaluare definitivă ex post se efectuează cât mai curând posibil”. Acestea au arătat că SRB nu anunțase momentul în care versiunile definitive ale acestor rapoarte ar fi disponibile și că au avut cunoștință din presa spaniolă despre o scrisoare pe care SRB ar fi trimis‑o Tribunalului potrivit căreia nu ar exista o evaluare definitivă ex post a Banco Popular. Ele au solicitat SRB, în primul rând, să confirme această informație, în al doilea rând, să publice sau să le transmită o copie a acestei scrisori și, în al treilea rând, să indice motivele deciziei de a nu efectua o evaluare definitivă ex post.

20

La 16 octombrie 2018, SRB a publicat pe site‑ul său internet scrisoarea din 2 august 2018, menționată la punctul 16 din prezenta hotărâre.

21

Prin scrisoarea din 25 octombrie 2018, SRB a răspuns la scrisoarea recurentelor din 3 octombrie 2018. În primul rând, acesta a arătat că nu era în măsură să comenteze, să publice sau să dezvăluie o informație care figurează într‑un document care fusese transmis Tribunalului în cadrul unei proceduri pendinte. În al doilea rând, în ceea ce privește cererea recurentelor de a le furniza motivele pentru care SRB decisese să nu realizeze o evaluare definitivă ex post, acesta din urmă le‑a informat cu privire la publicarea pe site‑ul său internet a scrisorii din 2 august 2018 adresate expertului independent.

22

Prin scrisoarea din 16 noiembrie 2018 adresată SRB, recurentele au amintit conținutul scrisorii lor din 3 octombrie 2018. Acestea au contestat de asemenea conținutul răspunsului care le fusese furnizat la 25 octombrie 2018, în special în măsura în care acesta a invocat existența unei proceduri pendinte pentru a refuza să comunice scrisoarea transmisă Tribunalului sau conținutul acesteia, cu încălcarea obligației de motivare, și faptul că SRB s‑a referit la conținutul scrisorii din 2 august 2018. Recurentele au arătat că, deși SRB refuzase să confirme sau să nege în mod expres dacă a decis să nu pregătească o versiune definitivă ex post a primului și a celui de al doilea raport de evaluare, ele considerau această scrisoare din 2 august drept o confirmare suplimentară a faptului că acesta a decis să nu procedeze astfel. Ele au adăugat că, dacă aceasta era situația, acest lucru ar constitui o încălcare a articolului 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014. Acestea au precizat de asemenea că scrisoarea menționată nu putea fi considerată ca fiind „publicată” pe site‑ul internet al SRB, în măsura în care ele ar fi putut avea acces la aceasta numai prin utilizarea termenului de căutare „Deloitte”. Acestea au ajuns la concluzia că scrisoarea respectivă nu îndeplinea obligația de motivare. Recurentele au solicitat astfel SRB să le confirme în mod expres că adoptase o decizie de a nu pregăti o versiune definitivă ex post a acestor rapoarte de evaluare și, în acest caz, să le furnizeze o copie a acestei decizii.

23

Printr‑o scrisoare din 18 decembrie 2018, SRB a răspuns la scrisoarea recurentelor din 16 noiembrie 2018. Acesta a amintit cererile lor din 3 octombrie 2018 și răspunsul care figura în scrisoarea sa din 25 octombrie 2018. El a arătat că, în scrisoarea lor din 16 noiembrie 2018, recurentele repetaseră cererea prin care îi solicitau să confirme că adoptase o decizie de a nu pregăti o versiune definitivă ex post a primului și a celui de al doilea raport de evaluare. Acesta a amintit că scrisoarea sa din 25 octombrie 2018 conținea în mod clar poziția sa în această privință și făcea trimitere la scrisoarea adresată expertului independent în care erau expuse motivele pentru care nu s‑ar fi efectuat evaluare definitivă ex post.

24

SRB a arătat că, prin scrisoarea sa din 25 octombrie 2018, s‑a conformat obligației sale de motivare în temeiul articolului 296 TFUE, întrucât făcea referire la scrisoarea adresată acestui expert, care conținea ea însăși motivele deciziei sale de a nu efectua o evaluare definitivă ex post. El a arătat că recurentele puteau fi în dezacord cu aceste motive, dar că aceasta nu însemna că scrisoarea sa nu era motivată. În sfârșit, acesta a contestat afirmațiile recurentelor potrivit cărora scrisoarea adresată expertului independent nu era publicată pe site‑ul său internet.

25

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 ianuarie 2019, recurentele au formulat o acțiune având ca obiect anularea „deciziei SRB, notificată prin prima scrisoare din 18 decembrie 2018, de a nu efectua o evaluare definitivă ex post a Banco Popular”.

26

Prin ordonanța atacată, Tribunalul a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru motivul că recurentele nu aveau calitate procesuală activă, nefiind vizate în mod direct de decizia SRB de a nu efectua o evaluare definitivă ex post a Banco Popular, în măsura în care această decizie nu producea efecte juridice de natură să le afecteze situația juridică.

27

În acest scop, Tribunalul a apreciat, cu titlu introductiv, că, ținând seama de cauza de inadmisibilitate invocată de SRB, întemeiată pe lipsa calității procesuale active a recurentelor, trebuia să se examineze mai întâi dacă situația juridică a acestora din urmă era afectată de decizia de a nu efectua o evaluare definitivă ex post a Banco Popular și de eventuala compensație care ar rezulta din aceasta.

28

După ce a prezentat conținutul articolului 20 alineatele (11) și (12) din Regulamentul nr. 806/2014, Tribunalul a arătat că evaluarea definitivă ex post avea două obiective. Acesta a arătat că recurentele nu susțineau că primul obiectiv, prevăzut la articolul 20 alineatul (11) litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014 și care urmărea să garanteze că eventualele pierderi aferente activelor entității menționate la articolul 2 din acest regulament sunt pe deplin luate în considerare în registrele contabile ale entității în cauză, ar fi aplicabilă în speță.

29

Tribunalul a precizat că, în temeiul deciziei de rezoluție, ca urmare a exercitării puterii de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de capital ale Banco Popular, toate acțiunile Banco Popular fuseseră transferate către Banco Santander în temeiul instrumentului de vânzare a activității. Tribunalul a dedus de aici că revenea Banco Santander sarcina de a se asigura că eventualele pierderi suferite au fost luate în considerare în registrele contabile, cu ocazia consolidării activelor și a pasivului Banco Popular.

30

În ceea ce privește al doilea obiectiv, prevăzut la articolul 20 alineatul (11) litera (b) din Regulamentul nr. 806/2014 și care constă în fundamentarea deciziei de a reajusta creanțele creditorilor sau de a majora valoarea contraprestațiilor plătite, Tribunalul a subliniat că această dispoziție trebuia interpretată în lumina articolului 20 alineatul (12) din acest regulament, potrivit căruia, în cazul în care, în urma evaluării definitive ex post, estimarea rezultată din această evaluare este mai mare decât cea care rezultă din evaluarea provizorie, SRB poate solicita autorității naționale de rezoluție fie să majoreze valoarea creanțelor creditorilor sau ale proprietarilor de instrumente de capital relevante a căror valoare contabilă a fost redusă ca urmare a aplicării instrumentului de recapitalizare internă, fie să însărcineze o instituție‑punte sau un vehicul de gestionare a activelor să plătească o contraprestație suplimentară unei instituții aflate în rezoluție.

31

Întrucât această din urmă dispoziție indică în mod expres ipotezele în care o compensație, printr‑o majorare a valorii creanțelor sau plata unei contraprestații suplimentare, poate fi acordată în urma unei evaluări definitive ex post, și anume numai atunci când schema de rezoluție aplicată entității este fie instrumentul de recapitalizare internă prevăzut la articolul 27 din Regulamentul nr. 806/2014, fie instrumentul instituției‑punte menționat la articolul 25 din acest regulament, fie instrumentul de separare a activelor prevăzut la articolul 26 din regulamentul menționat, Tribunalul a observat că aceste instrumente de rezoluție nu fuseseră aplicate în speță, întrucât instrumentul de rezoluție adoptat în ceea ce privește Banco Popular era cel de vânzare a activității prevăzut la articolul 24 din Regulamentul nr. 806/2014, și că aplicarea acestui instrument condusese la vânzarea totalității Banco Popular către Banco Santander.

32

Tribunalul a constatat, așadar, că instrumentul de vânzare a activității aplicat Banco Popular nu făcea parte dintre cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (12) din Regulamentul nr. 806/2014, în care o compensație putea fi plătită în urma unei evaluări definitive ex post și, în plus, că această dispoziție nu permitea compensarea foștilor acționari și creditori ai unei entități care deținea instrumente de capital convertite în întregime, a căror valoare contabilă a fost redusă și transferate unui terț.

33

În continuare, Tribunalul a înlăturat argumentul recurentelor potrivit căruia lipsa unei evaluări definitive ex post ar fi de natură să afecteze situația fondurilor pe care le reprezintă acestea, în măsura în care ar avea drept consecință excluderea examinării reajustării valorii instrumentelor lor de fonduri proprii de nivelul 1 suplimentar și a instrumentelor lor de fonduri proprii de nivel 2 sau a unei majorări a contraprestației plătite de Banco Santander.

34

Tribunalul a apreciat că, prin acest argument, recurentele susțineau în esență că, dacă s‑ar efectua o evaluare definitivă ex post a Banco Popular, acestea ar putea pretinde o reajustare a creanțelor lor sau majorarea valorii contraprestației plătite de Banco Santander și a indicat că un asemenea argument nu putea fi admis, întrucât, în cadrul rezoluției Banco Popular, instrumentele de fonduri proprii de nivelul 1 suplimentar fuseseră convertite în acțiuni, reduse integral și anulate, iar instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 fuseseră convertite, reduse și transferate integral către Banco Santander. Acesta a concluzionat că foștii acționari ai Banco Popular își pierduseră calitatea de acționari ca urmare a adoptării deciziei de rezoluție.

35

Tribunalul a apreciat, așadar, că, în urma exercitării competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital ale Banco Popular și apoi de transfer al ansamblului acțiunilor rezultate din acest exercițiu către Banco Santander, recurentele nu mai erau titulare ale unor instrumente de capital care să fie susceptibile să facă obiectul unei compensații în temeiul articolului 20 alineatul (12) din Regulamentul nr. 806/2014 și că, prin urmare, recurentele nu puteau pretinde că sunt afectate în mod direct de decizia SRB de a nu efectua o evaluare definitivă ex post a Banco Popular, în măsura în care acestea nu puteau obține vreo compensație în temeiul dispoziției menționate. Acesta a concluzionat că decizia SRB de a nu efectua o evaluare definitivă ex post a Banco Popular nu producea efecte juridice obligatorii de natură să afecteze situația juridică a recurentelor.

36

În vederea respingerii argumentației recurentelor, Tribunalul a precizat că era necesar să se distingă al treilea raport de evaluare, prevăzut la articolul 20 alineatul (16) din Regulamentul nr. 806/2014, de evaluarea definitivă ex post, menționată la articolul 20 alineatul (11) din acest regulament, obiectivul celui de al treilea raport de evaluare fiind de a determina dacă acționarii și creditorii ar fi beneficiat de un tratament mai bun în cazul în care instituția supusă unei proceduri de rezoluție ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență și, eventual, de a le acorda o compensație. Tribunalul a considerat că, deși recurentele ar avea în mod potențial dreptul la o compensație în temeiul celui de al treilea raport de evaluare, ele nu o puteau pretinde în temeiul evaluării definitive ex post.

37

Tribunalul a considerat, așadar, că recurentele nu erau vizate în mod direct de decizia SRB de a nu efectua o evaluare definitivă ex post a Banco Popular, în măsura în care această decizie nu producea efecte juridice de natură să le afecteze situația juridică.

38

Recurentele solicită Curții:

39

SRB solicită Curții:

40

În susținerea recursului, recurentele invocă două motive: prin intermediul primului motiv, acestea susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a omis să ia în considerare consecințele primelor două teze ale articolului 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014, precum și o încălcare a dreptului de proprietate. Prin intermediul celui de al doilea motiv, acestea susțin că Tribunalul a interpretat în mod eronat articolul 20 alineatul (12) litera (a) din acest regulament și a încălcat principiul nediscriminării.

41

Potrivit SRB, recursul este inadmisibil în raport cu articolul 170 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, în măsura în care este întemeiat pe motive noi de drept. SRB exprimă de asemenea îndoieli cu privire la posibilitatea recurentelor de a acționa în numele fondurilor pe care afirmă că le reprezintă.

42

Această argumentație nu poate fi admisă.

43

În primul rând, trebuie amintit că reiese din articolul 58 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene că motivele de recurs trebuie să se întemeieze pe argumente care privesc procedura în fața Tribunalului. În plus, în conformitate cu articolul 170 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, recursul nu poate modifica obiectul litigiului dedus judecății Tribunalului. În cadrul recursului, competența Curții este, așadar, limitată la aprecierea soluției juridice date cu privire la motivele și argumentele dezbătute în fața primei instanțe (Ordonanța din 21 iulie 2020, Abaco Energy și alții/Comisia, C‑436/19 P, nepublicată, EU:C:2020:606, punctul 37, precum și jurisprudența citată).

44

Or, contrar celor susținute de SRB, recurentele, prin intermediul celor două motive, contestă interpretarea sau aplicarea dreptului Uniunii efectuată de Tribunal, în sensul că acestea consideră că o evaluare definitivă ex post era obligatorie și că refuzul SRB de a o efectua producea efecte juridice care modifică situația juridică a fiecăreia dintre ele în calitate de administratori de fonduri care dețin obligațiuni ale Banco Popular.

45

În această privință, trebuie precizat că problema, pe de o parte, a pretinsei atingeri aduse dreptului de proprietate și cea, pe de altă parte, a presupusei încălcări a principiului egalității de tratament nu sunt decât corolare ale criticii interpretării Tribunalului și, așadar, ale acestor două motive. Prin urmare, motivele menționate nu sunt motive noi (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iulie 2016, Tomana și alții/Consiliul și Comisia, C‑330/15 P, nepublicată, EU:C:2016:601, punctul 35).

46

În al doilea rând, problema dacă recurentele acționează în mod valabil în numele fondurilor, invocată de SRB, nu este însoțită de elemente concrete de natură să pună la îndoială calitatea invocată de acestea din urmă.

47

Recursul este, așadar, admisibil.

48

Este necesar să se examineze împreună cele două motive de recurs în măsura în care recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a omis să ia în considerare consecințele primelor două teze ale articolului 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014 și a interpretat în mod eronat articolul 20 alineatul (12) litera (a) din acest regulament. Astfel, în ordonanța atacată, Tribunalul a considerat în mod întemeiat că aceste dispoziții erau strâns legate. În continuare, va fi necesar să se examineze, dacă este cazul, chestiunea presupusei încălcări a articolului 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cea a principiului egalității de tratament.

49

În cadrul primului motiv, recurentele arată că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a examinat consecințele profunde ale articolului 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014. Deși a citat întreaga dispoziție, Tribunalul ar fi omis ulterior să menționeze primele două teze ale acesteia și ar fi examinat exclusiv semnificația elementelor care figurează la literele (a) și (b) ale acesteia. Or, acestea ar indica în mod clar și expres că orice evaluare provizorie trebuie urmată de o evaluare definitivă ex post„cât mai curând posibil”. Ar fi vorba despre o obligație legală absolută, care nu ar fi subordonată constatării unor împrejurări speciale, precum utilizarea unor instrumente de rezoluție specifice, sau obiectivelor menționate la literele (a) și (b). Astfel, sensul clar al dispoziției menționate ar fi că o evaluare definitivă ex post este necesară în toate împrejurările în care SRB se întemeiază pe o evaluare efectuată cu titlu provizoriu ca urmare a urgenței situației.

50

Această obligație imperativă ar fi logică ținând seama de excepțiile importante prevăzute în cadrul rapoartelor de evaluare provizorii, precum și de competențele de expropriere drastice și foarte largi acordate SRB de Regulamentul nr. 806/2014. SRB ar putea astfel să se dispenseze, potrivit articolului 20 alineatul (10) din regulamentul menționat, de respectarea cerințelor prevăzute la articolul 20 alineatele (7) și (9) din regulamentul respectiv în situațiile de urgență și să nu respecte condițiile prevăzute la alineatul (1) al acestui articol, care prevăd obligația de a asigura o evaluare corectă, prudentă și realistă de către o persoană independentă de orice autoritate publică doar în măsura în care acest lucru este posibil în mod rezonabil, ținând seama de circumstanțe.

51

Articolul 20 alineatul (7) din același regulament ar fi de asemenea foarte important în ceea ce privește evaluările, întrucât ar prevedea obligația de a completa evaluarea printr‑un bilanț actualizat și un raport privind poziția financiară a entității în cauză, o analiză și o estimare a valorii contabile a activelor sale și lista pasivelor de pe bilanț și din afara bilanțului aflate în circulație care figurează în registrele și evidențele contabile ale acestei entități, indicându‑se creanțele pertinente și ordinea de prioritate a acestora. În plus, întrucât o evaluare provizorie trebuie să cuprindă o rezervă pentru pierderi suplimentare, conform articolului 20 alineatul (10) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 806/2014, o evaluare provizorie ar fi în orice caz diferită, probabil inferioară, unei evaluări definitive.

52

Expertul independent ar fi invitat el însuși SRB, în al doilea raport de evaluare, să dea dovadă de prudență în ceea ce privește utilizarea acestuia, indicând în mod clar deficiențele acestuia, dat fiind că ar fi fost întocmit într‑un interval de doar două săptămâni, în loc de cele șase săptămâni convenite inițial, fără a avea acces la anumite informații esențiale și nici posibilitatea de a discuta concluziile raportului menționat cu conducerea, cu auditorii, cu supervizorii și cu celelalte persoane care cunosc bine Banco Popular.

53

Or, condițiile prevăzute la articolul 20 alineatele (1)-(9) din Regulamentul nr. 806/2014 ar fi fost impuse SRB pentru ca acesta să se asigure că evaluările efectuate sunt suficient de solide și că dreptul de proprietate este respectat. Acesta este motivul pentru care derogările de la respectarea acestor condiții nu ar fi permise decât în situațiile de urgență. În cazul în care nu ar fi urmate cât mai curând posibil de o evaluare definitivă ex post, rapoartele de evaluare ar rămâne provizorii și ar face ca aceste condiții, în special cea care impune efectuarea unei evaluări corecte, prudente și realiste de către o persoană independentă, să devină iluzorii.

54

Raționamentul Tribunalului, care constă în abordarea articolului 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014 ca și cum acesta ar trebui interpretat în raport cu elementele sale care figurează la literele (a) și (b) și la articolul 20 alineatul (12) din acest regulament, ar avea efecte nu numai asupra chestiunii de a stabili momentul în care trebuie acordată o compensație, ci și asupra chestiunii de a stabili momentul în care trebuie să fie efectuată o evaluare definitivă ex post.

55

În esență, Tribunalul ar deduce de aici că părțile expropriate, asemenea recurentelor, nu au calitate procesuală pentru a contesta lipsa evaluării definitive ex post decât atunci când pot obține o compensație în temeiul articolului 20 alineatul (11) litera (b) din regulamentul menționat și că o compensație nu este datorată în temeiul acestei dispoziții decât atunci când schema de rezoluție aplicată a constat în recurgerea la instrumentul de recapitalizare internă, în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul nr. 806/2014, la instrumentul instituției‑punte, în conformitate cu articolul 25 din acest regulament, sau la instrumentul de separare a activelor, în conformitate cu articolul 26 din regulamentul menționat.

56

Ar rezulta de aici că acționarii și creditorii nu ar avea calitate procesuală activă și, în împrejurări precum cele din speță, ar fi dificil de imaginat că alte părți decât acționarii și creditorii expropriați pot avea calitate procesuală pentru a contesta lipsa evaluării definitive ex post. Interpretarea Tribunalului ar permite, așadar, SRB să se întemeieze pe primul și pe al doilea raport de evaluare, care ar fi provizorii, în mare măsură imperfecte și extrem de puțin fiabile.

57

Recurentele contestă de asemenea raționamentul care constă în a arăta că creditorii expropriați pot fi compensați prin introducerea unei acțiuni în anulare sau în despăgubire împotriva deciziei de rezoluție eronate, întemeiată pe faptul că primul și al doilea raport de evaluare sunt imperfecte. Legiuitorul Uniunii ar fi prevăzut un mecanism de securitate în această privință, și anume obligația de a efectua o evaluare definitivă ex post în conformitate cu articolul 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014, care ar fi mai în măsură să determine cuantumul compensației datorate în prezentele împrejurări, întrucât evaluatorul independent ar avea acces la toate datele subiacente relevante, ceea ce probabil nu ar fi cazul creditorilor în cadrul unei acțiuni precum cea menționată mai sus.

58

O evaluare definitivă ex post, dacă ar fi efectuată, ar confirma foarte probabil caracterul eronat al evaluării Banco Popular și faptul că reducerea valorii contabile a obligațiunilor deținute de recurente era fie inutilă, fie prea importantă, ceea ce ar fi condus cel puțin la o schemă de rezoluție care impunea condiții de vânzare foarte diferite.

59

Dacă, în urma acestei evaluări definitive ex post, SRB ar decide să nu compenseze recurentele prin preluarea obligațiunilor lor, decizia SRB și, potențial, evaluarea definitivă în temeiul articolului 20 alineatul (15) din acest regulament ar putea, în orice caz, să fie contestată prin introducerea unei acțiuni în anulare, a unei acțiuni în constatarea abținerii de a acționa sau a unei acțiuni în răspundere extracontractuală în temeiul articolului 340 TFUE.

60

Pierderea acestor posibilități concrete ar produce efecte directe asupra situației juridice a recurentelor, care ar fi, așadar, vizate în mod direct de decizia a cărei anulare o solicită.

61

În memoriul în replică, recurentele contestă, în primul rând, interpretarea de către SRB a funcției rezervei pentru pierderi suplimentare. În al doilea rând, raționamentul SRB potrivit căruia nu ar fi necesar un raport de evaluare definitivă ex post, întrucât recurentele ar dispune de prețul de vânzare obținut la finalul unei proceduri legal desfășurate de cerere de ofertă, ar fi circular, deoarece valoarea exprimată în al doilea raport de evaluare ar fi condiționat prețul de vânzare în discuție.

62

În cadrul celui de al doilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul, în orice caz, a concluzionat în mod eronat că nu erau vizate în mod direct de decizia a cărei anulare o solicită.

63

Tribunalul ar fi invocat două argumente în susținerea acestei concluzii, care ar proveni, ambele, dintr‑o interpretare greșită a dispozițiilor Regulamentului nr. 806/2014, primul constând în a considera că articolul 20 alineatul (12) din acest regulament nu se aplică decât în cazul în care SRB a recurs la instrumentul de recapitalizare internă, la instrumentul instituției‑punte sau la instrumentul de separare a activelor, niciunul dintre acestea nefiind utilizat în speță, iar al doilea referindu‑se la faptul că articolul 20 alineatul (12) din regulamentul menționat nu prevede nicio compensație pentru foștii acționari și creditori ai unei entități care deține instrumente de capital convertite în întregime, a căror valoare contabilă a fost redusă și cedate unui terț.

64

În primul rând, articolul 20 alineatul (12) litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014 ar face referire în mod expres la „proprietar[ii] de instrumente de capital relevante a căror valoare contabilă a fost redusă ca urmare a aplicării instrumentului de recapitalizare internă”. Or, instrumentele de capital relevante ar fi definite în acest regulament ca fiind obligațiunile precum cele deținute de recurente. Faptul că această dispoziție le este aplicabilă nu poate fi, așadar, contestat. Tribunalul nu ar fi examinat acest aspect și nu ar fi ținut nicidecum seama de semnificația cuvintelor „instrumente de capital relevante” în ordonanța atacată.

65

Ar fi adevărat că, în speță, instrumentul de recapitalizare internă nu a fost utilizat. Cu toate acestea, trimiterea care ar fi făcută la acesta la articolul 20 alineatul (12) litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014 ar trebui coroborată cu trimiterea referitoare la reducerea valorii contabile a instrumentelor de capital relevante. Această dispoziție nu ar putea face obiectul unei interpretări formale astfel încât să se aplice numai reducerii valorilor contabile care rezultă din aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, ci ar trebui să includă cazurile în care valoarea contabilă a instrumentele de capital relevante este redusă cu 100 %, precum în speță, indiferent dacă această reducere a valorii contabile are loc în temeiul articolului 22 alineatul (1) din acest regulament sau al instrumentului de recapitalizare internă.

66

În al doilea rând, nimic nu ar susține interpretarea Tribunalului potrivit căreia o despăgubire nu ar fi accesibilă recurentelor, conform articolului 20 alineatul (12) din Regulamentul nr. 806/2014, ca urmare a faptului că instrumentele de capital ale recurentelor au fost în întregime convertite, reduse și transferate unui terț, și anume Banco Santander, pentru suma de 1 euro.

67

Ordonanța atacată ar indica, cu privire la acest aspect, că recurentele nu mai sunt titulare ale unor instrumente de capital ale Banco Popular susceptibile să facă obiectul unei compensații, deși această dispoziție nu ar conține nicio excepție aplicabilă creanțelor creditorilor sau ale proprietarilor atunci când reducerea valorii contabile a fost urmată de o vânzare a activității.

68

Nimic nu ar justifica faptul că creditorii și proprietarii de instrumente de capital relevante a căror valoare contabilă a fost redusă și care au fost transferate ulterior în temeiul instrumentului de vânzare a activității nu pot obține despăgubiri atunci când această măsură a fost adoptată pe baza unei evaluări provizorii imperfecte a activului și a pasivului net ale băncii. Aceștia ar fi afectați în același mod, dacă nu chiar mai mult, decât cei care păstrează proprietatea instrumentelor relevante. Ar rezulta că recurentele sunt vizate în mod direct în temeiul termenilor înșiși ai articolului 20 alineatul (12) litera (a) din regulamentul menționat.

69

Deși Tribunalul, în ordonanța atacată, nu a examinat aspectele afectării individuale și interesului de a exercita acțiunea, recurentele consideră că Curtea ar trebui totuși să examineze argumentele recurentelor în această privință, din motive de economie procedurală.

70

Acestea consideră că sunt vizate individual de decizia a cărei anulare o solicită, în măsura în care ar face parte dintr‑un număr mic de investitori identificabili care dețineau obligațiunile emise de Banco Popular și expropriate de SRB.

71

În prezenta cauză, primul și al doilea raport de evaluare, deși extrem de puțin fiabile, ar fi constituit temeiul deciziei SRB de a reduce valoarea contabilă a investițiilor recurentelor în capitalul Banco Popular. Prin urmare, decizia SRB de a nu efectua o evaluare definitivă ex post, care să demonstreze că SRB a acționat în mod nelegal prin reducerea valorii contabile a bunurilor recurentelor, le‑ar privi individual pe acestea din urmă.

72

Contrar a ceea ce ar fi susținut SRB în primă instanță, în ceea ce privește faptul că acest tip de obligațiuni ar fi comercializate la scară largă în întreaga lume, ceea ce ar împiedica identificarea și decontarea titularilor lor, obligațiunile expropriate de SRB în decizia de rezoluție ar fi identificate în aceasta prin numărul lor de emisiune și prin valoarea acestora, numărul lor fiind, așadar, cunoscut la data rezoluției, 7 iunie 2017.

73

De asemenea, recurentele susțin că au un interes în anularea solicitată, care, dacă ar fi pronunțată, le‑ar aduce fără nicio îndoială un beneficiu. Astfel, în cazul anulării, SRB ar fi obligat să efectueze o evaluare definitivă ex post, care ar trebui să stabilească faptul că Banco Popular valora mai mult de suma de 2 miliarde de euro. Aceasta ar obliga, așadar, SRB să examineze reajustarea valorii obligațiunilor recurentelor. În plus, recurentele, în calitate de mari investitori în bănci supuse mecanismului unic de supraveghere, ar avea, pe de altă parte, un interes distinct să prevină încălcări viitoare săvârșite de SRB în cadrul Regulamentului nr. 806/2014.

74

SRB contestă atât admisibilitatea primului și a celui de al doilea motiv, pe baza acelorași argumente ca și cele invocate deja în susținerea inadmisibilității recursului în ansamblul său, cât și temeinicia motivelor menționate.

75

Trebuie respinse de la bun început argumentele SRB referitoare la inadmisibilitatea fiecăruia dintre motivele de recurs, pentru rațiunile deja expuse la punctele 43-46 din prezenta hotărâre în ceea ce privește recursul menționat în ansamblul său. Astfel, problema, pe de o parte, a pretinsei atingeri aduse dreptului de proprietate și, pe de altă parte, cea a presupusei încălcări a principiului egalității de tratament nu sunt decât corolare interpretării imputate Tribunalului și, prin urmare, nu pot modifica obiectul litigiului dedus judecății acestuia din urmă.

76

În ceea ce privește fondul, trebuie amintit în prealabil că, în speță, în fața deteriorării rapide a situației financiare și în special a insuficienței lichidităților Banco Popular, SRB a decis că instrumentul de rezoluție adecvat nu ar fi recapitalizarea internă, care se dovedea, în opinia sa, insuficientă, ci vânzarea activității, astfel cum este prevăzută la articolul 24 din Regulamentul nr. 806/2014. Recurgând la acest instrument de rezoluție, SRB și‑a exercitat în același timp competența de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de capital relevante, prevăzută la articolul 21 din Regulamentul nr. 806/2014.

77

Astfel cum s‑a arătat la punctele 7 și 8 din prezenta hotărâre, primul raport de evaluare, întocmit de SRB, avea ca obiectiv furnizarea elementelor care permit să se stabilească dacă erau îndeplinite condițiile de declanșare a unei proceduri de rezoluție, în timp ce al doilea raport de evaluare, redactat de un expert independent desemnat de SRB, trebuia să estimeze valoarea activului și a pasivului Banco Popular, să furnizeze o estimare cu privire la tratamentul de care ar fi beneficiat acționarii și creditorii în cazul în care Banco Popular ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență, precum și să fundamenteze decizia privind acțiunile și instrumentele de proprietate care urmează să fie transferate și interpretarea pe care SRB o dă condițiilor comerciale în sensul instrumentului de vânzare a activității. Al treilea raport de evaluare, realizat de asemenea de expertul independent, avea ca obiect să determine dacă acționarii și creditorii afectați de schema de rezoluție a Banco Popular ar fi beneficiat de un tratament mai bun în cazul în care instituția ar fi făcut obiectul unei proceduri obișnuite de insolvență.

78

SRB a apreciat că, în speță, nu era necesar nici să se pregătească o versiune ex post a primului raport de evaluare, nici ca al doilea raport de evaluare să fie succedat de o evaluare definitivă ex post. El a transmis această analiză recurentelor, care îl interogaseră cu privire la acest aspect, comunicându‑le scrisoarea din 2 august 2018 pe care o adresase expertului independent. Recurentele au solicitat precizări SRB, care le‑au fost aduse prin scrisoarea din 18 decembrie 2018. Acțiunea în primă instanță era îndreptată împotriva acestei din urmă scrisori.

79

Întrucât motivele de recurs se întemeiază, ambele, pe invocarea nerespectării de către SRB a articolului 20 din Regulamentul nr. 806/2014, trebuie să se interpreteze conținutul acestei dispoziții în lumina considerentului (64) al regulamentului menționat.

80

Reiese din acest considerent (64) că trebuie să se facă distincție între evaluarea activelor și a pasivelor entităților care se află în dificultate, astfel cum a fost efectuată de SRB în caz de urgență, care prezintă un caracter provizoriu, și cea efectuată în mod independent, care pune în principiu capăt acestui caracter provizoriu.

81

În ceea ce privește tipurile de evaluare, articolul 20 alineatele (11) și (16) din Regulamentul nr. 806/2014 prevede în mod expres două dintre acestea, și anume, pe de o parte, evaluarea „realizată în conformitate cu alineatele (1)-(15)” și, pe de altă parte, cea „menționată la alineatele (16), (17) și (18)”. Potrivit articolului 20 alineatele (11) și (16), aceste evaluări sunt și trebuie să rămână distincte, provin de la o persoană independentă, însă pot fi realizate fie independent, fie simultan și de către aceeași persoană independentă.

82

Rezultă că, în speță, atât primul și al doilea raport de evaluare, cât și o eventuală evaluare definitivă ex post aparțin primului tip de evaluare, întrucât intră sub incidența alineatelor (1)-(15) ale articolului 20 din Regulamentul nr. 806/2014, în timp ce al treilea raport de evaluare, care intră sub incidența alineatelor (16)-(18) ale articolului menționat, aparține celui de al doilea tip de evaluare.

83

Desigur, existența unei evaluări definitive, alta decât evaluarea definitivă ex post, pe care o implică adăugarea, la articolul 20 alineatul (11) in limine din Regulamentul nr. 806/2014, a termenilor „ex post” la cei de „evaluare definitivă”, prin opoziție cu o evaluare definitivă intervenită „ex ante”, poate influența posibilitatea SRB de a refuza efectuarea unei evaluări definitive ex post, întrucât o evaluare definitivă ar servi deja ca bază deciziei de a aplica un instrument de rezoluție sau de a exercita o competență de rezoluție ori deciziei de a exercita competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și ar fi astfel în măsură să fie contestată prin intermediul acestor decizii, în conformitate cu articolul 20 alineatul (15) din Regulamentul nr. 806/2014.

84

Vine de asemenea în sprijinul acestei interpretări articolul 20 alineatul (2) din regulamentul menționat, potrivit căruia „evaluarea se consideră a fi definitivă” atunci când, sub rezerva alineatului (15) al acestui articol 20, și anume posibilitatea de a contesta în mod indirect evaluarea prin intermediul deciziilor menționate la punctul 83 din prezenta hotărâre, „sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute la alineatele (1) și (4)-(9)”. Printre aceste cerințe figurează, la articolul 20 alineatul (1) din regulamentul menționat, aceea ca evaluarea să se realizeze de către o persoană independentă, inclusiv în raport cu SRB și cu autoritatea națională de rezoluție, precum și în raport cu entitatea în cauză.

85

Este necesar să se arate, pe cale incidentală, că aceasta are drept consecință nu numai faptul că primul raport de evaluare întocmit de SRB (a se vedea punctul 7 din prezenta hotărâre) prezenta efectiv un caracter provizoriu, dar și faptul că, inclusiv în cazul în care SRB ar fi efectuat o versiune ex post a acestui prim raport, ceea ce recurentele considerau indispensabil (a se vedea punctele 19 și 23 din prezenta hotărâre), o asemenea versiune nu ar fi constituit o evaluare definitivă, întrucât nu ar fi fost efectuată de o persoană independentă. Astfel cum a arătat doamna avocată generală la punctul 70 din concluzii, în măsura în care, în speță, primul raport de evaluare a fost efectuat de SRB, caracterul său provizoriu nu ridică nicio îndoială. În speță, numai al doilea raport de evaluare, care îndeplinește această condiție, este, în consecință, susceptibil să fie considerat o „evaluare definitivă” în sensul articolului 20 din Regulamentul nr. 806/2014.

86

Cu toate acestea, trebuie subliniat, fără a fi necesar să se statueze cu privire la această din urmă problemă și nici cu privire la evoluția poziției SRB în această privință, că Tribunalul a statuat în mod întemeiat că, în orice caz, o evaluare ex post ar fi rămas, în împrejurările speței, lipsită de consecințe asupra situației juridice a recurentelor, astfel încât nici scrisoarea din 18 decembrie 2018 care le indica motivele pentru care SRB nu intenționa să efectueze o asemenea evaluare nu producea efecte juridice de natură să le afecteze situația.

87

Este necesar astfel să se sublinieze, așa cum a făcut doamna avocată generală la punctul 85 din concluzii, că, în cazul în care, precum în prezenta cauză, o acțiune în anulare este introdusă de un reclamant neprivilegiat împotriva unui act al cărui destinatar nu este, cerința potrivit căreia efectele juridice obligatorii ale măsurii atacate trebuie să fie de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia, se suprapune cu condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf TFUE (Hotărârea din 13 octombrie 2011, Deutsche Post și Germania/Comisia, C‑463/10 P și C‑475/10 P, EU:C:2011:656, punctul 38).

88

Răspunsul dat de SRB recurentelor cu privire la motivele pentru care nu intenționa să efectueze o evaluare definitivă ex post în speță se întemeiază pe finalitățile unei astfel de evaluări.

89

Deși este adevărat, după cum susțin recurentele, că redactarea articolului 20 alineatul (11) in limine din Regulamentul nr. 806/2014 pare să facă indispensabilă realizarea unei evaluări definitive ex post atunci când SRB nu dispune decât de o evaluare provizorie, în special ca urmare a utilizării indicativului prezent în expresia „se efectuează”, care are în mod obișnuit o valoare imperativă [a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 martie 2020, X (Mandat european de arestare – Dublă incriminare), C‑717/18, EU:C:2020:142, punctul 20], și a menționării termenilor„cât mai curând posibil”, nu este mai puțin adevărat că Tribunalul era îndreptățit să sublinieze lipsa de impact a omiterii realizării unui asemenea raport asupra situației juridice a recurentelor, în special în ceea ce privește cele două obiective ale evaluării definitive ex post, astfel cum sunt enunțate la articolul 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014.

90

În această privință, rațiunea de a fi a articolului 20 alineatul (11) din Regulamentul nr. 806/2014, exprimată la al doilea paragraf al acestei dispoziții, reiese din cele două obiective specifice ale acesteia, și anume „a garanta faptul că eventualele pierderi aferente activelor entității menționate la articolul 2 sunt pe deplin luate în considerare în registrele contabile ale entității respective” și „a fundamenta decizia de a reajusta creanțele creditorilor sau de a majora valoarea contraprestațiilor plătite, în conformitate cu alineatul (12) [al articolului] [20]”. Chiar dacă modul de redactare a acestui al doilea obiectiv cuprinde o descriere destul de largă a condițiilor care trebuie să conducă la efectuarea unei evaluări definitive ex post, trebuie să se constate că acesta face trimitere în mod expres, după cum a arătat Tribunalul în mod întemeiat în ordonanța atacată, la articolul 20 alineatul (12) din regulamentul menționat, din care rezultă că acesta se aplică numai unor situații specifice, și anume celor în care SRB a recurs la instrumentul de recapitalizare internă, la cel al instituției‑punte sau la o structură de gestionare a activelor.

91

Ținând seama de particularitățile prezentei cauze, efectuarea unui al doilea raport de evaluare definitiv ex post, chiar presupunând că ar fi obligatorie, nu ar fi răspuns în orice caz niciuneia dintre aceste două finalități. Astfel cum a arătat Tribunalul la punctul 43 din ordonanța atacată, recurentele nu au susținut că obiectivul menționat la articolul 20 alineatul (11) al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 806/2014 s‑ar aplica în speță. Nici obiectivul menționat la litera (b) a acestei dispoziții nu se aplică, întrucât, după cum Tribunalul a subliniat în mod corect la punctele 48 și 49 din ordonanța atacată, instrumentul de rezoluție care a fost adoptat în privința Banco Popular este instrumentul de vânzare a activității prevăzut la articolul 24 din Regulamentul nr. 806/2014.

92

Or, aplicarea acestui instrument de vânzare a activității nu face parte dintre cazurile prevăzute la articolul 20 alineatul (12) din acest regulament, în care o compensație poate fi plătită în urma unei evaluări definitive ex post.

93

În sfârșit, într‑un caz precum cel din speță, în care al doilea raport de evaluare este urmat de utilizarea instrumentului de vânzare a activității, rezultatul menționat în acest raport este, în orice caz, fie confirmat, fie infirmat de prețul de vânzare obținut la finalul unei proceduri de cerere de ofertă desfășurate în mod legal. Prețul just corespunde, așadar, pur și simplu prețului efectiv al pieței, după cum a fost constatat. Instrumentul de vânzare a activității cristalizează în acest mod, de facto, orice dezbatere privind valoarea economică potențială a activelor instituției transferate. Prin urmare, cel puțin în împrejurările speței, o evaluare definitivă ex post nu ar fi putut decât să constate această valoare de piață, astfel încât efectul său față de recurente s‑ar fi dovedit nul.

94

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că recursul trebuie respins, fără a fi necesară examinarea restului argumentelor motivelor menționate, care, de altfel, constituie doar un corolar al criticii interpretării Tribunalului, astfel cum s‑a amintit la punctul 45 din prezenta hotărâre.

95

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată. Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest Regulament de procedură, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din acesta, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.

96

Întrucât SRB a solicitat obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată, iar ele au căzut în pretenții, se impune obligarea acestora să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, și pe cele efectuate de SRB.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară și hotărăște: