„ANEXĂ

PARAMETRII MENȚIONAȚI LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (1)

A.   DEFINIȚII

Sisteme de antene active (AAS) înseamnă o stație de bază și un sistem de antene în care amplitudinea și/sau faza dintre elementele antenei sunt ajustate continuu, obținând astfel o diagramă a antenei care variază ca răspuns la variațiile pe termen scurt ale mediului radio. Această ajustare exclude reglarea fasciculului pe termen lung, cum ar fi înclinarea electrică fixă în jos. În stațiile de bază ale AAS, sistemul de antene este integrat ca parte a sistemului sau a produsului stației de bază.

Sisteme de antene inactive (non-AAS) înseamnă o stație de bază și un sistem de antene care furnizează unul sau mai mulți conectori de antenă, care sunt conectați la unul sau mai multe elemente de antene pasive, concepute separat, pentru a emite unde radio. Spectrul de amplitudini și spectrul de faze ale semnalelor către elementele antenei nu sunt ajustate continuu ca răspuns la variațiile pe termen scurt ale mediului radio.

Puterea echivalentă izotrop radiată (PEIR) este produsul dintre puterea furnizată antenei și câștigul antenei într-o direcție dată, pentru o antenă izotropă (câștig absolut sau izotrop).

Puterea totală radiată (PTR) indică puterea radiată de o antenă compozită. Aceasta este egală cu puterea totală de intrare condusă în setul de antene, din care se scad pierderile eventuale din setul de antene. PTR este integrala puterii emise în diferite direcții din întreaga sferă de radiație, după cum se arată în formula următoare:

unde P(θ,φ) este puterea radiată de un set de antene în direcția (θ, φ), dată de formula:

P(θ, φ) = PTxg(θ, φ)

unde PTx este puterea condusă (măsurată în wați) care este introdusă în setul de antene, iar g(θ, φ) este câștigul direcțional al setului de antene în direcția (θ, φ).

B.   PARAMETRI GENERALI

În banda terestră pereche de 2 GHz, organizarea de frecvențe este următoarea:

1.

operarea în modul duplex este duplexul cu diviziune în frecvență (FDD). Ecartul duplex este de 190 MHz – transmisia stației terminale (legătura ascendentă FDD) fiind situată în partea inferioară a benzii, care începe la 1 920 MHz și se termină la 1 980 MHz («partea inferioară a benzii»), iar transmisia stației de bază (legătura descendentă FDD) fiind situată în partea superioară a benzii, care începe la 2 110 MHz și se termină la 2 170 MHz («partea superioară a benzii»);

2.

lărgimile blocurilor alocate sunt multipli de 5 MHz (1). Frecvența-limită inferioară a unui bloc alocat în partea inferioară a benzii de 1 920-1 980 MHz se aliniază cu limita inferioară a benzii de 1 920 MHz sau este distanțată față de aceasta cu un multiplu de 5 MHz. Frecvența-limită inferioară a unui bloc alocat în partea superioară a benzii de 2 110-2 170 MHz se aliniază cu limita inferioară a benzii de 2 110 MHz sau este distanțată față de aceasta cu un multiplu de 5 MHz. Un bloc alocat poate avea, de asemenea, o lărgime cuprinsă între 4,8-5 MHz, atât timp cât se încadrează în limitele unui bloc de 5 MHz, astfel cum este definit mai sus;

3.	partea inferioară a benzii de 1 920-1 980 MHz sau anumite porțiuni ale acesteia pot fi utilizate numai pentru operațiunea de transmitere în legătură ascendentă (2) fără spectru de benzi pereche în partea superioară a benzii de 2 110-2 170 MHz;

4.	partea superioară a benzii de 2 110-2 170 MHz sau anumite porțiuni ale acesteia pot fi utilizate numai pentru operațiunea de transmitere în legătură descendentă (3) fără spectru de benzi pereche în partea inferioară a benzii de 1 920-1 980 MHz.

5.	transmisiile stațiilor de bază și ale stațiilor terminale trebuie să fie conforme cu condițiile tehnice specificate în partea C și, respectiv, în partea D.

C.   CONDIȚII TEHNICE PENTRU STAȚIILE DE BAZĂ – MASCA DE SPECTRU FAȚĂ DE MARGINEA BLOCULUI

Următorii parametri tehnici pentru stațiile de bază, denumiți măști de spectru față de marginea blocului (Block Edge Mask – BEM), reprezintă o componentă esențială a condițiilor necesare pentru a garanta coexistența dintre rețele învecinate în absența unor acorduri bilaterale sau multilaterale între operatorii unor astfel de rețele învecinate. De asemenea, se pot utiliza parametri tehnici mai puțin stricți, conveniți de toți operatorii afectați ai rețelelor vizate, dacă acești operatori continuă să respecte condițiile tehnice aplicabile pentru protecția celorlalte servicii, aplicații sau rețele și obligațiile care derivă din coordonarea transfrontalieră.

BEM cuprinde mai multe elemente, prezentate în tabelul 1. Limita de putere în interiorul blocului se aplică unui bloc alocat unui operator. Limita de putere de referință, destinată protejării spectrului altor operatori, și limitele de putere ale regiunilor de tranziție, care permit accesul filtrului din interiorul blocului la limita de putere de referință, reprezintă elemente din afara blocului.

Limitele de putere sunt prezentate separat pentru non-AAS și AAS. În cazul non-AAS, limitele de putere se aplică valorilor medii ale PEIR. În cazul AAS, limitele de putere se aplică valorilor medii ale PTR (4). Media PEIR sau media PTR se măsoară prin calcularea mediei într-un interval mediu de timp și într-o lărgime de bandă de frecvențe de măsurat. În domeniul timp, media PEIR sau media PTR este calculată pe porțiunile active ale emisiilor de semnal și corespunde unui reglaj unic al comenzii de putere. În domeniul frecvență, media PEIR sau media PTR se determină în lărgimea de bandă de frecvențe de măsurat, astfel cum este indicată în tabelele 2, 3 și 4 de mai jos (5). În general și în absența unor dispoziții contrare, limitele de putere BEM corespund puterii totale radiate de dispozitivul în cauză, inclusiv de toate antenele de transmisie, cu excepția cazului cerințelor de bază și de tranziție pentru stațiile de bază non-AAS, care sunt determinate per antenă.

Mască de spectru față de marginea blocului (BEM)

Tabelul 1

Definițiile elementelor BEM

Element BEM	Definiție
În interiorul blocului	Se referă la blocul pentru care se stabilește BEM.
Referință	Spectrul din banda de frecvențe din legătura descendentă FDD utilizat pentru WBB ECS, cu excepția blocului alocat operatorului și a regiunilor de tranziție corespunzătoare.
Regiunea de tranziție	Spectrul din legătura descendentă FDD, cuprins între 0 și 10 MHz sub blocul alocat operatorului și între 0 și 10 MHz peste blocul alocat operatorului. Regiunile de tranziție nu se aplică sub 2 110 MHz sau peste 2 170 MHz.

Tabelul 2

Limitele de putere în interiorul blocului pentru stațiile de bază non-AAS și AAS

Element BEM	Banda de frecvențe	Limita PEIR în cazul non-AAS	Limita PTR în cazul AAS
În interiorul blocului	Blocul alocat operatorului	Nu este obligatorie. În cazul în care un stat membru stabilește o limită superioară, se poate aplica o valoare de 65 dBm/(5 MHz) per antenă.	Nu este obligatorie. În cazul în care un stat membru stabilește o limită superioară, se poate aplica o valoare de 57 dBm/(5 MHz) per celulă  (6).

Notă explicativă la tabelul 2:

Limita PTR în interiorul blocului corespunzătoare se stabilește urmând orientările din ETSI TS 138 104 V15.6.0, secțiunile F.2 și F.3 din anexa F, pe baza unui câștig al antenei de 17 dBi și a unui total de opt elemente ale antenei care formează fasciculele (factor de scală de 9 dB):

65 dBm/(5 MHz) – 17 dBi + 9 dB = 57 dBm/(5 MHz).

Tabelul 3

Limitele de putere de referință în afara blocului pentru stațiile de bază non-AAS și AAS

Element BEM	Banda de frecvențe din legătura descendentă FDD	Limita PEIR medii în cazul non-AAS, per antenă  (7)	Limita PTR medii în cazul AAS, per celulă  (8)	Lărgimea de bandă măsurată
Referință	Frecvențe cu un ecart de peste 10 MHz față de extremitatea superioară sau inferioară a blocului	9 dBm	1 dBm	5 MHz

Tabelul 4

Limitele de putere ale regiunii de tranziție în afara blocului pentru stațiile de bază non-AAS și AAS

Element BEM	Banda de frecvențe din legătura descendentă FDD	Limita PEIR medii în cazul non-AAS, per antenă  (9)	Limita PTR medii în cazul AAS, per celulă  (10)	Lărgimea de bandă măsurată
Regiunea de tranziție	Între – 10 și – 5 MHz de la marginea inferioară a blocului	11 dBm	3 dBm	5 MHz
	De la – 5 la 0 MHz de la marginea inferioară a blocului	16,3 dBm	8 dBm	5 MHz
	De la 0 la + 5 MHz de la marginea superioară a blocului	16,3 dBm	8 dBm	5 MHz
	De la + 5 la + 10 MHz de la marginea superioară a blocului	11 dBm	3 dBm	5 MHz

Notă explicativă la tabelele 3 și 4

În conformitate cu standardizarea privind puterea condusă a emisiilor nedorite (PTR) a stațiilor de bază AAS prevăzută în ETSI TS 138 104 (V15.6.0), secțiunile F.2 și F.3 ale anexei F, limitele PTR în afara blocului sunt stabilite la o valoare care corespunde unui total de opt elemente ale antenei care formează fasciculele, rezultând o diferență de 8 dB între AAS și non-AAS, ca în cazul descris pentru interiorul blocului.

D.   CONDIȚII TEHNICE PENTRU STAȚIILE TERMINALE

Tabelul 5

Limita de putere a stației terminale în interiorul blocului BEM

Medie maximală a puterii în interiorul blocului  (11)

24 dBm

Notă explicativă la tabelul 5

Statele membre pot relaxa această limită pentru aplicații specifice, de exemplu stații terminale fixe din regiunile rurale, cu condiția ca protejarea altor servicii, rețele și aplicații să nu fie compromisă, iar obligațiile transfrontaliere să fie îndeplinite.