–

pentru guvernul neerlandez, de M. Bulterman și de M. Noort, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de F. Moro, de K. Walkerová și de S. Noë, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit (JO 2006, L 223, p. 1, Ediție specială, 04/vol. 9, p. 224).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Ursa Major Services BV (denumită în continuare „UMS”), pe de o parte, și Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit (ministrul agriculturii, naturii și calității alimentelor, Țările de Jos) (denumit în continuare „ministrul”), pe de altă parte, în legătură cu o cerere de modificare a unei decizii de acordare a unei subvenții pentru un proiect care se înscrie în sectorul pescuitului.

3

Potrivit considerentului (16) al Regulamentului nr. 1198/2006:

„Pentru a consolida efectul de levier al resurselor comunitare prin favorizarea recurgerii la surse private de finanțare, în măsura în care este posibil, și pentru a ține mai bine cont de profitabilitatea operațiunilor, formele de asistență disponibile din partea [Fondului European pentru Pescuit] ar trebui diversificate, iar ratele de asistență ar trebui diferențiate pentru a promova interesul comunitar, a încuraja utilizarea unei game largi de resurse financiare și a limita contribuția [Fondului European pentru Pescuit] prin încurajarea utilizării unor forme adecvate de asistență.”

4

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Domeniul de aplicare”, prevede:

„Prezentul regulament instituie Fondul European pentru Pescuit (denumit în continuare «FEP») și definește cadrul sprijinului comunitar pentru dezvoltarea durabilă a sectorului pescuitului, a zonelor de pescuit și a pescuitului în apele interioare.”

5

Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

[…]

[…]”

6

Articolul 52 din Regulamentul nr. 1198/2006, intitulat „Intensitatea ajutorului public”, prevede:

„Intensitatea maximă a ajutorului public este stabilită în tabelul din anexa II.”

7

Articolul 54 din acest regulament, intitulat „Necumularea”, prevede:

„Cheltuielile cofinanțate de FEP nu primesc asistență din partea altui instrument financiar comunitar.”

8

Potrivit articolului 55 din regulamentul menționat, intitulat „Eligibilitatea cheltuielilor”:

„(1)   Cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuție a FEP în cazul în care au fost plătite efectiv de către beneficiari între data prezentării programului operațional la Comisi[a Europeană] sau de la 1 ianuarie 2007, oricare dintre acestea survine mai întâi, și 31 decembrie 2015. Operațiunile cofinanțate nu trebuie să fi fost finalizate înainte de data începerii eligibilității.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), contribuțiile în natură, costurile de amortizare și cheltuielile generale pot fi tratate ca și cheltuieli plătite de beneficiari la aplicarea operațiunilor, în următoarele condiții:

[…]

(4)   Regulile privind eligibilitatea cheltuielilor se stabilesc la nivel național, sub rezerva excepțiilor prevăzute de prezentul regulament. Acestea acoperă în întregime cheltuielile declarate în cadrul programului operațional.

[…]”

9

Articolul 59 din Regulamentul nr. 1198/2006, intitulat „Funcțiile autorității de gestionare”, prevede:

„Autoritatea de gestionare a unui program operațional este responsabilă de gestionarea și punerea în aplicare a programului operațional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și, în special, trebuie:

[…]

[…]”

10

Articolul 70 din acest regulament, intitulat „Management și control”, prevede:

„(1)   Statele membre sunt responsabile de asigurarea managementului și controlului programelor operaționale, în special prin următoarele măsuri:

[…]”

11

Articolul 78 din regulamentul menționat, intitulat „Declarația de cheltuieli”, prevede la alineatul (1):

„Toate declarațiile de cheltuieli includ, pentru fiecare axă prioritară și pentru fiecare obiectiv, valoarea totală a cheltuielilor eligibile plătite de beneficiari la punerea în aplicare a operațiunilor și contribuția publică corespunzătoare plătită sau de plătit beneficiarilor, în conformitate cu condițiile care reglementează contribuția publică. Cheltuielile plătite de către beneficiari sunt însoțite de facturi achitate sau documente contabile cu valoare probatorie echivalentă. […]”

12

Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (JO 2014, L 149, p. 1) prevede la articolul 128 alineatul (1):

„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 129 alineatul (2), Regulamentele (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006, (CE) nr. 791/2007, (UE) nr. 1255/2011 și articolul 103 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 se abrogă cu începere de la 1 ianuarie 2014.”

13

Potrivit articolului 129 alineatul (2) din Regulamentul nr. 508/2014:

„Prezentul regulament nu afectează continuarea sau modificarea, inclusiv anularea totală sau parțială, a proiectelor în cauză, până la momentul încheierii lor, sau a asistenței aprobate de Comisie pe baza Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006, (CE) nr. 791/2007 și (UE) nr. 1255/2011 și pe baza articolului 103 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 sau pe baza oricărei alte legislații aplicabile asistenței respective la data de 31 decembrie 2013, dispoziții care continuă să se aplice proiectelor sau asistenței în cauză.”

14

Articolul 1:9, intitulat „Introducerea cererii de acordare a unei subvenții”, din Regeling houdende regels inzake de verstrekking van subsidies door de Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit (Regeling LNV‑subsidies) (Regulamentul privind acordarea subvențiilor ministrului agriculturii, naturii și calității alimentelor) din 14 februarie 2007, în versiunea în vigoare la data faptelor în discuție în litigiul principal, prevedea:

„[…]

2.   Cererea de acordare a unei subvenții pentru un proiect este însoțită de un plan al proiectului, în care figurează cel puțin:

[…]

[…]”

15

Articolul 1:13 din acest regulament, intitulat „Obligațiile beneficiarului subvenției în cadrul proiectelor”, prevedea:

„1.   În cazul în care s‑a acordat o subvenție pentru executarea unui proiect, beneficiarul subvenției execută acest proiect în conformitate cu planul proiectului, care este parte integrantă din decizia de acordare a subvenției.

[…]

3.   Ministrul poate să aprobe o modificare intervenită între timp într‑un plan de proiect, cu condiția ca modificarea să nu:

4.   În cazul aprobării, în conformitate cu alineatul 3, ministrul poate modifica decizia de acordare a subvenției, precum și obligațiile impuse beneficiarului subvenției.

[…]”

16

Articolul 1:15 din regulamentul menționat, intitulat „Costuri eligibile și neeligibile”, prevedea:

„1.   Următoarele costuri nu sunt eligibile pentru subvenție:

[…]

4.   În completarea normelor prevăzute în prezentul regulament, ministrul poate, cu ocazia deschiderii [posibilității de a depune cereri de subvenții], menționată la articolul 1:3 primul paragraf, să stabilească modalități mai precise cu privire la costurile eligibile pentru o subvenție.

[…]”

17

Articolul 4:33i din același regulament, intitulat „Cuantumul subvenției”, care figurează în capitolul 4 din acesta, intitulat „Pescuitul”, prevedea:

„1.   Subvenția se ridică la maximum 60 % din costurile eligibile.

2.   Prin derogare de la alineatul 1, subvenția se ridică la maximum 40 % din costurile eligibile ale proiectelor, cum sunt menționate la grupa 2 și la grupa 4 din anexa II la Regulamentul nr. 1198/2006.

[…]”

18

UMS, filială a Nederlandse Vissersbond (Federația neerlandeză a pescarilor), coordonează proiecte de subvenționare în sectorul pescuitului. Unul dintre aceste proiecte are ca obiectiv favorizarea investițiilor durabile ale întreprinderilor frisice de pescuit creveți care participă într‑un material de pescuit nou‑dezvoltat, seewing (denumit în continuare „proiectul în cauză”).

19

În urma unei cereri depuse de UMS în numele unei fundații și a nouă întreprinderi de pescuit, ministrul a acordat, prin decizia din 17 august 2012 (denumită în continuare „decizia de acordare a subvenției”), o subvenție în cuantumul maxim de 118056 de euro pentru acest proiect, care corespunde cu 60 % din costurile eligibile. Această sumă provenea în proporție de 50 % din provincia Friesland (Țările de Jos) și de 50 % din FEP.

20

Costurile restante, respectiv cele pe care le efectuaseră beneficiarii acestei subvenții, dar care nu puteau fi considerate costuri eligibile, precum și restul de 40 % din costurile eligibile trebuiau să fie finanțate în alt mod de beneficiarii respectivei subvenții. Inițial, aceste costuri restante trebuiau să fie finanțate de fundație și de cele nouă întreprinderi de pescuit menționate mai sus. Această fundație, precum și trei dintre cele nouă întreprinderi de pescuit s‑au retras însă din proiectul în cauză. Pentru a‑l continua, UMS s‑a adresat, în consecință, Visserijbedrijf J. Seepma (denumită în continuare „Seepma”) și VCU TCD BV (denumită în continuare „VCU”), întreprinderi de pescuit implicate deja în acest proiect, în calitate de expert de teren și, respectiv, de furnizor de seewing, și dispuse să furnizeze o contribuție financiară. Or, potrivit deciziei de acordare a subvenției, doar celelalte șase întreprinderi de pescuit beneficiază de aceasta, Seepma și VCU fiind considerate terți care au participat la proiect.

21

În practică, Seepma și‑a adus contribuția financiară prin deduceri din facturile emise pentru prestarea de servicii pe care a furnizat‑o ca expert de teren. Astfel, creanța UMS față de Seepma, născută din angajamentul asumat de aceasta de a furniza o contribuție financiară, a făcut obiectul unei compensații cu creanța societății Seepma față de UMS în urma prestării de servicii furnizate. Procedând astfel, UMS a plătit societății Seepma sume inferioare costurilor pe care Seepma le‑a efectuat pentru proiectul în cauză. În ceea ce privește VCU, nu a fost efectuată nicio compensație, ci au fost întocmite facturi separate aferente livrării seewing, pe care UMS le‑a plătit în favoarea VCU, precum și în cadrul contribuției financiare a VCU, pe care aceasta din urmă a achitat‑o către UMS.

22

După ce a acordat subvenția în cauză, ministrul a plătit, la cererea UMS, un avans pe baza facturilor prezentate de aceasta. Printre facturile respective figurau și cele emise de Seepma în favoarea UMS, care au condus la compensația menționată mai sus.

23

Prin scrisoarea din 28 septembrie 2015, UMS a solicitat ministrului să adapteze, în urma modificării finanțării, sinteza bugetului și a finanțării proiectului în cauză, care face parte integrantă din decizia de acordare a subvenției.

24

Prin decizia din 20 ianuarie 2016, ministrul a respins această cerere, pentru motivul că Seepma și VCU nu erau cosolicitante sau cobeneficiare ale subvenției în cauză, ci numai partenere ale acestui proiect. În această privință, Tribunalul a considerat că o contribuție la finanțarea de către astfel de parteneri sau de către terți nu putea fi subvenționată, dat fiind că aceste costuri nu reveneau solicitantului acestei subvenții. Astfel, potrivit ministrului, o contribuție la finanțarea proiectului menționat de parteneri ai acestuia sau de terți trebuie să fie dedusă din costurile eligibile, ceea ce determină o diminuare a cuantumului subvenției acordate.

25

Prin decizia din 21 iulie 2016, ministrul a completat motivarea deciziei sale din 20 ianuarie 2016, făcând trimitere la articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006, din care ar rezulta că costurile sunt eligibile numai în cazul în care beneficiarul subvenției le‑a efectuat și le‑a plătit el însuși.

26

UMS a introdus o acțiune împotriva acestei din urmă decizii la instanța de trimitere, College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos). Această instanță arată că, anterior, ministrul includea contribuția financiară a terților în costurile eligibile. Totuși, acesta și‑a modificat poziția pe baza unor informații provenite de la Comisie.

27

Instanța menționată ridică, în primul rând, problema dacă articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006 este aplicabil raportului dintre finanțator, și anume, în speță, ministrul, și beneficiarul unei subvenții sau dacă această dispoziție nu privește decât raportul dintre Uniunea Europeană și statul membru în cauză, caz în care reglementarea națională ar fi determinantă în scopul eligibilității costurilor proiectului în cauză. Or, această reglementare nu prevede, potrivit aceleiași instanțe, că costurile nu sunt eligibile pentru motivul că au fost suportate de un terț.

28

În ipoteza în care Curtea ar răspunde că această dispoziție este aplicabilă raportului dintre finanțator și beneficiar, s‑ar pune, în al doilea rând, problema dacă cheltuielile suportate de un terț, dacă este cazul prin intermediul unei compensații, pot fi considerate cheltuieli care au fost plătite efectiv de beneficiarul subvenției, în sensul acestui articol 55 alineatul (1).

29

În al treilea rând, instanța de trimitere precizează că, deși reiese din răspunsurile Curții că interpretarea pe care a dat‑o ministrul articolului 55 din Regulamentul nr. 1198/2006 este corectă, aceasta va trebui să se pronunțe și cu privire la aspectul dacă pot fi invocate în mod valabil principiul protecției încrederii legitime, precum și principiul național al securității juridice, în împrejurări în care ministrul a considerat, la momentul acordării avansului, că contribuțiile financiare ale terților constituiau costuri eligibile, dar și‑a modificat poziția ca urmare a unei interpretări diferite a dreptului Uniunii furnizate de Comisie.

30

În aceste condiții, College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

31

Cu titlu introductiv, trebuie să se arate că Regulamentul nr. 1198/2006 a fost abrogat și înlocuit, începând cu 1 ianuarie 2014, de Regulamentul nr. 508/2014. Cu toate acestea, din coroborarea articolului 128 alineatul (1) și a articolului 129 alineatul (2) din acest din urmă regulament reiese că Regulamentul nr. 1198/2006 continuă să se aplice proiectelor aprobate atunci când acesta era aplicabil ratione temporis, până la finalizarea lor. În consecință, proiectul care face obiectul litigiului principal este guvernat în continuare de acest din urmă regulament.

32

Prin intermediul celei dintâi întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006 este aplicabil raportului dintre autoritatea de gestionare a unui program operațional, respectiv ministrul, și beneficiarul unei subvenții acordate în cadrul FEP, astfel încât această dispoziție poate fi invocată împotriva acestuia.

33

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie amintit că, în temeiul articolului 288 al doilea paragraf TFUE, regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru. Astfel, având în vedere înseși natura și funcția lor în sistemul izvoarelor dreptului Uniunii, dispozițiile unui regulament au în general un efect imediat în ordinile juridice naționale, fără a fi necesar ca autoritățile naționale să adopte măsuri de aplicare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie 2018, Comisia/Danemarca, C‑541/16, EU:C:2018:251, punctul 27 și jurisprudența citată).

34

În măsura în care punerea în aplicare a anumitor dispoziții ale unui regulament o impune, statele membre pot adopta măsuri de aplicare a regulamentului respectiv dacă prin aceasta nu împiedică aplicabilitatea directă a regulamentului, nu disimulează natura sa de act de drept al Uniunii și specifică exercitarea marjei de apreciere acordate prin acel regulament, rămânând totodată în limitele dispozițiilor acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie 2018, Comisia/Danemarca, C‑541/16, EU:C:2018:251, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).

35

În această privință, este necesar ca, prin raportare la dispozițiile relevante ale regulamentului în cauză, interpretate în lumina obiectivelor sale, să se determine dacă acestea interzic, impun sau permit statelor membre să adopte anumite măsuri de aplicare și, în special în această din urmă ipoteză, dacă măsura respectivă se înscrie în cadrul marjei de apreciere recunoscute fiecărui stat membru (Hotărârea din 12 aprilie 2018, Comisia/Danemarca, C‑541/16, EU:C:2018:251, punctul 29 și jurisprudența citată).

36

Trebuie de asemenea amintit că orice dispoziție a dreptului Uniunii care îndeplinește condițiile cerute pentru a produce un efect direct este obligatorie pentru toate autoritățile statelor membre, cu alte cuvinte, nu numai pentru instanțele naționale, ci și pentru toate organele administrative, inclusiv autoritățile descentralizate, iar aceste autorități sunt ținute să pună în aplicare dispozițiile respective (Hotărârea din 5 martie 2019, Eesti Pagar, C‑349/17, EU:C:2019:172, punctul 90 și jurisprudența citată).

37

Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, atât autoritățile administrative, cât și instanțele naționale care trebuie să aplice, în cadrul competențelor proprii, dispozițiile dreptului Uniunii au obligația de a asigura efectul deplin al acestor dispoziții (Hotărârea din 5 martie 2019, Eesti Pagar, C‑349/17, EU:C:2019:172, punctul 91 și jurisprudența citată).

38

În ceea ce privește Regulamentul nr. 1198/2006, este necesar să se arate că, în temeiul articolului 70 alineatul (1) litera (a) din acesta, statele membre sunt responsabile de asigurarea managementului și controlului programelor operaționale, în special prin asigurarea instituirii sistemelor de management și control pentru programul operațional, în conformitate cu articolele 57-61 din acest regulament.

39

În această privință, din articolul 59 litera (b) din regulamentul menționat reiese că revine autorității de gestionare a unui program operațional sarcina de a verifica dacă cheltuielile declarate de beneficiari au fost suportate efectiv și că sunt conforme cu normele dreptului Uniunii și cu normele naționale.

40

În ceea ce privește normele de eligibilitate a cheltuielilor, articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1198/2006 prevede că acestea sunt stabilite la nivel național, sub rezerva excepțiilor prevăzute în acest regulament. Articolul 55 alineatul (1) din regulamentul menționat, care prevede că cheltuielile sunt eligibile pentru o contribuție a FEP numai în cazul în care au fost plătite efectiv de beneficiari între data prezentării programului operațional la Comisie sau de la 1 ianuarie 2007, oricare dintre acestea survine mai întâi, și 31 decembrie 2015, constituie o asemenea excepție. Astfel, sub rezerva aplicării normelor derogatorii de la dreptul Uniunii, precum articolul 55 alineatul (2) din același regulament, această dispoziție se opune ca cheltuielile care nu îndeplinesc cerințele menționate să fie considerate eligibile pentru o contribuție a FEP.

41

În consecință, deși, în temeiul articolului 55 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1198/2006, revine statelor membre sarcina de a stabili normele de eligibilitate a cheltuielilor, marja de apreciere care le este recunoscută este reglementată de articolul 55 alineatul (1) din acest regulament, care, din punctul de vedere al conținutului său, este necondiționat și suficient de precis și îndeplinește astfel condițiile necesare pentru a produce un efect direct.

42

Astfel, întrucât articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006 prevede că o cheltuială este eligibilă pentru o contribuție a FEP în cazul în care aceasta a fost plătită efectiv de beneficiari în perioada vizată la dispoziția menționată, aceasta din urmă prevede, în termeni neechivoci, o cerință care nu este condiționată de nicio măsură de executare discreționară și nu conferă statelor membre o marjă de apreciere decât, printre altele, în cazurile prevăzute la articolul 55 alineatul (2) din acest regulament, care nu sunt însă relevante în speță.

43

Prin urmare, atunci când cheltuielile declarate sunt guvernate de articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006, autoritatea națională competentă este obligată să impună ca aceste cheltuieli să fi fost plătite efectiv de beneficiari, în sensul dispoziției menționate, întemeindu‑se direct pe aceasta.

44

Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006 trebuie interpretat în sensul că acesta este aplicabil raportului dintre autoritatea de gestionare a unui program operațional și beneficiarul unei subvenții acordate în cadrul FEP, astfel încât dispoziția menționată poate fi invocată împotriva acestui beneficiar.

45

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă o sumă facturată beneficiarului unei subvenții acordate în cadrul FEP și plătită de acest beneficiar poate fi considerată o cheltuială plătită efectiv, în sensul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006, chiar dacă terțul care a facturat această sumă a adus de asemenea o contribuție financiară la proiectul subvenționat fie prin efectuarea unei compensații între creanța sa față de beneficiarul menționat și creanța acestuia din urmă față de el, născută din angajamentul pe care și l‑a asumat de a furniza o contribuție, fie prin emiterea unei facturi distincte.

46

De la bun început, este necesar să se constate că modul de redactare a articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006 nu permite, prin el însuși, să se răspundă la această întrebare.

47

Astfel, conform acestei dispoziții și având în vedere în special utilizarea termenilor „plătite efectiv”, dispoziția menționată se pretează unei interpretări potrivit căreia, pentru a stabili eligibilitatea unei cheltuieli, trebuie să se țină seama de ansamblul fluxurilor financiare dintre beneficiar și furnizorul sau prestatorul său, astfel încât este eligibilă numai suma pe care aceasta din urmă o facturează după deducerea unei contribuții financiare din partea acestuia. Contribuția respectivă ar fi astfel tratată drept o reducere a prețului bunului sau al serviciului furnizat.

48

Modul de redactare a articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006 poate fi însă înțeles și în sensul că faptul că există o creanță a furnizorului sau a prestatorului față de beneficiar și că aceasta a fost plătită de acesta din urmă este suficient pentru a concluziona că există cheltuieli „plătite efectiv”, fără ca faptul că a fost adusă în paralel o contribuție financiară să fie pertinent în această privință.

49

Cu toate acestea, reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că, pentru interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii, este necesar să se țină seama nu numai de termenii acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care aceasta face parte (Hotărârea din 7 iunie 2005, VEMW și alții, C‑17/03, EU:C:2005:362, punctul 41, precum și jurisprudența citată, Hotărârea din 24 iunie 2014, Parlamentul European/Consiliul, C‑658/11, EU:C:2014:2025, punctul 51, și Hotărârea din 19 septembrie 2019, Gesamtverband Autoteile‑Handel, C‑527/18, EU:C:2019:762, punctul 30).

50

În ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006, trebuie să se arate că, în afara ipotezei prevăzute la articolul 54 din acest regulament, potrivit căreia o cheltuială cofinanțată din FEP nu poate beneficia de intervenția unui alt instrument financiar al Uniunii, regulamentul menționat nu împiedică beneficiarul unei subvenții acordate în cadrul FEP să perceapă contribuții de la terți, prin intermediul cărora să acopere cheltuielile legate de proiectul în cauză.

51

Contrar celor luate în considerare de instanța de trimitere, nu se poate deduce în special din articolul 52 din Regulamentul nr. 1198/2006 că un proiect nu poate fi finanțat decât prin ajutoare publice, pe de o parte, și din fondurile proprii ale beneficiarilor de subvenții acordate în cadrul FEP, pe de altă parte. Astfel, acest articol vizează numai limitarea cuantumului total al contribuției publice, fără a aduce atingere modalităților de finanțare a proiectului în cauză.

52

Pe de altă parte, Regulamentul nr. 1198/2006 nu condiționează eligibilitatea cheltuielilor de modul de finanțare a unui anumit proiect, astfel încât modalitățile alese de beneficiarul unor astfel de subvenții pentru a‑și finanța cheltuielile nu au efect asupra aspectului dacă acestea din urmă sunt eligibile pentru o contribuție din FEP. Astfel, faptul că un terț aduce o contribuție financiară nu este pertinent ca atare în scopul stabilirii nivelului cheltuielilor plătite efectiv de beneficiarul respectiv, în sensul articolului 55 alineatul (1) din acest regulament.

53

Orice altă interpretare ar fi contrară obiectivelor urmărite de Regulamentul nr. 1198/2006, din moment ce din considerentul (16) al acestuia din urmă reiese că trebuie să fie favorizată cât mai mult posibil recurgerea la surse private de finanțare și să fie încurajată utilizarea de resurse financiare diversificate.

54

În aceste condiții, faptul că există o creanță a furnizorului sau a prestatorului față de beneficiarul unei subvenții acordate în cadrul FEP și că această creanță a fost plătită de beneficiar este suficient pentru a se constata existența unor cheltuieli „plătite efectiv”, în sensul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006, fără să fie pertinentă împrejurarea că acest terț a adus de asemenea o contribuție financiară la proiectul subvenționat.

55

În acest context, sunt lipsite de importanță modalitățile potrivit cărora a fost furnizată contribuția financiară în cauză. Aceasta poate, printre altele, să fi fost dedusă din suma facturată beneficiarului respectiv, creanța acestuia din urmă față de terț, născută din angajamentul asumat de acesta din urmă, făcând obiectul unei compensații cu creanța acestui terț față de beneficiar ca urmare a furnizării unui bun sau a unui serviciu. Cu toate acestea, fiecare cheltuială și fiecare contribuție trebuie, astfel cum impune articolul 78 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006, să fie justificate în mod corespunzător prin facturi achitate sau prin documente contabile cu valoare probatorie echivalentă, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

56

În această privință, revine în special acestei instanțe sarcina de a examina, prin intermediul documentelor justificative care i‑au fost prezentate, dacă se află efectiv în prezența unei contribuții la finanțarea proiectului în cauză, care nu are efect asupra nivelului cheltuielilor plătite efectiv, în sensul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006, sau dacă, în realitate, este vorba despre o remitere a prețului unui bun sau a unui serviciu furnizat, care a determinat o reducere a cheltuielilor plătite efectiv de beneficiarul subvenției acordate în cadrul FEP.

57

Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1198/2006 trebuie interpretat în sensul că o sumă facturată beneficiarului unei subvenții acordate în cadrul FEP și plătită de acesta poate fi considerată o cheltuială plătită efectiv, în sensul acestei dispoziții, chiar dacă terțul care a facturat această sumă a adus de asemenea o contribuție financiară la proiectul subvenționat, fie prin efectuarea unei compensații între o creanță față de beneficiar și o creanță a acestuia din urmă față de el, născută din angajamentul pe care și l‑a asumat de a furniza o contribuție, fie prin emiterea unei facturi distincte, cu condiția ca cheltuiala și contribuția în cauză să fie justificate în mod corespunzător prin facturi achitate sau prin documente contabile cu valoare probatorie echivalentă, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.

58

Având în vedere răspunsul dat la a doua întrebare, nu este necesar să se răspundă la a treia întrebare.

59

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară: