Cauza C‑118/09

Robert Koller

(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de

Oberste Berufungs- und Disziplinarkommission)

„Noțiunea «instanță națională» în sensul articolului 234 CE — Recunoașterea diplomelor — Directiva 89/48/CEE — Avocat — Înscriere în tabloul ordinului profesional dintr‑un alt stat membru decât cel în care a fost omologată diploma”

Sumarul hotărârii

1.        Întrebări preliminare — Sesizarea Curții — Instanță națională în sensul articolului 234 CE — Noțiune

(art. 234 CE)

2.        Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Lucrători — Recunoașterea diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani — Directiva 89/48 — Noțiunea „diplomă”

(Directiva 2001/19 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 89/48 a Consiliului)

3.        Libera circulație a persoanelor — Libertatea de stabilire — Lucrători — Recunoașterea diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani — Directiva 89/48 — Probă de aptitudine

(Directiva 2001/19 a Parlamentului European și a Consiliului; Directiva 89/48 a Consiliului)

1.        Pentru a aprecia dacă un organism de trimitere are caracterul unei instanțe în sensul articolului 234 CE, aspect care ține doar de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organismului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organism a normelor de drept, precum și independența acestuia. În această privință, Oberste Berufungs- und Disziplinarkommission (comisia disciplinară superioară a avocaților din Austria), a cărei competență este cert că este obligatorie, prezintă toate elementele necesare pentru a putea fi calificată drept instanță în sensul articolului 234 CE.

(a se vedea punctele 22 și 23)

2.        Pentru a avea acces, sub rezerva promovării unei probe de aptitudine, la profesia reglementată de avocat în statul membru gazdă, dispozițiile Directivei 89/48 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/19, pot fi invocate de deținătorul unui titlu eliberat în acest stat membru și care atestă absolvirea unui ciclu de studii postliceale cu o durată de mai mult de trei ani, precum și al unui titlu echivalent eliberat într‑un alt stat membru în urma unei formări complementare de mai puțin de trei ani și care îi permite accesul, în acest din urmă stat, la profesia reglementată de avocat, pe care o exercita efectiv în acest stat la data la care a solicitat să i se permită să susțină proba de aptitudine.

Astfel, o asemenea persoană este într‑adevăr titulara unei „diplome” în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 89/48 modificată. În special, titlul obținut în celălalt stat membru de care se prevalează titularul menționat dovedește dobândirea de către acesta a unei calificări suplimentare în raport cu cea obținută în statul membru gazdă. Prin urmare, chiar dacă este adevărat că un titlu care atestă o calificare profesională nu poate fi asimilat unei „diplome” în sensul Directivei 89/48 modificate în lipsa dobândirii, în tot sau în parte, a unei calificări în cadrul sistemului de învățământ al statului membru care eliberează titlul, situația este diferită în ceea ce privește titlul în cauză. În plus, este lipsită de pertinență în această privință împrejurarea că acest titlu nu atestă o formare profesională de trei ani efectuată în celălalt stat membru, întrucât articolul 1 litera (a) primul paragraf din directiva menționată nu impune ca ciclul de studii postliceale cu o durată de cel puțin trei ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență redusă să fie efectuat într‑un alt stat membru decât statul membru gazdă.

(a se vedea punctele 32-36 și dispozitiv 1)

3.        Directiva 89/48 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/19, trebuie interpretată în sensul că se opune posibilității ca autoritățile competente ale statului membru gazdă să nu permită deținătorului unui titlu eliberat în acest stat membru și care atestă absolvirea unui ciclu de studii postliceale cu o durată de mai mult de trei ani, precum și al unui titlu echivalent eliberat într‑un alt stat membru în urma unei formări complementare de mai puțin de trei ani și care îi permite accesul, în acest din urmă stat, la profesia reglementată de avocat, pe care o exercita efectiv în acest stat, să susțină o probă de aptitudine în vederea exercitării profesiei de avocat în cazul în care nu a fost dovedită efectuarea stagiului practic impus de reglementarea statului membru gazdă.

(a se vedea punctele 36 și 41 și dispozitiv 2)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)

22 decembrie 2010(*)

„Noțiunea «instanță națională» în sensul articolului 234 CE – Recunoașterea diplomelor – Directiva 89/48/CEE – Avocat – Înscriere în tabloul ordinului profesional dintr‑un alt stat membru decât cel în care a fost omologată diploma”

În cauza C‑118/09,

având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Oberste Berufungs- und Disziplinarkommission (Austria), prin decizia din 16 martie 2009, primită de Curte la 1 aprilie 2009, în procedura inițiată de

Robert Koller,

CURTEA (Camera a patra),

compusă din domnul J.‑C. Bonichot, președinte de cameră, domnii K. Schiemann și L. Bay Larsen (raportor), judecători,

avocat general: doamna V. Trstenjak,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere procedura scrisă,

luând în considerare observațiile prezentate:

–        pentru domnul Koller, de el însuși, abogado;

–        pentru guvernul austriac, de doamna C. Pesendorfer, în calitate de agent;

–        pentru guvernul ceh, de domnul M. Smolek, în calitate de agent;

–        pentru guvernul elen, de doamnele E. Skandalou și S. Vodina, în calitate de agenți;

–        pentru guvernul spaniol, de domnul J. López‑Medel Báscones, în calitate de agent;

–        pentru Comisia Comunităților Europene, de domnii C. Hermes și H. Støvlbæk, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 2 iunie 2010,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani (JO 1989, L 19, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 76), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 mai 2001 (JO L 206, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 60, denumită în continuare „Directiva 89/48 modificată”).

2        Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Koller, pe de o parte, și Rechtsanwaltsprüfungskommission (comisia de examinare pentru primirea în profesia de avocat) de pe lângă Oberlandesgericht Graz (Tribunalul Regional Superior din Graz), pe de altă parte, referitor la refuzul președintelui acestei comisii de a‑i permite să susțină proba de aptitudine în vederea exercitării profesiei de avocat în Austria sau de a‑l scuti de obligația de a susține această probă.

 Cadrul juridic

 Dreptul Uniunii

3        Potrivit articolului 1 literele (a), (b) și (g) din Directiva 89/48 modificată:

„În sensul prezentei directive:

(a)      prin diplomă se înțelege orice diplomă, certificat sau alt titlu de calificare oficială sau ansamblu de astfel de diplome, certificate sau alte titluri:

–      care au fost eliberate de o autoritate competentă dintr‑un stat membru, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege sau actele administrative ale statului membru respectiv;

–      din care rezultă că titularul a promovat un ciclu de studii postliceale cu o durată de cel puțin trei ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență redusă, efectuat într‑o universitate sau o instituție de învățământ superior sau într‑o altă instituție cu un nivel de formare echivalent și, dacă este cazul, că titularul a promovat cursurile de formare profesională necesare în completarea ciclului de studii postliceale și

–      care arată că titularul are calificarea profesională cerută care îi permite accesul la o profesie reglementată în statul membru respectiv sau exercitarea respectivei profesii,

dacă educația și formarea atestate de această diplomă, certificat sau alt titlu de calificare oficială au fost obținute în special în Comunitate […]

În sensul primului paragraf, se consideră diplome următoarele titluri: orice diplomă, certificat sau alt titlu de calificare oficială sau un ansamblu de astfel de diplome, certificate sau alte titluri acordate de o autoritate competentă dintr‑un stat membru numai pe baza unei pregătiri dobândite în cadrul Comunității și recunoscute de autoritatea competentă din acel stat membru ca având un nivel echivalent și numai dacă conferă aceleași drepturi de acces la o profesie reglementată în acel stat membru;

(b)      prin stat membru gazdă se înțelege orice stat membru în care un resortisant solicită exercitarea unei profesii reglementate în statul membru respectiv, cu excepția statului în care a obținut diploma sau și‑a exercitat, pentru prima oară, profesia respectivă;

[…]

(g)      prin probă de aptitudine se înțelege testul care se referă exclusiv la cunoștințele profesionale ale solicitantului și care este conceput de autoritățile competente ale statului membru gazdă cu scopul aprecierii aptitudinii solicitantului privind exercitarea profesiei reglementate în acel stat membru.

Pentru a permite aplicarea acestui test, autoritățile competente întocmesc o listă de materii care, pe baza unei comparații între educația și formarea cerute în statul membru respectiv și cea pe care o are solicitantul, nu sunt atestate prin diplomă sau alt titlu de calificare oficială pe care îl posedă solicitantul.

Proba de aptitudine trebuie să țină cont de faptul că solicitantul are o calificare profesională recunoscută în statul membru de origine sau de proveniență. Ea conține subiecte selectate dintre cele care figurează pe listă și a căror cunoaștere este esențială în vederea exercitării profesiei în statul membru gazdă. Testul poate include, totodată, și cunoștințe de deontologie care se aplică activităților respective în statul membru gazdă. Modalitățile de aplicare a testului sunt stabilite de autoritățile competente ale statului membru respectiv în conformitate cu normele de drept comunitar.

[…]”

4        Articolul 3 litera (a) din Directiva 89/48 modificată prevede:

„În cazul în care, într‑un stat membru gazdă, accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiționată de posesia unei diplome, autoritatea competentă nu îi poate refuza resortisantului unui stat membru, din motiv de calificare necorespunzătoare, accesul la profesia respectivă sau exercitarea ei în aceleași condiții ca și pentru resortisanții statului membru gazdă:

(a)      în cazul în care solicitantul deține o diplomă cerută într‑un alt stat membru pentru exercitarea respectivei profesii pe teritoriul său, diploma fiind obținută într‑un stat membru […]”

5        Articolul 4 alineatele (1) și (2) din directiva menționată prevede:

„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3, statul membru gazdă poate, de asemenea, cere solicitantului:

(a)      să facă dovada faptului că are experiență profesională, în cazul în care durata formării de care face dovadă în temeiul articolului 3 literele (a) și (b) este mai scurtă cu cel puțin un an decât cea cerută de statul membru gazdă. […]

[…]

(b)      să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depășească trei ani sau să dea o probă de aptitudine:

–        în cazul în care formarea profesională dobândită, în conformitate cu prevederile articolului 3 literele (a) și (b), se referă la materii fundamental diferite față de cele specificate de diploma cerută în statul membru gazdă sau

–        dacă, în cazul prevăzut la articolul 3 litera (a), profesia reglementată în statul membru gazdă implică una sau mai multe activități profesionale reglementate care nu se regăsesc în profesia reglementată în statul membru de origine sau de proveniență a solicitantului, iar această diferență se caracterizează printr‑o educație și formare specifice cerute în statul membru gazdă și care se referă la materii fundamental diferite față de cele specificate în diploma prezentată de solicitant sau

[…]

Dacă statul membru gazdă intenționează să impună solicitantului încheierea unui stagiu de adaptare sau promovarea unei probe de aptitudini, statul membru gazdă trebuie să verifice întâi măsura în care cunoștințele dobândite de către solicitant în cursul experienței sale profesionale pot compensa, în tot sau în parte, diferența substanțială menționată la primul paragraf.

În cazul în care statul membru gazdă uzează de această posibilitate, acesta trebuie să îi acorde solicitantului libertatea de a alege între perioada de adaptare și proba de aptitudine. Pentru profesiunile a căror exercitare presupune o cunoaștere precisă a dreptului intern și care au ca element esențial și constant al activității furnizarea de informații și de asistență privind dreptul intern, statul membru gazdă poate indica, prin derogare de la acest principiu, fie o perioadă de adaptare, fie o probă de aptitudine. […]

(2)      Cu toate acestea, statul membru gazdă nu poate aplica cumulativ dispozițiile alineatului (1) literele (a) și (b).”

 Dreptul național

6        Capitolul 3 din Legea federală privind libera prestare a serviciilor și stabilirea avocaților europeni în Austria (Bundesgesetz über den freien Dienstleistungsverkehr und die Niederlassung von europäischen Rechtsanwälten in Österreich, BGBl. I, 27/2000, în forma acesteia publicată în BGBl. I, 59/2004, denumită în continuare „EuRAG”) cuprinde, printre altele, articolele 24-29 din această lege. Articolul 24 din EuRAG prevede:

„(1)      Resortisanții statelor membre ale Uniunii Europene […] care au obținut o diplomă din care reiese că titularul îndeplinește condițiile profesionale necesare în vederea obținerii accesului direct la una dintre profesiile menționate în anexa la prezenta lege sunt înscriși, la cerere, în tabloul avocaților […], cu condiția ca aceștia să fi promovat o probă de aptitudine.

(2)      Prin diplomă, în sensul alineatului (1), se înțelege orice diplomă, certificat sau alt titlu oficial de calificare în sensul Directivei 89/48 […]”

7        Articolul 25 din EuRAG are următorul cuprins:

„Proba de aptitudine este un examen național care are ca obiect exclusiv cunoștințele profesionale ale candidatului, urmărind să evalueze capacitatea acestuia de a exercita în Austria profesia de avocat. Proba de aptitudine trebuie să țină seama de faptul că respectivul candidat dispune, într‑un stat membru al Uniunii Europene, de o calificare profesională pentru a exercita profesia de avocat.”

8        Articolul 27 din EuRAG prevede:

„La cererea candidatului, președintele comisiei de examinare decide, de comun acord cu ordinul avocaților din baroul de pe lângă sediul Oberlandesgericht, în termen de cel mult patru luni de la depunerea de către candidat a documentației complete, dacă acesta din urmă are dreptul să susțină proba de aptitudine.”

9        Articolul 29 din EuRAG prevede:

„Președintele comisiei de examinare, de comun acord cu ordinul avocaților din baroul competent în temeiul articolului 26, trebuie să îl scutească pe candidatul care face o cerere în acest sens de obligația de a susține o probă în ceea ce privește materiile pentru care acesta din urmă face dovada că a dobândit, în cadrul formării sau al activității sale profesionale anterioare, cunoștințele de drept material și procesual austriac necesare pentru exercitarea profesiei de avocat în Austria.”

10      Articolul 1 din Regulamentul privind profesia de avocat (Rechtsanwaltsordnung, RGBl. 96/1868, în forma acestuia publicată în BGBl. I, 128/2004, denumit în continuare „RAO”) este formulat după cum urmează:

„(1)      În vederea exercitării profesiei de avocat în [Austria] nu este necesară numirea de către o autoritate, trebuind numai să se facă dovada faptului că sunt îndeplinite următoarele condiții și că persoana în cauză este înscrisă în tabloul avocaților […]

(2)      Aceste condiții sunt:

[…]

d)      stagiul practic, care trebuie să respecte forma și durata prevăzute de lege;

e)      promovarea examenului în vederea exercitării profesiei de avocat;

[…]”

11      Potrivit articolului 2 alineatul (2) din RAO, durata stagiului practic trebuie să fie de cinci ani, dintre care cel puțin nouă luni în cadrul unei instanțe sau al unui parchet și cel puțin trei ani în cadrul biroului unui avocat care își exercită activitatea în Austria.

 Acțiunea principală și întrebările preliminare

12      La 25 noiembrie 2002, domnul Koller, resortisant austriac, a obținut la universitatea din Graz (Austria) titlul de „Magister der Rechtswissenschaften”, și anume, o diplomă care atestă efectuarea unui ciclu de studii universitare de drept cu o durată de cel puțin opt semestre.

13      Prin decizia din 10 noiembrie 2004, Ministerul Educației și Științei din Spania a recunoscut echivalența titlului de „Magister der Rechtswissenschaften” cu cel de „Licenciado en Derecho”, în măsura în care solicitantul urmase o serie de cursuri la universitatea din Madrid (Spania) și promovase o serie de examene suplimentare în conformitate cu procedura de omologare prevăzută de dreptul intern spaniol.

14      La 14 martie 2005, după ce a constatat că domnul Koller deținea titlul de „Licenciado en Derecho”, ordinul avocaților din baroul din Madrid i‑a acordat acestuia dreptul de purta titlul de „abogado”.

15      La 5 aprilie 2005, domnul Koller a solicitat Rechtsanwaltsprüfungskommission de pe lângă Oberlandesgericht Graz autorizația de a susține proba de aptitudine în vederea exercitării profesiei de avocat. În același timp, domnul Koller a solicitat să beneficieze de scutirea prevăzută la articolul 29 din EuRAG în ceea ce privește toate materiile care constituiau examenul de aptitudine.

16      Prin decizia din 11 august 2005, președintele Rechtsanwaltsprüfungskommission, menționată anterior, a respins, în temeiul articolului 27 din EuRAG, cererea reclamantului de a i se permite să susțină proba de aptitudine. La acel moment, domnul Koller exercita profesia de avocat în Spania. Acesta a contestat decizia de respingere în fața Oberste Berufungs- und Disziplinarkommission (comisia disciplinară superioară a avocaților, denumită în continuare „OBDK”).

17      Prin decizia din 31 ianuarie 2006, OBDK a respins pretențiile solicitantului. Această comisie s‑a bazat, în primul rând, pe faptul că în Spania, spre deosebire de reglementarea aplicabilă în Austria, nu este necesară efectuarea unui stagiu practic în vederea exercitării profesiei de avocat. Pe baza acestui fapt, OBDK a concluzionat că solicitarea domnului Koller avea drept obiectiv eludarea obligației de efectuare a stagiului practic de cinci ani prevăzute de reglementarea menționată.

18      În al doilea rând, potrivit OBDK, titlul de „Licenciado en Derecho” nu poate fi suficient pentru a i se permite deținătorului acestuia să susțină proba de aptitudine, în conformitate cu capitolul 3 din EuRAG. În această privință, articolul 1 litera (a) a doua liniuță din Directiva 89/48 modificată ar realiza o distincție între faptul de a promova un ciclu de studii postliceale cu o durată de cel puțin trei ani și formarea profesională necesară în plus față de acest ciclu de studii. În aceste condiții, ar trebui să se considere că proba de aptitudine impusă de EuRAG este un examen care are exclusiv rolul de a evalua cunoștințele profesionale ale solicitantului. Potrivit OBDK, întrucât domnul Koller nu are deloc cunoștințe profesionale, acestuia nu i se poate permite să susțină proba de aptitudine. În sfârșit, formularea în același timp a cererii de a i se permite să susțină proba de aptitudine și a cererii de scutire ar urmări în realitate să eludeze în mod intenționat legislația austriacă.

19      Prin hotărârea din 13 martie 2008, Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională, Austria) a anulat, la cererea domnului Koller, decizia de respingere menționată pentru motivul, printre altele, al lipsei unor elemente care să indice un abuz din partea solicitantului. În consecință, OBDK trebuie să se pronunțe din nou asupra cererii domnului Koller de a i se permite să susțină proba de aptitudine în vederea exercitării profesiei de avocat.

20      În aceste condiții, OBDK a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

„1)      Directiva 89/48 […] este aplicabilă în cazul unui resortisant austriac, dacă acesta

a)      a absolvit în Austria un ciclu universitar de drept și a obținut, printr‑o decizie în acest sens, gradul academic de «Magister der Rechtswissenschaften»,

b)      a fost apoi autorizat, printr‑un act de recunoaștere al Ministerului Educației și Științei [din Spania], după ce a absolvit într‑o universitate spaniolă mai multe examene suplimentare, care au necesitat însă o durată a formării de mai puțin de trei ani, să poarte titlul spaniol de «Licenciado en Derecho», care este echivalent titlului austriac, și

c)      a obținut, prin înscrierea în cadrul ordinului avocaților din baroul din Madrid, dreptul de a utiliza titlul profesional de «abogado» și a exercitat efectiv profesia de avocat în Spania timp de trei săptămâni înaintea introducerii cererii și timp de cel mult cinci luni în raport cu data pronunțării deciziei în primă instanță?

2)      În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

Este compatibilă cu Directiva 89/48 […] interpretarea articolului 24 din EuRAG potrivit căreia obținerea unei diplome după absolvirea cursurilor de drept în Austria, precum și obținerea titlului spaniol de «Licenciado en Derecho» după absolvirea, în urma unei perioade de mai puțin de trei ani, a unor examene suplimentare într‑o universitate spaniolă nu sunt suficiente pentru a permite persoanei în cauză să se prezinte la proba de aptitudine în Austria, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din EuRAG, în lipsa dovezii privind experiența practică prevăzute de dreptul național [articolul 2 alineatul (2) din RAO], chiar dacă solicitantul are dreptul să profeseze în Spania în calitate de «abogado» fără a fi nevoie să îndeplinească o cerință comparabilă privind experiența practică și a exercitat profesia respectivă în acest stat timp de trei săptămâni înaintea introducerii cererii și timp de cel mult cinci luni în raport cu data pronunțării deciziei în primă instanță?”

 Cu privire la competența Curții

21      Cu titlu introductiv, este necesar să se verifice dacă OBDK reprezintă o instanță în sensul articolului 234 CE și dacă, în consecință, Curtea este competentă să se pronunțe cu privire la întrebările care îi sunt adresate de această comisie.

22      În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, pentru a aprecia dacă organismul de trimitere are caracterul unei „instanțe” în sensul articolului 234 CE, aspect care ține doar de dreptul Uniunii, Curtea ia în considerare un ansamblu de elemente, precum originea legală a organismului, caracterul său permanent, caracterul obligatoriu al competenței sale, natura contradictorie a procedurii, aplicarea de către organism a normelor de drept, precum și independența acestuia (a se vedea în special Hotărârea din 17 septembrie 1997, Dorsch Consult, C‑54/96, Rec., p. I‑4961, punctul 23, Hotărârea din 31 mai 2005, Syfait și alții, C‑53/03, Rec., p. I‑4609, punctul 29, precum și Hotărârea din 14 iunie 2007, Häupl, C‑246/05, Rep., p. I‑4673, punctul 16).

23      Or, OBDK, a cărei competență este cert că este obligatorie, prezintă, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 52 din concluzii, toate elementele necesare pentru a putea fi calificată drept instanță în sensul articolului 234 CE.

24      Curtea este, prin urmare, competentă să răspundă la întrebările adresate de instanța de trimitere.

 Cu privire la întrebările preliminare

 Cu privire la prima întrebare

25      Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă, pentru a avea acces, sub rezerva promovării unei probe de aptitudine, la profesia reglementată de avocat în statul membru gazdă, dispozițiile Directivei 89/48 modificate pot fi invocate de deținătorul unui titlu eliberat în acest stat membru și care atestă absolvirea unui ciclu de studii postliceale cu o durată de mai mult de trei ani, precum și al unui titlu echivalent eliberat într‑un alt stat membru în urma unei formări complementare de mai puțin de trei ani și care îi permite accesul, în acest din urmă stat, la profesia reglementată de avocat, pe care o exercita efectiv în acest stat la data la care a solicitat să i se permită să susțină proba de aptitudine.

26      Este necesar să fie amintit faptul că noțiunea „diplomă”, astfel cum este definită la articolul 1 litera (a) din Directiva 89/48 modificată, constituie cheia de boltă a sistemului general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior prevăzut de această directivă (a se vedea în special Hotărârea din 23 octombrie 2008, Comisia/Spania, C‑286/06, Rep., p. I‑8025, punctul 53).

27      Sub rezerva dispozițiilor articolului 4 din Directiva 89/48 modificată, articolul 3 primul paragraf litera (a) din această directivă conferă oricărui solicitant deținător al unei „diplome”, în sensul acestei directive, care îi permite exercitarea unei profesii reglementate într‑un stat membru dreptul de a exercita aceeași profesie în oricare alt stat membru (a se vedea Hotărârea Comisia/Spania, citată anterior, punctul 54).

28      În ceea ce privește calificările de tipul celor de care se prevalează domnul Koller, trebuie subliniat că „diploma”, în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 89/48 modificată, poate fi constituită dintr‑un ansamblu de titluri.

29      Referitor la condiția menționată la articolul 1 litera (a) prima liniuță din Directiva 89/48 modificată, trebuie să se constate că, în cauza care a determinat pronunțarea Hotărârii din 29 ianuarie 2009, Consiglio Nazionale degli Ingegneri (C‑311/06, Rep., p. I‑415), Curtea a stabilit, la punctul 48 din hotărârea menționată, că această condiție era îndeplinită în ceea ce privește titlurile de care se prevala o persoană care solicitase înscrierea în tabloul inginerilor din Italia, fiecare dintre titlurile acestei persoane fiind eliberat de o autoritate competentă, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege italiene și, respectiv, spaniole. Condiția respectivă este îndeplinită și în ceea ce privește titluri precum cele deținute de domnul Koller, întrucât fiecare dintre acestea a fost acordat de o autoritate competentă, desemnată în conformitate cu actele cu putere de lege austriece și, respectiv, spaniole.

30      În ceea ce privește condiția prevăzută la articolul 1 litera (a) a doua liniuță din Directiva 89/48 modificată, trebuie să se constate că o persoană precum domnul Koller, astfel cum a stabilit Curtea la punctul 49 din Hotărârea Consiglio Nazionale degli Ingegneri, citată anterior, referitor și la persoana care făcea obiectul cauzei care a determinat pronunțarea acestei hotărâri, îndeplinește condiția potrivit căreia titularul trebuie să fi urmat cu succes un ciclu de studii postliceale cu o durată minimă de trei ani în cadrul unei universități. Într‑adevăr, titlul de studii care a fost eliberat persoanei interesate de Universitatea din Graz confirmă în mod expres acest lucru.

31      În ceea ce privește condiția prevăzută la articolul 1 litera (a) a treia liniuță din Directiva 89/48 modificată, din actul de recunoaștere întocmit de Ministerul Educației și Științei din Spania și, în orice caz, din înscrierea domnului Koller în tabloul avocaților din baroul din Madrid rezultă că acesta din urmă are calificarea profesională cerută care îi permite accesul la o profesie reglementată în Spania (a se vedea în acest sens Hotărârea Consiglio Nazionale degli Ingegneri, citată anterior, punctul 50).

32      Pe de altă parte, spre deosebire de certificatul de omologare deținut de persoana care făcea obiectul cauzei care a determinat pronunțarea Hotărârii Consiglio Nazionale degli Ingegneri, citată anterior, care nu atesta nicio formare din cadrul sistemului de învățământ spaniol și nu avea la bază nici un examen, nici o experiență profesională dobândită în Spania, titlul spaniol de care se prevalează domnul Koller dovedește dobândirea de către acesta a unei calificări suplimentare în raport cu cea obținută în Austria.

33      Prin urmare, chiar dacă este adevărat că un titlu care atestă o calificare profesională nu poate fi asimilat unei „diplome” în sensul Directivei 89/48 modificate în lipsa dobândirii, în tot sau în parte, a unei calificări în cadrul sistemului de învățământ al statului membru care eliberează titlul (a se vedea în acest sens Hotărârea Consiglio Nazionale degli Ingegneri, citată anterior, punctul 55), situația este diferită în ceea ce privește titlul invocat de domnul Koller în acțiunea principală.

34      În plus, este lipsită de pertinență în această privință împrejurarea că acest titlu spaniol nu atestă o formare profesională de trei ani efectuată în Spania. Astfel, articolul 1 litera (a) primul paragraf din directiva menționată nu impune ca ciclul de studii postliceale cu o durată de cel puțin trei ani sau cu o durată echivalentă cu frecvență redusă să fie efectuat într‑un alt stat membru decât statul membru gazdă.

35      Astfel, o persoană precum domnul Koller este într‑adevăr titulara unei „diplome” în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 89/48 modificată.

36      În consecință, trebuie să se răspundă la prima întrebare că, pentru a avea acces, sub rezerva promovării unei probe de aptitudine, la profesia reglementată de avocat în statul membru gazdă, dispozițiile Directivei 89/48 modificate pot fi invocate de deținătorul unui titlu eliberat în acest stat membru și care atestă absolvirea unui ciclu de studii postliceale cu o durată de mai mult de trei ani, precum și al unui titlu echivalent eliberat într‑un alt stat membru în urma unei formări complementare de mai puțin de trei ani și care îi permite accesul, în acest din urmă stat, la profesia reglementată de avocat, pe care o exercita efectiv în acest stat la data la care a solicitat să i se permită să susțină proba de aptitudine.

 Cu privire la a doua întrebare

37      Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă Directiva 89/48 modificată trebuie interpretată în sensul că se opune posibilității ca autoritățile competente ale statului membru gazdă să nu permită unei persoane care se află într‑o situație precum cea a reclamantului din acțiunea principală să susțină proba de aptitudine în vederea exercitării profesiei de avocat în cazul în care nu a fost dovedită efectuarea stagiului practic impus de reglementarea acestui stat membru.

38      În calitate de deținător al unei „diplome” în sensul articolului 1 litera (a) din Directiva 89/48 modificată, o persoană precum domnul Koller are, în conformitate cu articolul 3 primul paragraf litera (a) din această directivă, acces la profesia reglementată de avocat în statul membru gazdă.

39      Cu toate acestea, fiind vorba despre o profesie a cărei exercitare necesită o cunoaștere precisă a dreptului intern și care are ca element esențial și constant al activității furnizarea de informații și/sau de asistență privind dreptul intern, articolul 3 din Directiva 89/48 modificată nu împiedică statul membru gazdă, în aplicarea articolului 4 alineatul (1) litera (b) din aceasta, să impună de asemenea ca solicitantul să susțină o probă de aptitudine, cu condiția ca acest stat să verifice în prealabil în ce măsură cunoștințele dobândite de solicitant în cursul experienței sale profesionale pot compensa, în tot sau în parte, diferența substanțială menționată la primul paragraf al acestei din urmă dispoziții.

40      Or, în condițiile în care solicitantul este supus, în statul membru gazdă, unei probe de aptitudine, al cărei obiect este tocmai verificarea faptului că acesta este apt să exercite profesia reglementată în respectivul stat membru, acesta din urmă nu poate, în temeiul articolului 4 din Directiva 89/48 modificată, să nu permită unei persoane care se află într‑o situație precum cea a reclamantului din acțiunea principală să susțină o astfel de probă pentru motivul că nu a efectuat stagiul practic impus de reglementarea acestui stat membru.

41      În consecință, trebuie să se răspundă la cea de a doua întrebare că Directiva 89/48 modificată trebuie interpretată în sensul că se opune posibilității ca autoritățile competente ale statului membru gazdă să nu permită unei persoane care se află într‑o situație precum cea a reclamantului din acțiunea principală să susțină proba de aptitudine în vederea exercitării profesiei de avocat în cazul în care nu a fost dovedită efectuarea stagiului practic impus de reglementarea acestui stat membru.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

42      Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:

1)      Pentru a avea acces, sub rezerva promovării unei probe de aptitudine, la profesia reglementată de avocat în statul membru gazdă, dispozițiile Directivei 89/48/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoaștere a diplomelor de învățământ superior acordate pentru formarea profesională cu durata minimă de trei ani, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 mai 2001, pot fi invocate de deținătorul unui titlu eliberat în acest stat membru și care atestă absolvirea unui ciclu de studii postliceale cu o durată de mai mult de trei ani, precum și al unui titlu echivalent eliberat într‑un alt stat membru în urma unei formări complementare de mai puțin de trei ani și care îi permite accesul, în acest din urmă stat, la profesia reglementată de avocat, pe care o exercita efectiv în acest stat la data la care a solicitat să i se permită să susțină proba de aptitudine.

2)      Directiva 89/48, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/19, trebuie interpretată în sensul că se opune posibilității ca autoritățile competente ale statului membru gazdă să nu permită unei persoane care se află într‑o situație precum cea a reclamantului din acțiunea principală să susțină proba de aptitudine în vederea exercitării profesiei de avocat în cazul în care nu a fost dovedită efectuarea stagiului practic impus de reglementarea acestui stat membru.

Semnături

---

* Limba de procedură: germana.