This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 01989L0654-20070627
Council Directive of 30 November 1989 concerning the minimum safety and health requirements for the workplace (first individual directive within the meaning of Article 16 (1) of Directive 89/391/EEC) (89/654/EEC)
Consolidated text: Directiva Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (89/654/CEE)
Directiva Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (89/654/CEE)
1989L0654 — RO — 27.06.2007 — 001.001
Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.
DIRECTIVA CONSILIULUI din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 393, 30.12.1989, p.1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
No |
page |
date |
||
L 165 |
21 |
27.6.2007 |
DIRECTIVA CONSILIULUI
din 30 noiembrie 1989
privind cerințele minime de securitate și sănătate la locul de muncă [prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]
(89/654/CEE)
CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolul 118a al acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei ( 1 ), prezentată după consultarea Comitetului consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă,
în cooperare cu Parlamentul European ( 2 ),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social ( 3 ),
întrucât articolul 118a din tratat prevede adoptarea de către Consiliu, prin intermediul directivelor, a cerințelor minime pentru a încuraja îmbunătățirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecție a securității și sănătății lucrătorilor;
întrucât, în conformitate cu articolul menționat, aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care ar îngreuna constituirea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii;
întrucât Comunicarea Comisiei privind programul său în domeniul securității, igienei și sănătății la locul de muncă ( 4 ) prevede adoptarea unei directive menite să garanteze securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă;
întrucât Consiliul, în Rezoluția sa din 21 decembrie 1987 privind securitatea, igiena și sănătatea la locul de muncă ( 5 ), a luat act de intenția Comisiei de a prezenta Consiliului, în termenul cel mai scurt, cerințe minime de amenajare a locului de muncă;
întrucât respectarea cerințelor minime destinate să garanteze îmbunătățirea nivelului de securitate și sănătate la locul de muncă este esențială pentru a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor;
întrucât prezenta directivă este o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă ( 6 ); întrucât dispozițiile directivei menționate se aplică în întregime locului de muncă, fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive sau speciale incluse în prezenta directivă;
întrucât prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale a pieței interne;
întrucât, în temeiul Deciziei 74/325/CEE ( 7 ), modificată de Actul de aderare din 1985, Comitetul consultativ pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă este consultat de către Comisie în vederea elaborării propunerilor în acest domeniu,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
SECȚIUNEA I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul
(1) Prezenta directivă, care este prima directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabilește cerințele minime de protecție în materie de securitate și sănătate la locul de muncă, astfel cum sunt acestea definite la articolul 2.
(2) Prezenta directivă nu se aplică:
(a) mijloacelor de transport utilizate în afara întreprinderii sau unității ori locurilor de muncă din interiorul mijloacelor de transport;
(b) șantierelor temporare sau mobile;
(c) industriilor extractive;
(d) vaselor de pescuit;
(e) câmpurilor, pădurilor și altor terenuri care aparțin unei întreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate departe de clădirile întreprinderii.
(3) Dispozițiile Directivei 89/391/CEE se aplică în întregime domeniului menționat la alineatul (1), fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive sau speciale cuprinse în prezenta directivă.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive, prin loc de muncă se înțelege locul destinat să adăpostească posturi de lucru în clădirea întreprinderii sau unității și orice alt loc din interiorul întreprinderii sau unității la care lucrătorul are acces în timpul executării sarcinilor sale de lucru.
SECȚIUNEA II
OBLIGAȚIILE ANGAJATORULUI
Articolul 3
Locuri de muncă folosite pentru prima dată
Locurile de muncă folosite pentru prima dată după 31 decembrie 1992 trebuie să îndeplinească cerințele minime de securitate și sănătate prevăzute în anexa I.
Articolul 4
Locurile de muncă aflate deja în folosință
Locurile de muncă aflate deja în folosință înainte de 1 ianuarie 1993 trebuie să îndeplinească cerințele minime de securitate și sănătate prevăzute în anexa II în termen de cel mult trei ani de la această dată.
Cu toate acestea, în ceea ce privește Republica Portugheză, locurile de muncă aflate deja în folosință înainte de 1 ianuarie 1993 trebuie să îndeplinească, în termen de cel mult patru ani de la această dată, cerințele minime de sănătate și securitate menționate în anexa II.
Articolul 5
Modificări ale locurilor de muncă
Dacă locurile de muncă suferă modificări, extinderi și transformări după 31 decembrie 1992, angajatorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că aceste modificări, extinderi și transformări sunt în concordanță cu cerințele minime corespunzătoare prevăzute în anexa I.
Articolul 6
Cerințe generale
În scopul protejării securității și sănătății lucrătorilor, angajatorul trebuie să aibă grijă ca:
— să fie păstrate în permanență libere căile de circulație care conduc spre ieșirile de urgență și ieșirile propriu-zise ;
— întreținerea tehnică a locului de muncă și a echipamentelor și dispozitivelor, în special a celor menționate în anexele I și II, să fie realizată, iar orice greșeli constatate, care pot să afecteze securitatea și sănătatea lucrătorilor, să fie corectate cât mai curând posibil;
— locurile de muncă, echipamentele și dispozitivele, în special cele menționate în anexa I punctul 6 și anexa II punctul 6, să fie curățate cu regularitate, pentru a se asigura un nivel de igienă corespunzător;
— echipamentele și dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminării pericolelor, în special a celor menționate în anexele I și II, să fie întreținute și controlate.
Articolul 7
Informarea lucrătorilor
Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE, lucrătorii și/sau reprezentanții acestora sunt informați cu privire la toate măsurile ce trebuie luate în domeniul securității și sănătății la locul de muncă.
Articolul 8
Consultarea și participarea lucrătorilor
Consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora cu privire la problemele la care se face referire în prezenta directivă, inclusiv anexele acesteia, se desfășoară în conformitate cu articolului 11 din Directiva 89/391/CEE.
SECȚIUNEA III
DISPOZIȚII DIVERSE
Articolul 9
Modificarea anexei
Modificările de natură strict tehnică ale anexei în funcție de:
— adoptarea directivelor privind armonizarea tehnică și standardizarea proiectării, fabricării sau construirii unor părți ale locurilor de muncă și/sau
— progresele tehnice, modificarea normelor sau specificațiilor internaționale și cunoștințele referitoare la locurile de muncă sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE.
Articolul 10
Dispoziții finale
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 31 decembrie 1992. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la aceasta.
Cu toate acestea, în ceea ce privește Republica Elenă, data care se aplică este 31 decembrie 1994.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul dispozițiilor de drept intern, deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.
▼M1 —————
Articolul 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
ANEXA I
CERINȚE MINIME DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE PENTRU LOCURILE DE MUNCĂ FOLOSITE PENTRU PRIMA DATĂ, MENȚIONATE LA ARTICOLUL 3 DIN PREZENTA DIRECTIVĂ
1. Observație preliminară
Obligațiile menționate în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.
2. Stabilitate și rezistență
Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură și o rezistență corespunzătoare naturii utilizării lor.
3. Instalații electrice
Instalațiile electrice trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie; persoanele trebuie să fie protejate în mod adecvat împotriva riscurilor de accidentare prin contact direct sau indirect.
Proiectarea, construcția și alegerea materialului și dispozitivelor de protecție trebuie să țină seama de tensiune, condiții externe și de competența persoanelor care au acces la părțile componente ale instalației.
4. Căi și ieșiri de urgență
4.1. Căile și ieșirile de urgență trebuie să rămână în permanență libere și să conducă în mod cât mai direct afară sau în spații sigure.
4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă și în condiții cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Numărul, distribuția și dimensiunile căilor și ieșirilor de urgență depind de utilizare, de echipament și de dimensiunile locurilor de muncă, precum și de numărul maxim de persoane care pot fi prezente.
4.4. Ușile cu ieșire de urgență trebuie să se deschidă spre exterior.
Ușile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinația de ieșiri de urgență.
Ușile cu ieșire de urgență nu trebuie să fie încuiate sau zăvorâte astfel încât să nu poată fi deschise imediat și cu ușurință de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgență.
4.5. Căile și ieșirile de urgență specifice trebuie semnalizate în conformitate cu normele naționale de transpunere a Directivei 77/576/CEE ( 8 ).
Aceste semnalizări trebuie amplasate în locuri corespunzătoare și trebuie să fie durabile.
4.6. Ușile cu ieșire de urgență nu trebuie să fie încuiate.
Căile și ieșirile de urgență, precum și căile de circulație și ușile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.
4.7. Căile și ieșirile de urgență care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de siguranță de intensitate suficientă în caz de pană de curent.
5. Detectarea și stingerea incendiilor
5.1. În funcție de dimensiunile și destinația clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conțin, de proprietățile fizice și chimice ale substanțelor prezente și de numărul maxim potențial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare de stingerea incendiilor și, dacă este necesar, cu detectoare de incendii și sisteme de alarmă.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiilor trebuie să fie ușor accesibile și ușor de manipulat.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu normele naționale de transpunere a Directivei 77/576/CEE.
Aceste semnalizări trebuie amplasate în locuri corespunzătoare și trebuie să fie durabile.
6. Ventilația locurilor de muncă în spații închise
6.1. Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spații închise, având în vedere metodele de lucru utilizate și cerințele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forțată, acesta trebuie să fie menținut în stare de funcționare.
Orice pană în funcționarea instalației trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.
6.2. Dacă se utilizează instalații de ventilare mecanică sau de aer condiționat, acestea trebuie să funcționeze astfel încât să nu creeze disconfort prin expunerea lucrătorilor la curenți de aer.
Orice depunere sau impuritate care poate crea un pericol imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminată rapid.
7. Temperatura în încăperi
7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile care conțin locuri de muncă trebuie să fie adecvată organismului uman, ținând seama de metodele de lucru utilizate și de cerințele fizice impuse lucrătorilor.
7.2. Temperatura în zonele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu, încăperile sanitare, cantine și încăperile de prim ajutor trebuie să corespundă destinației specifice a acestor încăperi.
7.3. Ferestrele, luminatoarele și glasvandurile trebuie să permită evitarea luminii solare excesive deasupra locurilor de muncă, în funcție de natura muncii și de locul de muncă.
8. Iluminatul natural și artificial
8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să dispună de iluminat natural suficient și să fie echipate cu dispozitive care să permită un iluminat artificial adecvat pentru protecția sănătății și securității lucrătorilor.
8.2. Instalațiile de iluminat din încăperile care conțin locuri de muncă și din căile de comunicație trebuie amplasate astfel încât să nu existe riscul de accidentare a lucrătorilor ca rezultat al tipului de iluminare prevăzut.
8.3. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuși riscurilor în caz de pană de iluminare artificială trebuie să fie prevăzute cu iluminare de urgență de o intensitate suficientă.
9. Pardoseli, pereți, plafoane și acoperișuri ale încăperilor
9.1. Pardoselile locurilor de muncă trebuie să fie lipsite de proeminențe, de găuri sau de planuri înclinate periculoase și trebuie să fie fixe, stabile și nealunecoase.
Locurile de muncă care conțin posturi de lucru trebuie să fie izolate în mod corespunzător, ținând seama de tipul de întreprindere și de activitatea fizică a lucrătorilor.
9.2. Suprafețele pardoselilor, pereților și plafoanelor din încăperi trebuie să poată fi curățate și retencuite pentru a obține condiții de igienă corespunzătoare.
9.3. Pereții transparenți sau translucizi, în special pereții despărțitori din sticlă, ai încăperilor care conțin locuri de muncă sau din vecinătatea acestora și a căilor de circulație trebuie să fie semnalizați clar și construiți din materiale securizate sau să fie separați de aceste locuri de muncă și căi de circulație, astfel încât lucrătorii să nu poată intra în contact cu pereții și să nu fie răniți prin spargerea lor în bucăți.
9.4. Accesul pe acoperișurile construite din materiale cu rezistență insuficientă nu trebuie permis dacă nu există echipamente care să asigure executarea lucrării în condiții de siguranță.
10. Ferestre și luminatoare
10.1. Lucrătorii trebuie să aibă posibilitatea de a deschide, a închide, a regla sau a fixa ferestrele, luminatoarele și ventilatoarele în condiții de siguranță. Când sunt deschise, acestea trebuie poziționate astfel încât să nu constituie un pericol pentru lucrători.
10.2. Ferestrele și luminatoarele trebuie să fie concepute în raport cu echipamentul sau trebuie prevăzute cu dispozitive care să permită curățarea lor fără riscuri pentru lucrătorii care execută această muncă sau pentru lucrătorii prezenți în clădire sau în jurul acesteia.
11. Uși și porți
11.1. Poziția, numărul și dimensiunile ușilor și porților, precum și materialele care se folosesc pentru construcția acestora, sunt determinate de natura și utilizarea încăperilor sau incintelor.
11.2. Ușile transparente trebuie marcate corespunzător, la nivelul ochilor.
11.3. Ușile și porțile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.
11.4. Dacă suprafețele transparente sau translucide ale ușilor și porților nu sunt construite dintr-un material securizat și dacă există pericolul ca lucrătorii să fie răniți în cazul spargerii unei uși sau porți, suprafețele trebuie să fie protejate împotriva spargerii.
11.5. Ușile glisante trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de siguranță care să împiedice ieșirea de pe șine și căderea lor.
11.6. Ușile și porțile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un mecanism de siguranță care să împiedice căderea lor.
11.7. Ușile situate de-a lungul căilor de salvare trebuie să fie marcate corespunzător.
Trebuie să fie posibilă deschiderea lor din interior în orice moment, fără ajutor special.
Trebuie să fie posibilă deschiderea ușilor atunci când locurile de muncă sunt ocupate.
11.8. În vecinătatea imediată a oricăror porți destinate în principal circulației vehiculelor, trebuie să existe uși pentru pietoni, cu excepția cazului în care utilizarea de către pietoni a acestor porți nu prezintă nici un pericol; astfel de uși trebuie să fie marcate clar și degajate în permanență.
11.9. Ușile și porțile mecanice trebuie să funcționeze astfel încât să nu prezinte nici un risc de accidentare pentru lucrători.
Acestea trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgență accesibile și ușor de identificat și să poată fi deschise manual, dacă nu sunt prevăzute cu dispozitive de deschidere automată în cazul unei pene de curent.
12. Căi de circulație – zone periculoase
12.1. Căile de circulație, inclusiv scările, scările fixe, cheiurile și rampele de încărcare trebuie să fie amplasate și dimensionate astfel încât să poată fi utilizate ușor, în condiții de siguranță și în conformitate cu destinația lor de către pietoni sau vehicule, astfel încât lucrătorii care își desfășoară activitatea în vecinătatea acestor căi de circulație să nu fie amenințați de nici un pericol.
12.2. Căile utilizate pentru circulația pietonală și de mărfuri trebuie să fie dimensionate în concordanță cu numărul potențial de utilizatori și tipul de întreprindere.
Dacă pe căile de circulație sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanță de siguranță minimă pentru pietoni.
12.3. Căile de circulație destinate vehiculelor trebuie amplasate la o distanță suficientă față de uși, porți, treceri de pietoni, culoare și scări.
12.4. Dacă echipamentele din încăperi și utilizarea acestora impun protecția lucrătorilor, căile de circulație trebuie să fie marcate clar.
12.5. Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activității, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să împiedice pătrunderea lucrătorilor neautorizați în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizați să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
13. Măsuri specifice pentru scări rulante și transportoare
Scările rulante și transportoarele trebuie să funcționeze în condiții de siguranță.
Acestea trebuie prevăzute cu orice dispozitive de securitate necesare.
Acestea trebuie dotate cu dispozitive de oprire de urgență accesibile și ușor de identificat.
14. Cheiuri și rampe de încărcare
14.1. Cheiurile și rampele de încărcare trebuie să corespundă dimensiunilor încărcăturilor ce se transportă.
14.2. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puțin un punct de ieșire.
Dacă este posibil din punct de vedere tehnic, docurile care depășesc o anumită lungime trebuie să aibă câte un punct de ieșire la fiecare capăt.
14.3. Rampele de încărcare trebuie să fie suficient de sigure pentru a preveni căderea lucrătorilor.
15. Dimensiunile încăperilor și volumul de aer în încăperi - libertatea de mișcare la postul de lucru
15.1. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafață, o înălțime și un volum de aer suficiente, care să permită lucrătorilor să își îndeplinească sarcinile de lucru fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.
15.2. Dimensiunile zonei neocupate a postului de lucru trebuie să fie calculate astfel încât să permită lucrătorilor să aibă suficientă libertate de mișcare pentru a-și îndeplini sarcinile de lucru.
Dacă acest lucru nu este posibil din motive specifice locului de muncă, lucrătorul trebuie să aibă suficientă libertate de mișcare în apropierea postului său de lucru.
16. Încăperi pentru odihnă
16.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activității sau prezenței unui număr mare de angajați, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție încăperi pentru odihnă ușor accesibile.
Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii își desfășoară activitatea în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilități echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
16.2. Încăperile pentru odihnă trebuie să fie suficient de mari și prevăzute cu un număr de mese și scaune cu spătar corespunzător numărului de lucrători.
16.3. În încăperile pentru odihnă, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecția nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
16.4. Atunci când programul de lucru este întrerupt frecvent și în mod regulat și nu există încăperi pentru odihnă, trebuie prevăzute alte încăperi în care lucrătorii să poată sta pe durata acestor întreruperi, dacă securitatea și sănătatea lucrătorilor impune acest lucru.
Trebuie adoptate măsuri corespunzătoare pentru protecția nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
17. Femei gravide și mame care alăptează
Femeile gravide și mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziție culcată în condiții corespunzătoare.
18. Instalații sanitare
18.1. Vestiare și dulapuri pentru îmbrăcăminte
18.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție vestiare corespunzătoare, dacă aceștia trebuie să poarte echipament de lucru special și dacă, din motive de sănătate sau de decență, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spațiu.
Vestiarele trebuie să fie ușor accesibile, să aibă o capacitate suficientă și să fie prevăzute cu scaune.
18.1.2. Vestiarele trebuie să aibă dimensiuni suficiente și să fie dotate cu echipamente care să permită fiecărui lucrător să își încuie vestimentația și efectele personale în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existența substanțelor periculoase, umiditate, murdărie), echipamentul de lucru trebuie să poată fi ținut separat de vestimentația și efectele personale.
18.1.3. Trebuie să se prevadă vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbați și femei.
18.1.4. Dacă vestiarele nu sunt necesare, în sensul punctului 18.1.1., trebuie prevăzut pentru fiecare lucrător un loc în care să își țină vestimentația și efectele personale sub cheie.
18.2. Dușuri și chiuvete
18.2.1. Trebuie prevăzute pentru lucrători dușuri corespunzătoare și în număr suficient, dacă acest lucru este impus de natura activității sau din motive de sănătate.
Trebuie prevăzute dușuri separate sau o utilizare separată a dușurilor pentru bărbați și femei.
18.2.2. Sălile de dușuri trebuie să fie suficient de încăpătoare pentru a permite fiecărui lucrător să își facă toaleta fără să fie deranjat și în condiții de igienă corespunzătoare.
Dușurile trebuie prevăzute cu apă curentă rece și caldă.
18.2.3. Dacă dușurile nu sunt necesare, în sensul punctului 18.2.1. primul paragraf, atunci trebuie să fie prevăzute chiuvete cu apă curentă (și cu apă caldă, dacă este necesar) în număr suficient și care să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru și a vestiarelor.
Din motive de decență, trebuie să existe chiuvete separate sau să fie asigurată utilizarea separată a acestora pentru bărbați și femei.
18.2.4. Dacă încăperile cu dușuri sau chiuvete sunt separate de vestiare, trebuie să existe o cale ușoară de comunicare între ele.
18.3. W.C.-uri și chiuvete
Lucrătorii trebuie să dispună, în apropierea posturilor de lucru, de încăperi de odihnă, de vestiare și de săli de dușuri sau chiuvete, de încăperi speciale dotate cu un număr suficient de W.C.-uri și chiuvete.
Trebuie prevăzute W.C.-uri separate sau cu utilizare separată pentru bărbați și femei.
19. Încăperi de prim ajutor
19.1. În funcție de dimensiunile spațiilor de lucru, de tipul de activitate desfășurată și de frecvența accidentelor, trebuie să fie asigurate una sau mai multe încăperi de prim ajutor.
19.2. Încăperile de prim ajutor trebuie echipate cu instalații și dispozitive indispensabile pentru primul ajutor și trebuie să permită accesul cu brancarde.
Ele trebuie să fie semnalizate cu indicatoare în concordanță cu normele naționale de transpunere a Directivei 77/576/CEE.
19.3. De asemenea, echipamentul de prim ajutor trebuie să fie disponibil în toate locurile unde condițiile de muncă impun existența lui.
Acest echipament trebuie să fie marcat corespunzător și să fie ușor accesibil.
20. Lucrători cu handicap
La organizarea locurilor de muncă, trebuie să se țină seama de lucrătorii cu handicap, dacă este necesar.
Această dispoziție se aplică în special ușilor, căilor de comunicație, scărilor, dușurilor, chiuvetelor, W.C.-urilor și posturilor de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu handicap.
21. Locuri de muncă în aer liber (dispoziții speciale)
21.1. Posturile de lucru, căile de circulație și alte zone sau instalații în aer liber, utilizate sau ocupate de lucrători în cursul activității lor, trebuie să fie organizate astfel încât pietonii sau vehiculele să circule în condiții de siguranță.
Punctele 12, 13 și 14 se aplică, de asemenea, căilor de transport intern principale aflate în perimetrul întreprinderii (căi de transport care conduc la posturi de lucru fixe), căilor de transport utilizate pentru întreținerea curentă și supravegherea instalațiilor întreprinderii și spațiilor de încărcare.
Punctul 12 se aplică, de asemenea, locurilor de muncă în aer liber.
21.2. Posturile de lucru în aer liber trebuie să fie iluminate corespunzător cu un sistem de iluminare artificială, dacă lumina naturală nu este adecvată.
21.3. Când lucrătorii își desfășoară activitatea la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceștia:
(a) să fie protejați împotriva condițiilor nefavorabile de vreme și, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor;
(b) să nu fie expuși unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influențe externe vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
(c) să își poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau să poată primi rapid asistență;
(d) să nu poată aluneca sau cădea.
ANEXA II
CERINȚE MINIME DE SECURITATE ȘI SĂNĂTATE PENTRU LOCURILE DE MUNCĂ AFLATE DEJA ÎN FOLOSINȚĂ, MENȚIONATE ÎN ARTICOLUL 4 DIN PREZENTA DIRECTIVĂ
1. Observație preliminară
Obligațiile prevăzute în prezenta anexă se aplică ori de câte ori caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc impun acest lucru.
2. Stabilitate și rezistență
Clădirile care adăpostesc locuri de muncă trebuie să aibă o structură și o rezistență corespunzătoare naturii utilizării lor.
3. Instalații electrice
Instalațiile electrice trebuie să fie proiectate și construite astfel încât să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie; personalul de lucru trebuie să fie protejat în mod adecvat împotriva riscurilor de accidentare prin contact direct sau indirect.
Instalațiile electrice și dispozitivele de protecție trebuie să corespundă tensiunii, condițiilor externe și competenței persoanelor care au acces la părți ale instalației.
4. Căi și ieșiri de urgență
4.1. Căile și ieșirile de urgență trebuie să rămână în permanență libere și să conducă în mod cât mai direct afară sau în spații sigure.
4.2. În caz de pericol, trebuie să fie posibilă evacuarea rapidă și în condiții cât mai sigure a lucrătorilor de la toate posturile de lucru.
4.3. Trebuie să existe un număr corespunzător de căi de salvare și ieșiri de urgență.
4.4. Ușile cu ieșire de urgență trebuie să se deschidă spre exterior.
Ușile glisante sau turnante nu sunt permise în cazul în care acestea au destinația de ieșiri de urgență.
Ușile de ieșire de urgență nu trebuie să fie încuiate sau zăvorâte astfel încât să nu poată fi deschise imediat și cu ușurință de către orice persoană care ar avea nevoie să le utilizeze în caz de urgență.
4.5. Căile și ieșirile de urgență specifice trebuie semnalizate în conformitate cu normele naționale de transpunere a Directivei 77/576/CEE.
Aceste semnalizări trebuie amplasate în locuri corespunzătoare și trebuie să fie durabile.
4.6. Ușile de ieșire de urgență nu trebuie să fie încuiate.
Căile și ieșirile de urgență, precum și căile de circulație și ușile de acces spre acestea trebuie să fie eliberate de orice obstacole, astfel încât să poată fi utilizate în orice moment fără dificultate.
4.7. Căile și ieșirile de urgență care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de siguranță de intensitate suficientă în caz de pană de curent.
5. Detectarea și stingerea incendiilor
5.1. În funcție de dimensiunile și destinația clădirilor, de echipamentele pe care acestea le conțin, de proprietățile fizice și chimice ale substanțelor prezente și de numărul maxim potențial de persoane prezente, locurile de muncă trebuie prevăzute cu dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor și, dacă este necesar, cu detectoare de incendii și sisteme de alarmă.
5.2. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiului trebuie să fie ușor accesibile și ușor de manipulat.
Acestea trebuie să fie semnalizate în conformitate cu normele naționale de transpunere a Directivei 77/576/CEE.
Aceste semnalizări trebuie amplasate în locuri corespunzătoare și trebuie să fie durabile.
6. Ventilația locurilor de muncă în spații închise
Trebuie luate măsuri pentru a asigura suficient aer proaspăt la locurile de muncă în spații închise, având în vedere metodele de lucru utilizate și cerințele fizice impuse lucrătorilor.
În cazul utilizării unui sistem de ventilare forțată, acesta trebuie să fie menținut în stare de funcționare.
Orice pană în funcționarea instalației trebuie semnalizată de un sistem de control, dacă acest lucru este necesar pentru sănătatea lucrătorilor.
7. Temperatura în încăperi
7.1. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile care conțin locuri de muncă trebuie să fie adecvată organismului uman, ținând seama de metodele de lucru utilizate și de cerințele fizice impuse lucrătorilor.
7.2. Temperatura în zonele de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu, încăperile sanitare, cantine și încăperile de prim ajutor trebuie să corespundă destinației specifice a acestor încăperi.
8. Iluminatul natural și artificial
8.1. În măsura în care este posibil, locurile de muncă trebuie să aibă iluminat natural suficient și să fie echipate cu dispozitive care să permită un iluminat artificial adecvat pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor.
8.2. Locurile de muncă în care lucrătorii sunt în mod deosebit expuși riscurilor în caz de pană de iluminat artificial trebuie să fie prevăzute cu iluminat de urgență de o intensitate suficientă.
9. Uși și porți
9.1. Ușile transparente trebuie să fie marcate corespunzător, la nivelul ochilor.
9.2. Ușile și porțile batante trebuie să fie transparente sau să aibă un panou transparent.
10. Zone periculoase
Dacă locurile de muncă includ zone periculoase în care, dată fiind natura activității, există riscul căderii lucrătorului sau a unor obiecte, aceste zone trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să împiedice pătrunderea lucrătorilor neautorizați în aceste zone.
Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii care sunt autorizați să pătrundă în zonele periculoase.
Zonele periculoase trebuie marcate clar.
11. Încăperi și zone pentru odihnă
11.1. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activității sau prezenței unui număr mare de angajați, impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție încăperi pentru odihnă ușor accesibile sau zone pentru odihnă corespunzătoare.
Această prevedere nu se aplică dacă lucrătorii sunt angajați în birouri sau în încăperi de lucru similare care oferă posibilități echivalente de relaxare în timpul pauzelor.
11.2. Încăperile și zonele pentru odihnă trebuie prevăzute cu mese și scaune cu spătar.
11.3. În încăperile și zonele pentru odihnă, trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru protecția nefumătorilor împotriva disconfortului cauzat de fumul de tutun.
12. Femei gravide și mame care alăptează
Femeile gravide și mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziție culcată în condiții corespunzătoare.
13. Instalații sanitare
13.1. Vestiare și dulapuri pentru îmbrăcăminte
13.1.1. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziție vestiare corespunzătoare, dacă aceștia trebuie să poarte echipament de lucru special și dacă, din motive de sănătate sau de decență, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spațiu.
Vestiarele trebuie să fie ușor accesibile și să aibă o capacitate suficientă.
13.1.2. Vestiarele trebuie să fie dotate cu echipamente care să permită fiecărui lucrător să își încuie vestimentația și efectele personale în timpul programului de lucru.
Dacă este cazul (de exemplu, existența substanțelor periculoase, umiditate, murdărie), echipamentul de lucru trebuie să poată fi ținut separat de vestimentația și efectele personale.
13.1.3. Trebuie să existe vestiare separate sau o utilizare separată a vestiarelor pentru bărbați și femei.
13.2. Dușuri, W.C.-uri și chiuvete
13.2.1. Locurile de muncă trebuie dotate astfel încât lucrătorii să aibă în apropierea lor:
— dușuri, dacă natura activității lor impune acest lucru;
— instalații speciale prevăzute cu un număr corespunzător de W.C.-uri și chiuvete.
13.2.2. Dușurile și chiuvetele trebuie prevăzute cu apă curentă rece (și apă caldă, dacă este necesar).
13.2.3. Trebuie prevăzute dușuri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a dușurilor pentru bărbați și femei.
Trebuie prevăzute W.C.-uri separate sau trebuie asigurată utilizarea separată a W.C.-urilor pentru bărbați și femei.
14. Echipamente de prim ajutor
Locurile de muncă trebuie dotate cu echipamente de prim ajutor.
Echipamentele trebuie să fie marcate corespunzător și să fie ușor accesibile.
15. Lucrători cu handicap
La organizarea locurilor de muncă, trebuie să se țină seama de lucrătorii cu handicap, dacă este necesar.
Această dispoziție se aplică în special ușilor, căilor de comunicație, scărilor, dușurilor, chiuvetelor, W.C.-urilor și posturilor de lucru utilizate sau ocupate direct de persoanele cu handicap.
16. Circulația pietonilor și vehiculelor
Locurile de muncă în spații închise sau în aer liber trebuie organizate astfel încât pietonii și vehiculele să poată circula în condiții de siguranță.
17. Locuri de muncă în aer liber (dispoziții speciale)
Dacă lucrătorii sunt angajați la posturi de lucru în aer liber, astfel de posturi de lucru trebuie să fie amenajate pe cât posibil astfel încât aceștia:
(a) să fie protejați împotriva condițiilor nefavorabile de vreme și, dacă este necesar, împotriva căderii obiectelor;
(b) să nu fie expuși unui nivel de zgomot dăunător, nici unor influențe externe vătămătoare, cum ar fi gaze, vapori sau praf;
(c) să își poată părăsi posturile de lucru rapid în eventualitatea vreunui pericol sau să poată primi rapid asistență;
(d) să nu poată aluneca sau cădea.
( 1 ) JO C 141, 30.5.1988, p. 6,
JO C 115, 8.5.1989, p. 34 și
JO C 284, 10.11.1989, p. 8.
( 2 ) JO C 326, 19.12.1988, p. 123 și
JO C 256, 9.10.1989, p. 51.
( 3 ) JO C 175, 4.7.1988, p. 28.
( 4 ) JO C 28, 3.2.1988, p. 3.
( 5 ) JO C 28, 3.2.1988, p. 1.
( 6 ) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.
( 7 ) JO L 185, 9.7.1974, p. 15.
( 8 ) JO L 229, 7.9.1977, p. 12.