—

pentru Sony Music Entertainment (Germany) GmbH, de M. Schaefer, Rechtsanwalt;

—

pentru Falcon Neue Medien Vertrieb GmbH, de R. Nirk și E. Schott, Rechtsanwälte;

—

pentru Comisia Comunităților Europene, de domnii W. Wils și H. Krämer, în calitate de agenți,

1

Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea articolului 10 din Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (JO L 372, p. 12, Ediție specială, 17/vol. 3, p. 7).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Sony Music Entertainment (Germany) GmbH (denumită în continuare „Sony”), pe de o parte, și Falcon Neue Medien Vertrieb GmbH (denumită în continuare „Falcon”), pe de altă parte, având ca obiect protecția anumitor drepturi conexe dreptului de autor.

3

Articolul 12 din Directiva 92/100/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 346, p. 61, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 120) prevedea:

„Fără să aducă atingere unei armonizări ulterioare, drepturile prevăzute de prezenta directivă pentru artiștii interpreți sau executanți, producătorii de fonograme și organismele de radiodifuziune și televiziune nu expiră înainte de sfârșitul termenelor respective prevăzute de Convenția [internațională pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune, adoptată la Roma la 26 octombrie 1961]. Drepturile producătorilor primelor fixări de filme prevăzute de prezenta directivă nu expiră înainte de încheierea unei perioade de douăzeci de ani de la sfârșitul anului în care fixarea a fost realizată.”

4

Durata de protecție prevăzută la articolul 12 din Directiva 92/100 a fost prelungită la 50 de ani prin articolul 3 din Directiva 93/98/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (JO L 290, p. 9, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 141).

5

Directiva 93/98 a fost codificată prin Directiva 2006/116. Articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2006/116 prevede:

„Drepturile producătorilor de fonograme expiră la 50 ani de la fixare. […]

Cu toate acestea, prezentul alineat nu are ca efect reînnoirea protecției drepturilor producătorilor de fonograme în cazul în care, prin expirarea perioadei de protecție acordate acestora în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Directiva 93/98/CEE în versiunea anterioară modificării aduse prin Directiva 2001/29/CEE [a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230)], acestea nu mai beneficiau de protecție la .”

6

Articolul 7 alineatele (1) și (2) din Directiva 2006/116 prevede:

„(1)   În cazul în care țara de origine a unei opere, în sensul Convenției de la Berna [pentru protecția operelor literare și artistice (Actul de la Paris din 24 iulie 1971], este o țară terță, iar autorul nu este resortisant al Comunității, durata de protecție acordată de statele membre încetează odată cu expirarea duratei protecției acordate în țara de origine a operei, dar nu poate depăși durata prevăzută la articolul 1.

(2)   Duratele de protecție prevăzute la articolul 3 se aplică, de asemenea, în cazul titularilor care nu sunt resortisanți ai Comunității, cu condiția ca statele membre să le acorde protecție. Cu toate acestea, fără a aduce atingere obligațiilor internaționale ale statelor membre, durata de protecție acordată de statele membre expiră cel târziu la data încetării protecției acordate în țara al cărei resortisant este titularul de drepturi, dar nu poate depăși durata prevăzută la articolul 3.”

7

Articolul 10 alineatele (1)-(3) din Directiva 2006/116, intitulat „Aplicarea în timp”, este redactat după cum urmează:

„(1)   În cazul în care o durată de protecție mai lungă decât durata de protecție corespunzătoare prevăzută de prezenta directivă începuse deja să se aplice într-un stat membru la 1 iulie 1995, prezenta directivă nu are ca efect reducerea acelei durate în statul membru respectiv.

(2)   Duratele de protecție prevăzute de prezenta directivă se aplică tuturor operelor și obiectelor care, la data prevăzută la alineatul (1), erau protejate în cel puțin un stat membru în cadrul aplicării dispozițiilor naționale privind dreptul de autor sau drepturile conexe sau care îndeplinesc criteriile de protecție prevăzute de [Directiva 92/100] […].

(3)   Prezenta directivă nu aduce atingere actelor de exploatare derulate înainte de data menționată la alineatul (1). Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a proteja în special drepturile dobândite de terți.”

8

Articolul 137f din Legea privind drepturile de autor și drepturile conexe (Gesetz über Urheberrecht und verwandte Schutzrechte) din 9 septembrie 1965 (BGBl. 1965 I, p. 1273), astfel cum a fost modificată prin Legea din (BGBl. 1995 I, p. 842, denumită în continuare „UrhG”), reprezintă dispoziția tranzitorie de transpunere a Directivei 93/98.

9

Articolul 137f alineatele (2) și (3) din UrhG are următorul cuprins:

„(2)   Dispozițiile prezentei legi, în versiunea în vigoare de la 1 iulie 1995, se aplică deopotrivă operelor pentru care protecția acordată în temeiul prezentei legi a expirat înainte de , dar care beneficiază în continuare de protecție în temeiul legislației unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European. Prima teză este aplicabilă prin analogie drepturilor conexe ale editorilor unor opere postume (articolul 71), ale artiștilor interpreți sau executanți (articolul 73), ale producătorilor de fonograme (articolul 85), ale organismelor de radiodifuziune și televiziune (articolul 87) și ale producătorilor de film (articolele 94 și 95).

(3)   În cazul în care, potrivit alineatului (2), se reacordă protecție unei opere ca efect al aplicării prezentei legi, drepturile astfel redobândite revin autorilor. Cu toate acestea, un act de exploatare inițiat înainte de 1 iulie 1995 poate fi continuat în cadrul prevăzut. Pentru exploatările inițiate ulterior datei de , este necesară plata unei remunerații satisfăcătoare. Prevederile tezelor anterioare se aplică prin analogie și drepturilor conexe.”

10

Astfel cum reiese din cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare, Falcon distribuie două fonograme cu înregistrări ale unor cântece interpretate de artistul Bob Dylan. Primul CD are titlul „Bob Dylan – Blowin' in the Wind”, iar cel de al doilea este denumit „Bob Dylan – Gates of Eden”.

11

Aceste fonograme includ titluri apărute în cadrul albumelor „Bob Dylan – Bringing It All Back Home”, „The Times They Are A-Changin’” și „Highway 61 Revisited”. Aceste albume au fost publicate în Statele Unite ale Americii înainte de 1 ianuarie 1966.

12

Sony, reclamanta din acțiunea principală, reprezintă filiala germană a societății multinaționale japoneze omonime.

13

Sony a solicitat Landgericht competent să interzică Falcon să reproducă și/sau să permită reproducerea și distribuția fonogramelor „Bob Dylan – Blowin' in the Wind” și „Bob Dylan – Gates of Eden”. Sony a solicitat totodată obligarea Falcon la furnizarea anumitor informații, precum și constatarea existenței obligației acesteia de a răspunde pentru daune.

14

Falcon a susținut că, pe teritoriul național, niciun producător de fonograme nu posedă drepturi asupra albumelor înregistrate de Bob Dylan înainte de 1 ianuarie 1966.

15

Landgericht a respins cererea formulată de Sony. Instanța de apel, sesizată de aceasta din urmă, a admis că drepturile producătorului de fonograme privind obiectele în cauză în acțiunea principală au fost, fără îndoială, valabil transferate către Sony. Cu toate acestea, instanța amintită a respins acțiunea formulată de Sony, considerând că, în temeiul Convenției pentru protejarea producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor, adoptată la Geneva la 29 octombrie 1971, în vigoare în Germania și în Statele Unite, producătorii de fonograme pot beneficia de protecția drepturilor de autor în temeiul articolul 85 din UrhG numai pentru activități realizate ulterior datei de . În plus, instanța de apel a considerat că nici înregistrările muzicale anterioare acestei date nu ar putea beneficia de protecție în temeiul articolului 137f din UrhG, care reprezintă o dispoziție tranzitorie în vederea adaptării dreptului intern la Directiva 93/98. Astfel, alineatul (2) al acestui articol nu ar fi aplicabil fonogramelor produse înainte de , dat fiind că acestea nu au fost protejate niciodată în Germania.

16

În aceste condiții, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, Sony a declarat recurs în fața Bundesgerichtshof, care, considerând că soluționarea recursului cu care a fost sesizat depinde de interpretarea articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116, a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

17

Cu titlu prealabil, trebuie constatat că drepturile conexe dreptului de autor în cauză în acțiunea principală privesc drepturi referitoare la reproducerea și distribuția de fonograme. Nu se contestă faptul că aceste drepturi au fost valabil transferate către Sony.

18

În plus, din decizia de trimitere reiese că, în temeiul articolului 126 din UrhG, întreprinderile cu sediul în Statele Unite nu pot beneficia, în Germania, de protecția prevăzută de convenția menționată la punctul 15 din prezenta hotărâre decât pentru activitățile realizate ulterior datei de 1 ianuarie 1966, condiție neîndeplinită de fonogramele în litigiu în acțiunea principală. Nici aplicarea articolului 137f alineatul (2) din UrhG nu ar putea conferi protecție fonogramelor în cauză pe teritoriul german, dat fiind că această dispoziție presupune ca opera respectivă să fi beneficiat de protecție pe acest teritoriu înainte de , situație în care fonogramele în cauză nu s-au regăsit niciodată.

19

Este de asemenea important să se evidențieze că, astfel cum rezultă chiar din termenii în care a fost formulată, cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare are ca temei afirmația potrivit căreia protecția acordată prin legislația britanică se aplică fonogramelor fixate pe suport înainte de 1 ianuarie 1966 și a fost extinsă la fonogramele producătorilor americani, publicate în Statele Unite.

20

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă de durata de protecție prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116 trebuie să beneficieze obiecte care nu au fost protejate niciodată în statul membru în care se solicită protecția.

21

Potrivit articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116, duratele de protecție a drepturilor producătorilor de fonograme, prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din directiva amintită, se aplică obiectului în cauză dacă, la 1 iulie 1995, acest obiect era protejat cel puțin pe teritoriul unui stat membru în cadrul aplicării dispozițiilor naționale privind dreptul de autor sau drepturile conexe ori care îndeplinesc criteriile de protecție prevăzute de Directiva 92/100.

22

Astfel, chiar din cuprinsul articolului 10 alineatul (2) reiese că prima condiție alternativă prevăzută de această dispoziție vizează existența prealabilă a unei protecții a obiectului în cauză în cel puțin un stat membru. Respectiva dispoziție nu impune cerința ca acest stat membru să fie statul în care se solicită protecția prevăzută de Directiva 2006/116.

23

În plus, trebuie să se remarce că, potrivit considerentului (3) al Directivei 2006/116, diferențele dintre legislațiile naționale pot să împiedice libera circulație a mărfurilor și libera prestare de servicii și să denatureze condițiile de concurență pe piața comună. Pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, directiva este menită să armonizeze legislațiile statelor membre astfel încât duratele de protecție să fie identice în întreaga Comunitate.

24

În aceste condiții, o interpretare a articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116 potrivit căreia aplicarea primei condiții alternative prevăzute de această dispoziție ar depinde de existența prealabilă a unei forme de protecție asigurate de legislația națională a statului membru în care se solicită protecția prevăzută de directiva menționată, deși o astfel de protecție prealabilă ar fi fost acordată într-un alt stat membru, nu este conformă nici cu termenii înșiși ai dispoziției citate, nici cu finalitatea directivei.

25

Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare în sensul că durata de protecție prevăzută de Directiva 2006/116 se aplică, în temeiul articolului 10 alineatul (2) din directivă, și atunci când obiectul în cauză nu a fost protejat niciodată în statul membru în care se solicită protecția.

26

Prin intermediul acestei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă dispozițiile naționale prevăzute la articolul 10 alineatul (2) – prima condiție alternativă din Directiva 2006/116 – includ deopotrivă dispozițiile privind protecția titularilor de drepturi conexe dreptului de autor care nu sunt resortisanți ai Comunității.

27

Trebuie evidențiat că, astfel cum a menționat avocatul general la punctul 64 din concluzii, prevederile articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116 au în vedere obiectul protecției și se aplică tuturor operelor și obiectelor care, la 1 iulie 1995, erau protejate în temeiul dispozițiilor în vigoare în cel puțin un stat membru în materie de drepturi de autor sau de drepturi conexe.

28

În această privință, din cuprinsul articolului 10 alineatul (2) nu rezultă că acesta ar avea în vedere exclusiv dispozițiile naționale în materia dreptului de autor sau a drepturilor conexe ce privesc protecția titularilor unor astfel de drepturi care sunt resortisanți ai Comunității. Într-adevăr, potrivit dispoziției citate, statele membre trebuie să acorde duratele de protecție prevăzute de Directiva 2006/116 tuturor operelor sau obiectelor care, la 1 iulie 1995, erau protejate ca atare în cel puțin un stat membru.

29

În cadrul aplicării articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116, este necesar să se analizeze dacă o operă sau un obiect poate fi considerat a fi fost protejat, la 1 iulie 1995, în cel puțin un stat membru, indiferent de naționalitatea sau cetățenia titularului de drepturi conexe dreptului de autor cu privire la această operă sau la acest obiect.

30

Or, din decizia de trimitere reiese că Bundesgerichtshof are îndoieli în ce privește compatibilitatea cu articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2006/116 a unei interpretări a articolului 10 alineatul (2) din aceeași directivă în sensul recunoașterii beneficiului acestei prevederi titularilor de drepturi conexe dreptului de autor care nu sunt resortisanți ai Comunității.

31

În această privință, trebuie să se constate că obiectivul urmărit de articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116 este acela de a defini condițiile în care duratele de protecție a drepturilor conexe dreptului de autor prevăzute de această directivă se aplică, cu titlu tranzitoriu, la situațiile existente. Această dispoziție preconizează aplicarea acestor durate în privința operelor și a obiectelor care beneficiau, la 1 iulie 1995, de protecția acordată prin dispozițiile naționale în materia dreptului de autor și a drepturilor conexe în cel puțin un stat membru.

32

Respectivul articol 10 alineatul (2) nu își propune să înlăture soluția consacrată la articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2006/116 pentru toate cazurile în care duratele de protecție prevăzute de directivă sunt solicitate de titulari ai drepturilor conexe dreptului de autor care nu sunt resortisanți ai Comunității, în raport cu un obiect sau cu o operă care nu îndeplinește niciuna dintre cele două condiții alternative din dispoziția tranzitorie cuprinsă în articolul 10 alineatul (2) din directivă.

33

Într-adevăr, respectivul articol 7 alineatul (2) are ca obiectiv reglementarea protecției drepturilor conexe dreptului de autor în raport cu titularii unor astfel de drepturi neresortisanți ai Comunității și prevede în acest scop că toate duratele de protecție indicate la articolul 3 din aceeași directivă se aplică titularilor aflați în această situație, în măsura în care statele membre le acordă protecția.

34

Având în vedere cele de mai sus, în contextul articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116, aspectul dacă un titular de drepturi conexe dreptului de autor asupra unei opere sau a unui obiect, resortisant al unei țări terțe, era protejat, la 1 iulie 1995, în cel puțin un stat membru trebuie apreciat în lumina dispozițiilor naționale ale acestui stat membru, iar nu în lumina dispozițiilor naționale ale statului membru în care se solicită protecția prevăzută de această directivă. În plus, o astfel de concluzie este confirmată de prevederile considerentelor (3) și (17) ale directivei, care enunță obiectivul de armonizare urmărit și totodată obiectivul de a prevedea același punct de plecare pentru calculul duratei de protecție a drepturilor conexe dreptului de autor, precum și aceleași durate de protecție a acestor drepturi în ansamblul Comunității, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne.

35

Din cele de mai sus rezultă că, pentru o operă sau pentru un obiect protejat, la 1 iulie 1995, în cel puțin un stat membru în conformitate cu dispozițiile naționale ale acestui stat membru, împrejurarea că titularul acestei protecții este resortisant al unei țări terțe și nu dispune, în statul membru în care se solicită durata de protecție prevăzută de Directiva 2006/116, de o protecție în temeiul dreptului național al acestui stat membru nu este determinant pentru aplicarea articolului 10 alineatul (2) din directivă. În realitate, aspectul relevant este acela dacă opera sau obiectul în cauză beneficia de protecție la , în temeiul dispozițiilor naționale ale cel puțin unui stat membru.

36

Din decizia de trimitere rezultă că, în Regatul Unit, protecția prevăzută de dreptul național se aplică fonogramelor fixate pe suport înainte de 1 ianuarie 1966, iar fonogramele în litigiu în acțiunea principală beneficiau deja de protecție în acest stat membru la . În aceste condiții, articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2006/116 nu are vocația să reglementeze situația în discuție în acțiunea principală.

37

Pe cale de consecință, trebuie să se răspundă la a doua întrebare litera a) că articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116 trebuie interpretat în sensul că duratele de protecție prevăzute de această directivă se aplică unei situații în care opera sau obiectul în cauză era, la 1 iulie 1995, protejat ca atare în cel puțin un stat membru, în aplicarea dispozițiilor naționale ale acestui stat membru privitoare la dreptul de autor sau la drepturile conexe, iar titularul unor astfel de drepturi asupra acestei opere sau a acestui obiect, resortisant al unei țări terțe, beneficia, la data amintită, de protecția prevăzută de respectivele dispoziții naționale.

38

Având în vedere acest răspuns și luând în considerare afirmația pe care se întemeiază decizia de trimitere, astfel cum a fost menționată la punctul 19 din prezenta hotărâre, nu mai este necesar să se răspundă la a doua întrebare litera b).

39

Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Durata de protecție prevăzută de Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe se aplică, în temeiul articolului 10 alineatul (2) din directivă, și atunci când obiectul în cauză nu a fost protejat niciodată în statul membru în care se solicită protecția.

Articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2006/116 trebuie interpretat în sensul că duratele de protecție prevăzute de această directivă se aplică unei situații în care opera sau obiectul în cauză era, la 1 iulie 1995, protejat ca atare în cel puțin un stat membru, în aplicarea dispozițiilor naționale ale acestui stat membru privitoare la dreptul de autor sau la drepturile conexe, iar titularul unor astfel de drepturi asupra acestei opere sau a acestui obiect, resortisant al unei țări terțe, beneficia, la data amintită, de protecția prevăzută de respectivele dispoziții naționale.