1

Prin recursul formulat, Agriconsulting Europe SA (denumită în continuare „Agriconsulting”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 28 ianuarie 2016, Agriconsulting Europe/Comisia (T‑570/13, denumită în continuare „hotărârea atacată”, EU:T:2016:40), prin care Tribunalul a respins acțiunea sa având ca obiect obligarea Uniunii Europene la plata de daune interese pentru prejudiciul pe care l‑ar fi suferit din cauza presupuselor nereguli săvârșite de Comisia Europeană în cadrul cererii de ofertă „Constituirea unui mecanism de rețea pentru punerea în aplicare a parteneriatului european pentru inovare «Productivitatea și dezvoltarea durabilă a agriculturii»” (AGRI‑2012‑PEI‑01).

2

Sub titlul „Oferte anormal de mici”, articolul 139 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO 2002, L 357, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 4, p. 3), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 478/2007 al Comisiei din 23 aprilie 2007 (JO 2007, L 111, p. 13) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 2342/2002”), prevede la alineatul (1):

„Dacă, pentru un anumit contract, ofertele par să fie anormal de mici, înainte de a respinge ofertele în cauză numai din acest motiv, autoritatea contractantă solicită în scris detalii privind elementele constitutive ale ofertei pe care le consideră relevante și verifică aceste elemente constitutive, după audierea părților, ținând cont de explicațiile primite. Aceste detalii privesc în special respectarea dispozițiilor referitoare la protecția muncii și la condițiile de muncă aflate în vigoare în locul unde se execută lucrarea, serviciul sau furnizarea de bunuri.

[…]”

3

Articolul 146 din Regulamentul nr. 2342/2002, intitulat „Comisia de evaluare a ofertelor și a solicitărilor de participare”, prevede la alineatul (4):

„În cazul unor oferte anormal de mici prevăzute la articolul [139], comisia de evaluare solicită orice informații relevante privind compoziția ofertei.”

4

Situația de fapt aflată la originea litigiului este prezentată la punctele 1-22 din hotărârea atacată după cum urmează:

5

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 25 octombrie 2013, Agriconsulting a introdus o acțiune având ca obiect, în primul rând, obligarea Comisiei să îi comunice oferta ofertantului câștigător VLM și, în al doilea rând, obligarea acesteia la plata de daune interese, în temeiul articolelor 268 și 340 TFUE, pentru prejudiciile pretins cauzate prin nereguli care ar fi fost săvârșite de Comisia Europeană în cadrul cererii de ofertă. Prin hotărârea atacată, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate.

6

Agriconsulting solicită Curții:

7

Comisia solicită Curții:

8

Agriconsulting invocă patru motive în susținerea recursului.

9

Prin intermediul primului motiv formulat, care cuprinde două aspecte, Agriconsulting critică Tribunalul pentru că, la punctul 46 din hotărârea atacată, a considerat că nu exista o legătură de cauzalitate între nelegalitățile pretins săvârșite în cadrul evaluării ofertei sale privind criteriile de atribuire nr. 1 și nr. 2 și prejudiciile pe care le invocase în acțiunea sa.

10

În cadrul primului aspect al acestui motiv, Agriconsulting susține că Tribunalul a deformat și a denaturat argumentele sale privind legătura de cauzalitate. Astfel, contrar celor afirmate de Tribunal la punctele 42 și 43 din hotărârea atacată, Agriconsulting ar fi înțeles să disocieze în acțiunea sa prejudiciile constând în pierderea șansei și în cheltuielile de participare la cererea de ofertă de problema respingerii ofertei sale. În această privință, din cuprinsul punctului 105 din cererea introductivă și al punctului 3 din memoriul în replică în primă instanță ar reieși cu claritate că pierderea șansei și cheltuielile de participare constituiau pentru recurentă prejudicii reparabile, indiferent de aspectul certitudinii obținerii contractului.

11

În cadrul celui de al doilea aspect al primului său motiv, Agriconsulting susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat, la punctele 43-45 din hotărârea atacată, că nelegalitățile invocate în ceea ce privește criteriile de atribuire nr. 1 și nr. 2 nu puteau conduce la despăgubire, întrucât respingerea ofertei recurentei rezulta din aprecierile comisiei de evaluare cu privire la criteriul de atribuire nr. 3 și la caracterul anormal de scăzut al acestei oferte. În acest sens, Tribunalul ar fi limitat acțiunea în despăgubire numai la ipotezele unor nelegalități cu o influență certă asupra atribuirii unui contract, deși, conform jurisprudenței acestei instanțe, orice neregulă în procedura de cerere de ofertă care poate afecta posibilitățile unui ofertant de a obține atribuirea contractului în discuție ar da dreptul la despăgubire.

12

Comisia apreciază că primul motiv este nefondat.

13

Trebuie amintit că Tribunalul a considerat mai întâi, la punctul 41 din hotărârea atacată, că Agriconsulting invoca, în temeiul neregulilor privind criteriile de atribuire nr. 1 și nr. 2, două prejudicii, și anume pierderea șansei și cheltuielile de participare la procedura de cerere de ofertă. În continuare, la punctul 42 din acea hotărâre, Tribunalul a rezumat argumentația acesteia după cum urmează: „[r]eclamanta susține că condiția privind legătura de cauzalitate este îndeplinită pentru motivul că oferta sa fusese clasată pe primul loc și că ar fi trebuit să obțină atribuirea contractului dacă încălcările arătate nu ar fi intervenit”. În sfârșit, la punctele 43-46 din hotărârea menționată, Tribunalul a răspuns la argumentația astfel rezumată statuând în esență că nelegalitățile menționate nu prezentau o legătură de cauzalitate directă cu prejudiciile invocate de recurentă.

14

În ceea ce privește primul aspect al primului motiv, referitor la o pretinsă deformare a argumentelor Agriconsulting de către Tribunal, trebuie arătat, în primul rând, că, la punctul 102 din cererea introductivă, Agriconsulting precizase – ca explicație privind legătura de cauzalitate dintre nelegalitățile pretins săvârșite în cadrul procedurii de cerere de ofertă, pe de o parte, și pierderea șansei pe care ar fi suferit‑o, pe de altă parte – că respectiva pierdere a șansei era „consecința directă a deciziei comisiei de evaluare de a scădea nota corespunzătoare criteriului de atribuire nr. 3 și de a considera oferta ca anormal de mică”.

15

În plus, recurenta susținuse, la punctele 76 și 79 din cererea sa introductivă, că pretinsa pierdere a șansei se materializa prin faptul că oferta sa fusese clasată pe primul loc și că ar fi fost lipsită în mod nelegal de atribuirea contractului.

16

Prin urmare, la punctul 42 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a deformat argumentele recurentei privind legătura de cauzalitate dintre nelegalitățile invocate și pretinsa pierdere a șansei. Dimpotrivă, le‑a transcris astfel cum reieșeau din cererea introductivă.

17

Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de punctul 105 din cererea introductivă, care nu poate fi invocat în mod util de Agriconsulting pentru a demonstra conținutul argumentației sale privind pretinsa pierdere a șansei. Astfel, este evident că explicațiile care figurează la punctul respectiv nu se referă la acest subiect, întrucât recurenta evocă acolo condițiile prevăzute de jurisprudența Tribunalului pentru obținerea rambursării cheltuielilor de participare la cererea de ofertă. De altfel, punctul menționat se află în secțiunea cererii introductive intitulată „Legătura de cauzalitate privind prejudiciul constând în cheltuielile de participare la cererea de ofertă în discuție”.

18

Recurenta nu se poate prevala nici de explicațiile din cuprinsul punctului 3 din memoriul în replică în primă instanță. Astfel, recurenta s‑a limitat la a repeta ceea ce prezentase, la punctul 105 din cererea sa introductivă, ca fiind jurisprudența Tribunalului cu privire la rambursarea cheltuielilor de participare, însoțită de precizarea că pretinsele nelegalități privind criteriile de atribuire nr. 1 și nr. 2 veneau „în sprijinul” nu numai al acestui prejudiciu, ci și al pierderii șansei, fără alte explicații în acest sens. Punctul 3 menționat aduce, așadar, cel mult o precizare în ceea ce privește prejudiciile invocate în raport cu aceste nelegalități.

19

În al doilea rând, în ceea ce privește argumentele Agriconsulting referitoare la legătura de cauzalitate dintre, pe de o parte, nelegalitățile invocate și, pe de altă parte, prejudiciul constând în cheltuielile de participare la cererea de ofertă, este necesar să se atragă atenția că Tribunalul s‑a pronunțat asupra rambursării acestor cheltuieli în principal la punctele 112-117 din hotărârea atacată. Or, recurenta nu susține în recursul său că pretinsa denaturare sau deformare a argumentelor sale de către Tribunal la punctul 42 din hotărârea atacată ar fi viciat analiza care se găsește în cuprinsul punctelor menționate. Ea invocă, așadar, o denaturare fără să explice consecințele pe care le deduce din aceasta. În aceste condiții, primul aspect al primului motiv este inoperant.

20

În consecință, acest prim aspect este în parte vădit nefondat și în parte inoperant.

21

În ceea ce privește al doilea aspect al primului motiv, astfel cum este rezumat la punctul 11 din prezenta hotărâre, este suficient să se arate că, la punctele 43-45 din hotărârea atacată, Tribunalul nu a considerat în mod abstract și general că nelegalități cum sunt cele invocate în speță de Agriconsulting în raport cu criteriile de atribuire nr. 1 și nr. 2 care afectează o procedură de cerere de ofertă nu pot niciodată să dea naștere unui drept de despăgubire în favoarea unui ofertant. În speță, Tribunalul s‑a mulțumit să aprecieze in concreto dacă un asemenea drept la despăgubire exista, în raport cu argumentele prezentate de recurentă cu privire la legătura de cauzalitate și prin intermediul unei aprecieri a faptelor în speță.

22

În esență, acest aspect repune în discuție aprecierea factuală efectuată de Tribunal cu privire la legătura de cauzalitate, ceea ce nu este de competența Curții în cadrul recursului decât în cazul unei denaturări. Or, întrucât recurenta nu poate să susțină în mod întemeiat vreo denaturare a argumentelor sale, pentru motivele prezentate la punctele 14-19 din prezenta hotărâre, aspectul menționat este inadmisibil.

23

Ținând seama de considerațiile care precedă, primul motiv trebuie să fie respins în întregime.

24

În cadrul primului aspect al celui de al doilea motiv invocat, Agriconsulting susține că, la punctele 56-62 din hotărârea atacată, Tribunalul a denaturat evaluarea comisiei de evaluare și și‑a încălcat obligația de motivare.

25

Astfel, după cum ar reieși din raportul de evaluare final, comisia de evaluare a apreciat fiabilitatea ofertei recurentei numai în raport cu prețul propus pentru obligațiile suplimentare. Or, Tribunalul ar fi recunoscut această stare de fapt, la punctele 56 și 57 din hotărârea atacată, concluzionând însă ulterior că comisia de evaluare ținuse seama de această ofertă în întregime. În acest sens, raționamentul Tribunalului ar fi insuficient, incoerent și nesusținut, din moment ce nu s‑ar sprijini pe niciun element de probă anume, cu încălcarea regulii onus probandi incumbit ei qui dicit.

26

În cadrul celui de al doilea aspect al celui de al doilea motiv, Agriconsulting afirmă, pentru motive similare celor expuse la punctul precedent, că Tribunalul a înlocuit motivarea comisiei de evaluare cu propria motivare și a denaturat actele de procedură.

27

Comisia susține, cu titlu principal, că al doilea motiv este inadmisibil și, cu titlu subsidiar, că este nefondat.

28

Prin intermediul celor două aspecte ale celui de al doilea motiv formulat, care trebuie să fie analizate împreună, Agriconsulting impută Tribunalului că a denaturat „aprecierea comisiei de evaluare” și „actele de procedură”, a înlocuit motivarea comisiei de evaluare cu propria motivare și a reținut o motivare insuficientă, contradictorie, precum și nesusținută cu argumente. Această argumentație trebuie înțeleasă în sensul că recurenta susține în esență, pe de o parte, că Tribunalul a denaturat scrisoarea Comisiei din 25 martie 2013, precum și raportul de evaluare final și, pe de altă parte, că acesta și‑a încălcat obligația de motivare.

29

În acest sens, trebuie amintit că, la punctul 55 din hotărârea atacată, Tribunalul a făcut referire la jurisprudența Curții potrivit căreia caracterul anormal de scăzut al unei oferte trebuie apreciat în raport cu compoziția ofertei și în raport cu prestația în cauză (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 decembrie 2014, Data Medical Service, C‑568/13, EU:C:2014:2466, punctul 50). În continuare, la punctul 56 din hotărârea atacată, Tribunalul a rezumat conținutul scrisorii Comisiei din 25 martie 2013, prin care această instituție informase recurenta că oferta sa fusese respinsă, precum și conținutul raportului de evaluare final. La punctul 57 din acea hotărâre, Tribunalul a constatat că anomaliile care au determinat comisia de evaluare să constate caracterul anormal de scăzut al ofertei recurentei se refereau în special la anumite obligații suplimentare. Cu toate acestea, la punctele 58-61 din hotărârea menționată, Tribunalul a considerat printre altele că, ținând seama de importanța economică și financiară a obligațiilor suplimentare în valoarea contractului în cauză, anomaliile evidențiate puteau vicia coerența ofertei Agriconsulting în întregime. De aici, Tribunalul a concluzionat, la punctul 62 din aceeași hotărâre, că comisia de evaluare își realizase aprecierea caracterului anormal de scăzut al ofertei Agriconsulting în raport cu compoziția ofertei și cu prestația în cauză, ținând seama de elementele relevante pentru prestația menționată.

30

În aceste împrejurări, în ceea ce privește, în primul rând, o eventuală denaturare a elementelor de probă de către Tribunal, trebuie amintit că o astfel de denaturare a faptelor trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor (Hotărârea din 20 noiembrie 2014, Intra‑Presse/Golden Balls, C‑581/13 P și C‑582/13 P, nepublicată, EU:C:2014:2387, punctul 39 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 26 octombrie 2016, Westermann Lernspielverlage/EUIPO, C‑482/15 P, EU:C:2016:805, punctul 36 și jurisprudența citată).

31

Cu toate acestea, în speță, sub acoperirea unei denaturări a elementelor de probă, Agriconsulting urmărește în realitate să obțină o nouă apreciere a faptelor, ceea ce nu este de competența Curții în etapa recursului (a se vedea prin analogie Hotărârea din 2 septembrie 2010, Calvin Klein Trademark Trust/OAPI, C‑254/09 P, EU:C:2010:488, punctul 49, precum și Hotărârea din 19 martie 2015, MEGA Brands International/OAPI, C‑182/14 P, EU:C:2015:187, punctul 47 și jurisprudența citată).

32

Astfel, Agriconsulting nu afirmă că interpretarea dată de Tribunal scrisorii Comisiei din 25 martie 2013 și raportului de evaluare final este viciată de vreo inexactitate materială. Dimpotrivă, recurenta recunoaște că Tribunalul a rezumat în mod corect conținutul acestora la punctul 56 din hotărârea atacată. Ea contestă mai curând aprecierea Tribunalului, la punctele 57-61 din acea hotărâre, cu privire la conținutul documentelor respective în raport cu contextul în care se înscriu acestea, inclusiv cu importanța economică și financiară a obligațiilor suplimentare în contractul în cauză și concluzia pe care a exprimat‑o de aici Tribunalul, că anomaliile evidențiate puteau vicia fiabilitatea ofertei Agriconsulting în întregime.

33

În consecință, al doilea motiv este, sub acest aspect, inadmisibil.

34

În ceea ce privește, în al doilea rând, afirmațiile Agriconsulting potrivit cărora Tribunalul și‑ar fi încălcat obligația de motivare, trebuie arătat că problema dacă motivarea unei hotărâri a Tribunalului este contradictorie sau insuficientă reprezintă, desigur, o problemă de drept care poate fi invocată în cadrul unui recurs (Hotărârea din 16 iulie 2009, Der Grüne Punkt – Duales System Deutschland/Comisia, C‑385/07 P, EU:C:2009:456, punctul 71 și jurisprudența citată).

35

Cu toate acestea, atunci când afirmă că motivarea hotărârii atacate este contradictorie, Agriconsulting urmărește încă o dată să obțină o nouă apreciere a faptelor în speță. Astfel, constatarea de la punctul 57 din hotărârea atacată, potrivit căreia „anomaliile puse în evidență […] se referă în special la anumite obligații suplimentare”, nu este, în sine, incompatibilă cu concluzia care se găsește la punctul 62 din acea hotărâre, potrivit căreia „comisia de evaluare și‑a realizat aprecierea în raport cu compoziția ofertei și cu prestația în cauză”. În realitate, recurenta contestă aprecierile de ordin factual de la punctele 58-61 din hotărârea menționată, care au condus Tribunalul de la această constatare la această concluzie.

36

În ceea ce privește nemotivarea invocată de recurentă, din considerațiile care figurează la punctele 57-61 din hotărârea atacată, evocate la punctul 29 din prezenta hotărâre, reiese că Tribunalul a motivat corespunzător cerințelor legale concluzia – cuprinsă la punctul 62 din hotărârea atacată – potrivit căreia comisia de evaluare acționase în conformitate cu jurisprudența rezultată din Hotărârea din 18 decembrie 2014, Data Medical Service (C‑568/13, EU:C:2014:2466).

37

În consecință, al doilea motiv al recurentei trebuie să fie respins în întregime în parte ca inadmisibil și în parte ca nefondat.

38

Prin intermediul celui de al treilea motiv formulat, Agriconsulting susține, în cadrul unui prim aspect, că Tribunalul a deformat și a denaturat cererea sa introductivă la punctele 64-69 din hotărârea atacată. Astfel, deși aceasta ar fi invocat caracterul arbitrar, irațional, subiectiv și nedefinit al prețurilor și al costurilor de referință utilizate de comisia de evaluare pentru a aprecia caracterul anormal de scăzut al ofertei sale (denumite în continuare „parametrii economici de referință”), Tribunalul nu s‑ar fi pronunțat asupra temeiniciei lor, ci s‑ar fi mulțumit să statueze, la punctul 66 din hotărârea atacată, că recurenta nu demonstrase caracterul serios al ofertei sale.

39

În acest context, recurenta critică de asemenea Tribunalul pentru că a ignorat probele pe care ea le‑a prezentat pentru a demonstra că parametrii economici menționați nu erau fiabili. Mai precis, Tribunalul nu ar fi ținut seama de o simulare din care ar reieși că, prin aplicarea acelorași parametri economici în cazul obligațiilor principale, bugetul prevăzut în caietul de sarcini pentru aceste obligații ar fi insuficient.

40

Pe de altă parte, opinia Agriconsulting este că Tribunalul nu îi putea opune, așa cum a procedat la punctul 66 din hotărârea atacată, faptul că nu a comunicat în oferta sa inițială informațiile de natură să demonstreze reducerile de care beneficiase, întrucât nicio normă a procedurii de cerere de ofertă nu îi impunea aceasta. Tribunalul nu îi putea imputa nici faptul că nu a furnizat aceste informații în scrisoarea sa din 29 noiembrie 2012, ca răspuns la solicitarea de informații a Comisiei. Astfel, informațiile menționate nu făceau parte din informațiile solicitate de această instituție în scrisoarea sa din 22 noiembrie 2012. În sfârșit, Tribunalul nu putea reproșa recurentei că nu a comunicat ulterior acordurile de colaborare cu experții, întrucât Comisia nu îi permisese să o facă.

41

Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al treilea motiv, recurenta afirmă că, la punctele 73-76 din hotărârea atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a considerat că Comisia nu a încălcat principiul contradictorialității atunci când i‑a refuzat recurentei dreptul de a furniza aceste informații suplimentare.

42

În această privință, ar reieși dintr‑o jurisprudență constantă că autoritatea contractantă este obligată să solicite ofertantului precizări de natură să justifice caracterul serios al ofertei sale în cadrul unei proceduri în contradictoriu. Or, în speță, întrucât solicitarea comisiei de evaluare a fost formulată astfel încât nu se referea la validitatea prețurilor propuse în oferta Agriconsulting, ci la metoda de calcul al acestor prețuri, recurenta ar fi fost pusă în situația de a furniza numai informații privind elementele numerice ale acestui calcul. Prin urmare, ea ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a furniza informații suplimentare pentru a înlătura orice îndoială în privința temeiniciei cifrelor în discuție. În acest sens, jurisprudența nu ar limita la o singură comunicare dreptul unui ofertant de a prezenta observații. Dimpotrivă, principiul contradictorialității ar presupune, în acest context, că acesta ar putea prezenta precizări suplimentare ulterior depunerii primelor observații, în măsura în care este rezonabil.

43

În sfârșit, în cadrul unui al treilea aspect, Agriconsulting consideră că Tribunalul a săvârșit mai multe erori de drept atunci când a stabilit, la punctele 81-85 din hotărârea atacată, lipsa unei încălcări a principiului egalității de tratament. Mai întâi, Tribunalul ar fi considerat în mod eronat că prețul ofertei Agriconsulting, singur, era suficient pentru a demonstra că această ofertă era anormal de mică. În continuare, el ar fi omis să ia în considerare faptul că, în raport cu parametrii economici de referință, oferta VLM părea de asemenea anormal de mică. În special, Tribunalul ar fi trebuit să considere că Agriconsulting și VLM erau, în realitate, în aceeași situație în ceea ce privește ofertele lor. Astfel, pe de o parte, aceste oferte se refereau la același contract și, pe de altă parte, fiabilitatea lor era contestată – în ceea ce o privește pe prima, de autoritatea contractantă, iar în ceea ce o privește pe cea de a doua, de Agriconsulting.

44

În plus, Tribunalul nu ar fi examinat și nu ar fi evaluat în mod adecvat elementele de probă propuse de recurentă în susținerea motivelor sale. Mai concret, atunci când a considerat, la punctul 84 din hotărârea atacată, că simularea prezentată de aceasta din urmă – menționată la punctul 39 din prezenta hotărâre – era lipsită de pertinență, Tribunalul ar fi ignorat un element care urmărea tocmai să demonstreze că oferta VLM era de asemenea anormal de mică și, prin urmare, în acest sens, era într‑o situație comparabilă cu cea a recurentei.

45

Comisia consideră că al treilea motiv este nefondat.

46

În vederea examinării celui de al treilea motiv, trebuie inversată ordinea diverselor sale aspecte.

47

În ceea ce privește, mai întâi, al treilea aspect al motivului menționat, referitor la o pretinsă încălcare a principiului egalității de tratament, trebuie amintit că acest principiu impune ca ofertanții să dispună de aceleași șanse în formularea ofertelor lor și implică, așadar, ca aceste oferte să fie supuse acelorași condiții pentru toți ofertanții (Hotărârea din 10 noiembrie 2016, Spinosa Costruzioni Generali și Melfi, C‑162/16, nepublicată, EU:C:2016:870, punctul 23, precum și jurisprudența citată).

48

În speță, la punctele 82 și 83 din hotărârea atacată, Tribunalul a arătat că oferta VLM, calculată pe baza formulei prevăzute în caietul de sarcini, era puțin mai mică decât plafonul bugetului prevăzut de caietul de sarcini menționat pentru executarea contractului și mai mare cu aproape un milion de euro decât cea a Agriconsulting. El a dedus de aici că VLM nu se afla în aceeași situație ca Agriconsulting și că, prin urmare, Comisia a putut, fără a încălca principiul egalității de tratament, să decidă verificarea caracterului anormal de scăzut al ofertei recurentei fără a aplica același tratament ofertei VLM.

49

Este necesar să se arate că tratamentul diferențiat al ofertelor prezentate de Agriconsulting și de VLM este legat intrinsec de problema identificării ofertelor anormal de mici și a procedurii care le este rezervată. Aprecierea temeiniciei motivelor care figurează la punctele 82 și 83 din hotărârea atacată presupune, așadar, să se revină asupra obligațiilor care îi incumbă în materie autorității contractante.

50

În acest sens, articolul 139 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2342/2002 prevede că, dacă, pentru un anumit contract, ofertele par să aibă prețuri anormal de mici, înainte de a respinge ofertele în cauză numai din acest motiv, autoritatea contractantă solicită în scris detalii privind elementele constitutive ale ofertei pe care le consideră relevante și verifică aceste elemente constitutive, după audierea corespunzătoare a părților, ținând cont de explicațiile primite.

51

Astfel, această dispoziție stabilește obligația autorității contractante, în primul rând, de a identifica ofertele suspecte, în al doilea rând, de a permite ofertanților în cauză să demonstreze caracterul serios al acestora, solicitându‑le precizările pe care le consideră oportune, în al treilea rând, de a aprecia relevanța explicațiilor furnizate de persoanele interesate și, în al patrulea rând, de a lua o decizie cu privire la admiterea sau la respingerea ofertelor menționate (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 noiembrie 2001, Lombardini și Mantovani, C‑285/99 și C‑286/99, EU:C:2001:640, punctul 55).

52

Or, obligațiile care decurg din dispoziția menționată – inclusiv, în speță, aceea de a verifica în detaliu caracterul serios al prețurilor propuse prin intermediul parametrilor economici de referință – îi revin autorității contractante numai dacă fiabilitatea unei oferte este, a priori, îndoielnică.

53

În speță, în măsura în care a identificat oferta recurentei ca fiind, la prima vedere, anormal de mică și a considerat că oferta VLM nu era, a priori, anormală, comisia de evaluare putea să demareze fără să încalce principiul egalității de tratament între ofertanți procedura în contradictoriu prevăzută la articolul 139 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2342/2002 față de recurentă și să verifice în detaliu prețurile acesteia prin intermediul parametrilor economici de referință fără să aplice același tratament întreprinderii VLM. Prin urmare, Tribunalul a statuat în mod întemeiat, la punctele 82 și 83 din hotărârea atacată, că aceste două întreprinderi nu se aflau în aceeași situație în ceea ce privește ofertele lor.

54

Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul Agriconsulting potrivit căruia prețul unei oferte nu permite, singur, să se considere că această ofertă este anormal de mică.

55

În această privință, în lipsa unei definiții a noțiunii „ofertă anormal de mică” sau în lipsa de la articolul 139 alineatul (1) sau de la articolul 146 alineatul (4) din Regulamentul nr. 2342/2002 a unor norme care să permită identificarea unei asemenea oferte, revine autorității contractante atribuția de a stabili metoda utilizată pentru identificarea ofertelor anormal de mici (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 decembrie 2014, Data Medical Service, C‑568/13, EU:C:2014:2466, punctul 49 și jurisprudența citată), cu condiția ca această metodă să fie obiectivă și nediscriminatorie (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 noiembrie 2001, Lombardini și Mantovani, C‑285/99 și C‑286/99, EU:C:2001:640, punctele 68 și 69).

56

În speță, după cum a arătat Tribunalul la punctele 81 și 82 din hotărârea atacată, comisia de evaluare a identificat caracterul anormal de scăzut al ofertei Agriconsulting prin compararea cuantumului acesteia cu bugetul total maxim prevăzut în caietul de sarcini, în cuantum de 2500000 de euro. Or, în timp ce oferta VLM era puțin mai mică decât acest buget, cea a Agriconsulting era inferioară acestuia cu aproape un milion de euro.

57

Contrar celor susținute de recurentă, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 55 din prezenta hotărâre, nimic nu împiedică autoritatea contractantă să compare ofertele cu bugetul estimat din caietul de sarcini și să o identifice pe una dintre acestea ca fiind la prima vedere anormal de mică, din moment ce cuantumul acestei oferte este considerabil inferior celui al bugetului estimat menționat. În special, recurenta nu a demonstrat în ce fel o asemenea practică nu ar fi obiectivă sau ar fi discriminatorie.

58

În sfârșit, în ceea ce privește argumentele Agriconsulting potrivit cărora Tribunalul ar fi trebuit să statueze că VLM se afla, în realitate, în aceeași situație ca ea, este necesar să se evidențieze faptul că, pe de o parte, simpla împrejurare că recurenta contestă fiabilitatea ofertei VLM nu permite să se concluzioneze că situațiile sunt comparabile. Ținând seama de considerațiile expuse la punctele 52 și 53 din prezenta hotărâre, ar mai fi fost necesar ca Agriconsulting să dovedească motivele pentru care autoritatea contractantă ar fi trebuit să se îndoiască la prima vedere de fiabilitatea ofertei VLM.

59

Pe de altă parte, trebuie arătat că Tribunalul a considerat în mod întemeiat, la punctul 84 din hotărârea atacată, că simularea prezentată de recurentă era lipsită de pertinență în acest sens. Astfel, această simulare, care constă în verificarea în detaliu a prețurilor propuse în oferta VLM prin intermediul parametrilor economici de referință, nu este de natură să demonstreze motivele pentru care, anterior, autoritatea contractantă ar fi trebuit să pună la îndoială caracterul serios al acestei oferte, în pofida faptului că cuantumul său era foarte apropiat de bugetul estimat din caietul de sarcini.

60

Prin urmare, al treilea aspect al celui de al treilea motiv este nefondat.

61

În ceea ce privește, în continuare, al doilea aspect al acestui motiv, referitor la o pretinsă încălcare a principiului contradictorialității, trebuie amintit că, după ce a enumerat, la punctul 71 din hotărârea atacată, obligațiile care decurg din articolul 139 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2342/2002, ai căror termeni au fost amintiți la punctul 50 din prezenta hotărâre, Tribunalul a considerat, la punctele 72-76 din hotărârea atacată, că procedura în contradictoriu prevăzută de această dispoziție fusese respectată în speță și că recurenta avusese posibilitatea să justifice costurile și tarifele sale care fuseseră considerate excesiv de mici.

62

Agriconsulting susține însă în esență că autoritatea contractantă nu îndeplinește obligațiile care decurg din articolul 139 alineatul (1) menționat decât dacă, dincolo de respectarea formală a etapelor procedurii în contradictoriu prevăzute de această dispoziție, ofertantul în discuție a fost efectiv în măsură să își justifice costurile și tarifele. În speță, acest lucru ar presupune ca recurentei să i se permită să furnizeze informații suplimentare față de cele din scrisoarea sa de răspuns din 29 noiembrie 2012, întrucât modul de redactare a scrisorii Comisiei din 22 noiembrie 2012 nu i‑ar fi permis să aprecieze în mod corect informațiile solicitate de această instituție.

63

În acest sens, este suficient să se arate că argumentul respectiv se întemeiază pe o premisă factuală înlăturată de Tribunal. Astfel, la punctul 77 din hotărârea atacată, acesta a apreciat conținutul scrisorii Comisiei din 22 noiembrie 2012 în sensul că instituția respectivă îi adresase recurentei întrebări nu numai cu privire la metoda de calcul al prețurilor cuprinse în oferta sa, ci și cu privire la ansamblul elementelor care contribuiau la formarea acestor prețuri.

64

Or, întrucât, în lipsa unei denaturări, Curtea nu poate, în cadrul unui recurs, să reexamineze faptele astfel cum au fost acestea apreciate de Tribunal, al doilea aspect al celui de al treilea motiv este inadmisibil.

65

În ceea ce privește, în sfârșit, primul aspect al acestui motiv, referitor la o pretinsă denaturare și deformare de către Tribunal a cererii introductive a Agriconsulting, se pare că recurenta susținuse, la punctul 68 din cererea sa introductivă, că unitatea de cost de referință utilizată pentru calculul costului experților era subiectivă și nu lua în considerare faptul că ea putuse negocia cu experții tarife mai mici și nici capacitățile sale organizatorice și comerciale.

66

În această privință, Tribunalul a arătat, la punctele 66 și 67 din hotărârea atacată, că afirmațiile recurentei potrivit cărora aceasta putuse negocia cu experții tarife mai mici decât cele avute în vedere în parametrii economici de referință nu erau susținute.

67

Pe de altă parte, la punctul 68 din acea hotărâre, Tribunalul a considerat că Agriconsulting nu își susținuse, cu informații cifrice, argumentul potrivit căruia unitatea de cost utilizată pentru calculul costului experților era un parametru subiectiv. În plus, el a arătat că faptul că Agriconsulting invocă unele negocieri de tarife cu experții din aceeași categorie ca experții din cadrul obligațiilor principale tinde să confirme faptul că aceste costuri erau mai mici decât cele standard, fără să fie furnizate totuși justificări precise.

68

Astfel, trebuie să se constate că Tribunalul nu a ignorat argumentul recurentei și a răspuns la acesta corespunzător cerințelor legale. În această privință, el se putea limita să constate că Agriconsulting nu justificase temeinicia susținerilor sale cu privire la caracterul inadecvat al parametrilor economici de referință și la tarifele mai mici pe care ar fi reușit să le negocieze. Recurenta nu susține de altfel că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept atunci când i‑a atribuit sarcina unei asemenea probe. Prin urmare, aceasta nu poate susține în mod întemeiat că Tribunalul ar fi deformat sau ar fi denaturat cererea sa introductivă.

69

În ceea ce privește afirmația Agriconsulting potrivit căreia Tribunalul a ignorat simularea pe care o prezentase aceasta pentru a demonstra caracterul arbitrar și nefiabil al parametrilor economici de referință, este suficient să se amintească faptul că recursul se limitează la chestiuni de drept. Prin urmare, Tribunalul este singurul competent să constate și să aprecieze faptele pertinente, precum și să aprecieze valoarea care trebuie atribuită elementelor de probă care i‑au fost prezentate, cu excepția cazului denaturării faptelor sau a elementelor de probă menționate (Ordonanța din 11 noiembrie 2003, Martinez/Parlamentul, C‑488/01 P, EU:C:2003:608, punctul 53 și jurisprudența citată).

70

Or, recurenta nu a prezentat elemente de natură să demonstreze o asemenea denaturare. De altfel, trebuie să se constate că Tribunalul nu a făcut abstracție de simularea în litigiu, întrucât ea a fost menționată în hotărârea atacată în mai multe rânduri, printre care și la punctul 84 din aceasta. Împrejurarea că Tribunalul nu a amintit‑o la punctele 63-69 din această hotărâre înseamnă, nici mai mult nici mai puțin, că nu a considerat‑o probantă în acest context, o asemenea apreciere ținând, în absența unei denaturări, exclusiv de competența sa.

71

În sfârșit, în ceea ce privește argumentul Agriconsulting expus la punctul 40 din prezenta hotărâre, trebuie arătat că, în măsura în care la punctele 72-76 din hotărârea atacată Tribunalul a constatat că recurenta avusese posibilitatea să își justifice costurile și tarifele, acesta îi putea reproșa în mod întemeiat că nu și‑a susținut afirmațiile. În plus, presupunând că recurenta intenționează prin argumentul respectiv să repună în discuție această constatare a Tribunalului, argumentul menționat este inadmisibil pentru motivele prezentate la punctul 64 din prezenta hotărâre.

72

Prin urmare, primul aspect al celui de al treilea motiv este în parte inadmisibil și în parte nefondat.

73

În consecință, al treilea motiv al recurentei trebuie să fie respins în întregime.

74

În conformitate cu articolul 139 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2342/2002, caracterul anormal de scăzut al ofertei Agriconsulting este un motiv suficient pentru a justifica în drept respingerea acesteia. Or, din ansamblul considerațiilor care precedă reiese că recurenta nu a fost în măsură să demonstreze că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat că nu exista în speță o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii în ceea ce privește aprecierea de către Comisie a caracterului anormal de scăzut al ofertei sale.

75

În consecință, nu este necesar să se aprecieze dacă celălalt motiv de respingere a ofertei Agriconsulting, și anume nota care i‑a fost atribuită în ceea ce privește criteriul de atribuire nr. 3, este sau nu este fondat.

76

În plus, la punctul 105 din hotărârea atacată, Tribunalul a considerat, pentru motive similare celor evocate la punctul precedent din prezenta hotărâre, că nu poate fi stabilită existența unei legături de cauzalitate între o eventuală neregulă săvârșită prin aprecierea ofertei sub aspectul criteriului de atribuire nr. 3 și câștigul nerealizat corespunzător pierderii contractului, invocat de recurentă. Or, deși aceasta menționează într‑adevăr, la punctul 65 din recurs, argumentele Tribunalului privind legătura de cauzalitate, ea nu pare să urmărească să le conteste și, în orice caz, nu invocă niciun motiv în acest sens.

77

Având în vedere caracterul cumulativ al condițiilor de care depinde angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, astfel cum a fost aceasta avută în vedere la articolul 340 al doilea paragraf TFUE, considerațiile prezentate la punctele 74-76 din prezenta hotărâre sunt suficiente pentru a respinge recursul Agriconsulting, fără a fi necesară pronunțarea asupra celui de al patrulea motiv, referitor la examinarea de către Tribunal a câștigului nerealizat din cauza respingerii ofertei sale (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 aprilie 2007, Holcim (Deutschland)/Comisia, C‑282/05 P, EU:C:2007:226, punctul 57, și Hotărârea din 14 octombrie 2014, Giordano/Comisia, C‑611/12 P, EU:C:2014:2282, punctul 54).

78

Potrivit articolului 184 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când recursul nu este fondat, Curtea se pronunță asupra cheltuielilor de judecată.

79

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din acest regulament, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din regulamentul menționat, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat obligarea Agriconsulting la plata cheltuielilor de judecată, iar Agriconsulting a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară și hotărăște: