Punerea în aplicare a normelor UE în materie de concurență: aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE

În interesul consumatorilor și al întreprinderilor deopotrivă, Uniunea Europeană (UE) are norme pentru interzicerea cartelurilor care fixează prețuri sau stabilesc împărțirea piețelor între concurenți. De asemenea, UE urmărește să împiedice întreprinderile să abuzeze de poziția lor dominantă pe o piață, cum ar fi prin perceperea unor prețuri abuzive sau prin limitarea producției.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat

SINTEZĂ

În interesul consumatorilor și al întreprinderilor deopotrivă, Uniunea Europeană (UE) are norme pentru interzicerea cartelurilor care fixează prețuri sau stabilesc împărțirea piețelor între concurenți. De asemenea, UE urmărește să împiedice întreprinderile să abuzeze de poziția lor dominantă pe o piață, cum ar fi prin perceperea unor prețuri abuzive sau prin limitarea producției.

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Regulamentul pune în aplicare normele UE în materie de concurență stabilite în articolul 101 (practici concertate care restrâng concurența) și în articolul 102 (folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (ex-articolele 81 și 82 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (Tratatul CE). Actul legislativ a introdus norme care au schimbat, în primul rând, aspectele privind punerea în aplicare a politicii UE în materie de concurență.

Acesta permite autorităților în domeniul concurenței din statele membre ale UE să aplice în mod descentralizat normele în materie de concurență aplicate anterior de Comisia Europeană. Astfel, regulamentul a intensificat rolul instanțelor naționale și al autorităților naționale antitrust în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în domeniul concurenței. Drept urmare, Comisia își poate concentra resursele asupra combaterii celor mai grave încălcări cu caracter transfrontalier.

ASPECTE-CHEIE

Procedurile prevăzute în articolul 101 (TFUE) - antitrust

Cauzele de investigare a acordurilor anticoncurențiale (de exemplu, a cartelurilor) sunt declanșate de:

În cazul investigațiilor lansate de Comisia Europeană, aceasta are competențe extinse. Printre acestea se numără dreptul de a solicita informații de la întreprinderi, dar și de a intra în incintele întreprinderilor, de a le confisca documentele și de a le interoga reprezentanții.

Dacă, pe baza investigațiilor inițiale, Comisia decide să întreprindă o investigație aprofundată, aceasta întocmește o comunicare privind obiecțiunile (CO), pe care le-o trimite întreprinderilor în cauză.

Întreprinderile care fac obiectul investigației pot accesa dosarul Comisiei și pot răspunde la CO. De asemenea, acestea pot solicita o audiere. Dacă, după această etapă, Comisia încă este convinsă de existența unei încălcări, aceasta poate emite o decizie de încălcare, care poate include amenzi impuse părților.

Ca alternativă, Comisia poate decide să adopte o decizie privind angajamentul, care nu conține amenzi. Prin această decizie, părțile își asumă angajamentul de a răspunde preocupărilor Comisiei referitoare la concurență, în mod normal într-un anumit termen. În cazul în care încalcă acest angajament, părțile pot fi amendate.

Părțile pot face recurs împotriva deciziilor Comisiei la Tribunal.

În temeiul Directivei 2014/104/UE, victimele cartelurilor sau ale încălcărilor legislației antitrust pot primi despăgubiri pentru daunele suferite.

Procedurile prevăzute în articolul 102 (TFUE) - folosirea abuzivă a unei poziții dominante

O autoritate națională în domeniul concurenței sau Comisia poate deschide o investigație din oficiu sau ca urmare a unei plângeri.

Primul pas-cheie în asemenea cazuri este de a evalua dacă firma în cauză este „dominantă”. Evaluarea implică definirea pieței acesteia, atât din punctul de vedere al produsului (produselor) pe care îl (le) furnizează, cât și din punctul de vedere al ariei geografice în care sunt comercializate aceste produse. De regulă, este improbabil ca firma să fie dominantă în cazul în care cota sa de piață este mai mică de 40 %.

Se iau în calcul și alți factori, cum ar fi dacă există obstacole la intrarea pe piață a unor întreprinderi noi sau măsura în care firma investigată este implicată la diferite niveluri ale lanțului de aprovizionare (situație denumită „integrare verticală”).

Următoarea etapă constă în a afla dacă această poziție dominantă este folosită abuziv ca urmare a unor practici precum prețurile agresive (prețuri care le subcotează pe cele ale concurenților), insistența că firma este furnizor exclusiv etc.

Autoritățile în domeniul concurenței au aceleași competențe de investigare ca și în procedurile prevăzute în articolul 101. Sunt identice și aspectele precum drepturile de apărare, sistemul de CO, deciziile privind angajamentul, amenzile și despăgubirile.

În sfârșit, o rețea europeană în domeniul concurenței, în componența căreia intră autoritățile naționale din domeniul concurenței și Comisia, le permite să facă schimb de informații, inclusiv informații confidențiale, pentru a putea sancționa încălcările normelor în materie de concurență.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Începând cu 24 ianuarie 2003.

Pentru informații suplimentare, consultați paginile referitoare la antitrust de pe site-ul Comisiei Europene.

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (JO L 123, 27.4.2004, pp. 18-24). A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2014/104/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind anumite norme care guvernează acțiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispozițiilor legislației în materie de concurență a statelor membre și a Uniunii Europene (JO L 349, 5.12.2014, pp. 1-19)

Ultima actualizare: 31.07.2015