—

pentru Raffinerie Tirlemontoise SA, de D. Gérard, avocat, și de H.‑J. Prieß, Rechtsanwalt;

—

pentru guvernul belgian, de M. Jacobs și de J.‑C. Halleux, în calitate de agenți, asistați de M. Keup și de B. De Moor, avocats;

—

pentru guvernul neerlandez, de B. Koopman, în calitate de agent;

—

pentru Comisia Europeană, de A. Lewis și de P. Ondrůšek, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 33 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 2038/1999 al Consiliului din 13 septembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (JO 1999, L 252, p. 1), precum și validitatea, pe de o parte, a Regulamentului (CE) nr. 2267/2000 al Comisiei din 12 octombrie 2000 de stabilire, pentru anul de comercializare 1999/2000, a valorilor cotizațiilor la producție și a coeficientului cotizației suplimentare în sectorul zahărului (JO 2000, L 259, p. 29) și, pe de altă parte, a Regulamentului (CE) nr. 1993/2001 al Comisiei din 11 octombrie 2001 de stabilire, pentru anul de comercializare 2000/2001, a valorilor cotizațiilor la producție în sectorul zahărului (JO 2001, L 271, p. 15).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Raffinerie Tirlemontoise SA (denumită în continuare „Raffinerie”), pe de o parte, și État belge [Statul belgian], pe de altă parte, cu privire la o cerere de rambursare a unor cotizații excedentare la producția de zahăr pentru anii de comercializare 1999/2000-2004/2005.

3

Considerentele (14)-(17) ale Regulamentului nr. 2038/1999 aveau următorul cuprins:

4

Articolul 33 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2038/1999 prevedea:

„(1)   Înainte de sfârșitul fiecărui an de comercializare se constată:

(2)   Înaintea sfârșitului anului de comercializare 2000/2001 și fără a aduce atingere articolului 26 alineatul (5), pentru anii de comercializare 1995/1996-2000/2001 se constată cumulativ:

Pierderea globală previzibilă sau încasarea globală previzibilă menționate la alineatul (1) litera (e) se ajustează în funcție de diferența dintre constatările menționate la literele (c) și (d).” [traducere neoficială]

5

Valorile cotizațiilor la producție, precum și coeficientul de calcul al cotizației suplimentare în sectorul zahărului au fost stabilite, pentru anul de comercializare 1999/2000, prin Regulamentul nr. 2267/2000. Valorile cotizațiilor la producție în sectorul zahărului au fost stabilite, pentru anul de comercializare 2000/2001, prin Regulamentul nr. 1993/2001.

6

Considerentele (9)-(13) ale Regulamentului (CE) nr. 1260/2001 al Consiliului din 19 iunie 2001 privind organizarea comună a piețelor în sectorul zahărului (JO 2001, L 178, p. 1) aveau următorul cuprins:

7

Articolul 15 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1260/2001 prevedea:

„(1)   Înainte de sfârșitul fiecărui an de comercializare se constată:

(2)   Înaintea sfârșitului anului de comercializare 2005/2006 și fără a aduce atingere articolului 10 alineatele (3)-(6), pentru anii de comercializare 2001/2002-2005/2006 se constată cumulativ:

Pierderea globală previzibilă sau încasarea globală previzibilă menționate la alineatul (1) litera (e) se ajustează în funcție de diferența dintre constatările menționate la literele (c) și (d).”

8

Raffinerie este o societate producătoare de zahăr.

9

Întrucât a considerat că cotizațiile la producție pe care le plătise pentru anii de comercializare 1999/2000-2005/2006 erau exagerate, Raffinerie a formulat o acțiune împotriva Bureau d’intervention et de restitution belge [Biroul de intervenție și de restituire belgian] în scopul obținerii rambursării cotizațiilor excedentare.

10

La 1 iulie 2014, obligațiile, și anume, printre altele, creanțele și debitele, din trecut ale Bureau d’intervention et de restitution belge au fost transferate către État belge.

11

În ceea ce privește, în special, anii de comercializare 1999/2000 și 2000/2001, Raffinerie susține că raționamentul aplicat de Curte în Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591), repune în discuție calcularea cotizațiilor stabilite pentru acești doi ani prin Regulamentul nr. 2267/2000, respectiv, prin Regulamentul nr. 1993/2001, dar că, în cadrul întrebărilor preliminare care i‑au fost adresate până în acel moment, Curtea nu a fost chemată să se pronunțe, pentru aceste două regulamente, cu privire la motivele de invaliditate pe care le‑a reținut în hotărârea sa.

12

În acest context, tribunal de première instance de Bruxelles [Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles] a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

13

Cu titlu introductiv, trebuie arătat, pe de o parte, că articolul 33 din Regulamentul nr. 2038/1999, care stabilește criteriile pentru determinarea cotizațiilor la producție pentru anii de comercializare 1995/1996-2000/2001, și articolul 15 din Regulamentul nr. 1260/2001, care stabilește criteriile pentru determinarea cotizațiilor la producție pentru anii de comercializare 2001/2002-2005/2006, sunt, în ceea ce privește alineatul (1) al fiecăruia dintre ele, în esență identice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑5/06 și C‑23/06-C‑36/06, EU:C:2008:260, punctul 31). Acest lucru este valabil și pentru articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2038/1999, și pentru articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1260/2001.

14

Pe de altă parte, considerentele (15)-(17) ale Regulamentului nr. 2038/1999, care stau la baza articolului 33 din acesta, sunt în esență identice cu considerentele (11)-(13) ale Regulamentului nr. 1260/2001, care stau la baza articolului 15 din acesta.

15

În aceste condiții, este necesar, astfel cum susțin Raffinerie, guvernul belgian și Comisia, să se constate că articolul 33 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 2038/1999 și articolul 15 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1260/2001 trebuie să fie interpretate în mod uniform.

16

Potrivit articolului 33 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 2038/1999, pierderea medie este egală cu diferența dintre valoarea totală a restituirilor și valoarea totală a prelevărilor raportate la tonajul total al angajamentelor la export care trebuie realizate pentru anul de comercializare în curs (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑5/06 și C‑23/06-C‑36/06, EU:C:2008:260, punctul 46, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591, punctul 39).

17

Or, noțiunea „angajamente la export care trebuie realizate pentru anul de comercializare în curs”, al căror tonaj constituie, în temeiul articolului 33 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 2038/1999, numitorul raportului care permite calcularea pierderii medii, tinde să înglobeze orice cantitate de produse care intră în domeniul de aplicare al articolului 33 din regulamentul respectiv, destinată exportului în afara Comunității Europene, chestiunea dacă restituiri la export însoțesc sau nu însoțesc cantitățile de produse destinate exportului fiind lipsită de pertinență în raport cu această noțiune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑5/06 și C‑23/06-C‑36/06, EU:C:2008:260, punctele 49-51).

18

În consecință, toate cantitățile de produse exportate care intră în domeniul de aplicare al articolului 33 din Regulamentul nr. 2038/1999, indiferent dacă s‑au plătit sau nu s‑au plătit efectiv restituiri, trebuie, în conformitate cu alineatul (1) al acestui articol, să fie luate în considerare în vederea stabilirii pierderii medii previzibile pe tona de produs (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑5/06 și C‑23/06-C‑36/06, EU:C:2008:260, punctul 61).

19

În ceea ce privește „valoarea totală a restituirilor”, care constituie, în temeiul articolului 33 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 2038/1999, o parte a numărătorului raportului care permite calcularea pierderii medii, este necesar ca acesta să aibă o legătură directă cu costurile pe care trebuie să le suporte bugetul Comunității în ceea ce privește desfacerea excedentelor de produse din sectorul zahărului și, prin urmare, trebuie să fie întemeiat pe luarea în considerare a valorii restituirilor la export plătite pentru asigurarea desfacerii cantităților de produse care au făcut obiectul unor angajamente la export (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591, punctele 48 și 49).

20

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 33 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2038/1999 trebuie interpretat în sensul că, pentru calcularea pierderii medii, trebuie să se împartă valoarea totală a cheltuielilor reale legate de restituirile la export ale produselor care intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții la totalul cantităților exportate din aceste produse, indiferent dacă au fost sau nu au fost plătite efectiv restituiri în raport cu acestea din urmă.

21

Trebuie arătat că, potrivit Regulamentului nr. 2038/1999 și în special articolului 33 din acesta, cotizațiile la producție se calculează pornind de la pierderea globală (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑5/06 și C‑23/06-C‑36/06, EU:C:2008:260, punctul 41).

22

În această privință, trebuie amintit că acest regulament, asemenea Regulamentului nr. 1260/2001, urmărește să instituie un sistem de autofinanțare a sarcinilor la desfacerea excedentelor care constă în a asigura finanțarea integrală a acestor sarcini, în mod echitabil, dar eficient, de către producătorii înșiși. În consecință, metoda de calcul adoptată nu trebuie să ducă în practică la stabilirea a priori a pierderii globale la un cuantum superior celui al cheltuielilor legate de restituiri în raport cu desfacerea excedentelor de producție comunitară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2008, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑5/06, C‑23/06-C‑36/06, EU:C:2008:260, punctele 44, 57 și 60, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591, punctul 46).

23

Potrivit articolului 33 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat, pierderea globală este rezultatul obținut prin înmulțirea excedentului exportabil cu pierderea medie. Prin urmare, orice supraevaluare a pierderii medii duce în mod inevitabil la o supraevaluare a pierderii globale și, în consecință, la stabilirea unor cotizații la producție prea mari (a se vedea prin analogie Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591, punctul 47).

24

Or, pierderea medie în sensul articolului 33 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2038/1999 se stabilește urmând regula de calcul prevăzută la articolul 33 alineatul (1) litera (d) al doilea paragraf din acest regulament.

25

De aceea, constatările referitoare la această din urmă dispoziție, care se regăsesc la punctele 17-19 din prezenta hotărâre, sunt de asemenea aplicabile în ceea ce privește articolul 33 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2038/1999.

26

Rezultă că trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 33 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2038/1999 trebuie interpretat în sensul că, pentru calcularea globală a cotizațiilor la producție, trebuie să se ia în considerare pierderea medie calculată prin împărțirea valorii totale a cheltuielilor reale legate de restituirile la export ale produselor care intră în domeniul de aplicare al acestei dispoziții la totalul cantităților exportate din aceste produse, indiferent dacă au fost sau nu au fost plătite efectiv restituiri în raport cu acestea din urmă.

27

Trebuie amintit că Curtea a constatat că metoda de calcul utilizată de Comisie pentru a determina valorile cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1193/2009 al Comisiei din 3 noiembrie 2009 de rectificare a Regulamentelor (CE) nr. 1762/2003, (CE) nr. 1775/2004, (CE) nr. 1686/2005, (CE) nr. 164/2007 și de stabilire, pentru anii de comercializare 2002/2003, 2003/2004, 2004/2005 și 2005/2006, a valorilor cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului (JO 2009, L 321, p. 1), nu se baza pe luarea în considerare a valorii restituirilor la export plătite pentru a asigura desfacerea cantităților de zahăr conținute în produsele prelucrate care au făcut obiectul unor angajamente la export. Curtea a considerat astfel că această metodă de calcul consta în a atribui tuturor acestor cantități o valoare teoretică de restituire, bazată pe media valorilor stabilite periodic de Comisie, independent de existența efectivă a plății unei eventuale restituiri și de valoarea reală a acesteia (Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591, punctul 48).

28

Întrucât o astfel de valoare teoretică de restituire este utilizată ca parte a numărătorului raportului care permite calcularea pierderii medii, această majorare a numărătorului implica în mod necesar o supraevaluare a pierderii medii și, așadar, a pierderii globale, cu încălcarea articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1260/2001 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591, punctul 50).

29

În consecință, Regulamentul nr. 1193/2009, în ceea ce privește celelalte dispoziții decât cele cuprinse la articolul 3 din acesta, care au fost deja anulate de Tribunalul Uniunii Europene în Hotărârea sa din 29 septembrie 2011, Polonia/Comisia (T‑4/06, nepublicată, EU:T:2011:546), a fost declarat de Curte nevalid în Hotărârea sa din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții (C‑113/10, C‑147/10 și C‑234/10, EU:C:2012:591, punctul 54).

30

Or, este cert că metoda de calcul utilizată de Comisie pentru a determina valorile cotizațiilor la producție pentru sectorul zahărului, astfel cum sunt stabilite prin Regulamentele nr. 2267/2000 și nr. 1993/2001, nu se baza nici pe luarea în considerare a valorii reale a restituirilor la export plătite pentru a asigura desfacerea cantităților de zahăr conținute în produsele prelucrate care au făcut obiectul unor angajamente la export.

31

Întrucât o astfel de metodă de calcul implica, pentru motivele amintite la punctul 28 din prezenta hotărâre, o supraevaluare a pierderii medii și, așadar, a pierderii globale, aceasta trebuie privită ca fiind contrară, de asemenea, articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2038/1999.

32

În consecință, trebuie să se răspundă la a treia întrebare că Regulamentele nr. 2267/2000 și nr. 1993/2001 sunt nevalide.

33

Comisia susține că, având în vedere timpul scurs de la adoptarea Regulamentelor nr. 2267/2000 și nr. 1993/2001, dificultatea de a identifica datele referitoare la anii în discuție în litigiul principal și împrejurarea că unii operatori care existau atunci au dispărut, ar fi necesar ca Curtea să limiteze efectele declarării nevalidității acestor regulamente, rezervând beneficiul acesteia din urmă întreprinderilor care au formulat, anterior datei pronunțării prezentei hotărâri, o acțiune în justiție sau o reclamație echivalentă în scopul obținerii rambursării sumelor plătite fără a fi datorate cu titlu de cotizații la producție pentru sectorul zahărului stabilite prin regulamentele menționate.

34

O astfel de limitare în timp a efectelor nevalidității nu ar priva întreprinderile care au formulat o acțiune sau o reclamație de protecția juridică a drepturilor lor. În schimb, aceasta ar evita crearea unei situații de natură să denatureze concurența între întreprinderile situate în vechile state membre și cele situate în statele membre care au aderat la Uniunea Europeană începând din anul 2004, întrucât numai primele ar putea beneficia de o rambursare a cotizațiilor excedentare.

35

La rândul său, Regatul Belgiei a susținut în ședință că nu exista nicio diferență obiectivă care să permită să se distingă situația întreprinderilor care au formulat o acțiune anterior datei pronunțării prezentei hotărâri de cea a întreprinderilor care s‑au abținut să formuleze o astfel de acțiune și a propus, în consecință, ca efectele declarării nevalidității Regulamentelor nr. 2267/2000 și nr. 1993/2001 să fie limitate pentru viitor.

36

În sfârșit, Raffinerie și Regatul Țărilor de Jos au susținut în pledoariile lor că în speță lipseau considerente imperative de securitate juridică în măsură să justifice o limitare în timp a efectelor declarării nevalidității regulamentelor menționate.

37

În această privință, trebuie amintit că, atunci când se justifică prin considerente imperative de securitate juridică, Curtea beneficiază, în temeiul articolului 264 al doilea paragraf TFUE, aplicabil, prin analogie, și în cadrul unei trimiteri preliminare în aprecierea validității actelor Uniunii, în temeiul articolului 267 TFUE, de o putere de apreciere pentru indicarea, în fiecare caz, a acelor efecte ale actului vizat care trebuie considerate definitive (Hotărârea din 28 aprilie 2016, Borealis Polyolefine și alții, C‑191/14, C‑192/14, C‑295/14, C‑389/14 și C‑391/14-C‑393/14, EU:C:2016:311, punctul 103).

38

Astfel, Curtea a folosit posibilitatea de limitare a efectelor în timp ale constatării nevalidității unei reglementări a Uniunii atunci când considerente imperative de securitate juridică privitoare la totalitatea intereselor, atât publice, cât și private, aflate în joc în cauzele respective nu permiteau să se conteste perceperea sau plata unor sume de bani efectuată în temeiul acestei reglementări pentru perioada anterioară datei pronunțării hotărârii (Hotărârea din 8 noiembrie 2001, Silos, C‑228/99, EU:C:2001:599, punctul 36).

39

În speță, nici dificultatea identificării datelor referitoare la anii de comercializare 1999/2000 și 2000/2001, nici faptul că unii operatori care existau în perioada în discuție în litigiul principal au dispărut nu pot fi privite ca fiind considerente imperative de securitate juridică ce justifică o limitare în timp a efectelor prezentei hotărâri.

40

Pe de altă parte, împrejurarea că întreprinderile situate în „vechile” state membre, care au fost obligate să plătească cotizații pentru anii de comercializare 1999/2000 și 2000/2001, ar trebui să primească rambursarea unor cotizații excedentare nu este de natură să denatureze concurența între aceste întreprinderi și cele situate în statele membre care au aderat la Uniune începând din anul 2004, din moment ce rambursarea are ca obiectiv doar să pună capăt unei situații dezavantajoase în detrimentul primei categorii de întreprinderi.

41

În aceste condiții, nu este necesară limitarea în timp a efectelor prezentei hotărâri.

42

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară: