1

Prin recursul formulat, Isdin SA (denumită în continuare „Isdin”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 9 octombrie 2012, Bial‑Portela/OAPI – Isdin (ZEBEXIR) (T‑366/11, denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care s‑a anulat Decizia Camerei întâi de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 6 aprilie 2011 (cauza R 1212/2009‑1) privind o procedură de opoziție între Bial‑Portela & Ca SA (denumită în continuare „Bial‑Portela”) și Isdin (în continuare „decizia în litigiu”).

2

Istoricul cauzei este rezumat la punctele 1-9 din hotărârea atacată, după cum urmează:

3

Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 6 iulie 2011, Bial‑Portela a formulat o acțiune având ca obiect, pe de o parte, anularea deciziei în litigiu și, pe de altă parte, obligarea OAPI să refuze înregistrarea mărcii în cauză.

4

În susținerea acțiunii formulate, Bial‑Portela a invocat un singur motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

5

Prin hotărârea atacată, Tribunalul, pe de o parte, a statuat că cererea de somație formulată de Bial‑Portela era inadmisibilă și, pe de altă parte, a admis motivul unic al acțiunii și a anulat decizia în litigiu. În această privință, Tribunalul a considerat, în special:

6

În ceea ce privește, mai precis, aprecierea globală a riscului de confuzie, Tribunalul s‑a pronunțat la punctul 40 din hotărârea atacată după cum urmează:

„Or, contrar celor constatate de camera de recurs, semnele în conflict prezintă un grad mediu de similitudine, în special pe plan vizual. În acest context, trebuie să se țină seama și de faptul că produsele care fac parte din clasa 3 și o mare parte a produselor care fac parte din clasa 5 (și anume alimentele pentru sugari, materialele de pansat, dezinfectanții, produsele pentru distrugerea dăunătorilor, fungicidele și erbicidele) desemnate de mărcile în conflict sunt, în mod normal, expuse și vândute în supermarketuri și, în consecință, sunt alese de clienți după o examinare vizuală a ambalajului, ceea ce implică faptul că similitudinea vizuală a semnelor are o importanță specială. Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că există un risc de confuzie între marca solicitată și marca anterioară.”

7

Isdin și OAPI solicită Curții anularea hotărârii atacate și obligarea Bial‑Portela la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul recursului. Isdin solicită, în plus, Curții să confirme decizia în litigiu, în măsura în care prin aceasta s‑a respins în totalitate opoziția formulată de Bial‑Portela.

8

Isdin invocă, în esență, cinci motive împotriva hotărârii atacate, întemeiate pe denaturarea deciziei în litigiu, pe denaturarea faptelor, pe încălcarea dreptului la apărare și pe două încălcări ale articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. În memoriul în răspuns la comunicarea recursului, OAPI susține al doilea și al cincilea motiv, calificându‑l, totodată, pe cel de al cincilea drept o încălcare de către Tribunal a obligației de motivare.

9

Trebuie analizat, în primul rând, cel de al cincilea motiv invocat de Isdin în susținerea recursului.

10

Prin intermediul celui de al cincilea motiv, Isdin susține că Tribunalul a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 prin faptul că, la punctul 40 din hotărârea atacată, nu a aplicat în mod corect jurisprudența referitoare la aprecierea globală a riscului de confuzie.

11

În această privință, Isdin arată că Tribunalul a considerat că similitudinea semnelor pe plan vizual era importantă pentru anumite produse din clasa 5 în sensul Aranjamentului de la Nisa desemnate de marca a cărei înregistrare era solicitată, dar că ea nu prezenta importanță pentru alte produse, și a concluzionat că exista un risc de confuzie întemeiat pe această similitudine vizuală pentru toate produsele din clasa respectivă desemnate de marca menționată.

12

Or, potrivit Isdin, Tribunalul nu a menționat importanța sau lipsa de importanță a similitudinii vizuale în privința celorlalte produse din clasa 5 vizate de marca a cărei înregistrare era solicitată, astfel încât concluzia privind riscul de confuzie nu poate fi considerată ca incluzând aceste produse. Prin urmare, Tribunalul ar fi procedat la examinarea riscului de confuzie între mărcile în cauză fără a ține seama de toți factorii pertinenți în speță.

13

OAPI își însușește raționamentul dezvoltat de Isdin. Acesta precizează că, presupunând chiar că raționamentul Tribunalului era corect și pertinent în privința produselor vizate în mod expres de Tribunal, acest raționament nu era nici corect, nici pertinent în ceea ce privește celelalte produse din clasa 5 în sensul Aranjamentului de la Nisa, respectiv „produsele farmaceutice, de uz veterinar și igienice, substanțele dietetice de uz medical, plasturii, materialele pentru plombarea dinților și pentru amprente dentare”, care nu sunt comercializate în supermarketuri, ci în farmacii, unde similitudinea vizuală nu ar prezenta importanță.

14

În consecință, OAPI apreciază că, pentru o parte semnificativă a produselor cuprinse în clasa 5 menționată, singura motivare din hotărârea atacată în privința aprecierii globale a riscului de confuzie este aceea că „semnele în conflict prezintă un grad mediu de similitudine, în special pe plan vizual”. Or, o astfel de motivare ar fi prea generală și abstractă și, prin urmare, insuficientă pentru a explica motivul pentru care acest grad mediu de similitudine poate induce în eroare consumatorii în privința originii produselor în discuție. Astfel, OAPI concluzionează că hotărârea atacată este nemotivată în privința riscului de confuzie.

15

Trebuie să se constate de la bun început că, prin intermediul celui de al cincilea motiv formulat, Isdin solicită în realitate Curții, astfel cum a arătat în mod întemeiat OAPI, să sancționeze lipsa de motivare pe care Tribunalul a săvârșit‑o cu prilejul aplicării articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.

16

În conformitate cu această dispoziție, la opoziția titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea unei mărci atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau a serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară.

17

În această privință, reiese dintr‑o jurisprudență constantă a Curții că constituie un risc de confuzie, în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau, eventual, de la întreprinderi legate din punct de vedere economic (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C-334/05 P, Rep., p. I-4529, punctul 33, Hotărârea din 20 septembrie 2007, Nestlé/OAPI, C‑193/06 P, punctul 32, și Hotărârea din 16 iunie 2011, Union Investment Privatfonds/UniCredito Italiano, C-317/10 P, Rep., p. I-5471, punctul 53).

18

Existența unui risc de confuzie în percepția publicului trebuie să fie apreciată în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 noiembrie 1997, SABEL, C-251/95, Rec., p. I-6191, punctul 22, și Hotărârile citate anterior OAPI/Shaker, punctul 34, și Nestlé/OAPI, punctul 33).

19

Potrivit unei jurisprudențe de asemenea constante a Curții, aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, auditivă sau conceptuală a mărcilor în cauză, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau al serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârile citate anterior SABEL, punctul 23, OAPI/Shaker, punctul 35, și Nestlé/OAPI, punctul 34).

20

În special, pentru a se aprecia gradul de similitudine existent între mărcile vizate, trebuie să se determine gradul lor de similitudine vizuală, auditivă, precum și conceptuală și, eventual, să se evalueze importanța care trebuie acordată acestor elemente diferite, ținând cont de categoria de produse sau de servicii în cauză și de condițiile în care sunt comercializate (Hotărârea OAPI/Shaker, citată anterior, punctul 36, și Hotărârea din 24 martie 2011, Ferrero/OAPI, C-552/09 P, Rep., p. I-2063, punctul 85).

21

În plus, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, obligația de motivare a hotărârilor, care revine Tribunalului în temeiul articolului 36 și al articolului 53 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, nu îi impune acestuia să prezinte o motivare care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Prin urmare, motivarea poate fi implicită, cu condiția de a permite persoanelor interesate să cunoască motivele pe care se întemeiază Tribunalul, iar Curții, să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul în cadrul recursului (a se vedea în special Hotărârea din 21 decembrie 2011, A2A/Comisia, C‑320/09 P, punctul 97).

22

În speță, din hotărârea atacată și, în special, din cuprinsul punctului 40 din aceasta reiese că Tribunalul a luat în considerare, în vederea aprecierii gradului de similitudine existent între mărcile în cauză, condițiile de comercializare care, în opinia sa, predomină în ceea ce privește alimentele pentru sugari, materialele de pansat, dezinfectanții, precum și produsele pentru distrugerea dăunătorilor, fungicidele și erbicidele din clasa 5 în sensul Aranjamentului de la Nisa.

23

Cu toate acestea, chiar presupunând că respectivele condiții de comercializare predomină în mod real în cazul acestor produse, fapt contestat în detaliu atât de Isdin, cât și de OAPI, trebuie să se constate că o astfel de apreciere lipsește în ceea ce privește celelalte produse din clasa 5 vizate de cererea de înregistrare a unei mărci în cauză, astfel cum arată în mod întemeiat Isdin și OAPI.

24

Astfel, reiese din modul de redactare a punctului 40 din hotărârea atacată, întrucât acesta se referă în mod exclusiv la „o mare parte a produselor care fac parte din clasa 5 (și anume, alimentele pentru sugari, materialele de pansat, dezinfectanții, produsele pentru distrugerea dăunătorilor, fungicidele și erbicidele)”, că Tribunalul nu a extins raționamentul urmat în cazul produselor astfel enumerate la celelalte produse din clasa respectivă. Or, Tribunalul a anulat, totuși, decizia în litigiu pentru toate produsele din clasa 5 din Aranjamentul de la Nisa.

25

Din jurisprudența Curții rezultă că examinarea motivelor de refuz trebuie să se facă distinct pentru fiecare dintre produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 februarie 2007, BVBA Management, Training en Consultancy, C-239/05, Rep., p. I-1455, punctul 34).

26

Desigur, Curtea a admis că dacă același motiv de refuz este invocat pentru o categorie sau pentru un grup de produse sau servicii, motivarea poate fi generală pentru toate produsele sau serviciile respective (a se vedea în acest sens Hotărârea BVBA Management, Training en Consultancy, citată anterior, punctul 37, și Ordonanța din 21 martie 2012, Fidelio/OAPI, C‑87/11 P, punctul 43).

27

Cu toate acestea, o astfel de posibilitate nu privește decât produse și servicii care prezintă o legătură suficient de directă și de concretă între ele pentru a forma o categorie sau un grup de produse sau de servicii suficient de omogen. Simplul fapt că produsele sau serviciile vizate sunt din aceeași clasă în sensul Aranjamentului de la Nisa nu este suficient pentru a constata o astfel de omogenitate, întrucât aceste clase cuprind deseori o mare varietate de produse sau de servicii care nu prezintă obligatoriu o astfel de legătură suficient de directă și de concretă între ele (a se vedea în acest sens Ordonanța din 18 martie 2010, CFCMCEE/OAPI, C-282/09 P, Rep., p. I-2395, punctul 40).

28

În speță, Tribunalul a operat el însuși o distincție între produsele care fac parte din aceeași clasă în sensul Aranjamentului de la Nisa, în funcție de condițiile de comercializare a acestora. Prin urmare, îi revenea obligația de a‑și motiva decizia în raport cu fiecare dintre grupele de produse pe care le‑a constituit în interiorul clasei respective.

29

Întrucât o astfel de motivare lipsește în ceea ce privește produsele din clasa 5, altele decât cele enumerate la punctul 40 din hotărârea atacată, și anume alimentele pentru sugari, materialele de pansat, dezinfectanții, precum și produsele pentru distrugerea dăunătorilor, fungicidele și erbicidele, această hotărâre nu permite persoanelor interesate să cunoască motivele pe care își întemeiază Tribunalul, în această privință, anularea deciziei în litigiu, nici Curții, să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul în cadrul prezentului recurs.

30

În aceste condiții, fără să fie necesară examinarea celorlalte motive invocate de Isdin în susținerea recursului, urmează ca acesta să fie admis și hotărârea atacată să fie anulată.

31

Potrivit articolului 61 primul paragraf din Statutul Curții, aceasta poate, în cazul în care anulează hotărârea Tribunalului, fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia. În speță, trebuie constatat că litigiul nu este în stare de judecată.

32

În consecință, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal și soluționarea cererii privind cheltuielile de judecată odată cu fondul.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară și hotărăște: