1.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 286/9

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului (2) instituie un model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe.

(2)

Modelul uniform actual al permiselor de ședere, utilizat timp de 20 de ani, este considerat ca fiind compromis, având în vedere incidentele grave de contrafacere și fraudă.

(3)

În consecință, ar trebui introdus un nou model comun de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe, prevăzut cu elemente de securitate mai moderne, pentru a crește gradul de securitate al permisului de ședere și pentru a preveni contrafacerea.

(4)

Resortisanții țărilor terțe care dețin un permis de ședere valabil emis după un model uniform eliberat de unul dintre statele membre care aplică în totalitate acquis-ul Schengen au dreptul de a circula în mod liber timp de până la 90 de zile în spațiul Schengen, cu respectarea condițiilor de intrare prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (3) (Codul frontierelor Schengen).

(5)

Legislația Uniunii privind intrarea și șederea resortisanților din țările terțe prevede regimuri de acordare a unor drepturi suplimentare de mobilitate, cu condiții specifice pentru intrarea în statele membre care au obligații în temeiul acquis-ului menționat și pentru rămânerea pe teritoriul acestora. Permisele de ședere eliberate în conformitate cu respectiva legislație utilizează modelul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002. Prin urmare, pentru a permite identificarea de către autoritățile competente a resortisanților țărilor terțe care ar putea beneficia de aceste drepturi de mobilitate specifice, este important ca în respectivele permise de ședere să fie afișate în mod vizibil mențiunile relevante, cum ar fi „cercetător”, „student” sau „ICT”, în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii.

(6)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(7)

În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu au obligații în temeiul acestuia și acesta nu li se aplică.

(8)

Prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011.

(9)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (4), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (5).

(10)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care se află sub incidența articolului 1 litera B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (7).

(11)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (9).

(12)

Pentru a permite statelor membre folosirea stocurilor existente de permise de ședere, ar trebui să se prevadă o perioadă de tranziție, în care statele membre să poată să folosească în continuare vechile permise de ședere.

(13)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 ar trebui modificat în mod corespunzător,