–

pentru Exportslachterij J. Gosschalk en Zn. BV, de L. J. Steenbergen și de K. Horstman, advocaten;

–

pentru Compaxo Vlees Zevenaar BV, pentru Ekro BV, pentru Vion Apeldoorn BV și pentru Vitelco BV, de K. Defares și de J. Jansen, advocaten;

–

pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman și de M. L. Noort, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul danez, de J. Nymann‑Lindegren, în calitate de agent, asistat de R. Holdgaard și de P. Biering, advokater;

–

pentru guvernul maghiar, de M. Z. Fehér și de M. M. Tátrai, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul suedez, de A. Falk, de C. Meyer‑Seitz, de H. Shev, de J. Lundberg și de H. Eklinder, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul Regatului Unit, de S. Brandon și de D. Guðmundsdóttir, în calitate de agenți, asistați de B. McGurk, barrister;

–

pentru Comisia Europeană, de W. Roels și de B. Hofstötter, în calitate de agenți,

1

Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 26, a articolului 27 alineatul (4) și a anexei VI la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO 2004, L 165, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 58, p. 216).

2

Aceste cereri au fost formulate în cadrul unor litigii între Exportslachterij J. Gosschalk en Zn. BV (denumită în continuare „Gosschalk”) și, respectiv, Compaxo Vlees Zevenaar BV, Ekro BV, Vion Apeldoorn BV, precum și Vitelco BV (denumite în continuare „Compaxo și alții”), pe de o parte, și Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit (ministrul agriculturii, naturii și calității alimentelor, Țările de Jos) (denumit în continuare „ministrul”), pe de altă parte, în legătură cu modalitățile de calcul al onorariilor datorate pentru controalele oficiale realizate în abatoarele Gosschalk și ale Compaxo și alții.

3

Considerentele (11), (13), (14) și (32) ale Regulamentului nr. 882/2004 au următorul cuprins:

[…]

[…]

4

Articolul 1 din acest regulament, intitulat „Obiect și domeniu de aplicare”, prevede la alineatul (1):

„Prezentul regulament stabilește normele generale pentru desfășurarea controalelor oficiale în vederea verificării respectării normelor care vizează în special:

5

Articolul 2 din regulamentul menționat cuprinde printre altele următoarele definiții:

[…]

[…]

[…]”

6

Articolul 3 din Regulamentul nr. 882/2004, intitulat „Obligații generale cu privire la organizarea de controale oficiale”, prevede la alineatul (1):

„Statele membre se asigură că efectuarea controalelor oficiale are loc cu regularitate, în funcție de riscuri și cu frecvența corespunzătoare, astfel încât să atingă obiectivele prezentului regulament […]”

7

Articolul 4 din acest regulament, intitulat „Desemnarea autorităților competente și criteriile operaționale”, prevede la alineatul (2):

„Autoritățile competente asigură:

[…]

[…]”

8

Articolul 6 din regulamentul menționat, referitor la „Personalul care efectuează controale oficiale”, prevede:

„Autoritatea competentă se asigură că toți membrii personalului care efectuează controale oficiale:

9

Articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul nr. 882/2004, intitulat „Proceduri de control și verificare”, prevede:

„Autoritățile competente dispun de proceduri:

[…]”

10

Titlul II din Regulamentul nr. 882/2004, care prevede normele referitoare la „Controale oficiale efectuate de către statele membre”, cuprinde printre altele capitolul VI privind „Finanțarea controalelor oficiale”, care cuprinde articolele 26-29.

11

Potrivit articolului 26 din acest regulament, intitulat „Principiu general”:

„Statele membre se asigură de disponibilitatea resurselor financiare adecvate pentru a furniza personalul necesar și alte resurse necesare pentru controalele oficiale prin orice mijloace pe care le consideră corespunzătoare, inclusiv prin impozitare sau prin stabilirea de onorarii sau taxe.”

12

Intitulat „Onorarii sau taxe”, articolul 27 din regulamentul menționat prevede:

„(1)   Statele membre pot percepe onorarii sau taxe care să acopere costurile pe care le presupun controalele oficiale.

[…]

(4)   Onorariile percepute în scopul controalelor oficiale în conformitate cu alineatul (1) sau (2):

[…]

(10)   Fără a se aduce atingere costurilor care rezultă din cheltuielile prevăzute la articolul 28, statele membre nu colectează niciun alt onorariu în afara celor menționate de prezentul articol pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.

[…]”

13

Anexa VI la Regulamentul nr. 882/2004, intitulată „Criterii care se iau în considerare la calcularea onorariilor”, menționează:

„1. Salariile personalului care participă la controalele oficiale;

2. Cheltuielile personalului care participă la controalele oficiale, inclusiv costurile pentru instalații, instrumente, echipament, formare, călătorie și alte costuri aferente;

3. Costurile analizei de laborator și pentru prelevarea de probe.”

14

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO 2004, L 139, p. 206, Ediție specială, 03/vol. 56, p. 132), intitulat „Definiții”, prevede:

„(1)   În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:

[…]

[…]

[…]”

15

Potrivit articolului 4 alineatul (1) din acest regulament, referitor la „Principii generale în domeniul controalelor oficiale privind toate produsele de origine animală care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament”:

„Statele membre se asigură că operatorii din sectorul alimentar oferă toată asistența necesară pentru a garanta punerea în aplicare în mod eficient a controalelor oficiale de către autoritatea competentă.

Acestea asigură, în special:

16

Articolul 5 din regulamentul menționat, intitulat „Carne proaspătă”, prevede:

„Statele membre asigură efectuarea controalelor oficiale privind carnea proaspătă în conformitate cu anexa I.

[…]

[…]

17

Regeling van de Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit nr. 2164, houdende retributies betreffende werkzaamheden van de [Nederlandse Voedsel- en Warenautoriteit (NVWA)] en [Algemene Inspectiedienst (AID)] (Regeling retributies veterinaire en hygiënische aangelegenheden I) [Decretul ministrului agriculturii, naturii și calității alimentelor nr. 2164 de stabilire a remunerațiilor pentru activitățile realizate de [Autoritatea neerlandeză pentru siguranța alimentelor și a produselor de consum (NVWA)] și de [Serviciul inspecției generale (AID)] (Decretul privind remunerațiile în materie veterinară și de igienă I)] din 4 mai 2009, în versiunea în vigoare între 3 aprilie 2013 și 28 februarie 2014, cuprinde un capitol 5 referitor la sacrificare din care rezultă în special:

„§ 1. Controale oficiale în cadrul sacrificării de ungulate domestice

Articolul 15

Pentru controalele prevăzute în dispozițiile coroborate ale articolului 4 alineatul (2) și ale articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul [nr. 854/2004], în cadrul orelor de deschidere prevăzute pentru sacrificarea ungulatelor domestice, realizate de un medic veterinar oficial sau de un membru al personalului auxiliar oficial angajat de NVWA, prestatorul este obligat la plata unei remunerații care constă în:

Articolul 16

Activitățile de inspecție post‑mortem menționate în secțiunea IV capitolul I, capitolul II, capitolul III și capitolul IV punctul B din anexa I la Regulamentul [nr. 854/2004] privind ungulatele domestice, îndeplinite de personalul auxiliar oficial în cadrul punerii în aplicare a Convenției privind inspecția cărnii roșii, dau naștere la plata unei remunerații din partea prestatorului care constă în:

[…]”

18

Capitolul 10 din acest decret, care se intitulează „Alte remunerații suplimentare”, prevede în special:

„Articolul 50

Articolul 51

Articolul 52

Articolul 53

[…]

19

Capitolul 11 din decretul menționat, care se intitulează „Plata sumelor forfetare de bază”, prevede:

„Articolul 54

20

Regeling van de Staatssecretaris van Economische Zaken nr. WJZ/14033284, houdende vaststelling van tarieven voor werkzaamheden van de NVWA (Regeling NVWA‑tarieven) [Decretul secretarului de stat pentru afaceri economice nr. WJZ/14033284 de stabilire a baremelor pentru activitățile realizate de NVWA (Decretul privind baremele NVWA)] din 20 februarie 2014, care a intrat în vigoare la 1 martie 2014, urmărește instituirea unui nou sistem simplificat de bareme pentru activitățile de inspecție și de control pe care funcționarii NVWA le îndeplinesc printre altele în cadrul reglementării în materie veterinară și de igienă. Acest decret reia într‑o formă asemănătoare dispozițiile Decretului privind remunerațiile în materie veterinară și de igienă I, menționate la punctele 17-19 din prezenta hotărâre.

21

Gosschalk exploatează un abator care prelucrează și comercializează carne de porc. Pentru acest motiv, ea a făcut obiectul unor controale oficiale destinate să se asigure că respecta atât Regulamentul nr. 882/2004, cât și Decretul privind baremele NVWA.

22

Aceste controale sunt realizate în special cu ocazia inspecțiilor ante‑mortem și post‑mortem, pe de o parte, de medicii veterinari și de personalul auxiliar oficial care lucrează la NVWA, care este autoritatea competentă desemnată, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004, și, pe de altă parte, de personalul auxiliar oficial interimar al Kwaliteitskeuring Dierlijke Sector (KDS), care, potrivit guvernului neerlandez, este o societate privată fără scop lucrativ.

23

Pentru a acoperi costurile generate de aceste activități de inspecție, ministrul percepe onorarii din partea abatoarelor în temeiul articolului 27 alineatul (1) și alineatul (4) litera (a) și al punctelor 1 și 2 din anexa VI la Regulamentul nr. 882/2004, precum și al Decretului privind baremele NVWA.

24

În practică, abatorul depune la NVWA o cerere în care precizează activitățile de inspecție care urmează să fie efectuate, numărul de medici veterinari oficiali și de personal auxiliar oficial necesari, precum și timpul necesar, exprimat în sferturi de oră, pentru desfășurarea acestor activități.

25

Odată efectuate activitățile de inspecție, ministrul facturează abatorului cuantumurile datorate pe acest temei. Pentru fiecare medic veterinar oficial și membru al personalului auxiliar oficial care a realizat activități de inspecție, abatorul trebuie să plătească o sumă forfetară de bază și un cuantum pentru fiecare sfert de oră consacrat activităților menționate. Atunci când durata activităților de inspecție este mai lungă decât era prevăzut, abatorul trebuie să plătească un cuantum suplimentar pe sfert de oră excedentar. În schimb, dacă activitățile de inspecție se încheie mai devreme decât era prevăzut, abatorul rămâne obligat să plătească sferturile de oră solicitate, dar neefectuate.

26

În cauza principală, Gosschalk a fost destinatara a diverse facturi prin care îi erau puse în sarcină onorarii menite să acopere activități de inspecție realizate în incintele sale de NVWA și de KDS între anii 2013 și 2016. Întrucât a considerat că modalitățile de percepere a acestor onorarii erau contrare Hotărârii din 17 martie 2016, Kødbranchens Fællesråd (C‑112/15, EU:C:2016:185), Gosschalk a formulat reclamații la ministru și, după respingerea acestora, a sesizat College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică, Țările de Jos).

27

Referindu‑se printre altele la dificultățile de interpretare a Regulamentului nr. 882/2004, în special a punctelor 1 și 2 din anexa VI la acesta, precum și la dezacordul dintre părțile din litigiul principal în această privință, instanța de trimitere consideră că este în interesul bunei administrări a justiției să sesizeze Curtea cu titlu preliminar.

28

Dezacordul lor se referă, în primul rând, la delimitarea noțiunii de „personal care participă la controalele oficiale”. Instanța de trimitere observă, pe de o parte, că Regulamentul nr. 882/2004 nu precizează sensul acestei noțiuni în cuprinsul punctelor 1 și 2 din anexa VI la acesta și, pe de altă parte, că, contrar celor susținute de Gosschalk, din Hotărârea din 17 martie 2016, Kødbranchens Fællesråd (C‑112/15, EU:C:2016:185) nu se poate deduce că numai medicul veterinar oficial și personalul auxiliar oficial care participă efectiv la controalele oficiale intră în sfera acestei noțiuni. Pe de altă parte, instanța de trimitere pune sub semnul întrebării și interpretarea mai largă a ministrului potrivit căreia salariile și cheltuielile cu personalul administrativ și cu celelalte tipuri de personal pot fi puse în sarcina abatorului.

29

Instanța de trimitere arată că atât articolul 5 alineatul (1) din Directiva 85/73/CEE a Consiliului din 29 ianuarie 1985 privind finanțarea inspecțiilor și a controalelor sanitar‑veterinare a cărnii proaspete și a cărnii de pasăre (JO 1985, L 32, p. 14, Ediție specială, 03/vol. 5, p. 12), cât și articolul 81 litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO 2017, L 95, p. 1) autorizează plata cheltuielilor administrative, precum și a cheltuielilor și a salariilor personalului auxiliar și ale personalului administrativ. Prin comparație, în măsura în care anexa VI la Regulamentul nr. 882/2004 nu menționează decât cheltuielile cu personalul care participă la controalele oficiale, ar fi posibil să se deducă din aceasta că cheltuielile cu personalul administrativ și auxiliar nu pot fi recuperate.

30

Cu toate acestea, expresia „personal care participă la controalele oficiale” ar părea să lase o marjă de apreciere suficientă pentru a include alte persoane decât medicul veterinar oficial și personalul auxiliar oficial, din moment ce și acestea contribuie la efectuarea controalelor oficiale în abatoare. De altfel, niciun indiciu nu ar sugera că legiuitorul Uniunii a dorit ca regimul Regulamentului nr. 882/2004 să fie mai strict decât regimul anterior instituit prin Directiva 85/73 și nici că a intenționat să atenueze, prin Regulamentul 2017/625, regimul pretins mai strict al Regulamentului nr. 882/2004.

31

Dezacordul dintre părțile din litigiul principal privește, în al doilea rând, tratamentul care trebuie rezervat sferturilor de oră solicitate în vederea unor controale oficiale, dar neefectuate. În timp ce Gosschalk susține că ele nu ar trebui să fie facturate, ministrul obiectează că abatorul este răspunzător pentru exactitatea numărului de sferturi de oră considerate necesare pentru activitățile de inspecție și că planificarea activităților de inspecție care trebuie realizate de agenții NVWA este rigidă.

32

În al treilea rând, părțile din litigiul principal nu sunt de acord cu privire la interpretarea baremelor aplicabile medicilor veterinari interimari. Pe de o parte, întrucât NVWA recrutează uneori medici veterinari oficiali prin intermediul unor agenții de ocupare temporară a forței de muncă pentru îndeplinirea unor activități de inspecție și le plătește indemnizații net inferioare celor facturate abatoarelor, Gosschalk susține că ministrul a realizat astfel un profit de aproximativ 8500000 de euro. Pe de altă parte, personalul auxiliar oficial interimar al KDS sau al agențiilor de ocupare temporară a forței de muncă ar fi plătit doar la nivelul numărului de sferturi de oră efectiv efectuate, deși sferturile de oră solicitate, dar neefectuate, sunt facturate abatorului. În opinia ministrului, această practică urmărește însă să mențină egalitatea baremelor pentru toate părțile, excedentul rezultat servind la acoperirea cheltuielilor generale ale NVWA.

33

Instanța de trimitere exprimă îndoieli în ceea ce privește compatibilitatea acestei practici cu dreptul Uniunii în măsura în care, în speță, niciun personal angajat de NVWA nu trebuie plătit.

34

În al patrulea rând, Gosschalk deplânge faptul că baremele aplicabile medicilor veterinari interimari permit KDS să constituie o rezervă destinată a face față unor eventuale cheltuieli care ar fi generate de calamități. Rezerva nu ar avea, așadar, o legătură directă cu activitățile de inspecție realizate în mod concret, astfel încât cheltuielile aplicate în acest scop nu ar putea fi considerate legate de personalul care participă efectiv la realizarea activităților de inspecție. Potrivit ministrului, este vorba despre a garanta că, în cazul unor împrejurări neprevăzute, precum o epizootie, care ar suspenda sacrificarea animalelor pe o durată îndelungată, cheltuielile cu personalul și cu formarea pot continua să fie acoperite fără a trebui să se concedieze personal, chiar dacă KDS nu ar mai obține venituri. Existența acestei rezerve ar permite astfel să se reia inspecțiile de îndată ce se sfârșește o asemenea criză. Ar rezulta că rezerva vizează cuantumurile necesare pentru acoperirea cheltuielilor realizate în mod efectiv. Cuantumul acestei rezerve considerat necesar ar corespunde unei jumătăți din cifra de afaceri medie realizată de KDS în cursul ultimilor doi ani anteriori constituirii rezervei, la care s‑ar adăuga un cuantum de 500000 de euro.

35

Deși, într‑o decizie din 14 octombrie 2010, a declarat această rezervă conformă cu articolul 27 din Regulamentul nr. 882/2004, instanța de trimitere are îndoieli în prezent cu privire la pertinența acestei aprecieri. Ea ridică problema criteriilor care permit stabilirea plafonului, precum și a incidenței împrejurării că această rezervă este constituită pentru o societate privată, în speță KDS, la care NVWA recurge pentru a dispune de personal auxiliar oficial, deși se presupune că pierderea de venituri face parte în sine din riscul normal la care se expune o întreprindere. În plus, în ipoteza unei lichidări sau a unui faliment al KDS, beneficiarul rezervei deja constituite nu ar reieși în mod clar.

36

Acesta este contextul în care College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

37

Prin intermediul a patru facturi emise între luna octombrie a anului 2016 și luna februarie a anului 2017, ministrul a stabilit în sarcina Compaxo și alții o sumă, cuprinsă între 15422,35 euro și 49628,22 euro, care trebuia să acopere activitățile de inspecție efectuate în fiecare dintre abatoarele lor.

38

După ce au formulat fără succes o reclamație împotriva acestor facturi, Compaxo și alții au sesizat cu o acțiune College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică), care este instanța de trimitere în prezenta cauză.

39

Întrucât a apreciat că din Hotărârea din 17 martie 2016, Kødbranchens Fællesråd (C‑112/15, EU:C:2016:185), ar rezulta că numai salariile și cheltuielile celor care participă efectiv la controale pot fi luate în considerare, Compaxo și alții susțin, în fața instanței de trimitere, că o întreagă serie de cheltuieli, cum ar fi, printre altele, cheltuielile de cazare, cheltuielile generale materiale, cheltuielile de amortizare, cheltuielile de birou, cheltuielile specifice (îmbrăcăminte de lucru), cheltuielile de călătorie între domiciliu și locul de muncă sau cheltuielile cu personalul subcontractant, nu pot fi considerate cheltuieli în sensul punctelor 1 și 2 din anexa VI la Regulamentul nr. 882/2004. Pe de altă parte, din facturile menționate nu ar reieși în mod clar conținutul postului „activități de inspecție”. În această privință, ministrul arată că calculul tarifului orar luat în considerare în acest post include cheltuieli de administrare tehnică și de planificare a activităților de inspecție, care trebuie calificate drept „salarii și alte cheltuieli cu personalul care participă la controale” în măsura în care activitățile de inspecție nu pot avea loc fără un anumit sprijin precum stabilirea planificării menționate.

40

Acesta este contextul în care College van Beroep voor het bedrijfsleven (Curtea de Apel pentru Contencios Administrativ în materie Economică) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții trei întrebări, care sunt identice cu prima și cu a doua întrebare, precum și cu a treia întrebare litera a) adresate de aceeași instanță Curții în cauza C‑477/18.

41

În urma prezentării concluziilor domnului avocat general, prin înscrisul depus la grefa Curții la 10 octombrie 2019, Gosschalk a solicitat să se dispună redeschiderea fazei orale a procedurii, în temeiul articolului 83 din Regulamentul de procedură al Curții.

42

În susținerea cererii sale, Gosschalk arată în esență că domnul avocat general a examinat geneza Regulamentului nr. 882/2004, deși acest aspect nu ar fi fost abordat în cadrul fazei orale a procedurii în fața Curții. În consecință, ea consideră că trebuie să își poată prezenta observațiile în această privință, cu atât mai mult cu cât, cu ocazia acestei examinări, domnul avocat general s‑ar fi întemeiat pe informații incomplete, din moment ce nu a menționat și nici nu a luat în considerare un amendament al Parlamentului European cuprins în raportul său privind Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind controalele oficiale ale hranei pentru animale și ale produselor alimentare [2003/0030 (COD)], care ar trebui să conducă la o interpretare strictă a anexei VI la Regulamentul nr. 882/2004.

43

În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 252 al doilea paragraf TFUE, avocatul general prezintă în mod public, cu deplină imparțialitate și în deplină independență, concluzii motivate cu privire la cauzele care, în conformitate cu Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, necesită intervenția sa. Nici concluziile avocatului general, nici motivarea pe care se întemeiază acestea nu sunt obligatorii pentru Curte (Hotărârea din 22 noiembrie 2018, MEO – Serviços de Comunicações e Multimédia, C‑295/17, EU:C:2018:942, punctul 25 și jurisprudența citată).

44

Trebuie amintit de asemenea că Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și Regulamentul de procedură nu prevăd posibilitatea ca părțile interesate să răspundă concluziilor prezentate de avocatul general. În consecință, dezacordul unei părți interesate față de concluziile avocatului general, oricare ar fi chestiunile pe care acesta le examinează în cadrul lor, nu poate constitui prin el însuși un motiv care să justifice redeschiderea fazei orale a procedurii (Hotărârea din 22 noiembrie 2018, MEO – Serviços de Comunicações e Multimédia, C‑295/17, EU:C:2018:942, punctul 26 și jurisprudența citată).

45

Or, în cererea sa de redeschidere a fazei orale a procedurii, Gosschalk contestă examinarea pe care a efectuat‑o domnul avocat general în concluziile sale referitoare la geneza Regulamentului nr. 882/2004, examinare care nu ar fi făcut obiectul unei dezbateri în cadrul fazei orale a procedurii și, în plus, ar fi întemeiată pe informații incomplete.

46

Desigur, potrivit articolului 83 din Regulamentul de procedură, Curtea poate oricând să dispună, după ascultarea avocatului general, redeschiderea fazei orale a procedurii, în special atunci când consideră că nu este suficient de lămurită sau atunci când o parte a invocat, după închiderea acestei faze, un fapt nou de natură să aibă o influență decisivă asupra deciziei Curții sau atunci când cauza trebuie soluționată pe baza unui argument care nu a fost pus în discuția părților ori a persoanelor interesate prevăzute la articolul 23 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene.

47

Această situație nu se regăsește în speță. Astfel, persoanele interesate care au participat la prezenta procedură și în special Gosschalk au putut prezenta, atât în cursul fazei scrise, cât și al fazei orale a acesteia, elementele de drept pe care le‑au considerat relevante pentru a permite Curții să răspundă la întrebările adresate de instanța de trimitere, în special cele adresate în vederea interpretării anexei VI la Regulamentul nr. 882/2004.

48

Prin urmare, Curtea apreciază că dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța cu privire la cererile de decizie preliminară și că niciunul dintre elementele invocate de Gosschalk în susținerea cererii sale de redeschidere a fazei orale a procedurii nu justifică această redeschidere, în conformitate cu articolul 83 din Regulamentul de procedură.

49

În aceste condiții, Curtea, după ascultarea avocatului general, consideră că nu se impune redeschiderea fazei orale a procedurii.

50

Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, în cauzele C‑477/18 și C‑478/18, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 27 alineatul (1) și alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 coroborat cu punctele 1 și 2 din anexa VI la acest regulament trebuie interpretat în sensul că statele membre pot considera că fac parte din costurile pe care le presupun controalele oficiale, în sensul acestor dispoziții, și că nu depășesc costurile suportate de autoritățile competente, în sensul articolului 2 punctul 4 din regulamentul menționat, salariile și cheltuielile cu personalul administrativ și auxiliar.

51

Cu titlu introductiv, trebuie amintit, în primul rând, deși instanța de trimitere se referă în mod expres la anumite cheltuieli conexe, precum cele menționate la punctul 39 din prezenta hotărâre, că, astfel cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă, procedura instituită la articolul 267 TFUE este un instrument de cooperare între Curte și instanțele naționale cu ajutorul căruia Curtea furnizează acestora din urmă elementele de interpretare a dreptului Uniunii care le sunt necesare pentru soluționarea litigiului asupra căruia urmează să se pronunțe. Funcția Curții constă astfel în lămurirea instanței naționale cu privire la sensul normelor Uniunii pentru a permite acestei instanțe să aplice corect aceste norme la faptele cu privire la care este sesizată, iar nu în a proceda ea însăși la o asemenea aplicare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iunie 2007, Omni Metal Service, C‑259/05, EU:C:2007:363, punctul 15, și Hotărârea din 5 iulie 2016, Ognyanov, C‑614/14, EU:C:2016:514, punctul 16).

52

În al doilea rând, este necesar să se arate, asemenea domnului avocat general la punctul 40 din concluziile sale, că Regulamentul nr. 882/2004 nu efectuează decât o armonizare limitată a normelor aplicabile controalelor oficiale. Rezultă că statele membre dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a organiza, prin intermediul „autorității competente”, în sensul articolului 2 punctul 4 din acest regulament, controalele oficiale în vederea verificării respectării normelor care vizează, astfel cum prevede articolul 1 alineatul (1) din regulamentul menționat, pe de o parte, prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor care ar putea apărea pentru oameni și animale fie direct, fie prin mediu și, pe de altă parte, garantarea practicilor loiale în comerțul cu hrană pentru animale și produse alimentare și protejarea intereselor consumatorilor, inclusiv etichetarea hranei pentru animale și a produselor alimentare și orice alte forme de informații pentru consumator.

53

În acest context, atât timp cât eficacitatea controalelor oficiale este asigurată, alegerea autorității competente neerlandeze de a recurge la o societate privată fără scop lucrativ, în speță KDS, pentru ca aceasta din urmă să îi pună la dispoziție asistenți de inspecție ca personal auxiliar oficial nu poate fi contestată, în măsura în care o asemenea alegere nu pare a fi de natură să genereze denaturări ale concurenței între operatorii privați.

54

Odată făcute aceste precizări, trebuie amintit, astfel cum a arătat Curtea în Hotărârea din 17 martie 2016, Kødbranchens Fællesråd (C‑112/15, EU:C:2016:185, punctul 34), că versiunile lingvistice ale Regulamentului nr. 882/2004 diferă în ceea ce privește termenii utilizați în anexa VI la acest regulament, care definesc categoria persoanelor ale căror cheltuieli pot fi acoperite prin onorarii. Astfel, acest regulament, în versiunile sale în limbile germană („des für die amtlichen Kontrollen eingesetzten Personals”) și franceză („personnel chargé des contrôles officiels”), vizează personalul care efectuează controale, în timp ce, în versiunile sale în limbile engleză („staff involved in the official controls”) și italiană („personale partecipante ai controlli ufficiali”), acesta utilizează termeni care ar putea privi un cerc de persoane mai larg. În ceea ce privește versiunea în limba daneză a regulamentului menționat, la punctul 1 din această anexă se arată că pot fi finanțate prin onorarii salariile personalului care efectuează controalele oficiale („lønninger til personale, der udfører offentlig kontrol”), în timp ce la punctul 2 din aceeași anexă se arată, în termeni al căror sens este mai extins, că pot fi finanțate cheltuielile cu personalul legate de controalele oficiale („personaleudgifter i forbindelse med offentlig kontrol”).

55

La rândul său, versiunea neerlandeză a anexei VI la Regulamentul nr. 882/2004 face distincție între personalul care participă la controalele oficiale („het personeel dat betrokken is bij de officiële”), care este evocat la punctul 1 din această anexă, și personalul care participă la efectuarea controalelor oficiale („het personeel dat betrokken is bij de uitvoering van de oficiële controle”), care este menționat la punctul 2 din anexa respectivă.

56

Astfel cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, în caz de neconcordanță între diferitele versiuni lingvistice ale unui text al Uniunii, dispoziția în cauză trebuie să fie interpretată în funcție de contextul său, de economia generală și de finalitatea reglementării din care face parte. Geneza unei dispoziții a dreptului Uniunii poate de asemenea să fie relevantă pentru interpretarea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2013, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul și Consiliul, C‑583/11 P, EU:C:2013:625, punctul 50, precum și Hotărârea din 17 martie 2016, Kødbranchens Fællesråd, C‑112/15, EU:C:2016:185, punctul 36).

57

Trebuie arătat de la bun început că cerința eficacității controalelor oficiale, care este menționată în mod repetat în Regulamentul nr. 882/2004, constituie o preocupare centrală a legiuitorului Uniunii. Astfel, autoritățile competente trebuie să asigure, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (a) din acest regulament, eficacitatea și oportunitatea controalelor oficiale privind animalele vii, hrana pentru animale și produsele alimentare în toate etapele de producție, prelucrare și distribuire a alimentelor, precum și cu ocazia utilizării hranei pentru animale. Articolul 8 alineatul (3) litera (a) din regulamentul menționat prevede de asemenea că autoritățile competente dispun de proceduri pentru a verifica eficacitatea controalelor oficiale pe care le desfășoară. În plus, considerentul (11) al Regulamentului nr. 882/2004 enunță că autoritățile competente pentru efectuarea de controale oficiale ar trebui să îndeplinească o serie de criterii operaționale care să asigure imparțialitatea și eficacitatea acestora. Aceste autorități ar trebui să dispună de un personal suficient ca număr, cu calificări și experiență corespunzătoare și să dețină instalații și echipamente adecvate pentru îndeplinirea în mod corespunzător a îndatoririlor ce le revin. Articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 854/2004 prevede de asemenea că operatorii din sectorul alimentar oferă toată asistența necesară pentru a garanta punerea în aplicare în mod eficient a controalelor oficiale de către autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004.

58

În această perspectivă, în conformitate cu articolul 26 din Regulamentul nr. 882/2004 coroborat cu considerentul (32) al acestui regulament, statele membre se asigură de disponibilitatea resurselor financiare adecvate, printre altele, pentru a furniza personalul necesar pentru organizarea controalelor oficiale.

59

În acest scop, articolul 27 alineatul (1) și alineatul (4) litera (a) din regulamentul menționat prevede că statele membre pot percepe redevențe sau taxe pentru a acoperi costurile pe care le presupun controalele oficiale, cu condiția ca onorariile percepute în scopul controalelor oficiale să nu depășească costurile suportate de autoritățile competente responsabile cu privire la elementele enumerate în anexa VI la acest regulament.

60

Deși este evident că eficacitatea controalelor oficiale depinde în primul rând de calitatea activităților de inspecție efectuate de medicii veterinari oficiali și de personalul auxiliar oficial, personalul administrativ și auxiliar contribuie de asemenea la aceasta.

61

Astfel, după cum a arătat domnul avocat general la punctul 49 din concluziile sale, personalul administrativ și auxiliar are vocația de a elibera medicii veterinari oficiali și personalul auxiliar oficial de sarcina organizării logistice a activităților de inspecție și de a contribui la monitorizarea acestor controale, monitorizarea fiind definită la articolul 2 punctul 8 din Regulamentul nr. 882/2004.

62

Monitorizarea participă astfel pe deplin la asigurarea eficacității controalelor oficiale, printre altele prin contribuția la identificarea abatoarelor cu riscuri și, prin urmare, la stabilirea frecvenței controalelor oficiale, care ar trebui, potrivit articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 882/2004 coroborat cu considerentul (13) al acestui regulament, să fie regulată și proporțională cu riscul.

63

Procedând astfel, personalul administrativ și auxiliar permite medicilor veterinari oficiali să se concentreze asupra misiunilor lor de inspecție înțelese în sens strict.

64

Or, astfel cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 51 din concluziile sale, prin precizarea că sistemul de finanțare trebuie instituit de statele membre pentru a asigura „organizarea”, iar nu doar „efectuarea” controalelor oficiale, legiuitorul Uniunii a intenționat ca această finanțare să aibă ca obiect să permită statelor membre să instituie un sistem global de controale oficiale care nu se limitează la simpla efectuare concretă a misiunii de control.

65

În aceste condiții, finanțarea menționată poate acoperi de asemenea salariile și cheltuielile cu personalul administrativ și auxiliar.

66

Cu toate acestea, pentru a nu depăși costurile suportate de autoritățile competente responsabile în legătură cu elementele enumerate în anexa VI la Regulamentul nr. 882/2004 și a nu încălca articolul 27 alineatul (4) litera (a) din acest regulament, precum și principiul proporționalității, numai timpul de lucru al personalului administrativ și auxiliar necesar pentru activități legate în mod indisociabil de efectuarea controalelor oficiale poate fi luat în considerare la calcularea onorariilor.

67

Rezultă că articolul 27 alineatul (1) și alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 coroborat cu punctele 1 și 2 din anexa VI la acest regulament trebuie interpretat în sensul că statele membre pot considera că fac parte din costurile pe care le presupun controalele oficiale și că nu depășesc costurile suportate de autoritățile competente salariile și cheltuielile cu personalul administrativ și auxiliar, proporțional cu timpul necesar în mod obiectiv acestui personal pentru activități legate în mod indisociabil de efectuarea controalelor oficiale.

68

În această privință, este necesar să se arate că noțiunea de „costuri aferente”, prevăzută la punctul 2 din anexa VI la Regulamentul nr. 882/2004, trebuie interpretată strict, în caz contrar privându‑se de orice efect util lista care figurează în această anexă. Astfel, din modul de redactare a articolului 27 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 rezultă că anexa menționată enumeră în mod exhaustiv elementele care pot fi luate în considerare la calcularea cuantumului onorariilor aferente controalelor oficiale efectuate în întreprinderile de sacrificare (Hotărârea din 17 martie 2016, Kødbranchens Fællesråd, C‑112/15, EU:C:2016:185, punctul 33).

69

Interpretarea reținută la punctul 67 din prezenta hotărâre este confirmată de contextul istoric în care se înscrie reglementarea Uniunii privind controalele oficiale. Astfel, după cum arată instanța de trimitere și după cum s‑a subliniat la punctul 30 din prezenta hotărâre, nici modul de redactare, nici lucrările pregătitoare ale Regulamentului 2017/625 nu permit identificarea vreunei voințe a legiuitorului Uniunii de a reforma regimul în vigoare în cadrul Regulamentului nr. 882/2004. De asemenea, nici modul de redactare, nici lucrările pregătitoare ale Regulamentului nr. 882/2004 nu indică vreo intenție a acestui legiuitor de a se îndepărta de la interpretarea costurilor recuperabile prevăzute în Directiva 85/73.

70

Ținând seama de ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la prima și la a doua întrebare formulate în cauzele C‑477/18 și C‑478/18 că articolul 27 alineatul (1) și alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 coroborat cu punctele 1 și 2 din anexa VI la acest regulament trebuie interpretat în sensul că statele membre pot considera că fac parte din costurile pe care le presupun controalele oficiale, în sensul acestor dispoziții, și că nu depășesc costurile suportate de autoritățile competente, în sensul articolului 2 punctul 4 din regulamentul menționat, salariile și cheltuielile cu personalul administrativ și auxiliar, proporțional cu timpul necesar în mod obiectiv acestui personal pentru activități legate în mod indisociabil de efectuarea controalelor oficiale.

71

Prin intermediul acestor întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 27 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 coroborat cu anexa VI la acest regulament trebuie interpretat în sensul că se opune facturării unor onorarii în sarcina unor abatoare pentru sferturi de oră de controale oficiale pe care aceste abatoare le‑au solicitat autorității competente, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004, dar care nu au fost efectuate în mod efectiv.

72

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că din decizia de trimitere rezultă că, în ipoteza în care un control oficial se încheie mai devreme decât s‑a prevăzut, reglementarea neerlandeză în discuție în litigiile principale prevede că medicii veterinari oficiali și personalul auxiliar oficial al NVWA sunt remunerați pentru sferturile de oră solicitate de abatorul controlat, dar neefectuate.

73

Odată făcute aceste precizări, din articolul 27 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 reiese că onorariile percepute în scopul controalelor oficiale nu depășesc costurile suportate de autoritățile competente responsabile în legătură cu elementele enumerate în anexa VI la acest regulament.

74

Această dispoziție, care concretizează principiul proporționalității, susține norma prevăzută la articolul 27 alineatul (1) din regulamentul menționat, potrivit căreia statele membre sunt abilitate să perceapă onorarii sau taxe numai pentru a acoperi costurile pe care le presupun controalele oficiale.

75

Desigur, astfel cum a susținut Comisia Europeană în observațiile sale scrise, onorariile care corespund unui timp de lucru care a fost solicitat de abatorul controlat, dar care nu a fost efectuat în final, par, la prima vedere, să depășească costurile suportate de autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004.

76

Cu toate acestea, astfel cum s‑a subliniat la punctul 57 din prezenta hotărâre, cerința eficacității controalelor oficiale a constituit o preocupare centrală a legiuitorului Uniunii în cadrul elaborării Regulamentului nr. 882/2004.

77

Prin urmare, acest regulament nu se opune perceperii de onorarii aferente timpului de control solicitat de un abator, dar neefectuat, atunci când lipsa perceperii acestor onorarii ar putea afecta eficacitatea sistemului de controale oficiale.

78

Or, într‑un sistem în care anumite activități de inspecție sunt efectuate la cererea abatoarelor însele, cerința eficacității controalelor oficiale poate să conducă la stabilirea în sarcina abatoarelor a onorariilor aferente timpului de control care nu a fost efectuat, atunci când autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004, s‑a aflat în imposibilitatea de a reafecta medicii veterinari oficiali și personalul auxiliar oficial la controlul oficial al unui alt abator.

79

Astfel, după cum reiese din cuprinsul punctului 62 din prezenta hotărâre, monitorizarea, așa cum este definită la articolul 2 punctul 8 din acest regulament, contribuie la asigurarea eficacității controalelor oficiale prin aceea că permite planificarea acestor controale în mod coerent și, prin urmare, asigurarea unei frecvențe a controalelor regulate și proporționale cu riscul, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 882/2004 coroborat cu considerentul (13) al acestui regulament.

80

În plus, această planificare a controalelor permite autorității competente, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004, să se asigure că dispune de personalul necesar pentru efectuarea controalelor oficiale, astfel cum impune articolul 26 din Regulamentul nr. 882/2004.

81

Trebuie să se rezerve însă, cu respectarea principiului proporționalității și fără a aduce atingere respectării cerinței de eficacitate a controalelor oficiale, posibilitatea abatoarelor de a informa această autoritate competentă, cu suficient timp înainte de efectuarea unui control oficial, cu privire la intenția lor de a reduce durata unui asemenea control față de durata prevăzută inițial.

82

În acest scop, autoritatea competentă menționată este obligată să prevadă și să aducă la cunoștința abatoarelor un termen rezonabil în care își pot exercita posibilitatea de a scurta durata unui control oficial și la expirarea căruia timpul de control prevăzut inițial va fi definitiv facturat, fie că este sau nu efectuat în totalitate.

83

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la a treia întrebare litera a) din cauza C‑477/18 și la a treia întrebare din cauza C‑478/18 că articolul 27 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 coroborat cu anexa VI la acest regulament trebuie interpretat în sensul că nu se opune facturării unor onorarii în sarcina unor abatoare pentru sferturi de oră de controale oficiale pe care aceste abatoare le‑au solicitat autorității competente, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004, dar care nu au fost realizate în mod efectiv, atunci când abatorul supus controlului menționat nu a informat cu suficient timp înainte această autoritate cu privire la intenția sa de a reduce durata controlului față de durata prevăzută inițial.

84

Prin intermediul celei de a treia întrebări litera b) formulate în cauza C‑477/18, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă răspunsul dat la a treia întrebare litera a) în aceeași cauză se aplică și în ipoteza în care, pe de o parte, controalele oficiale au fost efectuate de medici veterinari oficiali care nu sunt remunerați pentru sferturile de oră solicitate de abatoare, dar neefectuate, și, pe de altă parte, partea din onorariu care corespunde acestor sferturi de oră solicitate, dar neefectuate este destinată acoperirii cheltuielilor generale ale autorității competente, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004.

85

Astfel cum s‑a arătat la punctul 59 din prezenta hotărâre, din articolul 27 alineatul (1) și alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 rezultă că onorariile pot fi percepute numai pentru finanțarea costurilor pe care le‑au presupus în mod efectiv controalele oficiale și care au fost suportate de autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004.

86

Rezultă că, în măsura în care medicii veterinari oficiali interimari nu sunt remunerați pentru sferturile de oră solicitate, dar neefectuate, această autoritate competentă nu poate, fără a încălca articolul 27 alineatul (1) și alineatul (4) litera (a) din regulamentul menționat, să perceapă cu titlu de onorariu prevăzut în această dispoziție sume corespunzătoare remunerației pe care medicii veterinari menționați ar fi perceput‑o dacă sferturile de oră solicitate ar fi fost efectuate, întrucât asemenea sume nu corespund unor costuri pe care le presupun controalele oficiale și care sunt suportate efectiv de autoritatea competentă menționată.

87

Prin urmare, pentru fiecare sfert de oră solicitat, dar neefectuat, autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004, ar putea, cel mult, să factureze abatorului controlat o sumă corespunzătoare cuantumului onorariului din care s‑ar deduce costurile cu salariul medicilor veterinari oficiali interimari, dacă se stabilește că soldul astfel obținut corespunde în mod veritabil unor cheltuieli generale care fac parte din una sau din mai multe categorii de costuri menționate în anexa VI la Regulamentul nr. 882/2004.

88

Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la a treia întrebare litera b) formulată în cauza C‑477/18 că răspunsul dat la a treia întrebare litera a) în aceeași cauză este susceptibil să se aplice în ipoteza în care, pe de o parte, controalele oficiale au fost efectuate de medici veterinari oficiali interimari care nu sunt remunerați pentru sferturile de oră solicitate de abatoare, dar neefectuate, și, pe de altă parte, partea din onorariu care corespunde acestor sferturi de oră solicitate, dar neefectuate, este afectată acoperirii cheltuielilor generale ale autorității competente, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004, dacă se stabilește că partea din onorariu aferentă acestor sferturi de oră nu include costurile cu salariul medicilor veterinari oficiali interimari neremunerați și corespunde în mod veritabil unor cheltuieli generale care fac parte din una sau din mai multe categorii de costuri menționate în anexa VI la acest regulament.

89

Prin intermediul celei de a patra întrebări din cauza C‑477/18, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 27 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 882/2004 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un barem mediu să fie aplicat abatoarelor nu numai atunci când controalele oficiale sunt realizate de medici veterinari angajați de autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din regulamentul menționat, ci și atunci când ele sunt efectuate de medici veterinari interimari, a căror remunerație este mai redusă.

90

Din articolul 27 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul nr. 882/2004 reiese că onorariile percepute în scopul controalelor oficiale pot fi stabilite ca sume fixe pe baza costurilor suportate de autoritățile competente pe o perioadă dată.

91

Posibilitatea recunoscută astfel autorității competente, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004, de a opta pentru onorarii calculate ca sume fixe presupune ca valoarea onorariului impus unui abator să poată, după caz, să fie uneori mai mică, alteori mai mare decât costurile suportate în mod real de această autoritate în cadrul unui control oficial considerat în mod izolat.

92

Astfel cum a arătat guvernul danez în observațiile sale scrise, recurgerea la un barem mediu contribuie la garantarea egalității de tratament a abatoarelor și la lipsa oricărei discriminări între ele, prin evitarea variației costului unui control oficial printre altele în funcție de grad, de vechimea medicului veterinar oficial sau după cum acest medic veterinar este angajat de însăși autoritatea competentă menționată sau ca medic veterinar interimar.

93

Nu este mai puțin adevărat că, ținând seama de articolul 27 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004, onorariile percepute în scopul controalelor oficiale nu trebuie, în general, să depășească costurile suportate de autoritățile competente responsabile în legătură cu elementele enumerate în anexa VI la acest regulament. Prin urmare, dacă autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 882/2004, constată că a realizat un beneficiu pe o perioadă dată, ea trebuie să scadă cuantumul onorariilor pentru perioada următoare, în caz contrar fiind încălcat articolul 27 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 882/2004.

94

În aceste condiții, trebuie să se răspundă la a patra întrebare din cauza C‑477/18 că articolul 27 alineatul (4) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 882/2004 trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un barem mediu să fie aplicat abatoarelor nu numai atunci când controalele oficiale sunt realizate de medici veterinari angajați de autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din acest regulament, ci și atunci când ele sunt efectuate de medici veterinari interimari, a căror remunerație este mai redusă, sub rezerva ca onorariile percepute în scopul controalelor oficiale, considerate în ansamblu, să nu depășească, în general, costurile suportate de autoritățile competente responsabile în legătură cu elementele enumerate în anexa VI la acest regulament.

95

Prin intermediul celei de a cincea întrebări din cauza C‑477/18, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 27 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 trebuie interpretat în sensul că se opune luării în considerare la calcularea onorariilor în scopul controalelor oficiale a cheltuielilor de constituire a unei rezerve pentru o societate privată la care autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din acest regulament, recurge pentru recrutarea personalului auxiliar oficial, din moment ce această rezervă vizează plata salariilor și a cheltuielilor de formare profesională ale personalului care participă efectiv la controalele oficiale, precum și ale personalului care facilitează efectuarea controalelor oficiale, în ipoteza în care ar apărea o criză sanitară.

96

Instanța de trimitere arată că KDS a constituit o rezervă într‑un cuantum care corespunde unei jumătăți din cifra sa de afaceri medie realizată în cursul celor doi ani care precedă constituirea rezervei, majorat cu suma de 500000 de euro, destinată a fi afectată plății salariilor în cazul unei lipse neașteptate a lucrului, ca urmare a unei crize care rezultă printre altele dintr‑o epizootie. Dacă s‑ar declanșa o asemenea criză, animalele ar trebui eliminate, iar abatoarele nu ar sacrifica animale în vederea consumului uman. Astfel, dacă medicii veterinari ar fi în acest caz afectați la eliminarea animalelor, asistenții de inspecție nu ar mai avea, în ceea ce îi privește, de lucru și nu ar genera niciun venit. Cu toate acestea, odată surmontată criza, asistenții de inspecție ar fi din nou operaționali în abatoare, fără ca abatoarele să trebuiască să aștepte ca un număr suficient de asistenți de inspecție formați profesional să fie disponibil.

97

Constituirea unei asemenea rezerve este astfel preconizată pentru a proteja societatea vizată de o eventuală criză.

98

Or, din modul de redactare a articolului 27 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 rezultă că onorariile percepute în scopul controalelor oficiale pot numai să compenseze costurile suportate în mod efectiv de autoritățile competente responsabile în legătură cu elementele enumerate în anexa VI la acest regulament. În plus, alineatul (10) al articolului 27 din regulamentul menționat prevede că statele membre nu colectează niciun alt onorariu în afara celor menționate de acest articol pentru punerea în aplicare a acestui regulament.

99

Din ceea ce precedă rezultă că onorariile percepute în scopul controalelor oficiale nu pot fi destinate decât acoperirii cheltuielilor care decurg efectiv, pentru statele membre, din efectuarea controalelor în întreprinderile din sectorul alimentar (Hotărârea din 17 martie 2016, Kødbranchens Fællesråd, C‑112/15, EU:C:2016:185, punctul 39). În plus, astfel cum s‑a arătat la punctul 68 din prezenta hotărâre, anexa VI la Regulamentul nr. 882/2004 enumeră în mod exhaustiv elementele care pot fi luate în considerare la calcularea cuantumului onorariilor aferente controalelor oficiale efectuate în întreprinderile de sacrificare.

100

În aceste condiții, finanțarea unei rezerve precum cea în discuție în litigiul principal nu poate fi preconizată prin intermediul onorariilor percepute în temeiul articolului 27 din Regulamentul nr. 882/2004.

101

Așadar, este necesar să se răspundă la a cincea întrebare din cauza C‑477/18 că articolul 27 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul nr. 882/2004 trebuie interpretat în sensul că se opune luării în considerare la calcularea onorariilor în scopul controalelor oficiale a cheltuielilor de constituire a unei rezerve pentru o societate privată la care autoritatea competentă, în sensul articolului 2 punctul 4 din acest regulament, recurge pentru recrutarea personalului auxiliar oficial, din moment ce această rezervă vizează plata salariilor și a cheltuielilor de formare profesională pentru personalul care participă în mod efectiv la controalele oficiale, precum și pentru personalul care facilitează efectuarea controalelor oficiale, în ipoteza în care ar apărea o criză sanitară.

102

Având în vedere răspunsul formulat la cea de a cincea întrebare din cauza C‑477/18, nu este necesar să se răspundă la a șasea întrebare adresată în aceeași cauză.

103

Întrucât, în privința părților din litigiile principale, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară: