1

Prin recursul formulat, Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials Co. Ltd (denumită în continuare „Dashiqiao”) solicită anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 16 decembrie 2011, Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul (T-423/09, Rep., p. II-8369 denumită în continuare „hotărârea atacată”), prin care i s‑a respins acțiunea având ca obiect Regulamentul (CE) nr. 826/2009 al Consiliului din 7 septembrie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1659/2005 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de anumite cărămizi de magnezie originare din Republica Populară Chineză (JO L 240, p. 7, denumit în continuare „regulamentul în litigiu”), în măsura în care taxa antidumping care este stabilită în acest regulament în privința recurentei este superioară celei care ar fi fost aplicabilă dacă ar fi fost stabilită în temeiul metodei de calcul aplicate cu ocazia anchetei inițiale pentru a ține seama de nerambursarea taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „TVA”) chineze la export.

2

Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223) a fost înlocuit și codificat prin Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, p. 51, rectificare în JO 2010, L 7, p. 22). Cu toate acestea, ținând seama de data adoptării regulamentului în litigiu, prezentul litigiu trebuie examinat în temeiul Regulamentului nr. 384/96, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2117/2005 al Consiliului din 21 decembrie 2005 (JO L 340, p. 17, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 15, denumit în continuare „regulamentul de bază”), care prevedea la articolul 2 alineatul (1) primul paragraf, alineatul (8) și alineatul (10):

„(1)   Valoarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către cumpărători independenți din țara exportatoare.

[...]

(8)   Prețul de export este prețul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru produsul vândut la export din țara exportatoare către Comunitate.

[...]

(10)   Se efectuează o comparație echitabilă între prețul de export și valoarea normală. Această comparație se face în aceeași etapă a procesului comercial pentru vânzări efectuate la date cât mai apropiate posibil și ținând seama în mod corespunzător de alte diferențe care afectează comparabilitatea prețurilor. În cazul în care valoarea normală și prețul de export stabilite nu pot fi comparate astfel, se ține seama în fiecare caz, sub formă de ajustări, de diferențele constatate la factorii care se pretinde și se demonstrează că afectează prețurile și, prin urmare, comparabilitatea acestora. Se evită repetarea ajustărilor, mai ales în cazul în care este vorba de diferențe privind reducerile de prețuri, rabaturile, cantitățile sau etapele comercializării. În cazul în care sunt întrunite condițiile specificate, factorii care pot determina efectuarea de ajustări sunt următorii:

[...]

[...]

3

Articolul 11 din regulamentul de bază prevede la alineatul (3) primul paragraf și la alineatul (9):

„(3)   Necesitatea menținerii măsurilor poate fi, de asemenea, reexaminată, în cazul în care acest lucru se justifică, la cererea Comisiei sau a unui stat membru sau, sub rezerva trecerii unei perioade rezonabile de cel puțin un an de la instituirea măsurii definitive, la cererea unui exportator, a unui importator sau a producătorilor din Comunitate, cerere care conține suficiente elemente de probă care stabilesc necesitatea unei reexaminări intermediare.

[...]

(9)   În toate anchetele de reexaminare sau de rambursare efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s‑au schimbat, aceeași metodă ca și în ancheta care a avut ca rezultat impunerea taxei, ținându‑se seama de dispozițiile articolului 2, în special de alineatele (11) și (12), și de dispozițiile articolului 17.”

4

Punctele relevante privind situația de fapt sunt expuse după cum urmează la punctele 4, 5, 6 și 16 din hotărârea atacată:

[...]

5

În susținerea acțiunii formulate la Tribunal, Dashiqiao a invocat două motive, întemeiate pe o încălcare a articolului 2 alineatul (10) și, respectiv, a articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază.

6

Întrucât niciunul dintre cele două motive invocate de Dashiqiao în susținerea acțiunii formulate nu a fost admis, Tribunalul a respins acțiunea în totalitate.

7

Prin recursul formulat, Dashiqiao solicită Curții:

8

Consiliul solicită Curții:

9

Comisia solicită respingerea recursului și obligarea Dashiqiao la plata cheltuielilor de judecată.

10

În susținerea recursului, care privește hotărârea atacată numai în măsura în care prin aceasta se respinge cel de al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, Dashiqiao invocă trei motive.

11

Prin intermediul primului motiv, Dashiqiao susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a refuzat să clarifice aspectul privind metoda de comparație între prețul de export și valoarea normală care fusese aplicată în ancheta inițială și întrucât, în consecință, acesta nu a putut concluziona în mod legal că în procedura de reexaminare nu avusese loc o „schimbare de metodă” în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. În această privință, Dashiqiao arată că rezultă din dispoziția menționată că numai o modificare a circumstanțelor ar permite instituțiilor să aplice o metodă diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale.

12

Dashiqiao subliniază că Tribunalul ar fi confundat, la punctul 57 din hotărârea atacată, noțiunea de schimbare de „metodă de ajustare” cu cea de schimbare de „metodă de comparație”. În opinia Dashiqiao, nu se contestă că taxa antidumping impusă importurilor sale ca urmare a procedurii de reexaminare ar fi fost inferioară în cazul în care instituțiile ar fi aplicat, în cursul acestei proceduri, aceeași metodă de comparație între prețurile de export și valoarea normală cu cea utilizată în cursul anchetei inițiale.

13

Prin intermediul celui de al doilea motiv, Dashiqiao susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a considerat că instituțiile ar avea obligația de a nu mai aplica metoda de comparație între prețul de export și valoarea normală, aplicată în cursul anchetei inițiale, dacă aceasta determina o ajustare nepermisă de articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază. În opinia Dashiqiao, Tribunalul a confundat noțiunile „ajustare” și „metodă de comparație”. Ar fi suficient ca metoda de comparație între prețul de export și valoarea normală utilizată în cursul anchetei inițiale să fie conformă cu articolul 2 alineatul (10) amintit pentru ca instituțiile să fie obligate să o aplice și în cursul procedurii de reexaminare în temeiul articolului 11 alineatul (9) din același regulament. Cu toate acestea, în opinia Dashiqiao, instituțiile nu ar fi aplicat o ajustare în sensul articolului 2 alineatul (10) menționat întrucât metoda de comparație utilizată era întemeiată pe o valoare normală fără TVA pentru care nu este prevăzută o astfel de ajustare.

14

Dashiqiao arată că metoda de comparație pe baza „TVA inclus” utilizată cu ocazia reexaminării nu permite să se țină seama de incidența TVA‑ului la export în cadrul comparației dintre prețurile de export și valoarea normală. Metoda de comparație pe baza „fără TVA” ar fi cea neutră. În plus, Dashiqiao contestă aplicarea articolului 2 alineatul (10) litera (b) menționat unei taxe indirecte percepute în etapa vânzării finale care servește drept bază pentru stabilirea valorii normale. În această privință, Dashiqiao adaugă că utilizarea unei valori normale fără TVA nu este incompatibilă cu articolul 2 din regulamentul de bază. În consecință, Tribunalul ar fi decis în mod greșit că singura metodă de comparație conformă cu articolul 2 era o metodă care se bazează pe o ajustare întemeiată pe articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază.

15

Consiliul și Comisia contestă atât admisibilitatea, cât și temeinicia acestor motive și solicită respingerea lor.

16

Potrivit textului articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, în toate anchetele de reexaminare în sensul acestui articol, Comisia aplică, în măsura în care circumstanțele nu s‑au modificat, aceeași metodă ca cea utilizată în cadrul anchetei inițiale care a avut ca rezultat impunerea taxei antidumping în cauză, ținându‑se seama printre altele de dispozițiile articolului 2 din același regulament.

17

Este necesar să se arate că excepția care permite instituțiilor să aplice, în cursul procedurii de reexaminare, o metodă diferită de cea utilizată în cadrul anchetei inițiale în cazul în care circumstanțele s‑au modificat trebuie în mod necesar să facă obiectul unei interpretări stricte, întrucât o derogare sau o excepție de la o normă generală trebuie interpretată în mod restrictiv (a se vedea Hotărârea din 29 septembrie 2011, Comisia/Irlanda, C‑82/10, punctul 44 și jurisprudența citată).

18

În această privință, trebuie subliniat că sarcina probei incumbă instituțiilor, care trebuie să demonstreze că circumstanțele s‑au modificat pentru a aplica, în cursul anchetei de reexaminare, o metodă diferită de cea aplicată în cursul anchetei inițiale.

19

Cu toate acestea, în ceea ce privește caracterul de excepție al unei astfel de modificări de circumstanțe în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, trebuie să se constate că cerința unei interpretări stricte nu poate permite instituțiilor să interpreteze și să aplice această dispoziție într‑un mod incompatibil cu conținutul și cu finalitatea acesteia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, punctul 93). În această privință, trebuie arătat că dispoziția menționată prevede în special că metoda aplicată trebuie să fie conformă cu dispozițiile articolului 2 din regulamentul de bază.

20

În speță, reiese din cuprinsul punctului 55 din hotărârea atacată că o ajustare a prețului de export fusese efectuată în cadrul anchetei inițiale, în sensul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază, și că nu s‑a efectuat o astfel de ajustare în cadrul procedurii de reexaminare pentru motivul că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de această dispoziție. Potrivit punctului 56 din aceeași hotărâre, diferența respectivă nu provine dintr‑o „schimbare de metodă” în sensul articolului 11 alineatul (9) din acest regulament.

21

Dashiqiao susține în esență că Tribunalul, întrucât a refuzat să clarifice aspectul privind metoda de comparație între prețul de export și valoarea normală care fusese aplicată în ancheta inițială, nu putea concluziona în mod valabil că nu avusese loc o „schimbare de metodă” în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază.

22

Or, Tribunalul a clarificat aspectul privind metoda de comparație între prețul de export și valoarea normală aplicată în cursul anchetei de reexaminare și în cursul anchetei inițiale în cadrul răspunsului la primul motiv al acțiunii, întemeiat pe încălcarea articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, răspuns care nu este contestat de Dashiqiao în cadrul prezentului recurs. Astfel, Tribunalul a arătat, la punctul 37 din hotărârea atacată, că rezultă din regulamentul în litigiu că Consiliul a considerat că, în cursul procedurii de reexaminare, contrar situației care prevala în cursul anchetei inițiale, condițiile pentru o ajustare a valorii normale și/sau a prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază nu erau îndeplinite, astfel încât această dispoziție nu putea fi aplicată.

23

În plus, Tribunalul a precizat, la punctele 35 și 38 din hotărârea atacată, pe de o parte, că în cursul anchetei inițiale, valoarea normală și prețul de export au fost ajustate în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (b) din acest regulament, ținând seama de cuantumul TVA‑ului plătit sau care trebuie plătit, și, pe de altă parte, că metoda aplicată în cursul reexaminării consta într‑o comparație între valoarea normală și prețul de export pe o bază „TVA inclus” numai în temeiul dispoziției generale vizate la acest articol 2 alineatul (10) prima și a doua teză.

24

Prin urmare, primul motiv, lipsit de temei în fapt, trebuie respins ca nefondat.

25

În ceea ce privește cel de al doilea motiv al recursului, este necesar să se arate că, la punctul 56 din hotărârea atacată, Tribunalul a concluzionat că diferența în abordarea Consiliului contestată de Dashiqiao nu provine dintr‑o „schimbare de metodă” în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază. La punctul 57 din aceeași hotărâre, Tribunalul a statuat că noțiunile „metodă” și „ajustare” nu coincid și că simpla renunțare la o ajustare nejustificată potrivit circumstanțelor speței nu poate fi considerată drept o schimbare de metodă în sensul acestei dispoziții.

26

De asemenea, Tribunalul a arătat la același punct 57 că, în aceste împrejurări, condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază nu mai erau îndeplinite. În plus, Tribunalul a considerat, la punctul 58 din hotărârea atacată, că articolul 11 alineatul (9) din același regulament prevede că metoda aplicată trebuie să fie conformă dispozițiilor articolului 2 din acest regulament și că, în cazul în care se dovedește, în etapa reexaminării, că aplicarea metodei utilizate în cadrul anchetei inițiale nu era conformă cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul amintit, instituțiile ar fi obligate să nu mai aplice această metodă.

27

Or, Tribunalul a statuat în mod întemeiat, la punctul 59 din hotărârea atacată, că, dat fiind că articolul 11 alineatul (9) din regulamentul de bază impune în mod expres ca metoda aplicată în cadrul reexaminării să respecte cerințele articolului 2 din regulamentul de bază, o asemenea reexaminare nu poate avea ca rezultat o ajustare neautorizată în special de articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul amintit.

28

În acest context, Tribunalul a considerat de asemenea, la punctul 60 din hotărârea atacată, că, în aceste condiții, nu era necesar să răspundă la întrebarea dacă, în speță, metoda aplicată în cursul anchetei inițiale era conformă cu articolul 2 alineatul (10) litera (b) din regulamentul de bază din moment ce, în cadrul reexaminării, o asemenea aplicare nu era conformă cu această dispoziție, întrucât condițiile impuse nu erau îndeplinite.

29

Astfel, restabilirea simetriei dintre valoarea normală și prețul de export, care reprezintă finalitatea oricărei ajustări în temeiul articolului 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, nu mai era necesară în cursul reexaminării din moment ce dispăruse asimetria care a motivat ajustarea efectuată în cursul anchetei inițiale, și anume rambursarea parțială a TVA‑ului la export.

30

În consecință, afirmația Dashiqiao potrivit căreia Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a statuat că singura metodă de comparație aplicabilă în cadrul reexaminării, care este conformă cu articolul 2 din regulamentul de bază, este cea care constă în efectuarea unei ajustări întemeiate pe alineatul (10) litera (b) al acestui articol este inoperantă în raport cu simpla constatare efectuată de Tribunal în sensul că nicio ajustare nu mai era în sine necesară.

31

Având în vedere considerațiile care precedă, primele două motive de recurs trebuie respinse ca nefondate.

32

Dashiqiao contestă concluzia Tribunalului, de la punctul 62 din hotărârea atacată, potrivit căreia Consiliul a demonstrat că între cele două anchete circumstanțele se modificaseră și că această modificare era de natură să justifice renunțarea la aplicarea ajustării care fusese utilizată în cursul anchetei inițiale. În opinia Dashiqiao, această concluzie este vădit eronată întrucât modificarea circumstanțelor invocată de Consiliu, astfel cum a fost rezumată la punctul 63 din aceeași hotărâre, nu ar permite în niciun caz să se concluzioneze că ar fi făcut inaplicabilă metoda de comparație utilizată în cursul anchetei inițiale. Astfel, Dashiqiao susține că, după cum a menționat în cadrul argumentației dezvoltate în susținerea primului motiv, faptul că cota TVA‑ului chinez la export efectiv perceput a crescut de la 4 la 17 % între ancheta inițială și procedura de reexaminare are drept singură consecință că ajustarea prețului de export care trebuie efectuată în aplicarea articolului 2 alineatul (10) litera (k) ar fi mai degrabă de 17 % decât de 4 %. Așadar, diferența cotei de rambursare a TVA‑ului ar fi putut fi perfect luată în considerare prin metoda de comparație aplicată în cursul anchetei inițiale. În plus, Dashiqiao consideră că acest demers nu este conform cu cerința potrivit căreia excepția pentru modificarea circumstanțelor, menționată la punctul 54 din hotărârea amintită, trebuie să fie interpretată în mod strict.

33

Consiliul arată că cel de al treilea motiv este în același timp inoperant, inadmisibil și nefondat. În opinia Comisiei, acest motiv este inoperant și nefondat.

34

Trebuie arătat că, la punctul 62 din hotărârea atacată, Tribunalul a statuat că, în orice caz, presupunând că, în cadrul procedurii de reexaminare, Consiliul ar fi adoptat o altă metodă de comparație decât cea aplicată în cursul anchetei inițiale, această instituție a demonstrat că, pe de o parte, între ancheta inițială și procedura de reexaminare, circumstanțele se modificaseră și că, pe de altă parte, această modificare era de natură să justifice renunțarea la o asemenea ajustare. Tribunalul a arătat el însuși la punctul 63 din hotărârea menționată că, dacă, în cursul anchetei inițiale, TVA‑ul chinez aferent vânzărilor la export ale produselor în cauză era rambursat în parte, în timp ce pentru vânzările interne era perceput integral, această situație nu se mai regăsea în perioada acoperită de procedura de reexaminare, astfel încât intervenise o modificare a circumstanțelor în sensul articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază.

35

Tribunalul a putut, fără a săvârși o eroare de drept, să deducă din această constatare, la punctul 64 din hotărârea atacată, că, ținând seama de această modificare a circumstanțelor, Consiliul avea dreptul să renunțe, în cursul procedurii de reexaminare, la ajustarea valorii normale și a prețului de export, întrucât putea să realizeze o comparație echitabilă între aceste valori și prețul pe o bază „TVA inclus”.

36

Astfel, este suficient să se arate că ajustarea pe care au efectuat‑o instituțiile în cursul anchetei inițiale era destinată să țină seama de rambursarea parțială a TVA‑ului chinez la export care cauza o asimetrie între valoarea normală și prețul de export, ceea ce Dashiqiao nu contestă.

37

Or, astfel cum s‑a arătat la punctul 28 din prezenta hotărâre, începând cu momentul în care elementul care cauza asimetria în cursul anchetei inițiale, și anume rambursarea parțială a TVA‑ului la export, a încetat să existe, nu mai erau necesare nicio restabilire a acestei asimetrii și, prin urmare, nicio ajustare, indiferent de metoda de ajustare efectiv aplicată.

38

În consecință, întrucât circumstanțele care justificau o ajustare s‑au modificat, Tribunalul a constatat în mod întemeiat, cu titlu principal, că nu era vorba despre o schimbare de metodă, ci mai degrabă condițiile unei astfel de ajustări nu erau îndeplinite, și, cu titlu suplimentar, că, presupunând chiar că ar fi fost vorba despre o schimbare de metodă, aceasta ar fi fost justificată de o modificare a circumstanțelor.

39

Întrucât niciunul dintre cele trei motive invocate de Dashiqiao în susținerea recursului nu poate fi admis, acesta trebuie respins.

40

Potrivit articolului 138 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Curții, aplicabil procedurii de recurs în temeiul articolului 184 alineatul (1) din același regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Dashiqiao a căzut în pretenții, iar Consiliul a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, se impune obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată aferente recursului. Conform articolului 140 alineatul (1) din regulamentul menționat, aplicabil de asemenea procedurii de recurs în temeiul alineatului (1) al articolului 184 amintit, trebuie să se decidă că Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște: