Cauza C‑173/05

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Republicii Italiene

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru — Articolele 23 CE, 25 CE și 133 CE — Acord de cooperare CEE-Algeria — Taxă de protecție a mediului pentru gazoducte instalate pe teritoriul regiunii Sicilia — Taxă cu efect echivalent unei taxe vamale”

Sumarul hotărârii

1.        Libera circulație a mărfurilor — Taxe vamale — Taxe cu efect echivalent

(art. 23 CE și 133 CE; Acordul de cooperare CEE-Algeria, art. 9)

2.        Libera circulație a mărfurilor — Taxe vamale — Taxe cu efect echivalent

(art. 25 CE)

1.        O taxă de mediu impusă asupra gazului metan importat din Algeria, în scopul distribuției și consumului acestuia pe teritoriul unui stat membru, este contrară atât articolelor 23 CE și 133 CE, cât și articolului 9 din Acordul de cooperare dintre CEE și Algeria.

(a se vedea punctele 39 și 40 și dispozitivul)

2.        În măsura în care gazul metan importat din Algeria și căruia i s‑a aplicat o taxă de mediu într‑un stat membru este exportat ulterior în alte state membre, respectiva taxă este susceptibilă de a afecta comerțul intracomunitar, încălcând articolul 25 CE.

(a se vedea punctul 41 și dispozitivul)

HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a doua)

21 iunie 2007(*)

„Neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru – Articolele 23 CE, 25 CE și 133 CE – Acord de cooperare CEE-Algeria – Taxă de protecție a mediului pentru gazoducte instalate pe teritoriul regiunii Sicilia – Taxă cu efect echivalent unei taxe vamale”

În cauza C‑173/05,

având ca obiect o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor formulată în temeiul articolului 226 CE, introdusă la 19 aprilie 2005,

Comisia Comunităților Europene, reprezentată de domnul E. Traversa și de doamna J. Hottiaux, în calitate de agenți, cu domiciliul ales în Luxemburg,

reclamantă,

împotriva

Republicii Italiene, reprezentată de domnul I. M. Braguglia, în calitate de agent, asistat de domnul A. Cingolo, avvocato dello Stato, cu domiciliul ales în Luxemburg,

pârâtă,

CURTEA (Camera a doua),

compusă din domnul C. W. A. Timmermans, președinte de cameră, domnii R. Schintgen, P. Kūris, J. Makarczyk (raportor) și L. Bay Larsen, judecători,

avocat general: domnul P. Léger,

grefier: domnul R. Grass,

având în vedere procedura scrisă,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 5 octombrie 2006,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin cererea sa, Comisia Comunităților Europene solicită Curții să constate că, prin instituirea și prin menținerea în vigoare a „taxei de mediu” pentru gazoducte, prevăzută la articolul 6 din Legea regională siciliană nr. 2 privind dispozițiile programatice și financiare pentru anul 2002 (legge n. 2, Disposizioni programmatiche e finanziarie per l’anno 2002) din 26 martie 2002 (GURS nr. 14, din 27 martie 2002, partea I, p. 1, denumită în continuare „legea siciliană”), Republica Italiană nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 23 CE, 25 CE, 26 CE și 133 CE, precum și al articolelor 4 și 9 din Acordul de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară, semnat la Alger la 26 aprilie 1976 și aprobat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2210/78 al Consiliului din 26 septembrie 1978 (JO L 263, p. 1, denumit în continuare „acordul de cooperare”).

 Cadrul juridic

 Reglementarea comunitară

 Acordul de cooperare

2        În conformitate cu articolul 1 din acest acord:

„Prezentul acord între Comunitatea Economică Europeană și Algeria are ca obiectiv promovarea unei cooperări globale între părțile contractante, care să contribuie la dezvoltarea economică și socială a Algeriei și să favorizeze consolidarea relațiilor lor. În acest scop, vor fi adoptate și puse în aplicare dispoziții și acțiuni în domeniul cooperării economice, tehnice și financiare, în domeniul schimburilor comerciale, precum și în domeniul social.” [traducere neoficială]

3        În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din respectivul acord, cooperarea dintre Comunitate și Republica Algeriană Democratică și Populară are ca scop să favorizeze în special:

„[…]

–        comercializarea și promovarea vânzărilor produselor exportate de Algeria;

–        […]

–        în domeniul energiei, participarea operatorilor Comunității la programele de cercetare, producere și transformare a resurselor energetice ale Algeriei și la toate activitățile care au ca scop punerea în valoare la fața locului a acestor resurse, precum și buna executare a contractelor de livrare pe termen lung a petrolului, gazului și produselor petroliere între operatorii respectivi;

[…]” [traducere neoficială]

4        Articolul 9 alineatul (1) din acordul de cooperare prevede că „produsele, altele decât cele enumerate în lista cuprinsă în anexa II la Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, originare din Algeria, sunt admise la import în Comunitate fără restricții cantitative sau măsuri cu efect echivalent și cu scutire de taxe vamale sau de taxe cu efect echivalent”. [traducere neoficială]

5        Gazul metan face parte dintre produsele menționate la articolul 9 din acordul de cooperare.

 Reglementarea națională

6        Articolul 6 din legea siciliană prevede:

„[…]

1.      Se instituie o taxă de mediu în scopul finanțării investițiilor destinate să reducă și să prevină riscurile pentru mediu care decurg din prezența gazoductelor care conțin gaz metan instalate pe teritoriul regiunii Sicilia. Sumele obținute vor fi folosite pentru finanțarea inițiativelor în domeniul conservării, protecției și ameliorării calității mediului, în special în zonele traversate de aceste rețele de transport.

[…]

3.      […] Faptul generator al taxei este reprezentat de proprietatea gazoductelor care conțin gaz care traversează teritoriul regiunii Sicilia.

4.      Sunt obligați la plata taxei proprietarii gazoductelor clasificate ca rețele de transport de tip 1 menționați la alineatul 3 care exercită cel puțin una dintre următoarele activități: transport, distribuție, vânzare și cumpărare.

5.      În scopul aplicării taxei, prin gazoduct se înțelege ansamblul de conducte, coturi, racorduri, vane și alte componente speciale care servesc la transportul și distribuția de gaze naturale.

6.      Baza de stabilire a taxei este constituită de volumul în metri cubi al gazoductelor clasificate ca rețele de transport de tip 1 în sensul Decretului ministerial din 24 noiembrie 1984 de reglementare a instalațiilor de transport și de distribuție a gazelor naturale prin rețele de transport în scopul siguranței.

7.      Taxa este stabilită pentru o perioadă de impunere de un an în temeiul bazei de stabilire menționate la alineatul 6.

[…]

10.      Taxa este datorată de plătitorii menționați la alineatul 4 pe an calendaristic, proporțional cu numărul de luni ale anului în care au fost proprietari;

[…]”

7        În conformitate cu prevederile secțiunii 1 punctul 1.3 din anexa la Decretul ministerial din 24 noiembrie 1984 (supliment ordinar la GURI nr. 12, din 15 ianuarie 1985), rețelele de transport de tip 1 sunt instalațiile în care presiunea este mai mare de 24 bari.

 Procedura precontencioasă

8        În cursul anilor 2002 și 2003, Comisia a solicitat autorităților italiene clarificări privind modalitățile de aplicare a taxei de mediu instituite prin legea siciliană.

9        Prin scrisoarea din 9 septembrie 2003, autoritățile italiene au informat Comisia că, în măsura în care Tribunale Amministrativo Regionale din Lombardia a apreciat că respectiva lege era contrară normelor dreptului comunitar, taxa nu a făcut obiectul unei aplicări concrete în ordinea juridică italiană.

10      Considerând că observațiile menționate mai sus nu erau nici complete în ceea ce privește situația de fapt, nici întemeiate în drept, la 19 decembrie 2003, Comisia a adresat Republicii Italiene o scrisoare de punere în întârziere, în care arăta că respectiva taxă era contrară articolelor 23 CE, 25 CE, 26 CE și 133 CE, precum și articolelor 4 și 9 din acordul de cooperare.

11      Întrucât la scrisoarea de punere în întârziere nu s‑a primit niciun răspuns, deși s‑a acordat o prelungire a termenului inițial, la data de 9 iulie 2004, Comisia a emis un aviz motivat prin care invita Republica Italiană să adopte măsurile necesare pentru a se conforma respectivului aviz în termen de două luni de la primirea acestuia.

12      Întrucât Republica Italiană nu a răspuns la acest aviz, Comisia a hotărât să introducă prezenta acțiune.

 Cu privire la acțiune

 Argumentele părților

13      În primul rând, Comisia arată că, pe teritoriul regiunii Sicilia, există o singură infrastructură de gazoducte pentru transportul gazelor naturale, care respectă condițiile de impunere prevăzute de legislația italiană. Această infrastructură, care este legată de gazoductele transmediteraneene, transportă gaze naturale provenind din Algeria, pe de o parte, pentru distribuție și consum pe teritoriul italian, iar pe de altă parte, pentru export în alte state membre.

14      Comisia susține că, având în vedere cuprinsul legii siciliene, obiectivul real al respectivei taxe nu este să greveze asupra infrastructurii propriu‑zise, ci asupra produsului transportat, în acest caz, gazul metan. Într‑adevăr, în conformitate cu legislația siciliană, pe de o parte, faptul generator al acestei taxe este reprezentat de proprietatea gazoductelor care conțin gaz și, pe de altă parte, plătitorii acestei taxe sunt proprietarii gazoductelor care efectuează cel puțin una dintre activitățile de transport, vânzare sau cumpărare de gaz. În plus, Comisia precizează că baza de stabilire este reprezentată de volumul gazoductelor care conțin gaz.

15      Prin urmare, marfa care provine dintr‑o țară terță și care este pusă în liberă circulație sau care tranzitează teritoriul italian este supusă, în opinia Comisiei, unei sarcini pecuniare care reprezintă o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale la import (în cazul în care gazul este importat în Comunitate) sau la export (în cazul în care gazul este transportat spre alte state membre). Or, conform unei jurisprudențe constante, introducerea de noi taxe sau de măsuri echivalente asupra mărfurilor importate direct din țări terțe este interzisă (hotărârea din 13 decembrie 1973, Indiamex și De Belder, 37/73 și 38/73, Rec., p. 1609, punctele 10-18, precum și hotărârea din 16 martie 1983, SIOT, 266/81, Rec., p. 731, punctul 18).

16      Comisia arată de asemenea că din sistemul uniunii vamale rezultă că taxele vamale și taxele cu efect echivalent aplicabile mărfurilor care circulă între statele membre sunt interzise, indiferent de scopul în care au fost instituite. Noțiunea de taxă cu efect echivalent unei taxe vamale este într‑adevăr o noțiune juridică obiectivă de drept comunitar (hotărârea din 14 septembrie 1995, Simitzi, C‑485/93 și C‑486/93, Rec., p. I‑2655, punctul 14).

17      Comisia susține că introducerea taxei de mediu încalcă Tariful vamal comun și, ca urmare, și articolele 23 CE, 25 CE, 26 CE și 133 CE, în măsura în care respectiva taxă denaturează uniformizarea regimului vamal aplicabil, la frontierele externe ale Comunității, mărfurilor importate din țări terțe, riscând astfel să provoace deturnări ale traficului în relațiile cu aceste țări și distorsiuni ale liberei circulații a mărfurilor sau ale condițiilor de concurență între statele membre (hotărârea din 22 aprilie 1999, CRT France international, C‑109/98, Rec., p. I‑2237, punctele 22 și 23 și jurisprudența citată).

18      În al doilea rând, aceasta arată că, atunci când este prevăzută în acordurile bilaterale sau multilaterale încheiate de Comunitate cu una sau mai multe țări terțe pentru eliminarea obstacolelor din calea schimburilor, interzicerea taxelor cu efect echivalent unor taxe vamale are un efect identic cu cel care îi este recunoscut în cadrul comerțului intracomunitar (hotărârea din 5 octombrie 1995, Aprile, C‑125/94, Rec., p. I‑2919, punctele 38 și 39).

19      În plus, aceasta subliniază că, potrivit unei jurisprudențe constante, un stat membru nu poate aplica taxe de tranzit sau orice alte taxe referitoare la trecerea unor mărfuri pe teritoriul său, deoarece aceste taxe produc un efect echivalent unei taxe vamale de export (hotărârea SIOT, citată anterior, punctele 18, 19 și 23, precum și hotărârea din 27 februarie 2003, Comisia/Germania, C‑389/00, Rec., p. I‑2001, punctele 50 și 51).

20      Guvernul italian arată că taxa în litigiu nu ar putea fi considerată ca fiind o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale.

21      În opinia guvernului respectiv, Comisia nu a ținut cont de obiectivul taxei de mediu, care trebuie considerată o aplicare a principiilor din domeniul mediului care figurează în Tratatul CE, în special a principiului precauției.

22      De altfel, guvernul italian arată că taxa în litigiu are caracteristici proprii și specifice legate de respectarea principiului precauției.

23      În această privință, guvernul menționat susține că respectiva taxă trebuie plătită numai în cazul în care gazul este efectiv prezent în infrastructură și dacă proprietarul exercită una dintre activitățile de transport, distribuție, vânzare sau cumpărare de gaz. Acest mod de a se proceda ar traduce astfel voința legiuitorului regional de a nu supune unor taxe decât activitățile care prezintă un risc potențial de a afecta mediul.

24      Guvernul italian amintește că veniturile obținute din respectiva taxă sunt destinate finanțării investițiilor pentru reducerea și prevenirea riscurilor potențiale pentru mediu care decurg din prezența infrastructurilor instalate pe teritoriul regiunii Sicilia. Astfel, protecția mediului, care corespunde unor obiective recunoscute de dreptul comunitar ca fiind fundamentale, ar reprezenta unicul scop al impunerii în litigiu. Această legătură intrinsecă între taxa în litigiu și obiectivul său legat de mediu ar fi dovada irefutabilă a naturii respectivei taxe, care nu este o taxă vamală.

25      În plus, acest guvern precizează că taxa de mediu nu se aplică mărfurilor, ci exclusiv infrastructurii de transport, relația dintre cuantumul taxei și volumul de gaz transportat constituind un simplu parametru tehnic destinat stabilirii unei corespondențe cu dimensiunea efectivă a riscului creat pentru mediu. Acesta adaugă că includerea taxei în prețul produsului este numai eventuală și depinde nu de taxa însăși, ci de voința proprietarului de gazoduct.

26      Având în vedere cele de mai sus, guvernul italian solicită Curții să respingă acțiunea ca neîntemeiată.

 Aprecierea Curții

 Observații introductive

27      Înainte de a începe examinarea prezentei acțiuni, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) CE, Comunitatea este întemeiată pe o uniune vamală care acoperă totalitatea schimburilor de mărfuri. Această uniune presupune, pe de o parte, interzicerea oricăror taxe vamale la import și la export între statele membre, precum și a oricăror taxe cu efect echivalent acestora și, pe de altă parte, adoptarea unui tarif vamal comun pentru schimburile dintre statele membre și țările terțe.

28      În conformitate cu articolele 23 CE și 25 CE, constituie taxă cu efect echivalent orice sarcină pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care nu reprezintă o taxă vamală propriu‑zisă, chiar dacă respectiva sarcină pecuniară nu este percepută în beneficiul statului (a se vedea în acest sens hotărârea din 8 noiembrie 2005, Jersey Produce Marketing Organisation, C‑293/02, Rec., p. I‑9543, punctul 55, și hotărârea din 8 iunie 2006, Koornstra, C‑517/04, Rec., p. I‑5015, punctul 15).

29      În ceea ce privește Tariful vamal comun, acesta urmărește să realizeze uniformizarea taxelor vamale care se aplică, la frontierele Comunității, produselor importate din țări terțe, pentru evitarea oricărei denaturări a liberei circulații interne sau a condițiilor de concurență (hotărârea Indiamex și De Belder, citată anterior, punctul 9, precum și hotărârea din 7 noiembrie 1996, Cadi Surgelés și alții, C‑126/94, Rec., p. I‑5647, punctul 14).

30      Într‑adevăr, s‑ar aduce o atingere gravă atât unicității teritoriului vamal comunitar, cât și uniformității politicii comerciale comune dacă statele membre ar fi autorizate să impună în mod unilateral taxe cu efect echivalent taxelor vamale la importurile provenind din țări terțe (a se vedea în acest sens hotărârea Aprile, citată anterior, punctul 34).

31      Pe de altă parte, uniunea vamală implică în mod necesar asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre. Această libertate nu ar putea fi ea însăși deplină dacă statele membre ar avea posibilitatea să împiedice sau să îngreuneze, în orice mod, circulația mărfurilor aflate în tranzit. Trebuie să se admită, așadar, ca o consecință a uniunii vamale și în interesul reciproc al statelor membre, existența unui principiu general al libertății de tranzit al mărfurilor în interiorul Comunității (hotărârea SIOT, citată anterior, punctul 16).

32      Statele membre ar aduce atingere principiului libertății de tranzit comunitar dacă ar aplica mărfurilor aflate în tranzit pe teritoriul lor, inclusiv celor importate direct dintr‑o țară terță, taxe de tranzit sau orice alte impozite legate de acest tranzit (a se vedea în acest sens hotărârea SIOT, citată anterior, punctele 18 și 19).

33      Cu atât mai mult, nu există niciun motiv pentru a interpreta interzicerea taxelor cu efect echivalent taxelor vamale în mod diferit, după cum este vorba de comerț intracomunitar sau de schimburi cu țări terțe, reglementate prin acorduri cum ar fi acordurile de cooperare (a se vedea hotărârea Aprile, citată anterior, punctul 39).

34      În lumina acestor principii trebuie, prin urmare, să se procedeze la examinarea fondului.

 Cu privire la fond

35      Este cert că, în speță, în temeiul legii siciliene, a fost instituită o taxă de mediu pentru finanțarea investițiilor destinate să reducă și să prevină riscurile pentru mediu care decurg din prezența gazoductelor care conțin gaz metan instalate pe teritoriul regiunii Sicilia. Transportul și distribuția gazului metan respectiv se realizează prin intermediul gazoductelor clasificate ca „rețele de transport de tip 1” în sensul Decretului ministerial din 24 noiembrie 1984 și aflate în legătură cu conductele transmediteraneene care transportă astfel de gaz provenind din Algeria.

36      În temeiul articolului 6 alineatul 3 din legea siciliană, faptul generator al taxei de mediu este reprezentat de proprietatea gazoductelor care conțin gaz care traversează teritoriul regiunii Sicilia.

37      În această privință, guvernul italian afirmă, în observațiile sale, că taxa în litigiu nu vizează marfa, ci exclusiv infrastructura de transport. Cu toate acestea, conform afirmațiilor acestui guvern, taxa în litigiu este datorată numai în cazul în care gazul este efectiv prezent în infrastructură.

38      Pe de altă parte, respectivul guvern nu contestă faptul că singura instalație care îndeplinește condițiile de impunere stabilite de legea siciliană este cea legată de gazoductele transmediteraneene și care transportă gaze naturale provenind din Algeria.

39      Prin urmare, se impune să se constate că taxa instituită în temeiul legii siciliene constituie o obligație fiscală impusă asupra unei mărfi importate dintr‑o țară terță, mai precis gazul metan algerian, în scopul distribuției și consumului acestuia pe teritoriul italian sau al tranzitului acestuia spre alte state membre.

40      Or, astfel cum rezultă din jurisprudența citată la punctele 28-33 din prezenta hotărâre, o astfel de taxă pentru o marfă importată dintr‑o țară terță, în speță Republica Algeriană Democratică și Populară, este contrară atât articolelor 23 CE și 133 CE, cât și articolului 9 din acordul de cooperare.

41      În plus, trebuie arătat că, în măsura în care gazul algerian căruia i s‑a aplicat o taxă în temeiul legii siciliene este importat în Italia și exportat ulterior în alte state membre, această impunere în litigiu este susceptibilă de a afecta comerțul intracomunitar, încălcând articolul 25 CE.

42      În sfârșit, în ceea ce privește argumentul guvernului italian conform căruia acțiunea Comisiei ar fi neîntemeiată, din moment ce taxa în litigiu ar fi fost instituită numai în scopul de a proteja mediul, având în vedere în special condițiile impuse de principiul precauției, este suficient să se amintească faptul că taxele cu efect echivalent sunt interzise, indiferent de scopul în care au fost instituite și de beneficiarul veniturilor pe care le aduc (a se vedea hotărârea din 9 septembrie 2004, Carbonati Apuani, C‑72/03, Rec., p. I‑8027, punctul 31).

43      În ceea ce privește articolul 26 CE și articolul 4 din acordul de cooperare, se impune să se constate că, în această formă, dispozițiile respective nu oferă niciun criteriu juridic suficient de precis care să permită o apreciere privind taxa instituită în temeiul legii siciliene.

44      Ținând cont de cele de mai sus, se impune să se constate că, prin instituirea unei taxe de mediu asupra gazului metan care provine din Algeria, Republica Italiană nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 23 CE, 25 CE și 133 CE, precum și al articolului 9 din acordul de cooperare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

45      În conformitate cu articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât Comisia a solicitat sancționarea Republicii Italiene, iar aceasta a căzut în pretenții, este necesară obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară și hotărăște:

1)      Prin instituirea unei taxe de mediu asupra gazului metan provenind din Algeria, Republica Italiană nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 23 CE, 25 CE și 133 CE, precum și al articolului 9 din Acordul de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și Republica Algeriană Democratică și Populară, semnat la Alger la 26 aprilie 1976 și aprobat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2210/78 al Consiliului din 26 septembrie 1978.

2)      Respinge acțiunea pentru celelalte capete de cerere.

3)      Obligă Republica Italiană la plata cheltuielilor de judecată.

Semnături

---

* Limba de procedură: italiana.