Acesta enumeră țările din afara UE ai căror resortisanți trebuie să dețină o viză pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (UE) și țările ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație.
Acesta abrogă și codifică Regulamentul (CE) nr. 539/2001, care a fost modificat într-o măsură substanțială.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul pornește de la Acordul și Convenția Schengen, la care nu participă Irlanda, Irlanda neavând așadar obligații în temeiul actului legislativ și nefiind vizate de acesta.

Regulamentul enumeră, în anexă:

țările și teritoriile din afara UE ai căror resortisanți trebuie să dețină o viză atunci când intră în UE pentru șederi de până la 90 de zile, în cursul oricărei perioade de 180 de zile; și
acele țări și teritorii ai căror resortisanți sunt exonerați de cerințele privind viza la intrarea în UE pentru șederi de până la 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.

Regulamentul permite, de asemenea, următoarele.

Excepții. Posibilitatea statelor membre de a excepta de la obligativitatea vizelor anumite categorii de persoane, precum titularii de pașapoarte diplomatice sau de serviciu, echipajele civile ale aeronavelor și navelor, elevii în cadrul unui grup, titularii unor permise de trecere locală a frontierei, precum și refugiații statutari și apatrizii care locuiesc în UE și dețin un document de călătorie emis de țara lor de reședință.
Reciprocitate. Un mecanism care permite reciprocitatea în cazul în care oricare dintre țările din afara UE care beneficiază de exonerare decide să impună o cerință de viză în ceea ce privește orice stat membru.
Suspendare temporară. Un mecanism privind suspendarea temporară a exceptărilor de la obligativitatea vizelor într-o situație de urgență, cum ar fi o creștere substanțială a riscului de migrație sau de securitate.

Deciziile de modificare a listelor se bazează pe o evaluare de la caz la caz, ținând cont de criterii printre care:

imigrația ilegală, rațiuni de ordine publică și securitate;
avantajele economice, îndeosebi în ceea ce privește turismul și comerțul exterior;
relațiile externe ale UE cu țara relevantă din afara UE, în special în ceea ce privește drepturile omului și libertățile fundamentale, coerența regională și reciprocitatea.

Regulamentul (UE) 2019/592 modifică Regulamentul (UE) 2018/1806, incluzând în mod explicit resortisanții Regatului Unit și resortisanții britanici care nu sunt cetățeni britanici (cetățeni ai teritoriilor britanice de peste mări) în domeniul de aplicare a regulamentului, după retragerea Regatului Unit din UE.

Resortisanții Regatului Unit și cei din teritoriile britanice de peste mări care au drept de ședere într-un stat membru nu au nevoie de viză pentru a călători în orice alt stat membru pentru șederi scurte – până la 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.

În cazul în care Regatul Unit introduce o obligație de viză pentru resortisanții a cel puțin unui stat membru, se aplică mecanismul de reciprocitate.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Se aplică de la 18 decembrie 2018.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Politica vizelor (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (codificare) (JO L 303, 28.11.2018, pp. 39-58).

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2018/1806 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Acord privind retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană și din Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (JO C 384 I, 12.11.2019, pp. 1-177).

Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, pp. 19-20).

Protocol între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 160, 18.6.2011, pp. 21-36).

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, pp. 1-58).

A se vedea versiunea consolidată.

Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, pp. 1-2).

Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, pp. 20-23).

Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, pp. 43-47).

A se vedea versiunea consolidată.

Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31-33).

Data ultimei actualizări: 15.02.2023

Top