Strategia pentru egalitatea de gen în cadrul politicii de dezvoltare

Comisia a prezentat linii directoare pentru a îmbunătăţi integrarea egalităţii între sexe şi pentru a consolida rolul femeilor în cadrul politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii Europene (UE). De asemenea, Comisia a propus acţiuni concrete în domeniile în care această inegalitate este mai pronunţată în ţările în curs de dezvoltare.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 8 martie 2007 - Egalitatea între sexe şi emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare [COM(2007) 100 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Egalitatea de şanse reprezintă un factor esenţial pentru dezvoltarea durabilă, în special în domeniile în care această inegalitate este mai pronunţată în ţările în curs de dezvoltare, şi anume:

• ocuparea forţei de muncă şi activităţile economice, deoarece majoritatea femeilor lucrează în sectoare informale, caracterizate prin productivitate şi venituri reduse, condiţii de muncă dificile şi o protecţie socială limitată sau inexistentă;
• guvernanţă, deoarece în mai multe ţări, femeile sunt marginalizate în procesul de luare a deciziilor. Pentru a proteja drepturile fundamentale ale femeilor, legislaţia care asigură egalitatea de drepturi între bărbaţi şi femei trebuie să fie pusă efectiv în aplicare.
• accesul la educaţie, domeniu în care inegalitatea între bărbaţi şi femei este legată de sarcinile gospodăreşti impuse femeilor;
• sănătate, deoarece femeile au un acces limitat la serviciile medicale de bază, în special în ceea ce priveşte sănătatea reproducerii şi sănătatea sexuală;
• violenţa împotriva femeilor.

Comisia recunoaşte că s-au înregistrat progrese considerabile în ceea ce priveşte egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în cadrul cooperării pentru dezvoltare. Aceasta este din ce în ce mai mult parte integrantă a dialogului cu ţările partenere, precum şi a consultărilor UE cu societatea civilă. De asemenea, s-au înregistrat progrese în ceea ce priveşte punerea în aplicare a programelor privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi consolidarea capacităţilor statelor membre şi ale Comisiei.

Totuşi, Comisia subliniază faptul că persistă anumite provocări legate de:

• realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), cu referire, în special, la eliminarea disparităţilor dintre femei şi bărbaţi în educaţia primară şi secundară. În plus, abordarea ODM se limitează la aspectele de sănătate şi educaţie ale egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, neglijând celelalte dimensiuni ale egalităţii;
• existenţa unor obstacole de natură socială şi culturală, legate de structurile sociale tradiţionale care nu stimulează modificarea distribuirii tradiţionale a puterii între bărbaţi şi femei;
• integrarea deplină a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în strategiile de ţară şi în punerea în aplicare a cooperării pentru dezvoltare a UE.

Obiectivele strategiei

Primul obiectiv al strategiei UE este de a îmbunătăţi eficienţa abordării integratoare a aspectelor care privesc egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Aceasta presupune acţiuni în trei domenii:

• pe plan politic, Comisia subliniază importanţa discutării la cel mai înalt nivel cu ţările partenere a aspectelor care privesc egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;
• în cadrul cooperării pentru dezvoltare, Comisia propune:
• în planul consolidării capacităţilor instituţionale, Comisia recomandă utilizarea unor instrumente practice în fazele de evaluare şi punere în aplicare. De asemenea, Comisia subliniază necesitatea îmbunătăţirii accesului la informaţii şi la bune practici şi a formării în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi pentru ţările partenere şi personalul acestora.

Al doilea obiectiv este de a reorienta acţiunile specifice din ţările partenere pentru a favoriza emanciparea femeilor. Comisia a identificat, în special, următoarele domenii de acţiune:

• guvernanţă, şi anume emanciparea politică a femeilor, promovarea drepturilor omului, elaborarea unor indicatori în materie de inegalitate de şanse între femei şi bărbaţi, valorificarea rolului femeilor în situaţiile de conflict şi post-conflict;
• ocuparea forţei de muncă şi activităţile economice, şi anume promovarea emancipării economice şi sociale a femeilor, precum şi a egalităţii de tratament a femeilor şi bărbaţilor la locul de muncă, analiza bugetului destinat egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi gestionarea finanţelor publice din perspectiva egalităţii între sexe;
• educaţie, şi anume eliminarea taxelor de şcolarizare, adoptarea unor măsuri de stimulare a şcolarizării fetelor, îmbunătăţirea mediului de şcolarizare, sensibilizarea adolescenţilor cu privire la egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, precum şi alfabetizarea adulţilor;
• sănătate, şi anume promovarea unor sisteme de protecţie socială pentru femeile sărace şi protecţia sănătăţii reproducerii şi a sănătăţii sexuale (de exemplu, prin campanii de prevenire a HIV/SIDA şi instruirea moaşelor tradiţionale în scopul reducerii mortalităţii materne şi infantile în zonele rurale);
• violenţa împotriva femeilor, şi anume reformarea legislaţiei în domeniu, protecţia victimelor, sensibilizarea prin intermediul mass-mediei, precum şi educaţia şi formarea personalului militar şi judiciar.

Punerea în aplicare

Comisia subliniază importanţa asumării iniţiativelor de cooperare pentru dezvoltare în rândul femeilor beneficiare, prin participarea organizaţiilor societăţii civile (OSC) şi a organizaţiilor care operează la nivel comunitar. UE trebuie să stimuleze crearea unor OSC care să sprijine egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi acolo unde acestea nu există şi să asigure consolidarea capacităţilor OSC existente.

Finanţarea ajutorului ar trebui să se facă în funcţie de performanţa indicatorilor în materie de egalitate de şanse între femei şi bărbaţi. De asemenea, dimensiunea egalităţii între sexe trebuie integrată în elaborarea bugetelor ţărilor partenere la nivel naţional şi local. În acest sens, se impune stabilirea unor noi priorităţi în materie de cheltuieli, reorientarea programelor în cadru sectoarelor pentru a asigura egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, precum şi controlul veniturilor şi cheltuielilor publice.

Strategiile naţionale de reducere a sărăciei trebuie să analizeze situaţia fiecărei ţări în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, pentru a include toate implicaţiile sale în materie de creştere şi sărăcie. Comisia subliniază faptul că aceste strategii naţionale ar trebui să înglobeze o accepţiune mai largă a sărăciei, care să meargă dincolo de lipsa resurselor financiare. De asemenea, aceasta ar trebui să accepte contribuţia societăţii civile la elaborarea şi monitorizarea strategiilor.

În sfârşit, Comisia subliniază importanţa coordonării şi armonizării cu statele membre, prin intermediul unor reuniuni periodice şi prin schimbul de bune practici. De asemenea, UE va continua să promoveze egalitatea de gen la nivel internaţional şi regional, subliniind, în special, importanţa extinderii aplicării acesteia dincolo de domeniile sănătăţii şi educaţiei.

Acţiuni specifice ale Comisiei

Pentru a pune în aplicare această strategie, Comisia propune acţiuni în trei domenii, şi anume:

• programarea la nivel de ţară (strategii naţionale şi regionale), în special:
• programele tematice multianuale din cadru perspectivelor financiare 2007-2013, care pot sprijini egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în domeniile resurselor umane, mediului şi siguranţei alimentare;
• alte instrumente financiare menite să sprijine egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, în special instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului şi instrumentul de stabilitate.

Context

În 2001, „Programul de acţiune pentru integrarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în cadrul cooperării pentru dezvoltare a Comunităţii” a pus bazele consolidării capacităţilor Comisiei Europene în acest domeniu.

Ulterior, Regulamentul (CE) nr. 1567/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului, care a expirat la 31 decembrie 2006, a stabilit un cadru financiar pentru punerea în aplicare a acţiunilor privind sănătatea şi drepturile în materie de reproducere şi sexualitate.

În plus, Regulamentul (CE) nr. 806/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului, care a expirat la 31 decembrie 2006, a prevăzut un pachet financiar în valoare de 9 milioane de euro pentru finanţarea acţiunilor specifice în acest domeniu. În sfârşit, Consensul european din 2005 a identificat egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi ca unul dintre obiectivele fundamentale în vederea reducerii sărăciei.

ACTE CONEXE

Documentul de lucru al Comisiei din 8 martie 2010 referitor la „Planul de acţiune privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi emanciparea femeilor în contextul dezvoltării” [SEC(2010) 265 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial] Comisia a prezentat un plan de acţiune 2010-2015 pentru punerea în aplicare a strategiei menţionate mai sus a Comisiei, în vederea consolidării promovării egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în ţările în curs de dezvoltare. Acest plan de acţiune contribuie la realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) şi a obiectivelor Convenţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

În această perspectivă, Comisia trebuie, în special:

• să dezvolte capacitatea de acţiune a UE şi rolul său major în apărarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi la nivel mondial;
• să discute aspectele referitoare la egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în cadrul dialogului politic dintre UE şi ţările în curs de dezvoltare;
• să integreze promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în cadrul proiectelor finanţate de UE şi să elaboreze indicatori fiabili pentru a evalua progresele realizate;
• să încurajeze participarea societăţii civile din ţările în curs de dezvoltare;
• să îmbunătăţească gestionarea şi transparenţa finanţării europene;
• să susţină acţiunile ONU în favoarea protecţiei femeilor în cadrul conflictelor, prin punerea în aplicare a Rezoluţiei ONU privind „Femeile, pacea şi securitatea” (rezoluţiile 1325 din 2000 şi 1889 din 2009).

Ultima actualizare: 19.08.2010