—

pentru Pometon SpA, de E. Volli și F. Trevisan, avocats;

—

pentru guvernul italian, de doamna I. Bruni, în calitate de agent, asistată de domnul G. Albenzio, avvocato dello Stato;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de domnul H. van Vliet, de doamna E. Righini și de domnul S. Schønberg, în calitate de agenți,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 13 din Regulamentul (CE) nr. 384/96 al Consiliului din 22 decembrie 1995 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 1996, L 56, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 12, p. 223), precum și a articolelor 4, 114 și următoarele, 202, 204, 212 și 214 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58, denumit în continuare „Codul vamal comunitar”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Agenzia Dogane Ufficio delle Dogane di Trieste (biroul vamal din Trieste), pe de o parte, și Pometon SpA, pe de altă parte, având ca obiect importul, declarat în regimul perfecționării active, al unor lingouri de magneziu sub formă brută originare și în proveniență din China.

3

Articolul 13 din Regulamentul nr. 384/96, în versiunea în vigoare în momentul desfășurării faptelor din cauza principală, prevedea:

„(1)   Taxele antidumping instituite în temeiul prezentului regulament se pot aplica și importurilor de produse similare care provin din țări terțe sau pieselor acestor produse atunci când măsurile în vigoare sunt eludate. Eludarea se definește ca o modificare a configurației schimburilor comerciale între țările terțe și Comunitate care decurge din practici, operațiuni sau prelucrări pentru care nu există o motivație suficientă sau o justificare economică alta decât impunerea taxei, fiind dovedit pe de altă parte că efectele corective ale taxei sunt compromise în ceea ce privește prețul și/sau cantitățile de produse similare și că există dumping în legătură cu valorile normale stabilite anterior pentru produsele similare.

(2)   Se consideră că o operațiune de asamblare în Comunitate sau într-o țară terță eludează măsurile în vigoare atunci când:

(3)   Se deschide o anchetă în temeiul prezentului articol atunci când cererea conține elemente de probă suficiente în ceea ce privește factorii enumerați la alineatul (1). Ancheta se deschide, după consultarea comitetului consultativ, printr-un regulament al Comisiei, care dă indicații autorităților vamale să înregistreze importurile în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) sau să ceară garanții. Ancheta se efectuează de către Comisie, cu eventualul ajutor al autorităților vamale, și trebuie finalizată în termen de nouă luni. În cazul în care faptele stabilite definitiv justifică extinderea măsurilor, acest lucru este decis de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate simplă cu privire la propunerea Comisiei, începând cu data la care înregistrarea a devenit obligatorie în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) sau cu data la care au fost cerute garanțiile. Dispozițiile procedurale corespunzătoare din prezentul regulament cu privire la deschiderea și desfășurarea anchetelor se aplică în conformitate cu prezentul articol.

[…]”.

4

Potrivit articolului 114 din Codul vamal comunitar:

„(1)   Fără a aduce atingere articolului 115, regimul de perfecționare activă permite ca următoarele mărfuri să fie utilizate pe teritoriul vamal al Comunității într-una sau mai multe operațiuni de transformare:

(2)   Prin expresiile de mai jos se înțeleg următoarele:

[…]”

5

Articolul 551 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3), în versiunea în vigoare în momentul desfășurării faptelor din cauza principală, prevedea printre altele:

„Sistemul cu suspendare nu se acordă decât în cazul în care solicitantul are intenția concretă de a reexporta produsele compensatoare principale de pe teritoriul vamal al Comunității. În acest caz, se poate acorda acest sistem pentru toate mărfurile care urmează a fi perfecționate.”

6

Articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunității Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 166) prevede:

„Actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia.”

7

Astfel cum reiese din decizia de trimitere, în perioada cuprinsă între sfârșitul anului 1998 și anul 2001, Pometon SpA a cumpărat de la Pometon doo, societate-fiică, creată în 1998, cu sediul în Sezana (Slovenia), lingouri de magneziu sub formă brută originare și în proveniență din China, al căror import pe teritoriul Comunității ar fi condus la aplicarea unei taxe antidumping în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2402/98 al Consiliului din 3 noiembrie 1998 de instituire a unei taxe antidumping definitiv la importurile de magneziu nealiat sub formă brută originar din Republica Populară Chineză și privind aplicarea definitivă a taxei provizorii (JO L 298, p. 1). Acest produs era importat în cadrul unor contracte de transformare al căror beneficiar era societatea Pometon doo, client cu sediul într-o țară terță. În privința acestor mărfuri, Pometon SpA a solicitat și a obținut aplicarea regimului perfecționării active cu o perioadă de suspendare de șase luni. Mărfurile respective erau transformate de Pometon SpA în granule de magneziu, nesupuse unei taxe antidumping, și erau reexportate trecând pe la postul de frontieră din Fernetti (Italia).

8

În decizia de trimitere se precizează că marfa în cauză în acțiunea principală, fără a ajunge la destinație în Slovenia, era doar stocată pe o platformă de staționare și reintrodusă în regim de import în Italia în calitate de produs vândut de Pometon doo către Pometon SpA. Tot potrivit acestei decizii, anchetele realizate au arătat că aproximativ 87% din produsul exportat de Pometon SpA reintra imediat în Italia și era vândut pe piața europeană.

9

Având în vedere aceste elemente, Agenzia Dogane Ufficio delle Dogane di Trieste a considerat că importurile temporare de lingouri de magneziu sub formă brută originare și în proveniență din China, declarate sub un regim de perfecționare activă, constituiau în realitate importuri definitive ale acestui produs. În consecință, Agenzia Dogane Ufficio delle Dogane di Trieste a emis avize de impozitare complementară și rectificative împotriva cărora Pometon SpA a formulat o acțiune care a fost admisă de Commissione tributaria provinciale di Trieste.

10

Agenzia Dogane Ufficio delle Dogane di Trieste a formulat apel împotriva acestei hotărâri, împotriva căruia Pometon SpA a formulat un apel incident. Acesta este contextul în care Commissione tributaria regionale di Trieste a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

11

Pometon SpA susține, în esență, că întrebările adresate sunt inadmisibile în măsura în care, prin intermediul acestora, s-ar încerca să se obțină din partea Curții o consultare juridică, iar nu interpretarea dreptului comunitar, că întrebările ar fi adresate unei instanțe care nu are competența de a le răspunde, iar instanța națională nu ar fi indicat care sunt dispozițiile de drept comunitar a căror interpretare o solicită și nici care sunt principiile generale la care se referă.

12

Această argumentare nu poate fi admisă.

13

Potrivit unei jurisprudențe constante, întrebările referitoare la interpretarea dreptului comunitar adresate de instanța națională în contextul normativ și de fapt pe care îl definește sub răspunderea sa și a cărui exactitate Curtea nu are competența să o verifice beneficiază de o prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunțe asupra unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare adresate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea dreptului comunitar solicitată de instanța națională nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale, atunci când problema este de natură ipotetică sau atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt sau de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care îi sunt adresate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 2007, van der Weerd și alții, C-222/05-C-225/05, Rep., p. I-4233, punctul 22 și jurisprudența citată).

14

În speță, nu reiese că interpretarea solicitată nu ar privi deloc interpretarea dreptului comunitar, astfel încât Curtea să fie lipsită de competența de a răspunde, sau că interpretarea solicitată nu ar avea în mod vădit niciun raport cu realitatea sau cu obiectul acțiunii principale. În plus, elementele de fapt sau de drept necesare Curții pentru a putea oferi un răspuns util întrebărilor sunt prezentate în decizia de trimitere. Pe de altă parte, în această decizie sunt indicate textele a căror interpretare este solicitată.

15

Prin urmare, întrebările preliminare sunt admisibile.

16

Prin intermediul primei și al celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită, în esență, Curții să stabilească în ce măsură dispozițiile articolului 13 din Regulamentul nr. 384/96 sunt aplicabile unui litigiu precum cel cu care a fost sesizată.

17

Articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul nr. 384/96 prevede că, atunci când există suficiente elemente de probă în ceea ce privește eludarea unor taxe antidumping, decizia Comisiei de a deschide o anchetă este adoptată sub forma unui regulament. În cazul în care această anchetă permite să se stabilească în mod definitiv faptele care justifică extinderea aplicării taxelor antidumping la importurile de produse similare sau de părți din aceste produse provenind din țări terțe, această extindere este decisă de Consiliu, care hotărăște cu majoritate simplă la propunerea Comisiei.

18

În speță, este suficient să se constate că nu a existat un regulament al Comisiei prin care să se fi decis deschiderea unei anchete și nici nu a existat o decizie a Consiliului de extindere a aplicării măsurilor antidumping.

19

Prin urmare, dispozițiile articolului 13 din Regulamentul nr. 384/96 sunt în orice caz inaplicabile în acțiunea principală, fără a fi necesar să se stabilească dacă redactarea articolului 13 alineatul (1), în versiunea în vigoare în momentul desfășurării faptelor din cauza principală, viza operațiunile efectuate de Pometon SpA.

20

Prin urmare, trebuie răspuns la prima și la a doua întrebare că articolul 13 din Regulamentul nr. 384/96 nu este aplicabil în lipsa unei decizii a Consiliului, adoptată la propunerea Comisiei, de extindere a aplicării taxelor antidumping la importurile de produse similare sau de părți ale acestor produse provenind din țări terțe.

21

Prin a treia, a patra și a cincea întrebare, se solicită, în esență, să se stabilească dacă trebuie considerată import definitiv pe teritoriul vamal al Comunității operațiunea prin care o societate importă în regimul perfecționării active mărfuri care intră în domeniul de aplicare al taxelor antidumping, le transformă într-un produs care nu este supus unor astfel de taxe și le exportă către o societate-fiică, situată într-un stat terț vecin, care reexportă aceste mărfuri în Comunitate revânzându-le primei societăți.

22

În temeiul articolului 114 din Codul vamal comunitar, regimul perfecționării active permite să fie utilizate pe teritoriul vamal al Comunității mărfuri necomunitare destinate unei reexportări ulterioare de pe acest teritoriu. Utilizarea constă în a aplica acestor mărfuri unele operațiuni de „perfecționare”, și anume, în special, de transformare. Mărfurile reexportate sunt denumite „produse compensatoare”.

23

Reexportarea mărfurilor sub formă de produse compensatoare în exteriorul teritoriului vamal al Comunității este o condiție pentru aplicarea regimului perfecționării active. Prin urmare, acesta nu poate fi aplicat în mod legal decât în cazul în care mărfurile sunt destinate în mod real reexportării în exteriorul teritoriului vamal al Comunității, după cum se precizează la articolul 551 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2454/93, menționat anterior, potrivit căruia solicitantul trebuie să aibă „intenția concretă de a reexporta” mărfurile respective.

24

Astfel, din ansamblul dispozițiilor care constituie regimul juridic al acesteia rezultă că însuși obiectul perfecționării active este scutirea de taxe vamale numai a mărfurilor care sunt introduse pe teritoriul vamal comunitar doar cu titlu temporar, pentru a fi prelucrate, reparate sau transformate, iar ulterior reexportate, evitând astfel penalizarea activității economice a țărilor din Comunitate.

25

Rezultă în mod necesar că o practică, precum cea descrisă la punctul 8 din prezenta hotărâre, care ar consta în a se limita la a trece peste graniță o marfă fără a avea o intenție reală de a o reexporta și la a o reimporta la scurt timp ar fi contrară însuși obiectivului regimului perfecționării active și ar aduce atingere eficacității reglementării comunitare.

26

Instanța de trimitere este singura competentă să verifice dacă faptele care stau la originea acțiunii principale constituie o astfel de ilegalitate.

27

În ceea ce privește consecințele unei astfel de ilegalități, articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2988/95, care este de aplicare generală, prevede că „actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia”.

28

Curtea s-a pronunțat deja în sensul că obligația de a restitui un avantaj primit în mod nejustificat prin intermediul unei practici nelegale nu încalcă principiul legalității. Astfel, această obligație nu constituie o sancțiune, ci o simplă consecință a constatării că au fost create în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea avantajului care rezultă din reglementarea comunitară, făcând ca avantajul primit să fie nedatorat și justificând, așadar, obligația de a-l restitui (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland-Stärke, C-110/99, Rec., p. I-11569, punctul 56).

29

De asemenea, importatorul care s-a poziționat în mod nelegal în regimul perfecționării active și a beneficiat de acesta creând în mod artificial condițiile necesare pentru aplicarea sa este obligat să achite taxele aferente produselor respective, fără a aduce atingere, după caz, sancțiunilor administrative, civile sau penale prevăzute de legislația națională.

30

În consecință, trebuie răspuns la a treia, la a patra și la a cincea întrebare că operațiunea care ar consta în a se limita la a trece peste graniță o marfă în urma transformării acesteia într-un produs căruia nu i se aplică taxe antidumping, fără a avea intenția reală de a o reexporta, și la a o reimporta la scurt timp nu poate fi încadrată în mod legal în regimul perfecționării active. Importatorul care s-a poziționat în mod nelegal în regimul perfecționării active și a beneficiat de acesta creând în mod artificial condițiile necesare pentru aplicarea sa este obligat să achite taxele aferente produselor respective, fără a aduce atingere, după caz, sancțiunilor administrative, civile sau penale prevăzute de legislația națională. Instanței naționale competente îi revine sarcina de a aprecia dacă operațiunea în discuție în cauza principală este sau nu este, având în vedere considerațiile amintite anterior, considerată nelegală din perspectiva dreptului comunitar.

31

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară: