This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document L:2017:291:FULL
Official Journal of the European Union, L 291, 9 November 2017
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 291, 9 noiembrie 2017
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 291, 9 noiembrie 2017
Display all documents published in this Official Journal
- Date of document:
- 09/11/2017
- Author:
- Uniunea Europeană
- Form:
- Jurnalul Oficial
|
ISSN 1977-0782 |
||
|
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 291 |
|
|
||
|
Ediţia în limba română |
Legislaţie |
Anul 60 |
|
|
|
|
|
(1) Text cu relevanță pentru SEE. |
|
RO |
Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată. Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc. |
II Acte fără caracter legislativ
REGULAMENTE
|
9.11.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 291/1 |
REGULAMENTUL (UE) 2017/1986 AL COMISIEI
din 31 octombrie 2017
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară 16
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde și interpretări internaționale existente la 15 octombrie 2008. |
|
(2) |
La 13 ianuarie 2016, Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (International Accounting Standards Board – IASB) a publicat Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 16 Contracte de leasing. Acest standard vizează să îmbunătățească raportarea financiară cu privire la contractele de leasing. |
|
(3) |
Adoptarea IFRS 16 antrenează modificări ale următoarelor standarde sau interpretări ale standardelor: IFRS 1, IFRS 3, IFRS 4, IFRS 7, IFRS 9, IFRS 13, IFRS 15, Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 1, IAS 2, IAS 7, IAS 12, IAS 16, IAS 21, IAS 23, IAS 32, IAS 37, IAS 38, IAS 39, IAS 40, IAS 41, Interpretarea Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRIC) 1, IFRIC 12, Interpretarea Comitetului permanent pentru Interpretarea Standardelor (SIC) 29 și SIC-32. |
|
(4) |
În urma consultării Grupului consultativ european pentru raportarea financiară, concluzia a fost că IFRS 16 îndeplinește criteriile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. |
|
(5) |
Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în consecință. |
|
(6) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se modifică după cum urmează:
|
(a) |
Se introduce Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 16 Contracte de leasing conform anexei la prezentul regulament. |
|
(b) |
IAS 1, IAS 2, IAS 7, IAS 12, IAS 16, IAS 21, IAS 23, IAS 32, IAS 37, IAS 38, IAS 39, IAS 40, IAS 41, IFRS 1, IFRS 3, IFRS 4, IFRS 7, IFRS 9, IFRS 13, IFRS 15, IFRIC 1, IFRIC 12, SIC-29 și SIC-32 se modifică în conformitate cu IFRS 16, astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament. |
Articolul 2
Fiecare societate aplică modificările menționate la articolul 1 cel mai târziu de la data inițială a primului său exercițiu financiar care începe la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 31 octombrie 2017.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1).
ANEXĂ
Standardul Internațional de Raportare Financiară 16
Contracte de leasing
Standardul internațional de raportare financiară 16 Contracte de leasing
OBIECTIV
|
1. |
Prezentul standard prezintă principiile pentru recunoașterea, evaluarea, descrierea și prezentarea contractelor de leasing. Obiectivul este să se garanteze că locatarii și locatorii furnizează informații relevante, într-un mod care reprezintă exact tranzacțiile respective. Pe baza acestor informații, utilizatorii situațiilor financiare pot evalua efectul pe care îl au contractele de leasing asupra poziției financiare, a performanței financiare și a fluxurilor de trezorerie ale unei entități. |
|
2. |
O entitate trebuie să ia în considerare termenele și condițiile contractelor și toate faptele și circumstanțele relevante atunci când aplică prezentul standard. O entitate trebuie să aplice în mod consecvent prezentul standard pentru contractele cu caracteristici similare și în circumstanțe similare. |
DOMENIU DE APLICARE
|
3. |
O entitate trebuie să aplice prezentul standard pentru toate contractele de leasing, inclusiv contractele de leasing pentru activele aferente dreptului de utilizare din cadrul unui subcontract de leasing, cu excepția:
|
|
4. |
Un locatar poate, dar nu i se impune, să aplice prezentul standard în cazul unor contracte de leasing pentru alte imobilizări necorporale decât cele descrise la punctul 3 litera (e). |
DEROGĂRI DE LA RECUNOAȘTERE (PUNCTELE B3–B8)
|
5. |
Un locatar poate alege să nu aplice dispozițiile de la punctele 22-49 pentru:
|
|
6. |
Dacă un locatar alege să nu aplice dispozițiile de la punctele 22-49 nici în cazul contractelor de leasing pe termen scurt, nici al contractelor de leasing în care activul suport are o valoare mică, locatarul trebuie să recunoască plățile de leasing asociate acestor contracte de leasing ca pe o cheltuială, utilizând fie o bază liniară pe toată durata contractului de leasing, fie o altă bază sistematică. Locatarul trebuie să aplice o altă bază sistematică dacă acea bază este mai reprezentativă pentru modelul beneficiului acordat locatarului. |
|
7. |
În cazul în care un locatar contabilizează contractele de leasing pe termen scurt prin aplicarea dispozițiilor de la punctul 6, locatarul trebuie să considere că aceste contracte de leasing sunt contracte noi de leasing în sensul prezentului standard atunci când:
|
|
8. |
În cazul contractelor de leasing pe termen scurt, optarea trebuie să se facă pe clase de active suport asociate dreptului de utilizare. O clasă de active suport este un grup de active suport cu natură și utilizare similare folosite de entitate în activitatea sa. În cazul contractelor de leasing în care activul suport are o valoare mică, optarea se poate face pentru fiecare contract de leasing în parte. |
IDENTIFICAREA UNUI CONTRACT DE LEASING (PUNCTELE B9–B33)
|
9. |
La inițierea unui contract, o entitate trebuie să evalueze dacă acel contract este, sau include, un contract de leasing. Un contract este, sau conține, un contract de leasing dacă acel contract acordă dreptul de a controla utilizarea unui activ identificat pentru o anumită perioadă de timp în schimbul unei contravalori. Punctele B9-B31 prezintă îndrumări pentru a evalua dacă un contract este sau conține un contract de leasing. |
|
10. |
O perioadă de timp poate fi descrisă din punct de vedere al volumului de utilizare a unui activ identificat (de exemplu, numărul de unități de producție pe care le va produce o componentă de echipament). |
|
11. |
O entitate trebuie să reevalueze dacă un contract este, sau include, un leasing doar dacă termenii și condițiile contractului se modifică. |
Separarea componentelor unui contract
|
12. |
Pentru un contract care este sau include un leasing, o entitate trebuie să contabilizeze fiecare componentă de leasing din cadrul contractului ca pe un leasing separat de alte componente decât cele de leasing din cadrul contractului, cu excepția cazului în care entitatea aplică soluția practică de la punctul 15. Punctele B32-B33 prezintă îndrumări privind separarea componentelor unui contract. |
Locatar
|
13. |
În cazul unui contract care include o componentă de leasing și una sau mai multe componente suplimentare de leasing sau alte componente decât cele de leasing, un locatar trebuie să aloce contravaloarea din contract fiecărei componente de leasing pe baza prețului individual de vânzare relativ al componentei de leasing și a prețului individual de vânzare agregat al altor componente decât cele de leasing. |
|
14. |
Prețul individual de vânzare relativ al componentelor de leasing și al altor componente decât cele de leasing trebuie calculat pe baza prețului pe care locatorul sau alt furnizor similar îl va percepe unei entități pentru respectiva componentă sau pentru o componentă similară, separat. Dacă un preț individual de vânzare observabil nu este disponibil imediat, locatarul trebuie să estimeze prețul individual de vânzare, maximizând utilizarea informațiilor observabile. |
|
15. |
Ca soluție practică, un locatar poate opta, în funcție de clasa de active suport, să nu separe alte componente decât cele de leasing de componentele de leasing, ci să contabilizeze, în schimb, fiecare componentă de leasing și orice alte componente asociate ca pe o singură componentă de leasing. Un locatar nu trebuie să aplice această soluție practică pentru instrumente derivate încorporate care îndeplinesc criteriile de la punctul 4.3.3 din IFRS 9 Instrumente financiare. |
|
16. |
Cu excepția cazului în care se aplică soluția practică de la punctul 15, un locatar trebuie să contabilizeze alte componente decât cele de leasing conform celorlalte standarde aplicabile. |
Locator
|
17. |
În cazul unui contract care include o componentă de leasing și una sau mai multe componente suplimentare de leasing sau alte componente decât cele de leasing, un locator trebuie să aloce contravaloarea din contract conform punctelor 73–90 din IFRS 15. |
DURATA CONTRACTULUI DE LEASING (PUNCTELE B34-B41)
|
18. |
O entitate trebuie să determine durata contractului de leasing ca fiind perioada irevocabilă a unui contract de leasing, împreună cu:
|
|
19. |
Atunci când evaluează măsura în care un locatar are certitudinea rezonabilă că va exercita o opțiune de prelungire a unui contract de leasing sau că nu va exercita o opțiune de reziliere a unui contract de leasing, o entitate trebuie să aibă în vedere toți factorii și toate circumstanțele relevante care reprezintă un stimulent economic pentru ca locatarul să exercite opțiunea de prelungire a contractului de leasing sau să nu exercite opțiunea de reziliere a contractului de leasing, conform celor descrise la punctele B37-B40. |
|
20. |
Un locatar trebuie să reevalueze dacă are certitudinea rezonabilă că va exercita o opțiune de prelungire sau că nu va exercita o opțiune de reziliere la apariția unui eveniment semnificativ sau a unei modificări semnificative a circumstanțelor, care:
|
|
21. |
O entitate trebuie să revizuiască durata contractului de leasing dacă are loc o modificare a perioadei irevocabile a unui contract de leasing. De exemplu, perioada irevocabilă a unui contract de leasing se va modifica dacă:
|
LOCATAR
Recunoaștere
|
22. |
La data începerii derulării, un locatar trebuie să recunoască un activ aferent dreptului de utilizare și o datorie care decurge din contractul de leasing. |
Evaluare
Evaluare inițială
Evaluarea inițială a activului aferent dreptului de utilizare
|
23. |
La data începerii derulării, un locatar trebuie să evalueze la cost activul aferent dreptului de utilizare. |
|
24. |
Costul activului aferent dreptului de utilizare trebuie să includă:
|
|
25. |
Un locatar trebuie să recunoască costurile descrise la punctul 24 litera (d) ca parte din costul activului aferent dreptului de utilizare atunci când angajează o obligație asociată acelor costuri. Un locatar aplică IAS 2 Stocuri pentru costurile care sunt suportate pe parcursul unei anumite perioade ca urmare a faptului că a folosit activul aferent dreptului de utilizare pentru a produce stocuri pe parcursul acelei perioade. Obligațiile pentru astfel de costuri contabilizate în conformitate cu prezentul standard sau cu IAS 2 sunt recunoscute și evaluate în conformitate cu IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente. |
Evaluarea inițială a datoriei care decurge din contractul de leasing
|
26. |
La data începerii derulării, un locatar trebuie să evalueze datoria care decurge din contractul de leasing la valoarea actualizată a plăților de leasing care nu sunt achitate la acea dată. Plățile de leasing trebuie actualizate utilizând rata dobânzii implicită în contractul de leasing dacă acea rată poate fi determinată imediat. Dacă această rată nu poate fi determinată imediat, locatarul trebuie să utilizeze rata marginală de împrumut a locatarului. |
|
27. |
La data începerii derulării, plățile de leasing incluse în evaluarea datoriei care decurge din contractul de leasing cuprind următoarele plăți aferente dreptului de utilizare a activului suport pe durata contractului de leasing care nu sunt achitate la data începerii derulării:
|
|
28. |
Plățile variabile de leasing care depind de un indice sau o rată conform descrierii de la punctul 27 litera (b) includ, de exemplu, plăți corelate cu un indice al prețului de consum, plăți corelate cu o rată a dobânzii etalon (cum ar fi LIBOR) sau plăți care variază pentru a reflecta modificări ale ratelor de piață ale chiriilor. |
Evaluare ulterioară
Evaluarea ulterioară a activului aferent dreptului de utilizare
|
29. |
După data începerii derulării, un locatar trebuie să evalueze activul aferent dreptului de utilizare aplicând modelul bazat pe cost, cu excepția cazului în care aplică unul din modelele de evaluare descrise la punctele 34 și 35. |
|
30. |
Pentru a aplica un model bazat pe cost, un locatar trebuie să evalueze la cost activul aferent dreptului de utilizare:
|
|
31. |
Un locatar trebuie să aplice dispozițiile privind amortizarea din IAS 16 Imobilizări corporale atunci când amortizează activul aferent dreptului de utilizare, care face obiectul dispozițiilor de la punctul 32. |
|
32. |
În cazul în care contractul de leasing transferă dreptul de proprietate asupra activului suport la locatar până la încheierea duratei contractului de leasing sau costul activului aferent dreptului de utilizare reflectă faptul că locatarul va exercita o opțiune de cumpărare, locatarul trebuie să amortizeze activul aferent dreptului de utilizare de la data începerii derulării până la sfârșitul duratei de viață utilă a activului suport. În caz contrar, locatarul trebuie să amortizeze activul aferent dreptului de utilizare de la data începerii derulării până la prima dată dintre sfârșitul duratei de viață utilă a activului aferent dreptului de utilizare și sfârșitul duratei contractului de leasing. |
|
33. |
Un locatar trebuie să aplice IAS 36 Deprecierea activelor pentru a determina dacă activul aferent dreptului de utilizare este depreciat și pentru a contabiliza orice pierdere din depreciere identificată. |
|
34. |
Dacă un locatar aplică pentru investiția sa imobiliară modelul bazat pe valoarea justă din IAS 40 Investiții imobiliare, locatarul trebuie să aplice modelul bazat pe valoarea justă și în cazul activelor aferente dreptului de utilizare care corespund definiției unei investiții imobiliare din IAS 40. |
|
35. |
Dacă activele aferente dreptului de utilizare sunt asociate unei clase de imobilizări corporale căreia locatarul îi aplică modelul de reevaluare din IAS 16, un locatar poate opta să aplice acel model de reevaluare tuturor activelor aferente dreptului de utilizare care sunt asociate respectivei clase de imobilizări corporale. |
Evaluarea ulterioară a datoriei care decurge din contractul de leasing
|
36. |
După data începerii derulării, un locatar trebuie să evalueze datoria care decurge din contractul de leasing prin:
|
|
37. |
Dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing pentru fiecare perioadă de-a lungul duratei contractului trebuie să fie valoarea care produce o rată periodică constantă a dobânzii pentru soldul datoriei care decurge din contractul de leasing. Rata periodică a dobânzii este rata de actualizare descrisă la punctul 26 sau, dacă se aplică, rata de actualizare revizuită, descrisă la punctul 41, punctul 43 sau punctul 45 litera (c). |
|
38. |
După data începerii derulării, un locatar trebuie să recunoască ambele elemente de mai jos în profit sau pierdere, cu excepția cazului în care costurile sunt incluse în valoarea contabilă a altui activ în conformitate cu alte standarde aplicabile:
|
|
39. |
După data începerii derulării, un locatar trebuie să aplice punctele 40-43 pentru a reevalua datoria care decurge din contractul de leasing pentru a reflecta modificarea plăților de leasing. Un locatar trebuie să recunoască valoarea reevaluării datoriei care decurge din contractul de leasing ca o ajustare a activului aferent dreptului de utilizare. Totuși, dacă valoarea contabilă a activului aferent dreptului de utilizare este redusă la zero și are loc o reducere suplimentară în evaluarea datoriei care decurge din contractul de leasing, un locatar trebuie să recunoască orice valoare rămasă din reevaluare în profit sau pierdere. |
|
40. |
Un locatar trebuie să reevalueze datoria care decurge din contractul de leasing prin actualizarea plăților de leasing revizuite utilizând o rată de actualizare revizuită, în cazul în care fie:
|
|
41. |
La aplicarea punctului 40, un locatar trebuie să determine rata de actualizare revizuită ca fiind rata dobânzii implicită în contractul de leasing pentru restul duratei contractului de leasing, dacă respectiva rată poate fi determinată imediat, sau ca rata marginală de împrumut a locatarului de la data reevaluării, dacă rata dobânzii implicită în contractul de leasing nu poate fi determinată imediat. |
|
42. |
Un locatar trebuie să reevalueze datoria care decurge din contractul de leasing prin actualizarea plăților de leasing revizuite în oricare din situațiile de mai jos:
|
|
43. |
La aplicarea punctului 42, un locatar trebuie să utilizeze o rată de actualizare nemodificată, cu excepția cazului în care modificarea plăților de leasing este rezultatul unei modificări a ratelor fluctuante ale dobânzii. În acest caz, locatarul trebuie să utilizeze o rată de actualizare revizuită care să reflecte modificările ratei dobânzii. |
Modificări ale contractului de leasing
|
44. |
Un locatar trebuie să contabilizeze o modificare a contractului de leasing ca pe un leasing separat dacă, concomitent:
|
|
45. |
Pentru modificarea unui contract de leasing care nu este contabilizată ca un leasing separat, la data intrării în vigoare a modificării contractului de leasing, locatarul trebuie:
|
|
46. |
Pentru o modificare a contractului de leasing care nu este contabilizată ca un leasing separat, locatarul trebuie să contabilizeze reevaluarea datoriei care decurge din contractul de leasing prin:
|
Prezentare
|
47. |
Un locatar trebuie să prezinte fie în situația poziției financiare, fie în note:
|
|
48. |
Dispoziția de la punctul 47 litera (a) nu se aplică activelor aferente dreptului de utilizare care se încadrează în definiția unei investiții imobiliare și care vor fi prezentate în situația poziției financiare ca investiție imobiliară. |
|
49. |
În situația profitului sau pierderii și altor elemente ale rezultatului global un locatar trebuie să prezinte cheltuiala cu dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing separat de cheltuiala cu amortizarea pentru activul aferent dreptului de utilizare. Cheltuiala cu dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing este o componentă a costurilor de finanțare care, conform punctului 82 litera (b) din IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare, trebuie prezentate separat în situația profitului sau pierderii și altor elemente ale rezultatului global. |
|
50. |
În situația fluxurilor de trezorerie, un locatar trebuie să clasifice:
|
Prezentarea informațiilor
|
51. |
Obiectivul prezentărilor de informații este ca locatarul să prezinte în note informații care, împreună cu informațiile furnizate în situația poziției financiare, situația profitului sau pierderii și situația fluxurilor de trezorerie, oferă utilizatorilor situațiilor financiare o bază de evaluare a efectului pe care îl au contractele de leasing asupra poziției financiare, a performanței financiare și a fluxurilor de trezorerie ale locatarului. Punctele 52-60 stipulează dispoziții cu privire la modul în care poate fi îndeplinit acest obiectiv. |
|
52. |
Un locatar trebuie să prezinte informații despre contractele sale de leasing pentru care deține calitatea de locatar într-o singură notă sau într-o secțiune separată a situațiilor sale financiare. Totuși, un locatar nu este obligat să dubleze informațiile pe care le-a prezentat în altă parte din situațiile financiare, cu condiția ca informațiile să fie încorporate prin referințe încrucișate în nota unică sau în secțiunea separată referitoare la contracte de leasing. |
|
53. |
Un locatar trebuie să prezinte următoarele valori pentru perioada de raportare:
|
|
54. |
Un locatar trebuie să prezinte informațiile prevăzute la punctul 53 sub formă de tabel, cu excepția cazului în care este mai potrivit un alt format. Valorile prezentate trebuie să includă costurile pe care le-a inclus un locatar în valoarea contabilă a unui alt activ pe parcursul perioadei de raportare. |
|
55. |
Un locatar trebuie să prezinte valoarea angajamentelor sale de leasing pentru contractele de leasing pe termen scurt contabilizate în conformitate cu punctul 6 dacă portofoliul de contracte de leasing pe termen scurt față de care este angajat la finalul perioadei de raportare nu este similar cu portofoliul de contracte de leasing pe termen scurt căruia îi este asociată cheltuiala aferentă contractului de leasing pe termen scurt prezentată conform dispozițiilor de la punctul 53 litera (c). |
|
56. |
Dacă activele aferente dreptului de utilizare corespund definiției investiției imobiliare, un locatar trebuie să aplice dispozițiile de prezentare a informațiilor din IAS 40. În acest caz, nu este obligatoriu ca un locatar să prezinte informațiile menționate la punctul 53 litera (a), (f), (h) sau (j) pentru acele active aferente dreptului de utilizare. |
|
57. |
Dacă un locatar evaluează activele aferente dreptului de utilizare la valori reevaluate în conformitate cu IAS 16, locatarul trebuie să prezinte pentru acele active aferente dreptului de utilizare informațiile prevăzute la punctul 77 din IAS 16. |
|
58. |
Un locatar trebuie să prezinte o analiză a scadențelor datoriilor care decurg din contractele de leasing în conformitate cu punctele 39 și B11 din IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat, separat de analizele scadențelor altor datorii financiare. |
|
59. |
În plus față de prezentările de informații prevăzute la punctele 53-58, un locatar trebuie să prezinte informații calitative și cantitative suplimentare despre activitățile sale de leasing, necesare pentru îndeplinirea obiectivului de prezentare a informațiilor de la punctul 51 (conform descrierii de la punctul B48). Aceste informații suplimentare pot include, fără a se limita la, informații care ajută utilizatorii situațiilor financiare să evalueze:
|
|
60. |
Un locatar care contabilizează contracte de leasing pe termen scurt sau contracte de leasing pentru active cu valoare mică în conformitate cu punctul 6 trebuie să prezinte acest aspect. |
LOCATOR
Clasificarea contractelor de leasing (punctele B53-B58)
|
61. |
Un locator trebuie să clasifice fiecare din contractele sale de leasing fie ca leasing operațional, fie ca leasing financiar. |
|
62. |
Un contract de leasing este clasificat drept un leasing financiar dacă transferă în esență toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra unui activ suport. Un contract de leasing este clasificat drept leasing operațional dacă nu transferă în esență toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra unui activ suport. |
|
63. |
Măsura în care un contract de leasing este un leasing financiar sau un leasing operațional depinde mai degrabă de fondul tranzacției decât de forma contractului. Exemple de situații care, individual sau corelate, ar conduce, de obicei, la clasificarea unui leasing drept leasing financiar sunt:
|
|
64. |
Aspectele ce indică situații care, individual sau corelate, pot, de asemenea, să conducă la clasificarea unui leasing drept leasing financiar sunt:
|
|
65. |
Exemplele și indicatorii de la punctele 63 și 64 nu sunt întotdeauna concludenți. Dacă din alte caracteristici reiese clar că leasingul nu transferă în esență toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra activului suport, atunci leasingul este clasificat drept operațional. De exemplu, acesta poate fi cazul dacă dreptul de proprietate asupra activului suport este transferat la sfârșitul contractului de leasing în schimbul unei plăți variabile egale cu valoarea sa justă la acel moment, sau dacă există plăți variabile de leasing care au ca rezultat faptul că locatorul nu transferă în esență toate aceste riscuri și beneficii. |
|
66. |
Clasificarea contractului de leasing se face la data inițierii și este reevaluată doar dacă are loc o modificare a contractului de leasing. Modificările estimărilor (de exemplu, modificări ale duratei de viață economică estimate sau ale valorii reziduale estimate a activului suport) sau modificările de circumstanțe (de exemplu neîndeplinirea obligațiilor de către locatar) nu determină o nouă clasificare a leasingului în scopuri contabile. |
Contracte de leasing financiar
Recunoaștere și evaluare
|
67. |
La data începerii derulării unui contract de leasing, un locator trebuie să recunoască, în situația poziției financiare, activele deținute în sistem de leasing financiar și să le prezinte drept o creanță la o valoare egală cu investiția netă în leasing. |
Evaluare inițială
|
68. |
Locatorul trebuie să utilizeze rata dobânzii implicită în contractul de leasing pentru a evalua investiția netă în leasing. În cazul unui subcontract de leasing, dacă rata de actualizare implicită din subcontractul de leasing nu poate fi determinată imediat, un locator intermediar poate utiliza rata de actualizare folosită pentru contractul principal de leasing (ajustată în funcție de orice costuri directe inițiale asociate subcontractului) pentru a evalua investiția netă în subcontractul de leasing. |
|
69. |
Costurile directe inițiale, altele decât cele angajate de către locatori producători sau dealeri, sunt incluse în evaluarea inițială a investiției nete în leasing și reduc valoarea venitului recunoscut pe durata contractului de leasing. Rata implicită a dobânzii din contractul de leasing este definită astfel încât costurile inițiale directe să fie incluse în mod automat în investiția netă în leasing; nu este necesar să fie adăugate separat. |
|
70. |
La data începerii derulării contractului de leasing, plățile de leasing incluse în evaluarea investiției nete în leasing cuprind următoarele plăți aferente dreptului de utilizare a activului suport pe durata contractului de leasing și care nu sunt achitate la începerea derulării contractului de leasing:
|
|
71. |
La data începerii derulării unui contract de leasing, un locator producător sau dealer trebuie să recunoască următoarele pentru fiecare din contractele sale de leasing financiar:
|
|
72. |
Producătorii sau dealerii oferă adesea clienților opțiunea de a cumpăra un bun sau de a-l prelua în sistem de leasing. Un leasing financiar inițiat de un locator producător sau dealer pentru un activ generează un profit sau o pierdere echivalent(ă) profitului sau pierderii rezultat(e) din vânzarea promoțională a activului suport, la prețuri de vânzare normale, reflectând orice reducere cantitativă sau comercială aplicabilă. |
|
73. |
Uneori, locatorii producători sau dealeri stabilesc rate ale dobânzii scăzute în mod artificial pentru atragerea clienților. Utilizarea unei astfel de rate va duce la recunoașterea de către locator, la data începerii derulării contractului de leasing, a unei părți excesive a venitului total din tranzacție. Dacă se utilizează rate ale dobânzii scăzute în mod artificial, un locator producător sau dealer trebuie să restricționeze profitul din vânzare la cel care s-ar aplica dacă s-ar practica o rată de pe piață a dobânzii. |
|
74. |
Un locator producător sau dealer trebuie să recunoască drept cheltuială costurile suportate în legătură cu obținerea unui leasing financiar la data începerii derulării unui contract de leasing deoarece acestea sunt, în principal, asociate obținerii profitului din vânzare al producătorului sau dealerului. Costurile suportate de către locatorii producători sau dealeri în legătură cu obținerea unui leasing financiar sunt excluse din definiția costurilor directe inițiale și, prin urmare, sunt excluse din investiția netă în leasing. |
Evaluare ulterioară
|
75. |
Un locator trebuie să recunoască veniturile din finanțare pe durata contractului de leasing, pe baza unui tipar care reflectă o rată periodică constantă de rentabilitate aferentă investiției nete în leasing a locatorului. |
|
76. |
Locatorul urmărește alocarea pe o bază sistematică și rațională a venitului financiar pe durata contractului de leasing. Un locator trebuie să deducă plățile de leasing aferente perioadei din investiția brută în leasing în vederea diminuării valorii principalului și a venitului financiar neîncasat. |
|
77. |
Un locator trebuie să aplice dispozițiile pentru derecunoaștere și depreciere din IFRS 9 în cazul unei investiții nete în leasing. Un locator trebuie să revizuiască periodic valorile reziduale negarantate estimate folosite la calculul investiției brute în leasing. Dacă a avut loc o reducere a valorii reziduale negarantate estimate, locatorul trebuie să revizuiască alocarea venitului de-a lungul duratei contractului de leasing și să recunoască imediat orice reducere a valorilor angajate. |
|
78. |
Un locator care clasifică un activ deținut în sistem de leasing financiar drept deținut în vederea vânzării (sau îl include într-un grup destinat cedării clasificat drept deținut în vederea vânzării), în conformitate cu IFRS 5 Active imobilizate deținute în vederea vânzării și activități întrerupte, trebuie să contabilizeze activul în conformitate cu acel standard. |
|
79. |
Un locator trebuie să contabilizeze o modificare a unui leasing financiar ca un leasing separat dacă sunt îndeplinite concomitent următoarele două condiții:
|
|
80. |
În cazul unei modificări a unui leasing financiar care nu este contabilizată ca leasing separat, un locator trebuie să contabilizeze modificarea după cum urmează:
|
Contracte de leasing operațional
Recunoaștere și evaluare
|
81. |
Un locator trebuie să recunoască plățile de leasing aferente contractelor de leasing operațional la venituri, fie pe o bază liniară, fie pe o altă bază sistematică. Locatorul trebuie să aplice altă bază sistematică dacă acea bază este mai reprezentativă pentru tiparul de diminuare a beneficiului generat de utilizarea activului suport. |
|
82. |
Un locator trebuie să recunoască drept cheltuieli costurile, inclusiv amortizarea, suportate pentru obținerea venitului din leasing. |
|
83. |
Un locator trebuie să adauge costurile directe inițiale suportate pentru încheierea unui contract de leasing operațional la valoarea contabilă a activului suport și să recunoască aceste costuri drept cheltuială pe durata contractului de leasing, pe aceeași bază ca venitul din leasing. |
|
84. |
Politica de amortizare pentru activul suport amortizabil care face obiectul contractelor de leasing operațional trebuie să fie consecventă cu politica normală de amortizare folosită de locator pentru active similare. Un locator trebuie să calculeze amortizarea în conformitate cu IAS 16 și IAS 38. |
|
85. |
Un locator trebuie să aplice IAS 36 pentru a determina dacă un activ suport care face obiectul unui leasing operațional este sau nu depreciat și pentru a contabiliza orice pierdere din depreciere identificată. |
|
86. |
Un locator producător sau dealer nu recunoaște niciun profit din vânzare atunci când încheie un contract de leasing operațional, deoarece leasingul nu este echivalent cu o vânzare. |
Modificări ale contractului de leasing
|
87. |
Un locator trebuie să contabilizeze o modificare a unui leasing operațional ca pe un nou leasing de la data intrării în vigoare a modificării, considerând orice plăți de leasing în avans sau angajate asociate contractului de leasing inițial ca parte a plăților de leasing pentru noul contract de leasing. |
Prezentare
|
88. |
Un locator trebuie să prezinte activele suport care fac obiectul unor contracte de leasing operațional în situația poziției sale financiare, în funcție de natura activului suport. |
Prezentarea informațiilor
|
89. |
Obiectivul prezentărilor de informații este ca locatorii să prezinte în note informații care, împreună cu informațiile furnizate în situația poziției financiare, situația profitului sau pierderii și situația fluxurilor de trezorerie, oferă utilizatorilor situațiilor financiare o bază de evaluare a efectului pe care îl au contractele de leasing asupra poziției financiare, a performanței financiare și a fluxurilor de trezorerie ale locatorului. Punctele 90-97 stipulează dispozițiile cu privire la modul în care poate fi îndeplinit acest obiectiv. |
|
90. |
Un locator trebuie să prezinte următoarele valori pentru perioada de raportare:
|
|
91. |
Un locator trebuie să prezinte informațiile prevăzute la punctul 90 sub formă de tabel, cu excepția cazului în care un alt format este mai potrivit. |
|
92. |
Un locator trebuie să prezinte informațiile calitative și cantitative suplimentare despre activitățile sale de leasing necesare pentru îndeplinirea obiectivului de prezentare a informațiilor de la punctul 89. Aceste informații suplimentare includ, fără a se limita la, informații care ajută utilizatorii situațiilor financiare să evalueze:
|
Contracte de leasing financiar
|
93. |
Un locator trebuie să furnizeze o explicație calitativă și cantitativă cu privire la modificările semnificative ale valorii contabile a investiției nete în contractele de leasing financiar. |
|
94. |
Un locator trebuie să prezinte o analiză a scadențelor pentru plățile de leasing de primit, evidențiind plățile de leasing neactualizate care urmează să fie primite anual cel puțin în fiecare din primii cinci ani și un total al valorilor pentru restul anilor. Un locator trebuie să reconcilieze plățile de leasing neactualizate și investiția netă în leasing. Reconcilierea trebuie să identifice venitul financiar neîncasat aferent creanțelor care decurg din contractele de leasing și orice valoare reziduală negarantată actualizată. |
Contracte de leasing operațional
|
95. |
Pentru elementele de imobilizări corporale care fac obiectul unui leasing operațional, un locator trebuie să aplice dispozițiile de prezentare a informațiilor din IAS 16. În conformitate cu dispozițiile de prezentare a informațiilor din IAS 16, un locator trebuie să prezinte dezagregat fiecare clasă de imobilizări corporale, în active care fac obiectul contractelor de leasing operațional și active care nu fac obiectul contractelor de leasing operațional. În consecință, un locator trebuie să furnizeze informațiile prevăzute de IAS 16 pentru activele care fac obiectul unui leasing operațional (în funcție de clasa activului suport) separat de activele proprii deținute și utilizate de către locator. |
|
96. |
Un locator trebuie să aplice dispozițiile de prezentare a informațiilor din IAS 36, IAS 38, IAS 40 și IAS 41 pentru activele care fac obiectul contractelor de leasing operațional. |
|
97. |
Un locator trebuie să prezinte o analiză a scadențelor pentru plățile de leasing, evidențiind plățile de leasing neactualizate care urmează să fie primite anual, cel puțin în fiecare din primii cinci ani și un total al valorilor pentru restul anilor. |
TRANZACȚII DE VÂNZARE ȘI LEASEBACK
|
98. |
Dacă o entitate (locatarul-vânzător) transferă un activ către altă entitate (locator-cumpărător) și ia în leasing acel activ de la locatorul-cumpărător, atât locatarul-vânzător, cât și locatorul-cumpărător trebuie să contabilizeze contractul de transfer și leasingul în conformitate cu punctele 99-103. |
Evaluarea măsurii în care transferul activului este o vânzare
|
99. |
O entitate trebuie să aplice dispozițiile din IFRS 15 în baza cărora se determină dacă obligația de executare este sau nu îndeplinită pentru a determina dacă transferul unui activ este sau nu contabilizat ca o vânzare a acelui activ. |
Transferul activului este o vânzare
|
100. |
Dacă transferul unui activ de către locatarul-vânzător îndeplinește dispozițiile din IFRS 15 pentru a fi contabilizat ca o vânzare a acelui activ:
|
|
101. |
Dacă valoarea justă a contravalorii vânzării unui activ nu este egală cu valoarea justă a activului sau dacă plățile pentru contractul de leasing nu se fac la ratele de pe piață, o entitate trebuie să facă următoarele ajustări pentru a evalua la valoarea justă încasările din vânzare:
|
|
102. |
Entitatea trebuie să evalueze orice eventuală ajustare prevăzută la punctul 101 pe baza valorii celei mai ușor de determinat dintre:
|
Transferul activului nu reprezintă o vânzare
|
103. |
Dacă transferul unui activ de către locatarul-vânzător nu îndeplinește dispozițiile din IFRS 15 pentru a fi contabilizat ca o vânzare a acelui activ:
|
Anexa A
Termeni definiți
Prezenta anexă face parte integrantă din prezentul standard.
|
data începerii derulării unui contract de leasing (data începerii derulării) |
Data la care un locator pune la dispoziția locatarului, spre utilizare, un activ suport. |
||||||||
|
durată de viață economică |
Fie perioada în care se preconizează că un activ va putea fi utilizat, din punct de vedere economic, de către unul sau mai mulți utilizatori, fie numărul de unități de producție sau de unități similare preconizate să fie obținute dintr-un activ de către unul sau mai mulți utilizatori. |
||||||||
|
data intrării în vigoare a modificării |
Data de la care ambele părți convin asupra unei modificări a contractului de leasing. |
||||||||
|
valoare justă |
În scopul aplicării dispozițiilor privind contabilitatea locatorului din prezentul standard, valoarea pentru care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective. |
||||||||
|
leasing financiar |
Un leasing care transferă în esență toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra unui activ suport. |
||||||||
|
plăți fixe |
Plăți efectuate de un locatar către un locator în schimbul dreptului de a utiliza un activ suport pe durata contractului de leasing, cu excepția plăților variabile de leasing. |
||||||||
|
investiție brută în leasing |
Suma:
|
||||||||
|
data inițierii contractului de leasing (data inițierii) |
Prima dată dintre data contractului de leasing și data angajamentului părților de a respecta principalii termeni și condiții ale contractului de leasing. |
||||||||
|
costuri directe inițiale |
Costurile marginale de obținere a unui contract de leasing care nu ar fi fost suportate dacă nu ar fi fost obținut contractul de leasing, cu excepția costurilor de acest tip suportate de un locator producător sau dealer care sunt asociate unui contract de leasing financiar. |
||||||||
|
rata dobânzii implicită în contractul de leasing |
Rata dobânzii care determină ca valoarea actualizată a (a) plăților de leasing și a (b) valorii reziduale negarantate să fie egală cu suma (i) valorii juste a activului suport și (ii) a oricărui cost direct inițial al locatorului. |
||||||||
|
contract de leasing |
Un contract sau o parte a unui contract care conferă dreptul de a utiliza un activ (activul suport) pentru o perioadă de timp în schimbul unei contravalori. |
||||||||
|
stimulente de leasing |
Plăți efectuate de un locator către un locatar asociate unui contract de leasing sau rambursarea sau asumarea de către un locator a costurilor locatarului. |
||||||||
|
modificarea contractului de leasing |
O schimbare a obiectului unui contract de leasing sau a contravalorii unui contract de leasing, care nu făcea parte din termenii și condițiile inițiale ale contractului de leasing (de exemplu, adăugarea sau rezilierea dreptului de utilizare a unuia sau mai multor active suport ori prelungirea sau scurtarea duratei contractului de leasing). |
||||||||
|
plăți de leasing |
Plăți efectuate de un locatar către un locator în schimbul dreptului de utilizare a unui activ suport pe durata contractului de leasing, care includ următoarele:
Pentru locatar, plățile de leasing includ și valorile despre care se preconizează că vor fi plătite de locatar în baza garanțiilor aferente valorii reziduale. Plățile de leasing nu includ plățile alocate către alte componente decât cele de leasing dintr-un contract, cu excepția cazului în care locatarul optează să combine alte componente decât cele de leasing cu o componentă de leasing și să le contabilizeze ca o singură componentă de leasing. În cazul locatorului, plățile de leasing includ și orice garanții aferente valorii reziduale furnizate locatorului de către locatar, de o parte asociată locatarului sau de o terță parte neasociată locatorului care este capabilă, din punct de vedere financiar, să se descarce de obligațiile asociate garanției. Plățile de leasing nu includ plățile alocate altor componente decât cele de leasing. |
||||||||
|
durata contractului de leasing |
Perioada irevocabilă pentru care un locatar are dreptul să utilizeze un activ suport, împreună cu:
|
||||||||
|
locatar |
O entitate care obține dreptul de a utiliza un activ suport pentru o anumită perioadă de timp în schimbul unei contravalori. |
||||||||
|
rata marginală de împrumut a locatarului |
Rata dobânzii pe care ar trebui să o plătească locatarul pentru a împrumuta, pe o perioadă similară și cu o garanție similară, fondurile necesare pentru a obține un activ cu o valoare similară cu cea a activului aferent dreptului de utilizare într-un mediu economic similar. |
||||||||
|
locator |
O entitate care furnizează dreptul de a utiliza un activ suport pentru o anumită perioadă de timp în schimbul unei contravalori. |
||||||||
|
investiție netă în leasing |
Investiția brută în leasing actualizată la rata dobânzii implicite din contractul de leasing. |
||||||||
|
leasing operațional |
Un leasing care nu transferă în esență toate riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra unui activ suport. |
||||||||
|
plăți opționale de leasing |
Plăți care trebuie efectuate de un locatar către un locator pentru dreptul de utilizare a unui activ suport pe perioade acoperite de o opțiune de prelungire sau reziliere a unui contract de leasing care nu sunt incluse în durata contractului de leasing. |
||||||||
|
perioada de utilizare |
Perioada totală de timp în care este utilizat un activ pentru executarea unui contract încheiat cu un client (inclusiv orice perioade de timp neconsecutive). |
||||||||
|
garanție aferentă valorii reziduale |
O garanție dată unui locator de către o parte neasociată locatorului care garantează că valoarea (sau o parte din această valoare) activului suport de la finalul contractului de leasing va fi avea cel puțin un nivel specificat. |
||||||||
|
activ aferent dreptului de utilizare |
Un activ care reprezintă dreptul unui locatar de a utiliza un activ suport pe durata contractului de leasing. |
||||||||
|
contract de leasing pe termen scurt |
Un contract de leasing care, la data începerii derulării sale, are o durată de cel mult 12 luni. Un contract de leasing care include o opțiune de cumpărare nu este un contract de leasing pe termen scurt. |
||||||||
|
subcontract de leasing |
O tranzacție pentru care un activ suport este subcontractat unei terțe părți de către locatar („locatorul intermediar”), iar contractul de leasing („contractul principal de leasing”) dintre locatorul principal și locatar rămâne în vigoare. |
||||||||
|
activ suport |
Un activ care face obiectul unui contract de leasing și pentru care un locator a acordat dreptul de utilizare a acelui activ unui locatar. |
||||||||
|
venit financiar neîncasat |
Diferența dintre:
|
||||||||
|
valoare reziduală negarantată |
Acea parte din valoarea reziduală a activului suport a cărei valorificare de către un locator nu este sigură sau este garantată numai de o parte afiliată locatorului. |
||||||||
|
plăți de leasing variabile |
Partea din plățile efectuate de un locatar către un locator pentru dreptul de a utiliza un activ suport pe durata contractului de leasing care variază din cauza modificărilor faptelor sau circumstanțelor care apar după data începerii derulării contractului de leasing, și care diferă de simpla trecere a timpului. |
Termenii definiți în alte standarde și utilizați în prezentul standard cu același înțeles
|
contract |
Un acord între două sau mai multe părți care creează drepturi și obligații executorii. |
|
durată de viață utilă |
Perioada în care se preconizează că un activ va fi disponibil pentru a fi utilizat de către o entitate sau numărul de unități de producție sau alte unități similare pe care entitatea preconizează să le obțină de la un activ. |
Anexa B
Îndrumări de aplicare
Prezenta anexă face parte integrantă din prezentul standard. Anexa descrie modul de aplicare a punctelor 1-103 și are aceeași autoritate ca celelalte secțiuni ale standardului.
Aplicarea la nivel de portofoliu
|
B1 |
Prezentul standard specifică modul de contabilizare a unui contract de leasing individual. Totuși, ca o soluție practică, o entitate poate aplica prezentul standard pentru un portofoliu de contracte de leasing cu caracteristici similare dacă entitatea preconizează, în mod rezonabil, că efectele asupra situațiilor financiare determinate de aplicarea prezentului standard pentru portofoliul respectiv nu vor fi semnificativ diferite de efectele aplicării prezentului standard pentru contracte individuale de leasing din cadrul respectivului portofoliu. La contabilizarea unui portofoliu, o entitate trebuie să utilizeze estimări și ipoteze care reflectă dimensiunea și structura portofoliului respectiv. |
Combinarea contractelor
|
B2 |
La aplicarea prezentului standard, o entitate trebuie să combine două sau mai multe contracte încheiate în același moment sau aproape în același moment cu același partener (sau părți afiliate partenerului) și să contabilizeze contractele ca pe un singur contract dacă sunt îndeplinite unul sau mai multe dintre următoarele criterii:
|
Derogare de la recunoaștere: contracte de leasing pentru care activul suport are o valoare mică (punctele 5-8)
|
B3 |
Cu excepția celor specificate la punctul B7, prezentul standard permite unui locatar să aplice punctul 6 pentru a contabiliza contracte de leasing pentru care activul suport are o valoare mică. Un locatar trebuie să evalueze valoarea activului suport pe baza valorii activului atunci când acesta este nou, indiferent de vârsta activului luat în leasing. |
|
B4 |
Pentru a se evalua dacă valoarea activului suport este sau nu mică se folosește o bază absolută. Contractele de leasing pentru active cu valoare mică îndeplinesc condițiile pentru tratamentul contabil de la punctul 6 indiferent dacă acele contracte de leasing sunt sau nu semnificative pentru locatar. Evaluarea nu este afectată de dimensiunea, natura sau situația locatarului. Prin urmare, se preconizează că locatari diferiți vor ajunge la aceeași concluzie atunci când determină dacă un anumit activ suport are sau nu o valoare mică. |
|
B5 |
Un activ suport are o valoare mică doar dacă:
|
|
B6 |
Un leasing al unui activ suport nu îndeplinește condițiile unui contract de leasing pentru un activ cu valoare mică dacă natura acelui activ face ca acel activ să nu aibă, în mod normal, o valoare mică atunci când este nou. De exemplu, contractele de leasing pentru automobile nu îndeplinesc condițiile unor contracte de leasing pentru active cu valoare mică deoarece un automobil nou nu are, în mod normal, o valoare mică. |
|
B7 |
Dacă un locatar subcontractează un activ sau preconizează că va subcontracta un activ, contractul de leasing principal nu se califică drept contract de leasing pentru un activ cu valoare mică. |
|
B8 |
Printre activele suport cu valoare mică se numără tabletele și calculatoarele personale, articolele mici de mobilier de birou și telefoanele. |
Identificarea unui contract de leasing (punctele 9-11)
|
B9 |
Pentru a evalua dacă un contract transferă sau nu dreptul de a controla utilizarea unui activ identificat (a se vedea punctele B13-B20) pentru o perioadă de timp, o entitate trebuie să evalueze măsura în care, pe parcursul perioadei de utilizare, clientul deține concomitent:
|
|
B10 |
În cazul în care clientul are dreptul de a controla utilizarea unui activ identificat doar pentru o porțiune din durata contractului, contractul conține un contract de leasing pentru respectiva porțiune a duratei contractului. |
|
B11 |
Un contract pentru furnizarea de bunuri sau servicii poate fi încheiat printr-un angajament comun sau în locul unui angajament comun, conform definiției din IFRS 11 Angajamente comune. În această situație, angajamentul comun este considerat a fi clientul din cadrul contractului. Prin urmare, pentru a evalua dacă un astfel de contract conține sau nu un leasing, o entitate trebuie să evalueze dacă angajamentul comun are sau nu dreptul de a controla utilizarea unui activ identificat pe parcursul perioadei de utilizare. |
|
B12 |
O entitate trebuie să evalueze dacă un contract conține sau nu un leasing pentru fiecare componentă de leasing în parte. A se vedea punctul B32 pentru îndrumări cu privire la componentele separate de leasing. |
Activ identificat
|
B13 |
Un activ este identificat, de regulă, prin specificarea explicită într-un contract. Totuși, un activ poate fi identificat și prin specificarea în mod implicit la momentul la care activul este pus la dispoziția clientului. |
Drepturi reale de substituire
|
B14 |
Chiar dacă activul este specificat, un client nu are dreptul de a utiliza un activ identificat dacă furnizorul are dreptul real de a substitui activul pe parcursul perioadei de utilizare. Dreptul unui furnizor de a substitui un activ este real doar dacă sunt îndeplinite concomitent următoarele două condiții:
|
|
B15 |
Dacă furnizorul are un drept sau o obligație să substituie activul doar la sau începând de la o anumită dată sau producerea unui anumit eveniment, dreptul de substituire al furnizorului nu este real deoarece furnizorul nu are capacitatea practică de a substitui active alternative pe parcursul perioadei de utilizare. |
|
B16 |
Atunci când o entitate evaluează dacă dreptul de substituire deținut de un furnizor este real sau nu, entitatea se bazează pe faptele și circumstanțele de la inițierea contractului și trebuie să excludă din analiza sa evenimentele viitoare despre care nu se preconizează, la inițierea contractului, că este probabil să aibă loc. Printre evenimentele viitoare despre care nu se preconizează, la inițierea contractului, că este probabil să aibă loc și care trebuie excluse, prin urmare, din evaluare se numără:
|
|
B17 |
Dacă activul este localizat la sediul clientului sau în altă parte, costurile asociate substituirii sunt, în general, mai mari decât atunci când acesta este localizat la sediul furnizorului și, prin urmare, este mai probabil ca aceste costuri să depășească beneficiile asociate substituirii activului. |
|
B18 |
Dreptul sau obligația unui furnizor de a substitui activul în vederea reparațiilor și întreținerii, dacă activul nu funcționează corespunzător sau dacă este disponibilă o actualizare tehnică nu îi limitează dreptul clientului de a utiliza un activ identificat. |
|
B19 |
În cazul în care clientul nu poate determina imediat dacă furnizorul are sau nu dreptul real de substituire, clientul trebuie să presupună că niciun drept de substituire nu este real. |
Părți de active
|
B20 |
O parte din capacitatea unui activ este un activ identificat dacă este fizic distinct (de exemplu, un etaj dintr-o clădire). O capacitate sau altă parte dintr-un activ care nu este fizic distinctă (de exemplu, o parte din capacitatea unui cablu optic) nu este un activ identificat, cu excepția cazului în care aceasta reprezintă în esență toată capacitatea activului și, astfel, furnizează clientului dreptul de a obține în esență toate beneficiile economice în urma utilizării activului. |
Dreptul de a obține beneficii economice în urma utilizării
|
B21 |
Pentru a controla utilizarea unui activ identificat, un client trebuie să aibă dreptul de a obține în esență toate beneficiile economice în urma utilizării activului pe parcursul perioadei de utilizare (de exemplu, prin utilizarea exclusivă a activului pe parcursul acelei perioade). Un client poate obține beneficii economice în urma utilizăriiunui activ, direct sau indirect, în numeroase moduri, cum ar fi prin utilizarea, deținerea sau subcontractarea activului. Beneficiile economice din utilizarea unui activ includ rezultatele primare și produsele secundare (inclusiv potențiale fluxuri de trezorerie derivate din aceste elemente), precum și alte beneficii economice din utilizarea activului care ar putea fi valorificate printr-o tranzacție comercială cu o terță parte. |
|
B22 |
Atunci când evaluează dreptul de a obține în esență toate beneficiile economice din utilizarea unui activ, o entitate trebuie să aibă în vedere toate beneficiile economice care rezultă în urma utilizării activului care intră în sfera de aplicare a dreptului clientului de utilizare a activului (a se vedea punctul B30). De exemplu:
|
|
B23 |
Dacă un contract impune unui client să plătească furnizorului sau altei părți o parte din fluxurile de trezorerie derivate în urma utilizării unui activ drept contravaloare, acele fluxuri de trezorerie plătite drept contravaloare trebuie considerate ca fiind parte din beneficiile economice pe care le obține clientul în urma utilizării activului. De exemplu, în cazul în care clientul trebuie să plătească furnizorului un procent din vânzări în urma utilizării spațiului de desfacere drept contravaloare pentru respectiva utilizare, această dispoziție nu interzice clientului dreptul de a obține în esență toate beneficiile economice rezultate în urma utilizării spațiului de desfacere. Motivul este că fluxurile de trezorerie generate din acele vânzări sunt considerate a fi beneficii economice pe care le obține clientul în urma utilizării spațiului de desfacere și din care plătește ulterior o parte furnizorului, drept contravaloare pentru dreptul de utilizare a acelui spațiu. |
Dreptul de a dispune cu privire la utilizare
|
B24 |
Un client are dreptul de a dispune cu privire la utilizarea unui activ identificat pe parcursul perioadei de utilizare fie dacă:
|
Modul și scopul în care este utilizat un activ
|
B25 |
Un client are dreptul de a dispune cu privire la modul și scopul în care este utilizat activul dacă, în sfera dreptului său de utilizare definit în contract, poate modifica modul și scopul în care este utilizat activul pe parcursul perioadei de utilizare. Atunci când face această evaluare, o entitate are în vedere drepturile decizionale care sunt cele mai relevante pentru modificarea modului și scopului în care este utilizat activul pe parcursul perioadei de utilizare. Drepturile decizionale sunt relevante atunci când ele afectează beneficiile economice care urmează să rezulte din utilizare. Drepturile decizionale care sunt cele mai relevante vor fi, probabil, diferite pentru contracte diferite, în funcție de natura activului și de termenii și condițiile contractului. |
|
B26 |
Printre drepturile decizionale care, în funcție de circumstanțe, acordă dreptul de a modifica modul și scopul în care este utilizat activul, în limitele sferei stabilite a dreptului de utilizare al clientului, se numără:
|
|
B27 |
Printre drepturile decizionale care nu acordă dreptul de a modifica modul și scopul în care este utilizat activul se numără drepturi limitate la exploatarea sau întreținerea activului. Astfel de drepturi pot fi deținute de client sau furnizor. Cu toate că drepturile cum sunt cele de exploatare sau întreținere a activului sunt, adesea, vitale pentru utilizarea eficientă a unui activ, acestea nu sunt drepturi de a dispune asupra modului și scopului în care este utilizat activul și depind, de multe ori, de decizii legate de modul și scopul în care este utilizat activul. Totuși, drepturile de exploatare a unui activ pot acorda clientului dreptul de a dispune cu privire la utilizarea activului dacă deciziile relevante despre modul și scopul în care este utilizat acel activ sunt predeterminate [a se vedea punctul B24 litera (b) subpunctul (i)]. |
|
B28 |
Deciziile relevante despre modul și scopul în care este utilizat activul pot fi predeterminate în diverse moduri. De exemplu, deciziile relevante pot fi predeterminate prin proiectarea activului sau prin restricții contractuale referitoare la utilizarea activului respectiv. |
|
B29 |
Atunci când evaluează dacă un client are sau nu dreptul de a dispune cu privire la utilizarea unui activ, o entitate trebuie să aibă în vedere doar drepturile decizionale referitoare la utilizarea activului pe parcursul perioadei de utilizare, cu excepția cazului în care clientul a proiectat activul (sau anumite caracteristici ale acestuia) conform descrierii de la punctul B24 litera (b) subpunctul (ii). În consecință, cu excepția cazului în care există condițiile de la punctul B24 litera (b) subpunctul (ii), o entitate nu trebuie să aibă în vedere decizii care sunt predeterminate înainte de perioada de utilizare. De exemplu, dacă un client poate doar să specifice ce va produce un activ înainte de perioada de utilizare, clientul nu are dreptul de a dispune cu privire la utilizarea acelui activ. Capacitatea de a specifica rezultatul într-un contract înainte de perioada de utilizare, fără alte drepturi decizionale asociate utilizării activului, acordă clientului aceleași drepturi ca oricărui alt client care cumpără bunurile sau serviciile. |
|
B30 |
Un contract poate include termeni și condiții menite să protejeze interesul furnizorului în activul respectiv sau în alte active, să protejeze personalul acestuia sau să asigure conformitatea furnizorului cu actele cu putere de lege sau a normelor administrative. Cele ce urmează sunt exemple de drepturi de protecție. De exemplu, un contract (i) poate specifica valoarea maximă de utilizare a unui activ sau limita locul sau momentul în care clientul poate utiliza activul, (ii) poate impune unui client să respecte anumite practici de exploatare sau (iii) poate impune unui client să comunice furnizorului modificările modului în care va fi folosit un activ. Drepturile de protecție definesc, în general, sfera drepturilor de utilizare ale clientului, însă, luate separat, nu interzic clientului dreptul de a dispune cu privire la utilizarea unui activ. |
|
B31 |
Următoarea schemă poate ajuta entitățile să evalueze dacă un contract este sau conține un contract de leasing.
|
Separarea componentelor unui contract (punctele 12-17)
|
B32 |
Dreptul de a utiliza un activ suport este o componentă de leasing separată dacă, în paralel:
|
|
B33 |
Un contract poate include o valoare de plătit de către locatar pentru activitățile și costurile care nu transferă un bun sau serviciu către locatar. De exemplu, un locator poate include în valoarea totală de plătit un onorariu pentru cheltuieli administrative sau alte costuri pe care le suportă asociate contractului de leasing, care nu transferă un bun sau serviciu către locatar. Astfel de valori de plătit nu generează o componentă separată a contractului, ci sunt considerate a fi parte din contravaloarea totală alocată componentelor identificabile în mod distinct din cadrul contractului. |
Durata contractului de leasing (punctele 18-21)
|
B34 |
Atunci când determină durata contractului de leasing și evaluează cât va dura perioada irevocabilă a contractului de leasing, o entitate trebuie să aplice definiția unui contract și să determine perioada în care contractul este executoriu. Un contract de leasing încetează a mai fi executoriu atunci când locatarul și locatorul au fiecare dreptul de a rezilia contractul de leasing fără permisiunea celeilalte părți, fără a suferi decât o penalizare nesemnificativă. |
|
B35 |
Dacă doar locatarul are dreptul de a rezilia un contract de leasing, acel drept este considerat ca fiind o opțiune de reziliere a contractului de leasing care este disponibilă locatarului pe care o entitate o ia în considerare atunci când determină durata contractului de leasing. Dacă doar locatorul are dreptul de a rezilia un contract de leasing, perioada irevocabilă a contractului de leasing include perioada acoperită de opțiunea de reziliere a contractului de leasing. |
|
B36 |
Durata contractului de leasing începe la data începerii derulării acestuia și include orice perioade scutite de chirie acordate locatarului de către locator. |
|
B37 |
La data începerii derulării, o entitate evaluează dacă locatarul are sau nu certitudinea rezonabilă că va exercita o opțiune de prelungire a contractului de leasing sau de cumpărare a activului suport sau că nu va exercita o opțiune de reziliere a contractului de leasing. Entitatea are în vedere toți factorii și toate circumstanțele relevante care reprezintă un stimulent economic pentru ca locatarul să exercite, sau să nu exercite, opțiunea, inclusiv orice modificări preconizate ale faptelor și circumstanțelor care apar de la data începerii derulării contractului de leasing până la data de exercitare a opțiunii. Exemplele de factori ce trebuie avuți în vedere cuprind, fără a se limita la:
|
|
B38 |
O opțiune de prelungire sau reziliere a contractului de leasing poate fi combinată cu una sau mai multe caracteristici contractuale (de exemplu, o garanție aferentă valorii reziduale) astfel încât locatarul să garanteze locatorului un randament în numerar minim sau fix care este, în esență, identic indiferent dacă opțiunea este sau nu exercitată. În astfel de situații, și fără a aduce atingere îndrumărilor referitoare la plățile fixe în fond de la punctul B42, o entitate trebuie să presupună că locatarul are certitudinea rezonabilă că va exercita opțiunea de a prelungi contractul de leasing sau că nu va exercita opțiunea de reziliere a contractului de leasing. |
|
B39 |
Cu cât este mai scurtă perioada irevocabilă a unui contract de leasing, cu atât este mai mare probabilitatea ca un locatar să exercite o opțiune de prelungire a contractului de leasing sau să nu exercite o opțiune de reziliere a contractului de leasing. Aceasta deoarece costurile asociate obținerii unui activ de substituire vor fi, probabil, proporțional mai mari cu cât este mai mică perioada irevocabilă. |
|
B40 |
Practicile anterioare ale unui locatar referitoare la perioada în care a folosit, în general, anumite tipuri de active (fie luate în leasing, fie proprii) și motivația sa economică pot furniza informații care să fie utile la evaluarea măsurii în care locatarul are o certitudine rezonabilă că va exercita sau că nu va exercita o opțiune. De exemplu, dacă un locatar a folosit, în general, anumite tipuri de active pe parcursul unei anumite perioade de timp sau dacă există o practică a locatarului de exercitare frecventă a opțiunilor aferente contractelor de leasing pentru anumite tipuri de active suport, locatarul trebuie să aibă în vedere motivația economică care stă la baza acelei practici din trecut atunci când evaluează dacă are sau nu certitudinea rezonabilă că va exercita o opțiune aferentă contractelor de leasing pentru acele active. |
|
B41 |
Punctul 20 specifică faptul că, după data începerii derulării unui contract de leasing, un locatar reevaluează durata contractului de leasing la apariția unui eveniment semnificativ sau a unei modificări semnificative a circumstanțelor care poate fi controlat(ă) de către locatar și care influențează dacă acesta are sau nu certitudinea rezonabilă că va exercita o opțiune care nu era anterior inclusă în calcularea duratei contractului de leasing sau că nu va exercita o opțiune inclusă anterior în calculul duratei contractului de leasing. Exemplele de evenimente sau modificări semnificative ale circumstanțelor includ:
|
Plățile de leasing fixe în fond [punctul 27 litera (a), punctul 36 litera (c) și punctul 70 litera (a)]
|
B42 |
Plățile de leasing includ orice plăți de leasing fixe în fond. Plățile de leasing fixe în fond sunt plățile care ar putea conține, în formă, un anumit grad de variabilitate, dar care sunt inevitabile în fond. Plățile de leasing fixe în fond există dacă, de exemplu:
|
Implicarea locatarului în activul suport înainte de data începerii derulării unui contract de leasing
Costurile locatarului legate de construcția sau proiectarea activului suport
|
B43 |
O entitate poate negocia un contract de leasing înainte ca activul suport să fie disponibil pentru a fi utilizat de către locatar. Pentru anumite contracte de leasing, poate fi necesar ca activul suport să fie construit sau reproiectat pentru a fi utilizat de către locatar. În funcție de termenii și condițiile contractului, se poate impune unui locatar să efectueze plăți legate de construcția sau proiectarea activului. |
|
B44 |
Dacă un locatar suportă costuri legate de construcția sau proiectarea unui activ suport, locatarul trebuie să contabilizeze acele costuri în conformitate cu alte standarde, cum ar fi IAS 16. Costurile legate de construcția sau proiectarea unui activ suport nu includ plățile efectuate de către locatar pentru dreptul de utilizare a activului suport. Plățile pentru dreptul de utilizare a activului suport sunt plăți pentru un contract de leasing, indiferent de momentul efectuării acelor plăți. |
Titlul de proprietate al activului suport
|
B45 |
Un locatar poate obține titlul de proprietate pentru un activ suport înainte ca titlul de proprietate să fie transferat către locator și activul să fie dat în leasing locatarului. Obținerea titlului de proprietate nu determină, în sine, modul în care este contabilizată tranzacția. |
|
B46 |
Dacă locatarul controlează activul suport (sau obține controlul asupra acestuia) înainte ca activul să fie transferat locatorului, tranzacția este o tranzacție de vânzare și leaseback care este contabilizată în conformitate cu punctele 98-103. |
|
B47 |
Totuși, dacă locatarul nu obține controlul asupra activului suport înainte ca activul să fie transferat locatorului, tranzacția nu este o tranzacție de vânzare și leaseback. De exemplu, o astfel de situație apare atunci când un producător, un locator și un locatar negociază o tranzacție pentru cumpărarea de către locator a unui activ de la producător, activ care este, la rândul lui, dat în leasing locatarului. Locatarul poate obține titlul de proprietate pentru activul suport înainte ca titlul de proprietate să fie transferat locatorului. În acest caz, dacă locatarul obține titlul de proprietate pentru activul suport, dar nu obține controlul asupra activului suport înainte ca acesta să fie transferat locatorului, tranzacția nu este contabilizată ca o tranzacție de vânzare și leaseback, ci ca un leasing. |
Prezentările de informații ale locatarului (punctul 59)
|
B48 |
Atunci când determină dacă informațiile suplimentare referitoare la activitățile de leasing sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivului de prezentare a informațiilor de la punctul 51, un locatar trebuie să ia în considerare:
|
|
B49 |
Informațiile suplimentare legate de plățile variabile de leasing care, în funcție de circumstanțe, ar putea fi necesare pentru a îndeplini obiectivul de prezentare a informațiilor de la punctul 51 pot include informații care ajută utilizatorii situațiilor financiare să evalueze, de exemplu:
|
|
B50 |
Informațiile suplimentare legate de opțiunile de prelungire sau de reziliere care, în funcție de circumstanțe, ar putea fi necesare pentru a îndeplini obiectivul de prezentare a informațiilor de la punctul 51 pot include informații care ajută utilizatorii situațiilor financiare să evalueze, de exemplu:
|
|
B51 |
Informațiile suplimentare legate de garanțiile aferente valorii reziduale care, în funcție de circumstanțe, ar putea fi necesare pentru a îndeplini obiectivul de prezentare a informațiilor de la punctul 51 pot include informații care ajută utilizatorii situațiilor financiare să evalueze, de exemplu:
|
|
B52 |
Informațiile suplimentare legate de tranzacțiile de vânzare și leaseback care, în funcție de circumstanțe, ar putea fi necesare pentru a îndeplini obiectivul de prezentare a informațiilor de la punctul 51 pot include informații care ajută utilizatorii situațiilor financiare să evalueze, de exemplu:
|
Clasificarea contractelor de leasing din perspectiva locatorului (punctele 61-66)
|
B53 |
Clasificarea contractelor de leasing pentru locatori în conformitate cu prezentul standard se face în funcție de măsura în care contractul de leasing transferă riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra unui activ suport. Riscurile includ posibilitatea de a se înregistra pierderi, ca urmare a unui grad scăzut de utilizare a activului sau a uzurii morale tehnologice și a unor variații ale rentabilității datorate modificării condițiilor economice. Beneficiile pot fi reprezentate de preconizarea unei activități profitabile pe durata vieții economice a activului suport și a unor câștiguri rezultate din creșterea valorii sau din valorificarea unei valori reziduale. |
|
B54 |
Un contract de leasing poate include termeni și condițiile de ajustare a plăților de leasing în funcție de anumite modificări care au loc între data începerii derulării contractului de leasing și data inițierii (cum ar fi o modificare a costului activului suport pentru locator sau o modificare a costului de finanțare a contractului de leasing pentru locator). În acest caz, în sensul clasificării contractului de leasing, trebuie să se considere că efectul acestor modificări a avut loc la data inițierii. |
|
B55 |
Atunci când un contract de leasing include atât elementul „clădiri”, cât și elementul „teren”, un locator trebuie să evalueze separat clasificarea fiecărui element drept leasing financiar sau leasing operațional, în conformitate cu punctele 62–66 și B53–B54. Pentru a determina încadrarea elementului teren ca leasing operațional sau financiar, un argument important îl reprezintă faptul că terenul are, în mod obișnuit, o durată de viață economică nedeterminată. |
|
B56 |
De câte ori este necesar pentru a clasifica și contabiliza un contract de leasing pentru teren și clădiri, un locator trebuie să aloce plățile de leasing (inclusiv orice sume forfetare plătite în avans) între elementele clădiri și teren, în mod proporțional cu valorile juste relative ale drepturilor de utilizare în sistem de leasing a elementelor clădiri și teren, de la data inițierii contractului de leasing. Dacă plățile aferente contractului de leasing nu pot fi distribuite în mod fiabil între aceste două elemente, întregul leasing este clasificat drept leasing financiar, cu excepția cazului când este clar că ambele elemente sunt contracte de leasing operațional, caz în care întregul leasing este clasificat drept leasing operațional. |
|
B57 |
În cazul unui contract de leasing pentru clădiri și teren în care valoarea elementului teren nu este semnificativă pentru leasing, un locator poate trata terenul și clădirile ca pe o singură unitate în sensul clasificării contractului de leasing și poate clasifica această unitate ca pe un leasing financiar sau un leasing operațional, în conformitate cu punctele 62–66 și B53–B54. În acest caz, un locator trebuie să considere durata de viață economică a clădirilor ca fiind durata de viață economică a întregului activ suport. |
Clasificarea subcontractelor de leasing
|
B58 |
La clasificarea unui subcontract de leasing, un locator intermediar trebuie să clasifice subcontractul de leasing drept leasing financiar sau leasing operațional după cum urmează:
|
Anexa C
Data intrării în vigoare și tranziția
Prezenta anexă este parte integrantă din standard și are aceeași autoritate ca celelalte secțiuni ale standardului.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
|
C1 |
O entitate trebuie să aplice prezentul standard pentru perioadele anuale de raportare care încep la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date pentru entitățile care aplică deja IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții la data aplicării inițiale a prezentului standard sau anterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul standard mai devreme, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. |
TRANZIȚIA
|
C2 |
În sensul dispozițiilor de la punctele C1-C19, data aplicării inițiale este începutul perioadei anuale de raportare în care o entitate aplică pentru prima dată prezentul standard. |
Definiția unui contract de leasing
|
C3 |
Ca soluție practică, unei entități nu i se impune să reevalueze dacă un contract este sau conține un leasing la data aplicării inițiale. În schimb, unei entități i se permite:
|
|
C4 |
Dacă o entitate alege soluția practică de la punctul C3, aceasta trebuie să prezinte acest fapt și să aplice soluția practică în cazul tuturor contractelor sale. Ca urmare, o entitate trebuie să aplice dispozițiile de la punctele 9-11 doar în cazul contractelor încheiate (sau modificate) la data aplicării inițiale sau ulterior acestei date. |
Locatari
|
C5 |
Un locatar trebuie să aplice prezentul standard pentru contractele sale de leasing fie:
|
|
C6 |
Un locatar trebuie să aplice opțiunea descrisă la punctul C5 consecvent pentru toate contractele sale de leasing în care are rolul de locatar. |
|
C7 |
Dacă un locatar alege să aplice prezentul standard în conformitate cu punctul C5 litera (b), locatarul nu trebuie să retrateze informațiile comparative. În schimb, locatarul trebuie să recunoască efectul cumulat al aplicării inițiale a prezentului standard ca pe o ajustare a soldului de deschidere al rezultatului reportat (sau al altor componente de capital propriu, după caz), la data aplicării inițiale. |
Contracte de leasing clasificate anterior drept contracte de leasing operațional
|
C8 |
Dacă un locatar alege să aplice prezentul standard în conformitate cu punctul C5 litera (b), locatarul trebuie:
|
|
C9 |
Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul C8, pentru contracte de leasing clasificate anterior ca leasing operațional în conformitate cu IAS 17, un locatar:
|
|
C10 |
Un locatar poate utiliza una sau mai multe dintre următoarele soluții practice atunci când aplică prezentul standard retroactiv în conformitate cu punctul C5 litera (b) pentru contractele de leasing clasificate anterior ca leasing operațional în conformitate cu IAS 17. Unui locatar i se permite să aplice aceste soluții practice pentru fiecare contract de leasing în parte:
|
Contracte de leasing clasificate anterior drept contracte de leasing financiar
|
C11 |
Dacă un locatar alege să aplice prezentul standard în conformitate cu punctul C5 litera (b), pentru contracte de leasing care erau clasificate drept leasing financiar în conformitate cu IAS 17, valoarea contabilă a activului aferent dreptului de utilizare și a datoriei care decurge din contractul de leasing la data aplicării inițiale va fi valoarea contabilă a activului și a datoriei care decurg din contractele de leasing imediat înainte de data respectivă, evaluată în conformitate cu IAS 17. În cazul acelor contracte de leasing, un locatar trebuie să contabilizeze activul și datoria care decurg din acele contracte de leasing în conformitate cu prezentul standard de la data aplicării inițiale. |
Prezentarea informațiilor
|
C12 |
Dacă un locatar alege să aplice prezentul standard în conformitate cu punctul C5 litera (b), locatarul trebuie să prezinte informațiile despre aplicarea inițială prevăzute la punctul 28 din IAS 8, cu excepția informațiilor specificate la punctul 28 litera (f) din IAS 8. În loc de informațiile specificate la punctul 28 litera (f) din IAS 8, locatarul trebuie să prezinte:
|
|
C13 |
Dacă un locatar utilizează una sau mai multe dintre soluțiile practice de la punctul C10, trebuie să prezinte acest fapt. |
Locatori
|
C14 |
Cu excepția situației descrise la punctul C15, unui locator nu i se impune să facă nicio ajustare la momentul tranziției pentru contracte de leasing în care are rolul de locator și trebuie să contabilizeze acele contracte de leasing în conformitate cu prezentul standard de la data aplicării inițiale. |
|
C15 |
Un locator intermediar trebuie:
|
Tranzacții de vânzare și leaseback înainte de data aplicării inițiale
|
C16 |
O entitate nu trebuie să reevalueze tranzacțiile de vânzare și leaseback încheiate înainte de data aplicării inițiale pentru a determina dacă transferul activului suport îndeplinește dispozițiile din IFRS 15 pentru a fi contabilizat drept vânzare. |
|
C17 |
Dacă o tranzacție de vânzare și leaseback a fost contabilizată drept o vânzare și un leasing financiar în conformitate cu IAS 17, locatarul-vânzător trebuie:
|
|
C18 |
Dacă o tranzacție de vânzare și leaseback a fost contabilizată drept vânzare și leasing operațional în conformitate cu IAS 17, locatarul-vânzător trebuie:
|
Valori recunoscute anterior în legătură cu combinările de întreprinderi
|
C19 |
Dacă un locatar a recunoscut anterior un activ sau o datorie în conformitate cu IFRS 3 Combinări de întreprinderi luând în considerare termenii favorabili sau nefavorabili ai unui leasing operațional achiziționat ca parte a unei combinări de întreprinderi, locatarul trebuie să derecunoască acel activ sau datorie și să ajusteze valoarea contabilă a activului aferent dreptului de utilizare cu valoarea corespunzătoare la data aplicării inițiale. |
Referințe la IFRS 9
|
C20 |
Dacă o entitate aplică prezentul standard, dar nu aplică încă IFRS 9 Instrumente financiare, orice referință la IFRS 9 din prezentul standard trebuie interpretată ca referință la IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare. |
RETRAGEREA ALTOR STANDARDE
|
C21 |
Prezentul standard înlocuiește următoarele standarde și interpretări:
|
Anexa D
Modificări ale altor standarde
În prezenta anexă sunt stabilite modificări ale altor standarde care reprezintă o consecință a emiterii de către IASB a prezentului standard. O entitate trebuie să aplice modificările pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul standard pentru o perioadă anterioară, ea trebuie să aplice și aceste modificări pentru acea perioadă anterioară.
Unei entități nu i se permite să aplice IFRS 16 înainte de a aplica IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții (a se vedea punctul C1).
În consecință, pentru standardele care erau în vigoare la 1 ianuarie 2016, modificările din această anexă sunt prezentate pe baza textului standardelor care era în vigoare la 1 ianuarie 2016, așa cum a fost modificat de IFRS 15. Textul acelor standarde care se regăsește în prezenta anexă nu include nicio altă modificare care nu era în vigoare la 1 ianuarie 2016.
Pentru standardele care nu erau în vigoare la 1 ianuarie 2016, modificările din această anexă sunt prezentate pe baza textului acelui standard de la publicarea inițială, așa cum a fost modificat de IFRS 15. Textul acelor standarde care se regăsește în prezenta anexă nu include nicio altă modificare care nu era în vigoare la 1 ianuarie 2016.
IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
Se modifică punctul 30 și se adaugă punctul 39AB.
Utilizarea valorii juste drept cost presupus
|
30. |
Dacă o entitate utilizează valoarea justă în situația de deschidere a poziției financiare în conformitate cu IFRS drept cost presupus pentru un element de imobilizări corporale, o investiție imobiliară, o imobilizare necorporală sau un activ aferent dreptului de utilizare (a se vedea punctele D5 și D7), primele situații financiare ale entității întocmite în conformitate cu IFRS trebuie să prezinte pentru fiecare element-rând din situația de deschidere a poziției financiare în conformitate cu IFRS:
|
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
39AB |
IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele 30, C4, D1, D7, D8B și D9, a eliminat punctul D9A și a adăugat punctele D9B–D9E. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
Se modifică punctul C4.
Derogări pentru combinările de întreprinderi
…
|
C4 |
Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile nu aplică retroactiv IFRS 3 pentru o combinare de întreprinderi anterioară, acest lucru are următoarele consecințe pentru acea combinare de întreprinderi:
|
În Anexa D, se modifică punctele D1, D7, D8B și D9. Se elimină punctul D9A. Se adaugă punctele D9B-D9E.
Derogări de la alte IFRS-uri
…
|
D1 |
O entitate poate alege să folosească una sau mai multe dintre următoarele derogări:
… |
Cost presupus
…
|
D7 |
Opțiunile de la punctele D5 și D6 sunt, de asemenea, valabile pentru:
… |
|
D8B |
Anumite entități dețin elemente de imobilizări corporale, active aferente dreptului de utilizare sau imobilizări necorporale care sunt utilizate ori au fost utilizate anterior în activități cu tarife reglementate. Valoarea contabilă a acestor elemente poate include valori ce au fost determinate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, dar care nu îndeplinesc criteriile de capitalizare în conformitate cu IFRS-urile. În acest caz, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate opta pentru utilizarea drept cost presupus al unui asemenea element la data trecerii la IFRS-uri a valorii contabile determinate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare. Dacă o entitate aplică această excepție unui element, ea nu este nevoită să o aplice tuturor elementelor. La data trecerii la IFRS-uri, o entitate trebuie să testeze deprecierea fiecărui element pentru care se utilizează excepția în conformitate cu IAS 36. În sensul prezentului punct, operațiunilor li se aplică tarife reglementate în cazul în care acestea fac obiectul unui cadru de determinare a prețurilor care pot fi percepute de la clienți pentru bunuri sau servicii, iar cadrul respectiv este supus supravegherii și/sau aprobării de către un organism de reglementare a tarifelor (astfel cum este definit în IFRS 14 Conturi de amânare aferente activităților reglementate). |
Contracte de leasing
|
D9 |
Prin urmare, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate evalua dacă un contract existent la data trecerii la IFRS-uri conține un contract de leasing aplicând punctele 9-11 din IFRS 16 acelor contracte pe baza faptelor și circumstanțelor existente la acea dată. |
|
D9A |
[Eliminat] |
|
D9B |
Atunci când o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile și care este un locatar recunoaște datorii care decurg din contractele de leasing și active aferente dreptului de utilizare, entitatea poate aplica abordarea următoare pentru toate contractele sale de leasing (sub rezerva soluțiilor practice descrise la punctul D9D):
|
|
D9C |
Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctul D9B, o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile și care este un locatar trebuie să evalueze activul aferent dreptului de utilizare la valoarea justă de la data trecerii la IFRS-uri, pentru contractele de leasing care îndeplinesc definiția investiției imobiliare din IAS 40 și care sunt evaluate prin modelul bazat pe valoarea justă din IAS 40 de la data trecerii la IFRS-uri. |
|
D9D |
O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile și care este un locatar poate alege una din următoarele opțiuni la data trecerii la IFRS-uri, pentru fiecare contract de leasing în parte:
|
|
D9E |
Plățile de leasing, locatarul, rata marginală de împrumut a locatarului, data începerii derulării contractului de leasing, costurile directe inițiale și durata contractului de leasing sunt termeni definiți în IFRS 16 și sunt utilizați în prezentul standard cu același înțeles. |
IFRS 3 Combinări de întreprinderi
Se modifică punctele 14 și 17 și se adaugă punctele 28A și 28B împreună cu titlurile aferente, precum și punctul 64M.
Condiții pentru recunoaștere
…
|
14. |
Punctele B31-B40 oferă îndrumări referitoare la recunoașterea imobilizărilor necorporale. Punctele 22-28B precizează tipurile de active și de datorii identificabile care includ elemente pentru care prezentul IFRS furnizează excepții limitate de la principiul și condițiile de recunoaștere. |
Clasificarea sau desemnarea activelor identificabile dobândite și a datoriilor asumate într-o combinare de întreprinderi
…
|
17. |
Prezentul IFRS furnizează două excepții de la principiul de la punctul 15:
|
|
28A |
Dobânditorul trebuie să recunoască activele aferente dreptului de utilizare și datoriile care decurg din contractele de leasing pentru contractele de leasing identificate în conformitate cu IFRS 16 în care entitatea dobândită este locatarul. Dobânditorului nu i se impune să recunoască activele aferente dreptului de utilizare și datoriile care decurg din contractele de leasing pentru:
|
|
28B |
Dobânditorul trebuie să evalueze datoria care decurge din contractul de leasing la valoarea actualizată a plăților de leasing rămase (conform definiției din IFRS 16) ca și când contractele dobândite ar fi noi contracte de leasing la data achiziției. Dobânditorul trebuie să evalueze activul aferent dreptului de utilizare la aceeași valoare ca pentru datoria care decurge din contractul de leasing, ajustată pentru a reflecta termenii favorabili sau nefavorabili din contractul de leasing în comparație cu termenii de piață. |
Data intrării în vigoare
…
|
64M |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele 14, 17, B32 și B42, a eliminat punctele B28–B30 și titlul aferent și a adăugat punctele 28A-28B și titlul aferent. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
În anexa B, punctele B28-B30 și titlurile aferente sunt eliminate, iar punctele B32 și B42 sunt modificate.
|
B28 |
[Eliminat] |
|
B29 |
[Eliminat] |
|
B30 |
[Eliminat] |
Imobilizări necorporale
…
|
B32 |
O imobilizare necorporală care respectă criteriul contractual-legal este identificabilă chiar dacă activul nu este transferabil sau separabil de entitatea dobândită sau de alte drepturi și obligații. De exemplu:
|
Active care fac obiectul unui contract de leasing operațional în care entitatea dobândită este locatorul
|
B42 |
La evaluarea valorii juste de la data achiziției a unui activ, cum ar fi o clădire sau un brevet care face obiectul unui contract de leasing operațional în care entitatea dobândită este locatorul, dobânditorul trebuie să ia în considerare termenii contractului respectiv. Dobânditorul nu recunoaște un activ sau o datorie separat(ă) dacă termenii unui contract de leasing operațional sunt fie favorabili, fie nefavorabili în comparație cu termenii de pe piață. |
IFRS 4 Contracte de asigurare
Se modifică punctul 4, conform IFRS 15, și se adaugă punctul 41I.
DOMENIU DE APLICARE
…
|
4. |
O entitate nu trebuie să aplice prezentul IFRS pentru:
|
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA
…
|
41I |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 4. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IFRS 7 Instrumente financiare: informații de furnizat
Se modifică punctul 29 și se adaugă punctul 44CC.
Valoarea justă
…
|
29. |
Nu sunt prevăzute prezentări de informații privind valoarea justă:
|
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA
…
|
44CC |
IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele 29 și B11D. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
În Anexa B, se modifică punctul B11D.
Prezentarea riscurilor cantitative de lichiditate [punctele 34 litera (a) și 39 literele (a) și (b)]
…
|
B11D |
Sumele contractuale prezentate în analizele referitoare la scadență conform punctului 39 literele (a) și (b) sunt fluxurile de trezorerie contractuale neactualizate, de exemplu:
|
IFRS 9 Instrumente financiare
Se modifică punctele 2.1 și 5.5.15 și se adaugă punctul 7.1.5.
Capitolul 2 Domeniu de aplicare
|
2.1. |
Prezentul standard trebuie aplicat de către toate entitățile, pentru toate tipurile de instrumente financiare, cu excepția:
|
Abordare simplificată a creanțelor comerciale, a activelor aferente contractului și a creanțelor care decurg din contracte de leasing
|
5.5.15. |
În pofida punctelor 5.5.3 și 5.5.5. o entitate trebuie să evalueze întotdeauna ajustarea pentru pierdere la o valoare egală cu pierderile din creditare preconizate pe toată durata de viață pentru:
… |
7.1 DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
7.1.5. |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele 2.1, 5.5.15, B4.3.8, B5.5.34 și B5.5.46. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
În Anexa B, se modifică punctele B4.3.8, B5.5.34 și B5.5.46.
Instrumente derivate încorporate (secțiunea 4.3)
…
|
B4.3.8 |
În următoarele exemple, caracteristicile și riscurile economice ale unui instrument derivat încorporat sunt strâns legate de caracteristicile și riscurile economice ale contractului-gazdă. În aceste exemple, o entitate nu contabilizează instrumentul derivat încorporat separat de contractul-gazdă.
|
Pierderi preconizate din creditare
…
|
B5.5.34 |
La evaluarea unei ajustări pentru pierdere pentru o creanță care decurge din contracte de leasing, fluxurile de trezorerie utilizate pentru a determina pierderile preconizate din creditare trebuie să fie consecvente cu fluxurile de trezorerie utilizate la evaluarea creanței care decurge din contracte de leasing în conformitate cu IFRS 16 Contracte de leasing.
… |
Valoarea-timp a banilor
…
|
B5.5.46 |
Pierderile preconizate din creditare pentru creanțe care decurg din contracte de leasing trebuie actualizate utilizând aceeași rată de actualizare folosită la evaluarea creanței care decurge din contracte de leasing în conformitate cu IFRS 16.
… |
IFRS 13 Evaluarea la valoarea justă
Se modifică punctul 6.
DOMENIU DE APLICARE
…
|
6. |
Dispozițiile privind evaluarea și prezentarea informațiilor cuprinse în prezentul IFRS nu se aplică în următoarele cazuri:
|
În Anexa C, se adaugă punctul C6.
Data intrării în vigoare și tranziția
…
|
C6 |
IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 6. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții
Se modifică punctele 5 și 97.
DOMENIU DE APLICARE
|
5. |
O entitate trebuie să aplice prezentul standard pentru toate contractele cu clienții, cu excepția următoarelor:
|
Costurile de îndeplinire a unui contract
…
|
97. |
Costurile corelate direct cu un contract (sau cu un contract anticipat specific) includ oricare dintre următoarele:
|
În Anexa B, se modifică punctele B66 și B70.
Un contract forward sau o opțiune call
|
B66 |
Dacă o entitate are o obligație sau un drept de a recumpăra activul (un forward sau o opțiune call), un client nu obține controlul asupra activului, deoarece clientul are o capacitate limitată de a stabili utilizarea activului și de a obține, în esență, toate beneficiile rămase de pe urma acestuia, deși clientul ar putea avea posesia fizică a activului. În consecință, entitatea trebuie să contabilizeze contractul fie:
|
O opțiune put
|
B70 |
Dacă o entitate are o obligație de a recumpăra activul la solicitarea clientului (o opțiune put) la un preț mai mic decât prețul de vânzare inițial al activului, entitatea trebuie să analizeze la începerea contractului dacă acel client are un stimulent economic suficient pentru a exercita acel drept. Exercitarea dreptului respectiv de către client are practic ca rezultat plata de către client a unei contraprestații către entitate pentru dreptul de a utiliza un activ specificat pentru o perioadă de timp. Prin urmare, în cazul în care clientul are un stimulent economic suficient pentru a exercita acel drept, entitatea trebuie să contabilizeze acordul ca pe un contract de leasing, în conformitate cu IFRS 16, cu excepția cazului în care contractul face parte dintr-o tranzacție de vânzare și leaseback. Dacă acest contract face parte dintr-o tranzacție de vânzare și leaseback, entitatea trebuie să continue să recunoască activul și trebuie să recunoască o datorie financiară pentru orice contraprestație primită de la client. Entitatea trebuie să contabilizeze datoria financiară în conformitate cu IFRS 9.
… |
În Anexa C, se adaugă punctul C1A.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
C1A |
IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele 5, 97, B66 și B70. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare
Se modifică punctul 123 și se adaugă punctul 139Q.
Prezentarea politicilor contabile
…
|
123. |
În procesul de aplicare a politicilor contabile ale entității, conducerea face raționamente, în afara celor care implică estimări, care pot influența semnificativ valorile recunoscute de aceasta în situațiile financiare. De exemplu, conducerea face raționamente pentru a determina:
|
TRANZIȚIE ȘI DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
139Q |
IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 123. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 2 Stocuri
Se modifică punctul 12 și se adaugă punctul 40G.
Costurile de conversie
|
12. |
Costurile de conversie a stocurilor includ costurile direct legate de unitățile produse, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ și alocarea sistematică a regiei fixe și variabile de producție generată de transformarea materialelor în produse finite. Regia fixă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care rămân relativ constante indiferent de volumul producției, cum sunt: amortizarea și întreținerea secțiilor fabricii, și a utilajelor și a activelor aferente dreptului de utilizare întrebuințate în procesul de producție, precum și costurile cu conducerea și administrarea fabricii. Regia variabilă de producție constă în acele costuri indirecte de producție care variază direct proporțional sau aproape direct proporțional cu volumul producției, cum sunt materialele indirecte și manopera indirectă.
… |
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
40G |
IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 12. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 7 Situația aferentă fluxurilor de trezorerie
Se modifică punctele 17 și 44 și se adaugă punctul 59.
Activități de finanțare
|
17. |
Prezentarea separată a fluxurilor de trezorerie provenite din activități de finanțare este importantă deoarece este utilă pentru previzionarea pretențiilor furnizorilor de capital ai entității asupra fluxurilor de trezorerie viitoare. Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activități de finanțare sunt:
|
TRANZACȚII NEMONETARE
…
|
44. |
O mare parte a activităților de investire și de finanțare nu au un impact direct asupra fluxurilor de trezorerie curente, cu toate că ele afectează, într-adevăr, structura capitalului și a activelor unei entități. Excluderea tranzacțiilor nemonetare din situația fluxurilor de trezorerie este în concordanță cu obiectivul unei situații a fluxurilor de trezorerie, deoarece aceste elemente nu implică fluxuri de trezorerie în perioada curentă. Exemple de tranzacții nemonetare sunt:
|
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
59. |
IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele 17 și 44. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 12 Impozitul pe profit
Se modifică punctul 20 pentru o entitate care nu a adoptat IFRS 9 Instrumente financiare.
Active contabilizate la valoarea justă
|
20. |
IFRS-urile permit sau impun ca anumite active să fie contabilizate la valoarea justă sau să fie reevaluate (a se vedea, de exemplu, IAS 16 Imobilizări corporale, IAS 38 Imobilizări necorporale, IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare, IAS 40 Investiții imobiliare și IFRS 16 Contracte de leasing). În unele jurisdicții, reevaluarea sau alte retratări ale unui activ la valoarea justă afectează profitul impozabil (pierderea fiscală) din perioada curentă. Ca efect, baza fiscală a activului este ajustată și nu apare nicio diferență temporară. În alte jurisdicții, reevaluarea sau retratarea unui activ nu afectează profitul impozabil al perioadei în care are loc reevaluarea sau retratarea și, în consecință, baza fiscală a activului nu se ajustează. Cu toate acestea, recuperarea viitoare a valorii contabile va avea drept rezultat generarea unui flux de beneficii economice impozabile pentru entitate, iar suma care va fi deductibilă în scopuri fiscale va fi diferită de valoarea acelor beneficii economice. Diferența dintre valoarea contabilă a activului reevaluat și baza sa fiscală reprezintă o diferență temporară și dă naștere unei datorii sau unei creanțe privind impozitul amânat. Acest lucru este adevărat chiar și atunci când:
|
Se modifică punctul 20 pentru o entitate care a adoptat IFRS 9 Instrumente financiare.
Active contabilizate la valoarea justă
|
20. |
IFRS-urile permit sau impun ca anumite active să fie contabilizate la valoarea justă sau să fie reevaluate (a se vedea, de exemplu, IAS 16 Imobilizări corporale, IAS 38 Imobilizări necorporale, IAS 40 Investiții imobiliare, IFRS 9 Instrumente financiare și IFRS 16 Contracte de leasing). În unele jurisdicții, reevaluarea sau alte retratări ale unui activ la nivelul valorii juste afectează profitul impozabil (pierderea fiscală) din perioada curentă. Ca efect, baza fiscală a activului este ajustată și nu apare nicio diferență temporară. În alte jurisdicții, reevaluarea sau retratarea unui activ nu afectează profitul impozabil al perioadei în care are loc reevaluarea sau retratarea și, în consecință, baza fiscală a activului nu se ajustează. Cu toate acestea, recuperarea viitoare a valorii contabile va avea drept rezultat generarea unui flux de beneficii economice impozabile pentru entitate, iar suma care va fi deductibilă în scopuri fiscale va fi diferită de valoarea acelor beneficii economice. Diferența dintre valoarea contabilă a activului reevaluat și baza sa fiscală reprezintă o diferență temporară și dă naștere unei datorii sau unei creanțe privind impozitul amânat. Acest lucru este adevărat chiar și atunci când:
|
Se adaugă punctul 98G.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
98G |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 20. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 16 Imobilizări corporale
Se elimină punctele 4 și 27, se modifică punctele 5, 10, 44 și 68, se modifică punctul 69, așa cum a fost modificat de IFRS 15, și se adaugă punctul 81L.
DOMENIU DE APLICARE
…
|
4. |
[Eliminat] |
|
5. |
O entitate care utilizează modelul bazat pe cost pentru investiții imobiliare în conformitate cu IAS 40 Investiții imobiliare trebuie să utilizeze modelul bazat pe cost din prezentul standard pentru investiții imobiliare proprii. |
RECUNOAȘTERE
…
|
10. |
O entitate evaluează conform acestui principiu al recunoașterii toate costurile imobilizărilor sale corporale atunci când sunt suportate. Aceste costuri includ costurile suportate inițial pentru dobândirea sau construcția unui element de imobilizări corporale, precum și costurile suportate ulterior pentru adăugări la acesta, pentru înlocuirea parțială sau pentru întreținerea acestuia. Costul unui element de imobilizări corporale poate include costurile suportate în legătură cu contracte de leasing pentru active care sunt folosite pentru construirea, suplimentarea, înlocuirea parțială sau întreținerea unui element de imobilizări corporale, cum ar fi amortizarea activelor aferente dreptului de utilizare. |
Evaluarea costului
…
|
27. |
[Eliminat]. |
…
Amortizare
…
|
44. |
O entitate alocă o sumă recunoscută inițial cu privire la un element de imobilizări corporale pentru părțile sale semnificative și amortizează separat fiecare astfel de parte. De exemplu, ar putea fi adecvat să se amortizeze separat carcasa și motoarele unei aeronave. În mod similar, dacă o entitate dobândește imobilizări corporale care fac obiectul unui contract de leasing operațional în care ea reprezintă locatorul, ar putea fi adecvat să amortizeze separat valorile reflectate în costul acelui element care se pot atribui termenilor favorabili sau nefavorabili ai contractului de leasing în raport cu termenii de pe piață. |
…
DERECUNOAȘTERE
…
|
68. |
Câștigul sau pierderea care rezultă din derecunoașterea unui element de imobilizări corporale trebuie inclus(ă) în profit sau pierdere când elementul este derecunoscut (mai puțin în cazul în care IFRS 16 Contracte de leasing prevede altfel în cazul unei tranzacții de vânzare și leaseback). Câștigurile nu trebuie clasificate drept venituri.
… |
|
69. |
Cedarea unui element de imobilizări corporale poate avea loc în mai multe moduri (de exemplu, prin vânzare, printr-un contract de leasing sau prin donație). Data cedării unui element de imobilizări corporale este data la care beneficiarul obține controlul asupra acelui element în conformitate cu dispozițiile din IFRS 15 privind stabilirea momentului în care este îndeplinită o obligație de executare. IFRS 16 se aplică cedării prin vânzare și leaseback.
… |
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
81L |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a eliminat punctele 4 și 27 și a modificat punctele 5, 10, 44 și 68-69. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 21 Efectele variației cursurilor de schimb valutar
Se modifică punctul 16 și se adaugă punctul 60K.
Elementele monetare
|
16. |
Caracteristica esențială a unui element monetar este dreptul de a primi (sau obligația de a furniza) un număr fix sau determinabil de unități monetare. Exemplele includ: pensiile și alte beneficii ale angajaților ce trebuieplătite în numerar; provizioane ce trebuie decontate în numerar; datorii care decurg din contractele de leasing; și dividende în numerar care sunt recunoscute ca datorie. În mod similar, un contract de a primi (sau furniza) un număr variabil de instrumente de capitaluri proprii ale entității sau o cantitate variabilă de active în care valoarea justă ce trebuie primită (sau furnizată) este egală cu un număr fix sau determinabil de unități monetare este un element monetar. Invers, caracteristica esențială a unui element nemonetar este absența unui drept de a primi (sau a unei obligații de a furniza) un număr fix sau determinabil de unități monetare. Exemplele includ: sumele plătite în avans pentru bunuri și servicii; fondul comercial; imobilizările necorporale; stocurile; imobilizările corporale; activele aferente dreptului de utilizare; și provizioanele care urmează a fi decontate prin furnizarea unui activ nemonetar. |
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA
…
|
60K |
IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 16. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 23 Costurile îndatorării
Se modifică punctul 6 și se adaugă punctul 29C.
DEFINIȚII
…
|
6. |
Costurile îndatorării pot include:
|
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
29C |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 6. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 32 Instrumente financiare: prezentare
Se adaugă punctul 97S.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA
…
|
97S |
IFRS 16 Contracte de leasing, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele AG9 și AG10. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
În Ghidul de aplicare se modifică punctele AG9 și AG10.
Active financiare și datorii financiare
…
|
AG9 |
Un contract de leasing creează, de regulă, un drept al locatorului de a primi, precum și o obligație a locatarului de a plăti un flux de plăți care sunt, în esență, identice cu plățile comune ale principalului și dobânzii din cadrul unui contract de împrumut. Locatorul contabilizează investiția sa în creanța de încasat printr-un contract de leasing financiar, și nu în valoarea activului-suport care face obiectul contractului de leasing financiar. În consecință, un locator tratează un contract de leasing financiar drept instrument financiar. Înconformitate cu IFRS 16, un locator nu recunoaște dreptul său de a primi plăți de leasing în cadrul unui contract de leasing operațional. Locatorul continuă să contabilizeze activul-suport propriu-zis și nu creanțele de încasat în viitor în cadrul contractului. În consecință, un locator nu tratează un leasing operațional drept instrument financiar, mai puțin în ceea ce privește plățile individuale datorate și plătibile în prezent de către locatar. |
|
AG10 |
Activele corporale (cum ar fi stocurile și imobilizările corporale), activele aferente dreptului de utilizare și imobilizările necorporale (cum ar fi brevetele și mărcile) nu sunt active financiare. Controlul asupra unor astfel de active corporale, active aferente dreptului de utilizare și active necorporale creează oportunitatea generării unei intrări de numerar sau a unui alt activ financiar, dar nu generează în prezent un drept de a primi numerar sau un alt activ financiar.
… |
IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente
Se modifică punctul 5 și se adaugă punctul 102.
DOMENIU DE APLICARE
…
|
5. |
În cazul în care un anumit tip de provizion, activ contingent sau datorie contingentă intră sub incidența unui alt standard, o entitate aplică standardul în cauză în locul prezentului standard. De exemplu, anumite tipuri de provizioane sunt tratate de standardele referitoare la:
|
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
102. |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 5. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 38 Imobilizări necorporale
Se modifică punctele 3, 6 și 113, se modifică punctul 114, astfel cum a fost modificat prin IFRS 15, și se adaugă punctul 130L.
DOMENIU DE APLICARE
…
|
3. |
Dacă un alt standard dispune contabilizarea unui anumit tip de imobilizare necorporală, o entitate aplică standardul respectiv în locul prezentului standard. De exemplu, prezentul standard nu se aplică:
|
|
6. |
Drepturile deținute de un locatar care decurg din acorduri de licență pentru elemente precum producțiile cinematografice, înregistrările video, piesele de teatru, manuscrisele, brevetele și drepturile de autor intră sub incidența prezentului standard și sunt excluse din domeniul de aplicare al IFRS 16.
… |
RETRAGERI ȘI CEDĂRI
…
|
113. |
Câștigul sau pierderea care rezultă din derecunoașterea unei imobilizări necorporale trebuie stabilit(ă) ca diferență între încasările nete din cedare, dacă există, și valoarea contabilă a activului. Aceasta trebuie să fie recunoscută în profit sau pierdere atunci când activul este derecunoscut (cu excepția cazului în care IFRS 16 prevede altminteri pentru o vânzare sau un leaseback). Câștigurile nu trebuie clasificate drept venituri. |
|
114. |
Cedarea unei imobilizări necorporale poate interveni într-o varietate de moduri (de exemplu, prin vânzare, printr-un contract de leasing financiar sau prin donație). Data cedării unei imobilizări necorporale este data la care beneficiarul obține controlul asupra respectivei imobilizări în conformitate cu dispozițiile privind stabilirea momentului în care este îndeplinită obligația de executare din IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții. IFRS 16 se aplică cedării prin vânzare și leaseback. |
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
130L |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele 3, 6, 113 și 114. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare
Se modifică punctul 2 și se adaugă punctul 103V pentru o entitate care nu a adoptat IFRS 9 Instrumente financiare. IAS 39 nu se modifică pentru o entitate care a adoptat IFRS 9.
DOMENIU DE APLICARE
|
2. |
Prezentul standard trebuie să fie aplicat de toate entitățile pentru toate tipurile de instrumente financiare, exceptând:
|
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA
…
|
103 V |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctele 2 și AG33. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
În Ghidul de aplicare, punctul AG33 se modifică pentru o entitate care nu a adoptat IFRS 9 Instrumente financiare. Ghidul de aplicare nu se modifică pentru o entitate care a adoptat IFRS 9.
INSTRUMENTE DERIVATE ÎNCORPORATE (PUNCTELE 10-13)
…
|
AG33 |
Caracteristicile și riscurile economice ale unui instrument derivat încorporat sunt strâns legate de caracteristicile și riscurile economice ale contractului-gazdă din exemplele următoare. În aceste exemple, o entitate nu contabilizează instrumentul derivat încorporat separat de contractul-gazdă.
|
IAS 40 Investiții imobiliare
Având în vedere modificările ample la IAS 40 Investiții imobiliare, textul integral al prezentului standard cu modificările propuse a fost reprodus la finalul Anexei D.
IAS 41 Agricultura
Se modifică punctul 2 și se adaugă punctul 64.
DOMENIU DE APLICARE
…
|
2. |
Prezentul standard nu se aplică:
… |
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA
…
|
64. |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 2. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IFRIC 1 Modificări ale datoriilor existente din dezafectare, reconstituire și de natură similară
Se modifică punctul „Referințe”.
REFERINȚE
|
— |
IFRS 16 Contracte de leasing |
|
— |
IAS 1 Prezentarea declarațiilor financiare (revizuit în 2007) |
|
— |
… |
Se modifică punctul 2 și se adaugă punctul 9B.
DOMENIU DE APLICARE
|
2. |
Prezenta interpretare se aplică modificărilor evaluării datoriilor existente din dezafectare, reconstituire sau de natură similară care sunt atât:
|
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
9B |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 2. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16. |
IFRIC 12 Acorduri de concesiune a serviciilor
Se modifică punctul „Referințe”.
REFERINȚE
|
— |
… |
|
— |
IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții |
|
— |
IFRS 16 Contracte de leasing |
|
— |
… |
|
— |
… |
|
— |
… |
Se adaugă punctul 28F.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
28F |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul AG8 și Anexa B. O entitate trebuie să aplice modificările respective atunci când aplică IFRS 16. |
În Anexa A, se modifică punctul AG8.
Anexa A
DOMENIU DE APLICARE (PUNCTUL 5)
…
|
AG8 |
Concesionarul poate avea dreptul să utilizeze infrastructura separabilă descrisă la punctul AG7 litera (a) sau facilitățile utilizate pentru a presta serviciile auxiliare nereglementate descrise la punctul AG7 litera (b). În oricare dintre cazuri, poate exista în fond un contract de leasing între concedent și concesionar; în acest caz, acesta trebuie contabilizat în conformitate cu IFRS 16. |
SIC-29 Acorduri de concesiune a serviciilor: Prezentări de informații
Se modifică punctul „Referințe”.
REFERINȚE
|
— |
IFRS 16 Contracte de leasing |
|
— |
… |
|
— |
… |
Se modifică punctul 5.
ASPECT TRATAT
…
|
5. |
Anumite aspecte și prezentări de informații privind unele acorduri de concesiune a serviciilor sunt deja acoperite de Standardele Internaționale de Raportare Financiară existente (de exemplu, IAS 16 se aplică achizițiilor de elemente de imobilizări corporale, IFRS 16 se aplică în cazul contractelor de leasing pentru active și IAS 38 se aplică achizițiilor de imobilizări necorporale). Cu toate acestea, un acord de concesiune a serviciilor poate presupune contracte cu titlu executoriu care nu sunt acoperite de Standardele Internaționale de Raportare Financiară, în afara cazului în care contractele sunt oneroase, caz în care se aplică IAS 37. Prin urmare, prezenta interpretare se aplică în cazul prezentărilor suplimentare de informații privind acordurile de concesiune a serviciilor. |
Se modifică punctul „Data intrării în vigoare”.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
O entitate trebuie să aplice modificarea de la punctul 6 litera (e) și de la punctul 6A pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2008 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IFRIC 12 pentru o perioadă anterioară, această modificare trebuie aplicată pentru acea perioadă anterioară.
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 5. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16.
SIC-32 Imobilizări necorporale – Costuri asociate creării de site-uri web
Se modifică punctul „Referințe”.
REFERINȚE
|
— |
… |
|
— |
IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții |
|
— |
IFRS 16 Contracte de leasing |
|
— |
… |
Se modifică punctul 6, astfel cum a fost modificat prin IFRS 15.
ASPECT TRATAT
…
|
6. |
IAS 38 nu se aplică imobilizărilor necorporale deținute de o entitate în vederea vânzării pe parcursul desfășurării normale a activității (a se vedea IAS 2 și IFRS 15) sau contractelor de leasing pentru imobilizări necorporale contabilizate în conformitate cu IFRS 16. În consecință, prezenta interpretare nu se aplică sumelor cheltuite pentru dezvoltarea sau exploatarea unui site web (sau soft de site web) pentru vânzarea către o altă entitate sau care sunt contabilizate în conformitate cu IFRS 16. |
Se modifică punctul „Data intrării în vigoare”.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții, emis în mai 2014, a modificat secțiunea „Referințe” și punctul 6. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 15.
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat punctul 6. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă atunci când aplică IFRS 16.
IAS 40 Investiții imobiliare
Având în vedere modificările ample la IAS 40 Investiții imobiliare, textul integral al prezentului standard, conform modificărilor aduse de IFRS 15, cu modificările propuse la acest standard, a fost reprodus.
Standardul Internațional de Contabilitate 40
Investiții imobiliare
OBIECTIV
|
1. |
Obiectivul prezentului standard este acela de a prescrie tratamentul contabil al investițiilor imobiliare și al dispozițiilor aferente de prezentare a informațiilor. |
DOMENIU DE APLICARE
|
2. |
Prezentul standard trebuie aplicat la recunoașterea, evaluarea și prezentarea informațiilor aferente investițiilor imobiliare. |
|
3. |
[Eliminat] |
|
4. |
Prezentul standard nu se aplică:
|
DEFINIȚII
|
5. |
În sensul prezentului standard, termenii de mai jos au următorul înțeles:
|
CLASIFICAREA PROPRIETĂȚILOR IMOBILIARE CA INVESTIȚII IMOBILIARE SAU PROPRIETĂȚI IMOBILIARE UTILIZATE DE POSESOR
|
6. |
[Eliminat] |
|
7. |
O investiție imobiliară este deținută pentru a obține venituri din chirii sau pentru creșterea valorii capitalului sau ambele. Prin urmare, o investiție imobiliară generează fluxuri de trezorerie care sunt în mare măsură independente de alte active deținute de o entitate. Astfel, investițiile imobiliare se diferențiază de proprietățile imobiliare utilizate de posesor. Producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii (sau utilizarea proprietății în scopuri administrative) generează fluxuri de trezorerie care nu pot fi atribuite numai proprietății imobiliare, ci și altor active utilizate în procesul de producere sau furnizare de bunuri sau servicii. IAS 16 se aplică proprietății imobiliare proprii utilizate de posesor iar IFRS 16 se aplică proprietăților imobiliare utilizate de posesor deținute de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare. |
|
8. |
Următoarele constituie exemple de investiții imobiliare:
|
|
9. |
Următoarele constituie exemple de elemente care nu sunt investiții imobiliare și care, prin urmare, nu intră sub incidența prezentului standard:
|
|
10. |
Anumite proprietăți includ o parte care este deținută pentru a fi închiriată sau cu scopul creșterii valorii capitalului și o altă parte care este deținută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri administrative. Dacă aceste părți pot fi vândute separat (sau închiriate separat în temeiul unui contract de leasing financiar), o entitate le contabilizează separat. Dacă părțile nu pot fi vândute separat, proprietatea imobiliară este o investiție imobiliară doar în cazul în care o parte nesemnificativă este deținută pentru a fi utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri administrative. |
|
11. |
În unele situații, o entitate furnizează servicii auxiliare ocupanților unei proprietăți imobiliare pe care o deține. O entitate tratează o astfel de proprietate imobiliară ca investiție imobiliară dacă respectivele servicii reprezintă o componentă nesemnificativă a întregului contract. Un exemplu este situația în care proprietarul unei clădiri de birouri furnizează servicii de pază și întreținere locatarilor care ocupă clădirea. |
|
12. |
În alte situații, serviciile furnizate reprezintă o componentă semnificativă. De exemplu, dacă o entitate are în proprietate și administrează un hotel, serviciile furnizate oaspeților reprezintă o componentă semnificativă a întregului contract. Prin urmare, un hotel administrat de proprietar reprezintă mai degrabă o proprietate imobiliară utilizată de posesor decât o investiție imobiliară. |
|
13. |
Poate fi dificil de stabilit dacă serviciile auxiliare sunt atât de semnificative încât o proprietate imobiliară să nu constituie o investiție imobiliară. De exemplu, proprietarul unui hotel transferă, uneori, anumite responsabilități unor terțe părți în temeiul unui contract de management. Condițiile unor astfel de contracte variază semnificativ. La una dintre extreme, proprietarul poate avea, în fond, o poziție de investitor pasiv. La cealaltă extremă, proprietarul poate să fi contractat, pur și simplu, cu terțe părți exercitarea anumitor operațiuni zilnice, rămânând totuși suficient de expus la variațiile fluxurilor de trezorerie generate de activitățile hotelului. |
|
14. |
Pentru a stabili dacă o proprietate imobiliară constituie o investiție imobiliară este nevoie de raționament. O entitate elaborează criterii astfel încât să își poată exercita în mod consecvent raționamentul, în conformitate cu definiția investiției imobiliare și cu îndrumările aferente de la punctele 7-13. Punctul 75 litera (c) impune unei entități să prezinte informații referitoare la aceste criterii în cazul în care clasificarea este dificilă. |
|
14A |
Este nevoie, de asemenea, de raționament pentru a stabili dacă achiziția unei investiții imobiliare reprezintă achiziția unui activ sau a unui grup de active sau o combinare de întreprinderi care intră sub incidența IFRS 3 Combinări de întreprinderi. Pentru a stabili dacă este o combinare de întreprinderi trebuie făcută referire la IFRS 3. Discuția de la punctele 7-14 din prezentul standard este dacă proprietatea este sau nu utilizată de posesor sau o investiție imobiliară și nu de a stabili dacă achiziția proprietății este o combinare de întreprinderi conform definiției din IFRS 3. Pentru a stabili dacă o anumită tranzacție corespunde definiției unei combinări de întreprinderi din IFRS 3 și include o investiție imobiliară conform definiției din prezentul standard este necesară aplicarea separată a celor două standarde. |
|
15. |
În anumite cazuri, o entitate are o proprietate imobiliară care este închiriată și ocupată de societatea-mamă sau de o altă filială. Proprietatea imobiliară nu îndeplinește condițiile unei investiții imobiliare în situațiile financiare consolidate, deoarece proprietatea imobiliară în cauză este, din punctul de vedere al grupului, o proprietate imobiliară utilizată de posesor. Cu toate acestea, din punctul de vedere al entității care o deține, proprietatea imobiliară este o investiție imobiliară dacă aceasta corespunde definiției de la punctul 5. Prin urmare, în situațiile sale financiare individuale, locatorul tratează proprietatea imobiliară ca investiție imobiliară. |
RECUNOAȘTERE
|
16. |
O investiție imobiliară proprie trebuie recunoscută ca activ dacă și numai dacă:
|
|
17. |
O entitate evaluează conform acestui principiu de recunoaștere toate costurile sale cu investițiile imobiliare în momentul când sunt suportate. Aceste costuri includ costurile suportate inițial pentru a dobândi o investiție imobiliară și costurile suportate ulterior pentru a adăuga, pentru a înlocui o parte sau pentru a întreține o proprietate imobiliară. |
|
18. |
Conform principiului de recunoaștere de la punctul 16, o entitate nu recunoaște în valoarea contabilă a unei investiții imobiliare costurile întreținerii zilnice a unei astfel de proprietăți imobiliare. Aceste costuri sunt mai degrabă recunoscute în profit sau pierdere pe măsură ce sunt suportate. Costurile întreținerii zilnice sunt în principal costul manoperei și al consumabilelor și pot include costul părților minore. Scopul acestor cheltuieli este deseori descris ca fiind pentru „reparațiile și întreținerea” proprietății imobiliare. |
|
19. |
Este posibil ca unele părți ale investițiilor imobiliare să fi fost dobândite prin înlocuire. De exemplu, s-ar putea ca pereții interiori să fi înlocuit pereții originali. Conform principiului de recunoaștere, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere, o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unei investiții imobiliare costul înlocuirii unei părți a investiției imobiliare existente în momentul în care sunt suportate costurile. Valoarea contabilă a acelor părți care sunt înlocuite este derecunoscută în conformitate cu prevederile de derecunoaștere din prezentul standard. |
|
19A |
O investiție imobiliară deținută de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare trebuie recunoscută în conformitate cu IFRS 16. |
EVALUARE LA RECUNOAȘTERE
|
20. |
O investiție imobiliară proprie trebuie evaluată inițial la cost. Costurile de tranzacționare trebuie incluse în evaluarea inițială. |
|
21. |
Costul unei investiții imobiliare cumpărate include prețul său de cumpărare și orice cheltuieli direct atribuibile. Cheltuielile direct atribuibile includ, de exemplu, onorariile profesionale pentru serviciile juridice, taxele pentru transferul dreptului de proprietate și alte costuri de tranzacționare. |
|
22. |
[Eliminat] |
|
23. |
Costul unei investiții imobiliare nu este majorat cu:
|
|
24. |
Dacă plata pentru o investiție imobiliară este amânată, costul acesteia este echivalentul în numerar al prețului. Diferența dintre această sumă și plățile totale este recunoscută în cursul perioadei de creditare drept cheltuială cu dobânda. |
|
25. |
[Eliminat] |
|
26. |
[Eliminat] |
|
27. |
Una sau mai multe investiții imobiliare poate (pot) fi dobândită (dobândite) în schimbul unui activ sau al unor active nemonetar(e) sau al unei combinații de active monetare și nemonetare. Următoarea discuție se referă la un schimb al unui activ nemonetar cu altul, dar se aplică, de asemenea, tuturor schimburilor descrise în propoziția precedentă. Costul unei astfel de investiții imobiliare este evaluat la valoarea justă, cu excepția situației în care (a) tranzacția de schimb nu are conținut comercial sau (b) nici valoarea justă a activului primit și nici cea a activului cedat nu pot fi evaluate în mod fiabil. Activul dobândit este evaluat în acest fel chiar dacă o entitate nu poate derecunoaște imediat activul cedat. Dacă activul dobândit nu este evaluat la valoarea justă, costul său este evaluat la valoarea contabilă a activului cedat. |
|
28. |
O entitate stabilește dacă o tranzacție de schimb are conținut comercial luând în considerare măsura în care se preconizează că viitoarele sale fluxuri de trezorerie se vor schimba ca rezultat al tranzacției. O tranzacție de schimb are conținut comercial în cazul în care:
Pentru a determina dacă o tranzacție de schimb are conținut comercial, valoarea specifică entității a părții din operațiunile entității afectate de tranzacție trebuie să reflecte fluxurile de trezorerie după impozitare. Rezultatul acestor analize poate fi clar, fără ca entitatea să aibă de efectuat calcule detaliate. |
|
29. |
Valoarea justă a unui activ este evaluată în mod fiabil dacă (a) variabilitatea în gama de evaluări rezonabile la valoarea justă nu este semnificativă pentru acel activ sau (b) probabilitățile diverselor estimări din acea gamă pot fi evaluate în mod fiabil și utilizate la evaluarea valorii juste. Dacă entitatea poate să evalueze în mod fiabil valoarea justă fie a activului primit, fie a activului cedat, atunci valoarea justă a activului cedat este utilizată pentru a evalua costul, cu excepția cazului în care valoarea justă a activului primit este mai evidentă. |
|
29A |
O investiție imobiliară deținută de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare trebuie evaluată inițial la cost în conformitate cu IFRS 16. |
EVALUAREA DUPĂ RECUNOAȘTERE
Politica contabilă
|
30. |
Ținând cont de excepția prevăzută la punctul 32A, o entitate trebuie să aleagă ca politică contabilă fie modelul bazat pe valoarea justă prevăzut la punctele 33-55, fie modelul bazat pe cost prevăzut la punctul 56 și trebuie să aplice această politică tuturor investițiilor sale imobiliare. |
|
31. |
IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori prevede că o modificare voluntară a politicii contabile trebuie să fie făcută doar dacă această modificare are drept rezultat situații financiare care oferăinformații fiabile și mai relevante despre efectele tranzacțiilor, ale altor evenimente sau condiții asupra poziției financiare a entității, performanței financiare sau fluxurilor de trezorerie. Este foarte puțin probabil ca o trecere de la modelul bazat pe valoarea justă la modelul bazat pe cost să conducă la o prezentare mai relevantă. |
|
32. |
Prezentul standard impune tuturor entităților să evalueze valoarea justă a investițiilor imobiliare fie în scopul evaluării (dacă entitatea utilizează modelul bazat pe valoarea justă), fie în scopul prezentării informațiilor (dacă folosește modelul bazat pe cost). O entitate este încurajată, dar nu i se impune să evalueze valoarea justă a investițiilor imobiliare pe baza unei evaluări realizate de un evaluator independent care deține o calificare profesională relevantă și recunoscută și care are o experiență recentă în ceea ce privește amplasamentul și categoria investiției imobiliare în curs de evaluare. |
|
32A |
O entitate poate:
|
|
32B |
Unii asigurători și alte entități exploatează un fond imobiliar intern care emite unități noționale, unele unități fiind deținute de investitori în contracte conexe și altele fiind deținute de entitate. Punctul 32A nu permite unei entități să evalueze proprietatea imobiliară deținută de fond parțial la cost și parțial la valoarea justă. |
|
32C |
Dacă o entitate alege modele diferite pentru cele două categorii descrise la punctul 32A, vânzările de investiții imobiliare între grupuri de active evaluate folosind modele diferite trebuie recunoscute la valoarea justă, iar modificarea cumulată a valorii juste trebuie recunoscută în profit sau pierdere. În consecință, dacă o investiție imobiliară dintr-un grup de active în care se folosește modelul bazat pe valoarea justă este vândută într-un grup în care se folosește modelul bazat pe cost, valoarea justă a proprietății imobiliare la data vânzării devine costul său presupus. |
Modelul bazat pe valoarea justă
|
33. |
După recunoașterea inițială, o entitate care alege modelul bazat pe valoarea justă trebuie să evalueze toate investițiile sale imobiliare la valoarea justă, cu excepția cazurilor descrise la punctul 53. |
|
34. |
[Eliminat] |
|
35. |
Un câștig sau o pierdere generat(ă) de o modificare a valorii juste a investiției imobiliare trebuie recunoscut(ă) în profitul sau în pierderea perioadei în care apare. |
|
36–39. |
[Eliminat] |
|
40. |
Atunci când evaluează valoarea justă a unei investiții imobiliare în conformitate cu IFRS 13, o entitate trebuie să se asigure că valoarea justă reflectă, printre altele, veniturile din chirii aferente contractelor curente de leasing și alte ipoteze pe care le-ar utiliza participanții de pe piață atunci când ar evalua investiția imobiliară în condiții de piață actuale. |
|
40A |
Atunci când un locatar utilizează modelul bazat pe valoarea justă pentru a evalua o investiție imobiliară care este deținută ca activ aferent dreptului de utilizare, acesta trebuie să evalueze activul aferent dreptului de utilizare, și nu proprietatea suport, la valoarea justă. |
|
41. |
IFRS 16 specifică baza de recunoaștere inițială a costului unei investiții imobiliare deținute de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare. Punctul 33 impune ca investiția imobiliară deținută de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare să fie reevaluată, dacă este cazul, la valoarea justă dacă entitatea alegemodelul bazat pe valoarea justă. Atunci când plățile de leasing sunt efectuate la ratele de pe piață, valoarea justă a unei investiții imobiliare deținute de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare la achiziție, scăzând toate plățile de leasing așteptate (inclusiv cele aferente datoriilor recunoscute care decurg din contractele de leasing), trebuie să fie zero. Astfel, reevaluarea unui activ aferent dreptului de utilizare de la cost, în conformitate cu IFRS 16 la valoarea justă, în conformitate cu punctul 33, (ținând cont de dispozițiile de la punctul 50) nu ar trebui să genereze niciun câștig sau nicio pierdere inițial(ă), cu excepția cazului în care valoarea justă este evaluată la momente diferite. Aceasta s-ar putea întâmpla atunci când alegerea de a aplica modelul bazat pe valoarea justă se face după recunoașterea inițială. |
|
42–47. |
[Eliminat] |
|
48. |
În situații excepționale, în momentul în care o entitate dobândește pentru prima dată o investiție imobiliară (sau în momentul în care o proprietate imobiliară existentă devine pentru prima dată investiție imobiliară, ca urmare a unei modificări de utilizare) există dovezi evidente că gradul de variabilitate al gamei de evaluări credibile ale valorii juste va fi atât de mare, iar probabilitățile obținerii unor rezultate variate vor fi atât de dificil de evaluat încât utilitatea unei singure evaluări a valorii juste este negată. Acest lucru poate indica faptul că valoarea justă a proprietății imobiliare nu va putea fi evaluată, în mod fiabil, pe o bază continuă (a se vedea punctul 53). |
|
49. |
[Eliminat] |
|
50. |
Pentru a determina valoarea contabilă a unei investiții imobiliare în baza modelului bazat pe valoarea justă, o entitate nu evidențiază dublu activele sau datoriile care sunt recunoscute ca active sau datorii separate. De exemplu:
|
|
51. |
[Eliminat] |
|
52. |
În unele cazuri, o entitate preconizează că valoarea actualizată a plăților sale aferente unei investiții imobiliare (altele decât plățile aferente datoriilor recunoscute) va depăși valoarea actualizată a încasărilor de numerar aferente. O entitate aplică IAS 37 Provizioane, datorii contingente și active contingente pentru a determina dacă va recunoaște o datorie și, în caz afirmativ, cum va fi evaluată aceasta. |
Incapacitatea de a evalua în mod fiabil valoarea justă
|
53. |
Există o prezumție relativă conform căreia o entitate poate să evalueze în mod fiabil valoarea justă a unei investiții imobiliare, pe o bază continuă. Cu toate acestea, în situații excepționale, în momentul în care o entitate dobândește pentru prima dată o investiție imobiliară (sau în momentul în care o proprietate imobiliară existentă devine pentru prima dată o investiție imobiliară ca urmare a unei modificări de utilizare) există dovezi evidente că valoarea justă a investiției imobiliare nu poate fievaluată în mod fiabil, pe o bază continuă. Această situație apare dacă și numai dacă piața pentru tranzacțiile comparabile este inactivă (de exemplu, există puține tranzacții recente, cotațiile de preț nu sunt actuale sau prețurile tranzacțiilor observate indică faptul că vânzătorul a fost forțat să vândă) și nu sunt disponibile evaluări alternative fiabile (de exemplu, pe baza previziunilor fluxurilor de trezorerie actualizate). Dacă o entitate stabilește că valoarea justă a unei investiții imobiliare aflată în curs de execuție nu poate fi evaluată în mod fiabil, dar preconizează că va putea evalua valoarea justă a proprietății când se va finaliza construcția, aceasta trebuie să evalueze investiția imobiliară aflată în curs de execuție la cost fie până când valoarea sa justă poate fi evaluată în mod fiabil, fie până când construcția este finalizată (situația care loc mai devreme). Dacă o entitate stabilește că valoarea justă a unei investiții imobiliare (alta decât una care se află în curs de execuție) nu poate fi evaluată în mod fiabil, pe o bază continuă, entitatea trebuie să evalueze investiția imobiliară utilizând modelul bazat pe cost din IAS 16 pentru investiția imobiliară proprie sau în conformitate cu IFRS 16 pentru investiția imobiliară deținută de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare. Trebuie să se presupună că valoarea reziduală a investiției imobiliare este egală cu zero. Entitatea trebuie să continue să aplice IAS 16 sau IFRS 16 până în momentul cedării investiției imobiliare. |
|
53A |
Odată ce o entitate are posibilitatea de a evalua în mod fiabil valoarea justă a unei investiții imobiliare în construcție care a fost anterior evaluată la cost, aceasta trebuie să evalueze acea proprietate la valoarea sa justă. Se presupune că, odată cu finalizarea construcției acelei proprietăți, valoarea justă poate fi evaluată în mod fiabil. Dacă nu se aplică această situație, în conformitate cu punctul 53, proprietatea trebuie să fie contabilizată utilizând modelul bazat pe cost, în conformitate cu IAS 16 pentru active proprii sau IFRS 16 pentru investiția imobiliară deținută de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare. |
|
53B |
Presupunerea că valoarea justă a investiției imobiliare în construcție poate fi evaluată în mod fiabil poate fi înlăturată doar la recunoașterea inițială. O entitate care a evaluat la valoarea justă un element al unei investiții imobiliare aflate în curs de execuție nu poate concluziona că valoarea justă a investiției imobiliare finalizate nu poate fi evaluată în mod fiabil. |
|
54. |
În cazurile excepționale în care, din motivul prezentat la punctul 53, o entitate este constrânsă să evalueze o investiție imobiliară utilizând modelul bazat pe cost în conformitate cu IAS 16 sau IFRS 16, entitatea evaluează toate celelalte investiții imobiliare ale sale, inclusiv investițiile imobiliare în construcție, la valoarea justă. În aceste cazuri, cu toate că o entitate poate folosi modelul bazat pe cost pentru o investiție imobiliară, entitatea trebuie să continue să contabilizeze fiecare dintre proprietățile imobiliare rămase utilizând modelul bazat pe valoarea justă. |
|
55. |
În cazul în care a evaluat anterior o investiție imobiliară la valoarea justă, o entitate trebuie să continue să evalueze proprietatea imobiliară în cauză la valoarea justă, până în momentul cedării (sau până în momentul în care proprietatea imobiliară devine proprietate imobiliară utilizată de posesor sau entitatea începe să amenajeze proprietatea în scopul vânzării ulterioare pe parcursul desfășurării normale a activității), chiar dacă frecvența tranzacțiilor comparabile de pe piață scade sau prețurile pieței devin mai greu accesibile. |
Modelul bazat pe cost
|
56. |
După recunoașterea inițială, o entitate care optează pentru modelul bazat pe cost trebuie să evalueze investițiile imobiliare:
|
TRANSFERURI
|
57. |
Transferurile în sau din categoria investițiilor imobiliare trebuie făcute dacă și numai dacă există o modificare a utilizării, evidențiată de:
|
|
58. |
Punctul 57 litera (b) prevede ca o entitate să transfere o proprietate imobiliară din categoria investițiilor imobiliare în categoria stocurilor dacă și numai dacă intervine o modificare în utilizare evidențiată de demararea lucrărilor de amenajare în perspectiva vânzării. În cazul în care decide să cedeze o investiție imobiliară fără amenajări suplimentare, o entitate continuă să trateze proprietatea imobiliară ca investiție imobiliară până în momentul în care aceasta este derecunoscută (eliminată din situația poziției financiare) și nu o tratează ca element de stoc. În mod similar, dacă o entitate începe procesul de reamenajare a unei investiții imobiliare existente, în scopul utilizării viitoare continue ca investiție imobiliară, atunci proprietatea imobiliară rămâne investiție imobiliară și nu este reclasificată drept proprietate imobiliară utilizată de posesor în cursul reamenajării. |
|
59. |
Punctele 60-65 se aplică aspectelor legate de recunoaștere și evaluare care apar în cazul în care o entitate utilizează modelul bazat pe valoarea justă pentru investițiile imobiliare. În cazul în care o entitate utilizează modelul bazat pe cost, transferurile între categoria investițiilor imobiliare, a proprietăților imobiliare utilizate de posesor și a stocurilor nu modifică valoarea contabilă a proprietății imobiliare transferate și nu modifică nici costul respectivei proprietăți, în scopul evaluării sau al prezentării informațiilor. |
|
60. |
Pentru transferul unei investiții imobiliare contabilizate la valoarea justă în categoria proprietăților imobiliare utilizate de posesor sau a stocurilor, costul presupus al proprietății în scopul contabilizării ei ulterioare în conformitate cu IAS 16, cu IFRS 16 sau cu IAS 2 trebuie să fie valoarea sa justă de la data modificării utilizării. |
|
61. |
Dacă o proprietate imobiliară utilizată de posesor devine o investiție imobiliară care va fi contabilizată la valoarea justă, o entitate trebuie să aplice IAS 16 pentru investiția imobiliară proprie și IFRS 16 pentru investiția imobiliară deținută de către un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare până la data modificării utilizării. Entitatea trebuie să trateze orice diferență de la acea dată între valoarea contabilă a proprietății imobiliare în conformitate cu IAS 16 sau IFRS 16 și valoarea sa justă la fel ca pe o reevaluare, în conformitate cu IAS 16. |
|
62. |
Până la data la care proprietatea imobiliară utilizată de posesor devine o investiție imobiliară contabilizată la valoarea justă, o entitate amortizează proprietatea imobiliară (sau activul aferent dreptului de utilizare) și recunoaște orice pierderi din depreciere survenite. Entitatea tratează orice diferență de la acea dată între valoarea contabilă a proprietății imobiliare în conformitate cu IAS 16 sau IFRS 16 și valoarea sa justă la fel ca pe o reevaluare, în conformitate cu IAS 16. Cu alte cuvinte:
|
|
63. |
Pentru un transfer din categoria stocurilor în categoria investițiilor imobiliare, care va fi contabilizat la valoarea justă, orice diferență între valoarea justă a proprietății imobiliare la acea dată și valoarea sa contabilă anterioară trebuie recunoscută în profit sau pierdere. |
|
64. |
Tratamentul transferurilor din categoria stocurilor în categoria investițiilor imobiliare care vor fi contabilizate la valoarea justă este consecvent cu tratamentul vânzărilor de stocuri. |
|
65. |
Atunci când o entitate finalizează lucrările de construcție sau de amenajare în regie proprie a unei investiții imobiliare care va fi contabilizată la valoarea justă, orice diferență între valoarea justă a proprietății imobiliare de la acea dată și valoarea sa contabilă anterioară trebuie recunoscută în profit sau pierdere. |
CEDĂRI
|
66. |
O investiție imobiliară trebuie derecunoscută (eliminată din situația poziției financiare) în momentul cedării sau atunci când investiția imobiliară este definitiv retrasă din folosință și nu se mai preconizează beneficii economice viitoare din cedarea ei. |
|
67. |
Cedarea unei investiții imobiliare poate fi realizată prin vânzare sau prin contractarea unui leasing financiar. Data cedării investiției imobiliare care este vândută este data la care beneficiarul obține controlul asupra investiției imobiliare în conformitate cu dispozițiile privind stabilirea momentului în care este îndeplinită obligația de executare din IFRS 15. IFRS 16 se aplică în cazul cedării realizate prin contractarea unui leasing financiar și al unei tranzacții de vânzare și leaseback. |
|
68. |
Dacă, în conformitate cu principiul de recunoaștere de la punctul 16, o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unui activ costul înlocuirii pentru o parte dintr-o investiție imobiliară, entitatea derecunoaște valoarea contabilă a părții înlocuite. Pentru investiția imobiliară contabilizată utilizând modelul bazat pe cost, o parte înlocuită nu poate fi o parte care a fost amortizată separat. Dacă o entitate nu poate determina valoarea contabilă a părții înlocuite, ea poate utiliza costul înlocuirii ca indicație a valorii costului părții înlocuite la momentul dobândirii sau construcției. Conform modelului valorii juste, valoarea justă a unei investiții imobiliare poate să reflecte deja că partea care urmează a fi înlocuită și-a pierdut valoarea. În alte cazuri, poate fi dificil să se discearnă cu cât ar trebui redusă valoarea justă pentru partea care este înlocuită. O alternativă la reducerea valorii juste pentru partea înlocuită, atunci când acest lucru nu este practic, este includerea costului înlocuirii în valoarea contabilă a activului și apoi reevaluarea valorii juste, așa cum s-ar impune pentru creșteri care nu implică înlocuirea. |
|
69. |
Câștigurile sau pierderile provenind din scoaterea din uz sau cedarea unei investiții imobiliare trebuie determinate ca diferență între încasările nete din cedare și valoarea contabilă a activului și trebuie recunoscute în profit sau pierdere (cu excepția situației în care IFRS 16 nu prevede alte reguli pentru vânzare și leaseback) în perioada scoaterii din uz sau a cedării. |
|
70. |
Valoarea contraprestației care va fi inclusă în câștigul sau pierderea rezultat(ă) din derecunoașterea unei investiții imobiliare este stabilită în conformitate cu dispozițiile pentru stabilirea prețului tranzacției de la punctele 47-72 din IFRS 15. Modificările ulterioare ale valorii estimate a contraprestației incluse în câștig sau pierdere trebuie contabilizate în conformitate cu dispozițiile pentru modificările în prețul tranzacției din IFRS 15. |
|
71. |
O entitate aplică IAS 37 sau alte standarde, după caz, pentru orice datorii pe care le reportează în urma cedării unei investiții imobiliare. |
|
72. |
Compensația primită de la terți pentru investițiile imobiliare depreciate, pierdute sau la care s-a renunțat trebuie recunoscută în profit sau pierdere atunci când compensația devine exigibilă. |
|
73. |
Deprecierile sau pierderile din investițiile imobiliare, pretențiile conexe pentru sau plata de compensații de la terți și orice achiziționări ulterioare sau construcții de active de înlocuire sunt evenimente economice separate și sunt contabilizate separat după cum urmează:
|
PREZENTAREA INFORMAȚIILOR
Modelul bazat pe valoarea justă și modelul bazat pe cost
|
74. |
Prezentările de informații de mai jos se aplică în plus față de cele prevăzute de IFRS 16. În conformitate cu IFRS 16, proprietarul unei investiții imobiliare furnizează prezentările de informații ale unui locator cu privire la contractele de leasing încheiate. Un locatar care deține o investiție imobiliară ca activ aferent dreptului de utilizare furnizează prezentările de informații ale locatarului conform IFRS 16 și prezentările de informații ale locatorului în conformitate cu IFRS 16 pentru orice contract de leasing operațional pe care l-a încheiat. |
|
75. |
O entitate trebuie să prezinte:
|
Modelul bazat pe valoarea justă
|
76. |
În plus față de informațiile prevăzute la punctul 75, o entitate care aplică modelul bazat pe valoarea justă descris la punctele 33-55 trebuie să prezinte, de asemenea, o reconciliere a valorilor contabile ale investiției imobiliare la începutul și la sfârșitul perioadei, evidențiind următoarele elemente:
|
|
77. |
Atunci când o evaluare obținută pentru o investiție imobiliară este ajustată semnificativ în vederea întocmirii situațiilor financiare, de exemplu, pentru a evita dubla contabilizare a activelor sau datoriilor care sunt recunoscute drept active și datorii separate după cum se descrie la punctul 50, entitatea trebuie să prezinte o reconciliere între evaluarea obținută și evaluarea ajustată inclusă în situațiile financiare, arătând separat valoarea agregată a oricăror datorii recunoscute ale contractului de leasing care au fost readăugate și orice alte ajustări semnificative. |
|
78. |
În cazurile excepționale menționate la punctul 53, atunci când o entitate evaluează investițiile imobiliare folosind modelul bazat pe cost din IAS 16 sau în conformitate cu IFRS 16, reconcilierea prevăzută la punctul 76 trebuie să prezinte valorile aferente respectivelor investiții imobiliare separat de valorile aferente altor investiții imobiliare. În plus, o entitate trebuie să prezinte:
|
Modelul bazat pe cost
|
79. |
În plus față de informațiile a căror prezentare este prevăzută la punctul 75, o entitate care aplică modelul bazat pe cost descris la punctul 56 trebuie să prezinte:
|
PREVEDERI TRANZITORII
Modelul bazat pe valoarea justă
|
80. |
O entitate care a aplicat anterior IAS 40 (2000) și alege pentru prima dată să clasifice și să contabilizeze unele sau toate drepturile imobiliare eligibile, deținute în temeiul unor contracte de leasing operațional, ca investiție imobiliară, trebuie să recunoască efectul acelei alegeri ca pe o ajustare a soldului de deschidere al rezultatului reportat aferent perioadei în care alegerea a fost făcută pentru prima dată. În plus:
|
|
81. |
Prezentul standard prevede un tratament contabil diferit de cel prevăzut de IAS 8. IAS 8 prevede retratarea informațiilor comparative, cu excepția cazului în care o astfel de retratare este imposibilă. |
|
82. |
Atunci când o entitate aplică pentru prima dată prezentul standard, ajustarea soldului de deschidere al rezultatului reportat include reclasificarea oricărei sume deținute în surplusul din reevaluare pentru investițiile imobiliare. |
Modelul bazat pe cost
|
83. |
IAS 8 se aplică oricărei modificări a politicilor contabile care intervine în momentul în care o entitate aplică pentru prima dată prezentul standard și optează pentru utilizarea modelului bazat pe cost. Efectul modificării politicilor contabile include reclasificarea oricărei sume deținute în surplusul din reevaluare pentru investițiile imobiliare. |
|
84. |
Dispozițiile punctelor 27-29 în ceea ce privește evaluarea inițială a unei investiții imobiliare dobândite într-o tranzacție de schimb de active trebuie aplicate prospectiv doar tranzacțiilor viitoare. |
Combinări de întreprinderi
|
84A |
Documentul Îmbunătățiri anuale, ciclul 2011-2013, emis în decembrie 2013, a adăugat punctul 14A și un titlu înainte de punctul 6. O entitate trebuie să aplice modificarea respectivă prospectiv pentru achizițiile de investiții imobiliare de la începutul primei perioade pentru care adoptă acea modificare. În consecință, contabilizarea achizițiilor de investiții imobiliare din perioadele anterioare nu trebuie ajustată. Cu toate acestea, o entitate poate alege să aplice acea modificare achizițiilor individuale de investiții imobiliare care au avut loc înainte de începutul primei perioade anuale care a avut loc la data intrării în vigoare sau ulterior acesteia dacă și numai dacă informațiile necesare aplicării modificării acelor tranzacții anterioare sunt disponibile entității. |
IFRS 16
|
84B |
O entitate care aplică pentru prima dată IFRS 16 și modificările aferente la acest standard trebuie să aplice dispozițiile tranzitorii de la Anexa C din IFRS 16 pentru investițiile imobiliare deținute ca activ aferent dreptului de utilizare. |
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
|
85. |
O entitate trebuie să aplice prezentul standard pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2005 sau ulterior acestei date. Se încurajează aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică prezentul standard pentru o perioadă care începe anterior datei de 1 ianuarie 2005, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. |
|
85A |
IAS 1 Prezentarea declarațiilor financiare (revizuit în 2007) a modificat terminologia folosită în cadrul IFRS-urilor. De asemenea, a modificat punctul 62. O entitate trebuie să aplice modificările respective pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date. Dacă o entitate aplică IAS 1 (revizuit în 2007) pentru o perioadă anterioară, modificările trebuie aplicate pentru acea perioadă anterioară. |
|
85B |
Punctele 8, 9, 48, 53, 54 și 57 au fost modificate, punctul 22 a fost eliminat și punctele 53A și 53B au fost adăugate de documentul Îmbunătățiri la IFRS-uri emis în mai 2008. O entitate trebuie să aplice în mod prospectiv modificările pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2009 sau ulterior acestei date. Unei entități i se permite să aplice modificările pentru investițiile imobiliare aflate în curs de execuție pentru orice perioadă care începe înainte de 1 ianuarie 2009, cu condiția ca valorile juste ale investițiilor imobiliare aflate în curs de execuție să fi fost evaluate la acele date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică aceste modificări pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt și în același timp trebuie să aplice modificările punctelor 5 și 81E din IAS 16 Imobilizări corporale. |
|
85C |
IFRS 13, emis în mai 2011, a modificat definiția valorii juste de la punctul 5, a modificat punctele 26, 29, 32, 40, 48, 53, 53B, 78–80 și 85B și a eliminat punctele 36–39, 42–47, 49, 51 și 75 litera (d). O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 13. |
|
85D |
Documentul Îmbunătățiri anuale, ciclul 2011-2013, emis în decembrie 2013, a adăugat titluri înaintea punctului 6 și după punctul 84 și a adăugat punctele 14A și 84A. O entitate trebuie să aplice modificările respective pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2014 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările respective pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. |
|
85E |
IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții, emis în mai 2014, a modificat punctul 3 litera (b), punctele 9, 67 și 70. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 15. |
|
85F |
IFRS 16, emis în ianuarie 2016, a modificat domeniul de aplicare al IAS 40 prin definirea investițiilor imobiliare ca incluzând atât investițiile imobiliare proprii, cât și investițiile deținute de un locatar ca activ aferent dreptului de utilizare. IFRS 16 a modificat punctele 5, 7, 8, 9, 16, 20, 30, 41, 50, 53, 53A, 54, 56, 60, 61, 62, 67, 69, 74, 75, 77 și 78, a adăugat punctele 19A, 29A, 40A și 84B și titlul aferent și a eliminat punctele 3, 6, 25, 26 și 34. O entitate trebuie să aplice aceste modificări atunci când aplică IFRS 16. |
RETRAGEREA IAS 40 (2000)
|
86. |
Prezentul standard înlocuiește IAS 40 Investiții imobiliare (emis în 2000) |
|
9.11.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 291/63 |
REGULAMENTUL (UE) 2017/1987 AL COMISIEI
din 31 octombrie 2017
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară 15
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2), au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008. |
|
(2) |
La 12 aprilie 2016, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat amendamente la Standardul Internațional de Contabilitate (IFRS) 15 Venituri din contractele cu clienții. Amendamentele vizează clarificarea anumitor cerințe și prevederea unor facilități suplimentare tranzitorii pentru societățile care pun în aplicare standardul. |
|
(3) |
În urma consultării Grupului consultativ european pentru raportarea financiară, concluzia a fost că amendamentele la IFRS 15 îndeplinesc criteriile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. |
|
(4) |
Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în consecință. |
|
(5) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008, Standardul Internațional de Contabilitate (IFRS) 15 Venituri din contractele cu clienții se modifică astfel cum se prevede în anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Fiecare societate aplică amendamentele menționate la articolul 1 cel târziu de la data începerii primului său exercițiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2018 sau ulterior acestei date.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 31 octombrie 2017.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1).
ANEXĂ
Clarificări la IFRS 15
Venituri din contractele cu clienții
Amendamente la
IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții
Punctele 26, 27 și 29 se modifică. Punctele 28 și 30 nu se modifică, dar sunt incluse pentru facilitarea verificării trimiterilor.
Bunuri sau servicii distincte
|
26. |
În funcție de contract, bunurile sau serviciile promise pot include, fără a se limita la, următoarele:
|
|
27. |
Un bun sau un serviciu promis unui client este distinct dacă sunt îndeplinite următoarele două criterii:
|
|
28. |
Un client poate obține beneficii de pe urma unui bun sau serviciu în conformitate cu punctul 27 litera (a) dacă bunul sau serviciul poate fi utilizat, consumat, vândut pentru o sumă mai mare decât valoarea reziduală sau deținut în alt mod care să genereze beneficii economice. Pentru unele bunuri sau servicii, un client ar putea obține beneficii de pe urma unui bun sau serviciu în sine. Pentru alte bunuri sau servicii, un client ar putea obține beneficii de pe urma bunului sau serviciului numai în conjuncție cu alte resurse disponibile imediat. O resursă disponibilă imediat este un bun sau un serviciu vândut separat (de entitate sau de o altă entitate) sau o resursă pe care clientul a obținut-o deja de la entitate (inclusiv bunuri sau servicii pe care entitatea le va fi transferat deja clientului conform contractului) sau din alte tranzacții sau evenimente. Diferiți factori ar putea demonstra că un client poate obține beneficii de pe urma unui bun sau serviciu luat fie individual, fie în conjuncție cu alte resurse disponibile imediat. De exemplu, faptul că entitatea vinde în mod obișnuit un bun sau un serviciu separat ar indica faptul că un client poate obține beneficii de pe urma bunului sau serviciului luat individual sau în conjuncție cu alte resurse disponibile imediat. |
|
29. |
Pentru a evalua dacă promisiunile unei entități de a transfera bunuri sau servicii clientului sunt identificabile în mod distinct în conformitate cu punctul 27 litera (b), obiectivul este de a determina dacă natura promisiunii, în contextul contractului, este de a transfera fiecare dintre bunurile sau serviciile respective în mod individual sau, dimpotrivă, de a transfera un element sau elemente combinat(e) pentru care bunurile sau serviciile promise reprezintă intrări. Factorii care indică faptul că două sau mai multe promisiuni de a transfera bunuri sau servicii unui client nu sunt identificabile în mod distinct includ, fără a se limita la, următoarele:
|
|
30. |
Dacă un bun sau un serviciu promis nu este distinct, o entitate trebuie să combine acel bun sau serviciu cu alte bunuri sau servicii promise până în momentul în care identifică un pachet de bunuri sau servicii care să fie distinct. În unele cazuri, acest lucru ar determina entitatea să contabilizeze toate bunurile sau serviciile promise într-un contract ca pe o singură obligație de executare. |
În anexa B, se modifică punctele B1, B34–B38, B52–B53 și B58 și se adaugă punctele B34A, B35A, B35B, B37A, B59A, B63A și B63B. Punctul B57 se elimină. Punctele B54–B56, B59 și B60–B63 nu se modifică, dar sunt incluse pentru facilitarea verificării trimiterilor.
Anexa B
Îndrumări de aplicare
…
|
B1 |
Prezentele îndrumări de aplicare sunt organizate în următoarele categorii:
|
Comparație între entitățile care acționează în nume propriu și intermediari
|
B34 |
Atunci când o altă parte este implicată în furnizarea de bunuri sau servicii unui client, entitatea determină dacă natura promisiunii sale reprezintă o obligație de executare de a furniza ea însăși bunurile sau serviciile specificate (adică entitatea acționează în nume propriu) sau de a aranja ca bunurile sau serviciile respective să fie furnizate de o altă parte (adică entitatea este un intermediar). O entitate determină dacă acționează în nume propriu sau ca intermediar pentru fiecare bun sau serviciu promis clientului. Un bun sau serviciu specificat este un bun sau un serviciu distinct (sau un pachet distinct de bunuri sau servicii) care urmează să fie furnizat clientului (a se vedea punctele 27-30). În cazul în care un contract cu un client include mai multe bunuri sau servicii specificate, o entitate poate acționa în nume propriu pentru unele bunuri sau servicii specificate și ca intermediar pentru altele. |
|
B34A |
Pentru a determina natura promisiunii sale (astfel cum este descris la punctul B34), entitatea:
|
|
B35 |
O entitate acționează în nume propriu dacă controlează un bun sau un serviciu specificat înainte ca bunul sau serviciul respectiv să fie transferat unui client. Totuși, o entitate nu controlează neapărat un bun specificat dacă entitatea obține dreptul legal asupra bunului respectiv doar pentru scurt timp înainte ca dreptul legal să fie transferat unui client. O entitate care acționează în nume propriu își poate îndeplini obligația de a furniza ea însăși bunul sau serviciul specificat sau poate angaja o altă parte (de exemplu, un subcontractant) pentru a îndeplini obligația de executare, parțial sau în întregime, în numele său. |
|
B35A |
Atunci când cealaltă parte este implicată în furnizarea de bunuri sau servicii unui client, o entitate care acționează în nume propriu obține controlul asupra oricăruia dintre următoarele:
|
|
B35B |
Atunci când (sau pe măsură ce) o entitate care acționează în nume propriu îndeplinește o obligație de executare, entitatea recunoaște venituri la valoarea brută a contraprestației la care se așteaptă să aibă dreptul în schimbul bunului sau serviciului specificat transferat. |
|
B36 |
O entitate este un intermediar dacă obligația de executare a entității este de a aranja furnizarea bunului sau serviciului specificat de către o altă parte. O entitate care este un intermediar nu controlează bunul sau serviciul specificat furnizat de o altă parte înainte ca bunul sau serviciul respectiv să fie transferat clientului. Atunci când (sau pe măsură ce) o entitate care este un intermediar îndeplinește o obligație de executare, entitatea recunoaște venituri la valoarea onorariilor sau comisioanelor la care se așteaptă să aibă dreptul în schimbul aranjării ca bunurile sau serviciile specificate să fie furnizate de către cealaltă parte. Onorariul sau comisionul unei entități poate fi valoarea netă a contraprestației reținute de entitate după ce îi plătește celeilalte părți contraprestația primită în schimbul bunurilor sau serviciilor furnizate de acea parte. |
|
B37 |
Indicatorii faptului că o entitate controlează bunul sau serviciul specificat înainte ca acesta să fie transferat clientului [și acționează, așadar, în nume propriu (a se vedea punctul B35)] includ, dar nu se limitează la, următoarele:
|
|
B37A |
Indicatorii de la punctul B37 ar putea avea o relevanță mai mare sau mai mică pentru evaluarea controlului, în funcție de natura bunului sau serviciului specificat și de termenii și condițiile contractului. În plus, indicatori diferiți pot constitui elemente de probă mai convingătoare în contracte diferite. |
|
B38 |
Dacă o altă entitate își asumă obligațiile de executare ale entității și drepturile din contract astfel încât entitatea nu mai este obligată să îndeplinească obligația de executare de a transfera bunul sau serviciul specificat clientului (adică entitatea nu mai acționează în nume propriu), entitatea nu recunoaște venituri pentru acea obligație de executare. În schimb, entitatea trebuie să evalueze dacă să recunoască venituri pentru îndeplinirea unei obligații de executare de a obține un contract pentru o altă parte (adică dacă entitatea acționează în calitate de intermediar).
… |
Cesionare prin contract de licență
|
B52 |
O licență stabilește drepturile unui client în ceea ce privește proprietatea intelectuală a unei entități. Licențele de proprietate intelectuală pot include, dar nu se limitează la, licențe de următoarele tipuri:
|
|
B53 |
Pe lângă promisiunea de a acorda o licență (sau licențe) unui client, o entitate poate promite, de asemenea, să transfere alte bunuri sau servicii clientului. Acele promisiuni pot fi stipulate explicit în contract sau pot fi tacite ca urmare a practicilor obișnuite de afaceri, politicilor publicate sau declarațiilor specifice ale unei entități (a se vedea punctul 24). La fel ca în cazul altor tipuri de contracte, atunci când un contract cu un client include o promisiune de a acorda o licență (sau licențe) pe lângă alte bunuri sau servicii promise, o entitate aplică punctele 22-30 pentru a identifica fiecare dintre obligațiile de executare din contract. |
|
B54 |
Dacă o promisiune de a acorda o licență nu este distinctă de alte bunuri sau servicii promise în contract în conformitate cu punctele 26-30, o entitate trebuie să contabilizeze promisiunea de acordare a licenței și celelalte bunuri sau servicii promise împreună, ca pe o singură obligație de executare. Exemple de licențe care nu sunt distincte de alte bunuri sau servicii promise în contract includ următoarele:
|
|
B55 |
Dacă o licență nu este distinctă, o entitate trebuie să aplice punctele 31-38 pentru a determina dacă obligația de executare (care include licența promisă) este o obligație de executare care este îndeplinită în timp sau la un moment dat. |
|
B56 |
Dacă promisiunea de a acorda licența este distinctă de celelalte bunuri sau servicii promise în contract și, prin urmare, promisiunea de a acorda licența este o obligație de executare separată, o entitate trebuie să determine dacă licența se transferă clientului fie la un moment dat, fie în timp. Pentru a face această determinare, o entitate trebuie să analizeze dacă natura promisiunii entității în acordarea licenței unui client este de a-i oferi clientului fie:
|
Determinarea naturii promisiunii unei entități
|
B57 |
[Eliminat] |
|
B58 |
Natura promisiunii unei entități la acordarea unei licențe este o promisiune de a oferi un drept de a accesa proprietatea intelectuală a entității dacă sunt îndeplinite toate criteriile următoare:
|
|
B59 |
Factorii care ar putea să indice că un client se poate aștepta în mod rezonabil că o entitate va desfășura activități ce afectează semnificativ proprietatea intelectuală includ practicile obișnuite de afaceri, politicile publicate sau declarațiile specifice ale entității. Deși nu este determinantă, existența unui interes economic comun (de exemplu, o redevență pe bază de vânzări) între entitate și client în ceea ce privește proprietatea intelectuală asupra căreia clientul are drepturi poate indica, de asemenea, că acel client se poate aștepta în mod rezonabil ca entitatea să desfășoare astfel de activități. |
|
B59A |
Activitățile unei entități afectează semnificativ proprietatea intelectuală la care are dreptul clientul atunci când fie:
Prin urmare, dacă proprietatea intelectuală la care clientul are drepturi deține o funcționalitate de sine stătătoare semnificativă, o parte substanțială din beneficiile generate de proprietatea intelectuală derivă din funcționalitatea respectivă. În consecință, capacitatea clientului de a obține beneficii de pe urma acelei proprietăți intelectuale nu ar fi afectată în mod semnificativ de activitățile entității, cu excepția cazului în care aceste activități modifică semnificativ forma sau funcționalitatea sa. Tipurile de proprietăți intelectuale care au adesea o funcționalitate de sine stătătoare semnificativă includ programele informatice, compușii biologici sau formulele de medicamente, precum și conținutul mediatic finalizat (de exemplu, filme, emisiuni televizate și înregistrări muzicale). |
|
B60 |
În cazul în care criteriile de la punctul B58 sunt îndeplinite, o entitate trebuie să contabilizeze promisiunea de a acorda o licență ca pe o obligație de executare îndeplinită în timp, deoarece clientul va primi și va consuma simultan beneficiul generat de executarea de către entitate a furnizării accesului la proprietatea sa intelectuală pe măsura executării [a se vedea punctul 35 litera (a)]. O entitate aplică punctele 39–45 pentru a selecta o metodă adecvată de a-și evalua progresele în ceea ce privește îndeplinirea în întregime a obligației de executare de asigurare a accesului. |
|
B61 |
În cazul în care criteriile de la punctul B58 nu sunt îndeplinite, natura promisiunii unei entități este de a oferi un drept de utilizare a proprietății intelectuale a entității așa cum există acea proprietate intelectuală (în termeni de formă și funcționalitate) la momentul specific în care licența îi este acordată clientului. Acest lucru înseamnă că acel client poate stabili utilizarea unei licențe și poate obține, în esență, toate beneficiile rămase de pe urma acesteia la momentul specific în care este transferată licența. O entitate trebuie să contabilizeze promisiunea de a oferi un drept de utilizare a proprietății intelectuale a entității ca pe o obligație de executare îndeplinită la un moment specific. O entitate trebuie să aplice punctul 38 pentru a determina momentul specific în care licența îi este transferată clientului. Totuși, nu pot fi recunoscute venituri pentru o licență care oferă un drept de utilizare a proprietății intelectuale a unei entități înainte de începutul perioadei în care clientul poate utiliza licența și poate obține beneficii de pe urma acesteia. De exemplu, dacă perioada unei licențe aferente unui program informatic ar începe înainte ca o entitate să furnizeze (sau să pună în alt mod la dispoziția) clientului un cod care îi permite clientului să utilizeze imediat programul informatic, entitatea nu ar recunoaște venituri înainte de furnizarea (sau punerea la dispoziție în alt mod) a acelui cod. |
|
B62 |
O entitate trebuie să ignore următorii factori atunci când determină dacă o licență oferă un drept de accesare a proprietății intelectuale a entității sau un drept de utilizare a proprietății intelectuale a entității:
|
Redevențe pe bază de vânzări sau pe bază de utilizare
|
B63 |
Fără a aduce atingere dispozițiilor de la punctele 56-59, o entitate trebuie să recunoască venituri pentru o redevență pe bază de vânzări sau pe bază de utilizare promisă în schimbul unei licențe de proprietate intelectuală doar atunci când (sau pe măsură ce) are loc ultimul dintre evenimentele de mai jos:
|
|
B63A |
Cerința privind redevența pe bază de vânzări sau pe bază de utilizare prevăzută la punctul B63 se aplică atunci când redevența se referă numai la o licență de proprietate intelectuală sau atunci când o licență de proprietate intelectuală reprezintă elementul predominant la care se referă redevența (de exemplu, o licență de proprietate intelectuală poate reprezenta elementul predominant la care se referă redevența atunci când entitatea se așteaptă în mod rezonabil ca clientul să atribuie o valoare semnificativ mai mare licenței în comparație cu alte bunuri sau servicii la care se referă redevența). |
|
B63B |
Atunci când este îndeplinită cerința de la punctul B63A, veniturile dintr-o redevență pe bază de vânzări sau pe bază de utilizare trebuie recunoscute integral în conformitate cu punctul B63. Atunci când nu este îndeplinită cerința de la punctul B63A, cerințele privind contraprestația variabilă de la punctele 50-59 se aplică redevenței pe bază de vânzări sau pe bază de utilizare. |
În anexa C, se modifică punctele C2, C5 și C7 și se adaugă punctele C1B, C7A și C8A. Punctele C3 și C6 nu se modifică, dar sunt incluse pentru facilitarea verificării trimiterilor.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
C1B |
Clarificările la IFRS 15 Venituri din contractele cu clienții, emise în aprilie 2016, au modificat punctele 26, 27, 29, B1, B34–B38, B52–B53, B58, C2, C5 și C7, au eliminat punctul B57 și au adăugat punctele B34A, B35A, B35B, B37A, B59A, B63A, B63B, C7A și C8A. O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale de raportare care încep la 1 ianuarie 2018 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările respective pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte acest fapt. |
TRANZIȚIA
|
C2 |
În sensul dispozițiilor tranzitorii de la punctele C3–C8A:
|
|
C3 |
O entitate trebuie să aplice prezentul standard utilizând una dintre cele două metode de mai jos:
… |
|
C5 |
O entitate poate utiliza una sau mai multe dintre următoarele soluții practice atunci când aplică prezentul standard retroactiv în conformitate cu punctul C3 litera (a):
|
|
C6 |
Pentru oricare dintre soluțiile practice de la punctul C5 utilizate de o entitate, entitatea trebuie să aplice soluția respectivă consecvent tuturor contractelor din cadrul tuturor perioadelor de raportare prezentate. În plus, o entitate trebuie să prezinte toate informațiile următoare:
|
|
C7 |
Dacă o entitate alege să aplice prezentul standard retroactiv în conformitate cu punctul C3 litera (b), entitatea trebuie să recunoască efectul cumulat al aplicării inițiale a prezentului standard ca o ajustare la soldul de deschidere al rezultatului reportat (sau altei componente a capitalurilor proprii, după caz) din perioada de raportare anuală care include data aplicării inițiale. Conform acestei metode de tranziție, o entitate poate alege să aplice retroactiv prezentul standard numai pentru contractele care nu sunt contracte finalizate la data aplicării inițiale (de exemplu, 1 ianuarie 2018 pentru o entitate al cărei exercițiu se încheie la 31 decembrie). |
|
C7A |
O entitate care aplică prezentul standard retroactiv în conformitate cu punctul C3 litera (b) poate, de asemenea, să utilizeze soluția practică descrisă la punctul C5 litera (c) fie:
Dacă o entitate utilizează această soluție practică, entitatea trebuie să aplice soluția practică în mod consecvent pentru toate contractele și să prezinte informațiile prevăzute la punctul C6. … |
|
C8A |
O entitate aplică Clarificările la IFRS 15 (a se vedea punctul C1B) retroactiv, în conformitate cu IAS 8. În aplicarea retroactivă a amendamentelor, o entitate aplică amendamentele ca și când acestea ar fi fost incluse în IFRS 15 la data aplicării inițiale. În consecință, o entitate nu aplică amendamentele pentru perioade de raportare sau contracte cărora nu li se aplică cerințele prevăzute în IFRS 15 în conformitate cu punctele C2C8. De exemplu, dacă o entitate aplică IFRS 15 în conformitate cu punctul C3 litera (b) numai contractelor care nu sunt contracte finalizate la data aplicării inițiale, entitatea nu retratează contractele finalizate la data aplicării inițiale a IFRS 15 pentru a ține seama de efectele acestor amendamente. |
|
9.11.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 291/72 |
REGULAMENTUL (UE) 2017/1988 AL COMISIEI
din 3 noiembrie 2017
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește Standardul Internațional de Raportare Financiară 4
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008. |
|
(2) |
La 12 septembrie 2016, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat unele amendamente la Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 4, intitulate „Aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare împreună cu IFRS 4 Contracte de asigurare” (denumite în continuare „amendamente la IFRS 4”). Amendamentele la IFRS 4 au scopul de a remedia consecințele contabile temporare produse de intrarea în vigoare la date diferite a IFRS 9 și a noului standard pentru contracte de asigurare care înlocuiește IFRS 4 (IFRS 17). |
|
(3) |
Obiectivul IFRS 9 este de a îmbunătăți raportarea financiară a instrumentelor financiare, răspunzând preocupărilor apărute în acest domeniu în cursul crizei financiare. IFRS 9 răspunde în special apelului G20 de a trece la un model cu caracter prospectiv mai pronunțat pentru recunoașterea pierderilor așteptate în legătură cu activele financiare. |
|
(4) |
Amendamentele la IFRS 4 oferă entităților care desfășoară în principal activități de asigurare posibilitatea de a amâna până la 1 ianuarie 2021 data de intrare în vigoare a IFRS 9. Consecința acestei amânări este că entitățile respective pot continua să raporteze în conformitate cu standardul existent, și anume Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 39, Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare. Amendamentele la IFRS 4 permit, de asemenea, entităților care emit contracte de asigurare să elimine din profit sau pierdere o parte din neconcordanțele contabile suplimentare și din volatilitatea temporară care ar putea apărea atunci când IFRS 9 se aplică înaintea IFRS 17. |
|
(5) |
După consultările cu Grupul Consultativ European pentru Raportare Financiară, concluzia Comisiei este că amendamentele la IFRS 4 îndeplinesc criteriile de adoptare stabilite la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. |
|
(6) |
Cu toate acestea, Comisia consideră că domeniul de aplicare al amendamentelor la IFRS 4 nu este suficient de larg pentru a răspunde nevoilor tuturor entităților de asigurare semnificative din Uniune. În special, sectorul de asigurări al unui conglomerat financiar nu ar fi eligibil pentru amânarea aplicării IFRS 9, fapt care ar putea constitui un dezavantaj concurențial. Prin urmare, ar trebui să i se permită sectorului de asigurări al unui conglomerat financiar care intră sub incidența Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) să amâne până la 1 ianuarie 2021 aplicarea IFRS 9. |
|
(7) |
Amânarea aplicării IFRS 9 de către sectorul de asigurări al unui conglomerat ar însemna aplicarea de către același conglomerat financiar a două standarde contabile diferite, fapt care ar putea conduce la posibilitatea de arbitraj contabil și la eventuale dificultăți ale investitorilor de a înțelege situațiile financiare consolidate. Prin urmare, o astfel de amânare ar trebui să fie supusă anumitor condiții. Pentru a împiedica grupul să transfere instrumente financiare de la un sector la altul cu scopul de a beneficia de un tratament contabil mai favorabil, ar trebui să seaplice o interdicție temporară a transferului de instrumente financiare, altele decât instrumentele financiare evaluate la valoarea justă, cu modificări ale valorii juste în urma profitului sau pierderii. Ar trebui să fie interzise numai transferurile de instrumente financiare eligibile pentru scoatere din conturile entității care le transferă. Instrumentele financiare emise de o entitate din grup nu ar trebui să fie supuse acestei interdicții, întrucât deținerile intragrup de instrumente financiare sunt eliminate în conturile consolidate ale conglomeratului. |
|
(8) |
Amânarea aplicării IFRS 9 este compatibilă în abordarea sa cu IFRS 4, care permite grupurilor de asigurare să își consolideze filialele fără să aducă în conformitate evaluarea datoriilor de asigurare ale filialelor, efectuată conform politicilor contabile locale general acceptate, cu politicile contabile utilizate de restul grupului. Deși utilizarea unor politici contabile neuniforme poate afecta inteligibilitatea situațiilor financiare, utilizatorii acestora sunt deja familiarizați cu raportarea financiară conform IAS 39, iar amânarea se aplică numai pentru o perioadă limitată de timp. Condițiile de recurgere la amânare ar trebui, de asemenea, să atenueze orice astfel de preocupări. |
|
(9) |
Amânarea aplicării IFRS 9 de către sectorul de asigurări al unui conglomerat financiar ar trebui să fie posibilă pentru o perioadă de timp limitată, deoarece este important ca îmbunătățirile aduse de IFRS 9 să intre în vigoare cât mai curând posibil și deoarece IFRS 17 va intra în vigoare la 1 ianuarie 2021. |
|
(10) |
Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în consecință. |
|
(11) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Standardul Internațional de Raportare Financiară (IFRS) 4 Contracte de asigurare din anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Un conglomerat financiar în sensul definiției de la articolul 2 punctul 14 din Directiva 2002/87/CE poate decide ca niciuna dintre entitățile sale care își desfășoară activitatea în sectorul asigurărilor, în sensul articolului 2 punctul 8 litera (b) din directiva respectivă, să nu aplice IFRS 9 în situațiile financiare consolidate pentru exercițiile financiare care încep înainte de 1 ianuarie 2021, dacă sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:
|
(a) |
nu se transferă instrumente financiare de la sectorul de asigurări la orice alt sector al conglomeratului financiar după 29 noiembrie 2017, în afara instrumentelor financiare evaluate la valoarea justă, ale căror modificări ale valorii juste sunt recunoscute prin contul de profit sau pierdere de către ambele sectoare implicate în transfer; |
|
(b) |
conglomeratul financiar indică în situațiile financiare consolidate entitățile de asigurare din grup care aplică IAS 39; |
|
(c) |
informațiile solicitate de IFRS 7 sunt furnizate pentru sectorul de asigurări care aplică IAS 39 separat de restul grupului care aplică IFRS 9. |
Articolul 3
(1) Societățile aplică amendamentele menționate la articolul 1 de la data începerii primului lor exercițiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2018 sau după această dată.
(2) Cu toate acestea, un conglomerat financiar poate decide să aplice amendamentele menționate la articolul 1, sub rezerva condițiilor stabilite la articolul 2, de la data începerii primului său exercițiu financiar care debutează la 1 ianuarie 2018 sau după această dată.
Articolul 4
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 3 noiembrie 2017.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1).
(3) Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).
ANEXĂ
Aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare împreună cu IFRS 4 Contracte de asigurare
(Amendamente la IFRS 4)
Amendamente la
IFRS 4 Contracte de asigurare
Se modifică punctul 3.
DOMENIU DE APLICARE
…
|
3. |
Prezentul IFRS nu abordează alte aspecte ale contabilității ținute de asigurători, cum ar fi contabilizarea activelor financiare deținute de asigurători și a datoriilor financiare emise de asigurători (a se vedea IAS 32 Instrumente financiare: prezentare, IFRS 7 și IFRS 9 Instrumente financiare), cu excepția:
… |
Se modifică punctul 5.
…
|
5. |
Pentru facilitarea trimiterilor, prezentul IFRS descrie orice entitate care emite un contract de asigurare drept un asigurător, indiferent dacă emitentul este privit sau nu ca un asigurător din punct de vedere legal sau din perspectiva supervizării. Toate trimiterile de la punctul 3 literele (a) și (b) și de la punctele 20A-20Q, 35B-35N, 39B-39M și 46-49 la un asigurător se interpretează și ca trimiteri la un emitent al unui instrument financiar care are o caracteristică de participare discreționară.
… |
Se adaugă noi titluri sub punctele 20, 20K și 20N. Se adaugă noile puncte 20A-20Q.
RECUNOAȘTERE ȘI EVALUARE
…
Scutirea temporară de la aplicarea IFRS 9
|
20A |
IFRS 9 se referă la contabilitatea instrumentelor financiare și se aplică pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2018 sau după această dată. Cu toate acestea, pentru un asigurător care îndeplinește criteriile de la punctul 20B, prezentul IFRS prevede o scutire temporară care permite, dar nu impune, asigurătorului să aplice IAS 39 Instrumente financiare: Recunoaștere și evaluare în locul IFRS 9 pentru perioadele anuale care încep înainte de 1 ianuarie 2021. Un asigurător care aplică scutirea temporară de la IFRS 9:
|
|
20 B |
Un asigurător poate aplica scutirea temporară de la IFRS 9, dacă și numai dacă:
|
|
20C |
Un asigurător care aplică scutirea temporară de la IFRS 9 este autorizat să ia decizia de a aplica numai dispozițiile pentru prezentarea câștigurilor și pierderilor aferente datoriilor financiare desemnate la valoarea justă prin profit sau pierdere, prevăzute la punctul 5.7.1 litera (c) și la punctele 5.7.7-5.7.9, 7.2.14 și B5.7.5–B5.7.20 din IFRS 9. Dacă decide să aplice aceste dispoziții, asigurătorul aplică dispozițiile tranzitorii relevante ale IFRS 9, comunică faptul că a aplicat dispozițiile respective și prezintă permanent informațiile aferente, prevăzute la punctele 10-11 din IFRS 7 [astfel cum a fost modificat prin IFRS 9 (2010)]. |
|
20D |
Activitățile unui asigurător sunt predominat legate de asigurări, dacă și numai dacă:
|
|
20E |
În scopul aplicării punctului 20D litera (b), datoriile legate de asigurări cuprind:
|
|
20F |
Atunci când, în scopul aplicării punctului 20D litera (b) punctul (ii), asigurătorul evaluează dacă desfășoară o activitate semnificativă care nu are legătură cu asigurările, acesta ia în considerare:
|
|
20G |
Punctul 20B litera (b) impune unei entități să evalueze dacă îndeplinește condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9 la data raportării sale anuale imediat precedentă datei de 1 aprilie 2016. După această dată:
|
|
20H |
În scopul aplicării punctului 20G, o modificare în activitățile unei entități este o modificare:
În consecință, o astfel de modificare are loc numai atunci când entitatea începe sau încetează să efectueze o activitate care este semnificativă pentru operațiunile sale sau care modifică în mod semnificativ amploarea uneia dintre activitățile sale; de exemplu, atunci când entitatea a dobândit, a cedat sau a închis o linie de activitate. |
|
20I |
Este de așteptat ca modificarea în activitățile entității descrisă la punctul 20H să aibă loc foarte rar. Următoarele nu sunt modificări în activitățile unei entități, în sensul aplicării punctului 20G:
|
|
20J |
Dacă, în urma unei reevaluări [a se vedea punctul 20G litera (a)], o entitate nu mai îndeplinește condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9, aceasta este autorizată să aplice în continuare scutirea temporară de la IFRS 9 numai până la sfârșitul perioadei anuale care a început imediat după reevaluarea respectivă. Cu toate acestea, entitatea trebuie să aplice IFRS 9 pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2021 sau după această dată. De exemplu, dacă o entitate stabilește că nu mai îndeplinește condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9, prin aplicarea punctului 20G litera (a) la 31 decembrie 2018 (sfârșitul perioadei sale anuale), aceasta este autorizată să aplice în continuare scutirea temporară de la IFRS 9 numai până la 31 decembrie 2019. |
|
20 K |
Un asigurător care a decis anterior să aplice scutirea temporară de la IFRS 9 poate decide irevocabil, la începutul oricărei perioade anuale ulterioare, să aplice IFRS 9. |
Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile
|
20L |
O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile, astfel cum este definită în IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară, poate aplica scutirea temporară de la IFRS 9 descrisă la punctul 20A dacă și numai dacă îndeplinește criteriile descrise la punctul 20B. Pentru aplicarea punctului 20B litera (b), entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile utilizează valorile contabile determinate prin aplicarea IFRS-urilor la data menționată la punctul respectiv. |
|
20M |
IFRS 1 prevede cerințe și scutiri aplicabile unei entități care adoptă pentru prima dată IFRS-urile. Aceste cerințe și scutiri (de exemplu, punctele D16 și D17 din IFRS 1) nu prevalează asupra cerințelor de la punctele 20A–20Q și 39B–39J din prezentul IFRS. De exemplu, cerințele și scutirile prevăzute de IFRS 1 nu prevalează asupra cerinței ca o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile să îndeplinească criteriile specificate la punctul 20L pentru a putea aplica scutirea temporară de la IFRS 9. |
|
20 N |
O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile și prezintă informațiile solicitate la punctele 39B-39J utilizează cerințele și scutirile prevăzute de IFRS 1, care sunt relevante pentru efectuarea evaluărilor necesare pentru prezentarea informațiilor respective. |
Scutire temporară de la îndeplinirea anumitor cerințe prevăzute de IAS 28
|
20O |
Punctele 35-36 din IAS 28 Investiții în entitățile asociate și în asocierile în participație impun unei entități să aplice politici contabile uniforme atunci când utilizează metoda punerii în echivalență. Cu toate acestea, pentru perioadele anuale care încep înainte de 1 ianuarie 2021, unei entități i se permite, dar nu i se impune, să mențină politicile contabile relevante aplicate de entitatea asociată sau de asocierea în participație, după cum urmează:
|
|
20P |
Atunci când o entitate utilizează metoda punerii în echivalență pentru a contabiliza investiția sa într-o entitate asociată sau într-o asociere în participație:
|
|
20Q |
O entitate poate aplica punctul 20O și punctul 20P litera (b) separat, pentru fiecare entitate asociată sau asociere în participație. |
Se adaugă noile puncte 35A-35N, 39B-39M și 46-49. Se adaugă noi titluri sub punctele 35A, 35K, 35M, 39A, 39J, 45 și 47.
Caracteristici de participare discreționară în instrumentele financiare
…
|
35 A |
Scutirile temporare prevăzute la punctele 20A, 20L și 20O și abordarea stratificată prevăzută la punctul 35B sunt, de asemenea, disponibile unui emitent al unui instrument financiar care are o caracteristică de participare discreționară. În consecință, toate trimiterile de la punctul 3 literele (a) și (b) și de la punctele 20A-20Q, 35B-35N, 39B-39M și 46-49 la un asigurător se interpretează și ca trimiteri la un emitent al unui instrument financiar care are o caracteristică de participare discreționară. |
PREZENTARE
Abordarea stratificată
|
35B |
Unui asigurător i se permite, dar nu i se impune, să aplice abordarea stratificată pentru activele financiare desemnate. Un asigurător care aplică abordarea stratificată:
|
|
35C |
Un asigurător poate decide să aplice abordarea stratificată descrisă la alineatul (35B numai atunci când aplică pentru prima dată IFRS 9, inclusiv atunci când aplică pentru prima dată IFRS 9 după ce a aplicat anterior:
|
|
35D |
Un asigurător prezintă suma reclasificată de la profit sau pierdere la alte elemente ale rezultatului global prin aplicarea abordării stratificate:
|
|
35E |
Un activ financiar este eligibil pentru desemnare pentru abordarea stratificată, dacă și numai dacă sunt îndeplinite următoarele criterii:
|
|
35F |
Un asigurător poate desemna pentru abordarea stratificată un activ financiar eligibil, atunci când decide să aplice abordarea stratificată (a se vedea punctul 35C). Ulterior, acesta poate desemna pentru abordarea stratificată un activ financiar eligibil, atunci și numai atunci când:
|
|
35G |
Unui asigurător i se permite să desemneze pentru abordarea stratificată active financiare eligibile, aplicând punctul 35F pentru fiecare instrument. |
|
35H |
Dacă este cazul, în vederea aplicării abordării stratificate pentru un activ financiar nou desemnat, aplicând punctul 35F litera (b):
|
|
35I |
O entitate continuă să aplice abordarea stratificată pentru un activ financiar desemnat, până când activul financiar respectiv este derecunoscut. Cu toate acestea, o entitate:
|
|
35J |
Atunci când o entitate redesemnează un activ financiar aplicând punctul 35I litera (a), aceasta trebuie să reclasifice orice sold referitor la activul financiar respectiv de la alte elemente ale rezultatului global acumulate la profit sau pierdere, ca ajustare din reclasificare (a se vedea IAS 1). |
|
35K |
Dacă o entitate încetează să utilizeze abordarea stratificată în baza deciziei prevăzute la punctul 35I litera (b) sau din cauză că nu mai este un asigurător, aceasta nu va mai aplica ulterior abordarea stratificată. Un asigurător care a decis să aplice abordarea stratificată (a se vedea punctul 35C), dar nu are active financiare eligibile (a se vedea punctul 35E) poate aplica ulterior abordarea stratificată, atunci când va avea active financiare eligibile. |
Interacțiunea cu alte cerințe
|
35L |
Punctul 30 din prezentul IFRS permite o practică descrisă uneori drept „contabilitate colaterală”. Dacă un asigurător aplică abordarea stratificată, contabilitatea colaterală poate fi aplicată. |
|
35M |
Reclasificarea unei sume de la profit sau pierdere la alte elemente ale rezultatului global, aplicând punctul 35B, poate avea efecte asupra includerii altor sume, cum ar fi impozitul pe profit, în alte elemente ale rezultatului global. Un asigurător trebuie să aplice IFRS-ul relevant, cum ar fi IAS 12 Impozitul pe profit, pentru a determina orice astfel de efecte. |
Entitatea care adoptă pentru prima dată IFRS-urile
|
35 N |
Dacă o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile decide să aplice abordarea stratificată, aceasta retratează informațiile comparative pentru a reflecta abordarea stratificată, dacă și numai dacă retratează informațiile comparative pentru a se conforma IFRS 9 (a se vedea punctele E1 și E2 din IFRS 1).
… |
PREZENTAREA INFORMAȚIILOR
…
Prezentarea informațiilor cu privire la scutirea temporară de la IFRS 9
|
39B |
Un asigurător care decide să aplice scutirea temporară de la IFRS 9 prezintă informații care permit utilizatorilor situațiilor financiare:
|
|
39C |
Pentru a se conforma punctului 39B litera (a), un asigurător trebuie să precizeze faptul că aplică scutirea temporară de la IFRS 9 și modul în care a concluzionat la data menționată la punctul 20B litera (b) că îndeplinește condițiile pentru aplicarea scutirii temporare de la IFRS 9, precum și:
|
|
39D |
Dacă, aplicând punctul 20G litera (a), o entitate concluzionează că activitățile sale nu mai sunt predominant legate de asigurări, aceasta trebuie să prezinte următoarele informații în fiecare perioadă de raportare, înainte de a începe să aplice IFRS 9:
|
|
39E |
Pentru a se conforma punctului 39B litera (b), un asigurător trebuie să prezinte valoarea justă la sfârșitul perioadei de raportare și cuantumul modificării valorii juste în cursul perioadei respective, pentru următoarele două categorii de active financiare, în mod separat:
|
|
39F |
Atunci când prezintă informațiile de la punctul 39E, asigurătorul:
|
|
39G |
Pentru a se conforma punctului 39B litera (b), un asigurător trebuie să prezinte informații privind expunerea la riscul de credit, inclusiv privind concentrările semnificative ale riscului de credit, inerentă activelor financiare descrise la punctul 39E litera (a). Un asigurător trebuie să prezinte cel puțin următoarele informații despre aceste active financiare la sfârșitul perioadei de raportare:
|
|
39H |
Pentru a se conforma punctului 39B litera (b), un asigurător trebuie să precizeze de unde poate obține utilizatorul situațiilor financiare informațiile disponibile public prevăzute de IFRS 9 despre o entitate din cadrul grupului, care nu sunt prezentate în situațiile financiare consolidate ale grupului pentru perioada relevantă de raportare. De exemplu, astfel de informații prevăzute de IFRS 9 ar putea fi obținute din situațiile financiare individuale sau separate, disponibile public, ale unei entități din cadrul grupului care a aplicat IFRS 9. |
|
39I |
Dacă o entitate a decis să aplice scutirea prevăzută la punctul 20O de la anumite cerințe specifice ale IAS 28, entitatea trebuie să precizeze acest fapt. |
|
39 J |
Dacă o entitate a aplicat scutirea temporară de la IFRS 9 atunci când a contabilizat investiția sa într-o entitate asociată sau într-o asociere în participație utilizând metoda punerii în echivalență [de exemplu, a se vedea punctul 20O litera (a)], entitatea trebuie să prezinte următoarele elemente, în plus față de informațiile solicitate de IFRS 12 Prezentarea intereselor deținute în alte entități:
|
Prezentarea informațiilor cu privire la abordarea stratificată
|
39 K |
Un asigurător care aplică abordarea stratificată prezintă informații care permit utilizatorilor situațiilor financiare să înțeleagă:
|
|
39L |
Pentru a se conforma punctului 39K, un asigurător trebuie să prezinte:
|
|
39M |
Dacă o entitate a aplicat abordarea stratificată atunci când a contabilizat investiția sa într-o entitate asociată sau într-o asociere în participație utilizând metoda punerii în echivalență, entitatea trebuie să prezinte următoarele elemente, în plus față de informațiile solicitate de IFRS 12:
… |
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE ȘI TRANZIȚIA
…
Aplicarea IFRS 4 împreună cu IFRS 9
Scutirea temporară de la aplicarea IFRS 9
|
46. |
Aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare împreună cu IFRS 4 Contracte de asigurare (Amendamente la IFRS 4), publicat în septembrie 2016, a modificat punctele 3 și 5 și a adăugat punctele 20A-20Q, 35A și 39B-39J, precum și titluri după punctele 20, 20K, 20N și 39A. Entitățile trebuie să aplice aceste amendamente ce permit asigurătorilor care îndeplinesc criteriile specificate să aplice o scutire temporară de la IFRS 9, pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2018 sau după această dată. |
|
47. |
O entitate care prezintă informațiile solicitate la punctele 39B-39J utilizează dispozițiile tranzitorii ale IFRS 9, relevante pentru efectuarea evaluărilor necesare pentru prezentarea informațiilor respective. În acest sens, data aplicării inițiale este considerată a fi debutul primei perioade anuale care începe la 1 ianuarie 2018 sau după această dată. |
Abordarea stratificată
|
48. |
Aplicarea IFRS 9 Instrumente financiare împreună cu IFRS 4 Contracte de asigurare (Amendamente la IFRS 4), publicat în septembrie 2016, a modificat punctele 3 și 5 și a adăugat punctele 35A–35N și 39K-39M, precum și titluri după punctele 35A, 35K, 35M și 39J. Entitățile trebuie să aplice aceste amendamente ce permit asigurătorilor să aplice abordarea stratificată pentru activele financiare desemnate, atunci când aplică pentru prima dată IFRS 9 (a se vedea punctul 35C). |
|
49. |
O entitate care decide să aplice abordarea stratificată:
|
(1) Comitetul a emis versiuni succesive ale IFRS 9 în 2009, 2010, 2013 și 2014.
|
9.11.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 291/84 |
REGULAMENTUL (UE) 2017/1989 AL COMISIEI
din 6 noiembrie 2017
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește standardul internațional de contabilitate 12
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008. |
|
(2) |
La 19 ianuarie 2016, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat amendamente la standardul internațional de contabilitate (IAS) 12 Impozitul pe profit. Amendamentele au scopul de a clarifica modul de contabilizare a creanțelor privind impozitul amânat care sunt asociate instrumentelor de datorie evaluate la valoarea justă. |
|
(3) |
În urma consultării Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară, concluzia a fost că amendamentele la IAS 12 îndeplinesc criteriile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. |
|
(4) |
Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în consecință. |
|
(5) |
IASB a stabilit că amendamentele la IAS 12 intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 2017. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament ar trebui să se aplice retroactiv, în vederea asigurării securității juridice pentru emitenții vizați și a coerenței cu alte standarde de contabilitate prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1126/2008. |
|
(6) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008, standardul internațional de contabilitate (IAS) 12 Impozitul pe profit se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Fiecare societate aplică amendamentele menționate la articolul 1 cel mai târziu de la data inițială a primului său exercițiu financiar care începe la 1 ianuarie 2017 sau ulterior acestei date.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 6 noiembrie 2017.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1).
ANEXĂ
Recunoașterea creanțelor privind impozitul amânat pentru pierderile nerealizate
(Amendamente la IAS 12)
Amendamente la IAS 12 Impozitul pe profit
Se modifică punctul 29 și se adaugă punctele 27A, 29A și 98G. Se adaugă și un exemplu după punctul 26. Punctul 24, punctul 26 litera (d) și punctele 27 și 28 nu au fost modificate, dar sunt incluse pentru facilitarea verificării trimiterilor.
Diferențe temporare deductibile
|
24 |
O creanță privind impozitul amânat trebuie să fie recunoscută pentru toate diferențele temporare deductibile în măsura în care este probabil să fie disponibil un profit impozabil față de care să poată fi utilizată diferența temporară deductibilă, cu excepția cazului în care creanța privind impozitul amânat apare din recunoașterea inițială a unui activ sau a unei datorii într-o tranzacție care:
Totuși, pentru diferențele temporare deductibile asociate investițiilor în filiale, sucursale și entități asociate și intereselor în angajamentele comune, o creanță privind impozitul amânat trebuie recunoscută în conformitate cu punctul 44. … |
|
26 |
Următoarele sunt exemple de diferențe temporare deductibile care au drept rezultat creanțe privind impozitul amânat:
|
|
27 |
Reluarea diferențelor temporare deductibile generează deduceri la determinarea profiturilor impozabile ale perioadelor viitoare. Cu toate acestea, beneficiile economice sub forma reducerii plăților de impozite vor intra în conturile entității doar dacă aceasta obține suficient profit impozabil pentru a compensa deducerile. Prin urmare, o entitate recunoaște creanțele privind impozitul amânat doar atunci când există probabilitatea să existe profituri impozabile față de care să poată fi utilizate diferențele temporare deductibile. |
|
27A |
Când o entitate evaluează dacă vor fi disponibile profituri impozabile față de care poate utiliza o diferență temporară deductibilă, aceasta analizează dacă legislația fiscală restricționează sursele de profit impozabil față de care poate efectua deduceri în momentul reluării respectivei diferențe temporare deductibile. Dacă legislația fiscală nu impune astfel de restricții, o entitate evaluează o diferență temporară deductibilă în combinație cu toate celelalte diferențe temporare deductibile ale sale. Cu toate acestea, dacă legislația fiscală restricționează utilizarea pierderilor la deducerea din venituri de un anumit tip, o diferență temporară deductibilă se evaluează numai în combinație cu alte diferențe temporare deductibile de tipul corespunzător. |
|
28 |
Este probabil să existe profit impozabil căruia să-i poată imputa o diferență temporară deductibilă atunci când există suficiente diferențe temporare impozabile aferente aceleiași autorități fiscale și aceleiași entități fiscale care se așteaptă să fie reluate:
În astfel de circumstanțe, creanța privind impozitul amânat este recunoscută în perioada în care apar și diferențele temporare deductibile. |
|
29 |
Atunci când există insuficiente diferențe temporare impozabile aferente aceleiași autorități fiscale și aceleiași entități fiscale, creanța privind impozitul amânat este recunoscută în măsura în care:
|
|
29A |
Estimarea profitului impozabil viitor probabil poate include recuperarea unor active ale entității la o valoare mai mare decât valoarea lor contabilă în cazul în care există suficiente dovezi care să indice că este probabil ca entitatea să realizeze acest lucru. De exemplu, atunci când un activ este evaluat la valoarea justă, entitatea stabilește dacă există suficiente dovezi pentru a concluziona că este probabil să recupereze activul la o valoare mai mare decât valoarea sa contabilă. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, atunci când o entitate preconizează că va deține un instrument de datorie cu rată fixă și va colecta fluxurile de trezorerie contractuale. |
…
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
98G |
Documentul Recunoașterea creanțelor privind impozitul amânat pentru pierderi nerealizate (Amendamente la IAS 12), publicat în ianuarie 2016, a modificat punctul 29 și a adăugat punctele 27A, 29A și exemplul de la punctul 26. O entitate trebuie să aplice aceste amendamente pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2017 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică aceste amendamente pentru o perioadă anterioară, entitatea respectivă trebuie să prezinte acest lucru. O entitate trebuie să aplice aceste amendamente retrospectiv, în conformitate cu IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori. Cu toate acestea, la prima aplicare a amendamentului, variația soldului de deschidere al capitalurilor proprii aferent primei perioade comparative poate fi recunoscută în soldul de deschidere al rezultatului reportat (sau în altă componentă a capitalurilor proprii, după caz), fără a repartiza variația între soldul de deschidere al rezultatului reportat și alte componente ale capitalurilor proprii. Dacă aplică această derogare, entitatea trebuie să prezinte acest lucru. |
|
9.11.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 291/89 |
REGULAMENTUL (UE) 2017/1990 AL COMISIEI
din 6 noiembrie 2017
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului, în ceea ce privește Standardul Internațional de Contabilitate 7
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (1), în special articolul 3 alineatul (1),
întrucât:
|
(1) |
Prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (2) au fost adoptate anumite standarde internaționale și interpretări existente la 15 octombrie 2008. |
|
(2) |
La 29 ianuarie 2016, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat amendamente la Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 7 Situația fluxurilor de trezorerie. Scopul amendamentelor este clarificarea IAS 7 pentru a ameliora informațiile privind activitățile de finanțare ale unei entități care sunt furnizate utilizatorilor de situații financiare. |
|
(3) |
În urma consultării Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară, concluzia a fost că amendamentele la IAS 7 îndeplinesc criteriile pentru adoptare prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002. |
|
(4) |
Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 ar trebui modificat în consecință. |
|
(5) |
IASB a stabilit data intrării în vigoare a amendamentelor la 1 ianuarie 2017. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2017. Aplicarea retroactivă este necesară în vederea asigurării securității juridice pentru emitenții în cauză și a coerenței cu alte standarde de contabilitate prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1126/2008. |
|
(6) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de reglementare contabilă, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
În anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008, Standardul Internațional de Contabilitate (IAS) 7 Situația fluxurilor de trezorerie se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Fiecare societate aplică amendamentele menționate la articolul 1 cel mai târziu de la data începerii primului său exercițiu financiar care începe la 1 ianuarie 2017 sau ulterior acestei date.
Articolul 3
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 6 noiembrie 2017.
Pentru Comisie
Președintele
Jean-Claude JUNCKER
(1) JO L 243, 11.9.2002, p. 1.
(2) Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei din 3 noiembrie 2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 320, 29.11.2008, p. 1).
ANEXĂ
Inițiativa privind prezentarea de informații
(Amendamente la IAS 7)
Amendamente la IAS 7 Situația fluxurilor de trezorerie
Se adaugă punctele 44A-44E și titlul aferent. Se adaugă, de asemenea, punctul 60.
VARIAȚIILE DATORIILOR CARE DECURG DIN ACTIVITĂȚILE DE FINANȚARE
|
44A |
O entitate trebuie să prezinte informații care să permită utilizatorilor situațiilor financiare să evalueze variațiile datoriilor care decurg din activitățile de finanțare, inclusiv variațiile care rezultă atât din modificări ale fluxurilor de trezorerie, cât și din modificări, altele decât ale fluxurilor de trezorerie. |
|
44B |
În măsura în care este necesar pentru a îndeplini cerința de la punctul 44A, o entitate trebuie să prezinte următoarele variații ale datoriilor care decurg din activitățile de finanțare:
|
|
44C |
Datoriile care decurg din activitățile de finanțare sunt datorii pentru care fluxurile de trezorerie au fost sau viitoarele fluxuri de trezorerie vor fi clasificate în situația fluxurilor de trezorerie ca fluxuri de trezorerie din activitățile de finanțare. În plus, cerința privind prezentarea de informații prevăzută la punctul 44A se aplică, de asemenea, variațiilor activelor financiare (de exemplu, activele care acoperă datoriile care decurg din activitățile de finanțare) în cazul în care fluxurile de trezorerie generate de activele financiare respective au fost sau fluxurile de trezorerie viitoare vor fi incluse în fluxurile de trezorerie din activitățile de finanțare. |
|
44D |
O modalitate de a îndeplini cerința privind prezentarea de informații prevăzută la punctul 44A este asigurarea unei reconcilieri a soldurilor de deschidere și de închidere din situația poziției financiare pentru datoriile care decurg din activitățile de finanțare, incluzând variațiile menționate la punctul 44B. Atunci când o entitate prezintă o astfel de reconciliere, aceasta furnizează informații suficiente pentru a permite utilizatorilor situațiilor financiare să coreleze elementele incluse în reconciliere cu situația poziției financiare și situația fluxurilor de trezorerie. |
|
44E |
Dacă o entitate prezintă informațiile prevăzute la punctul 44A în combinație cu prezentarea variațiilor altor active și datorii, aceasta trebuie să prezinte variațiile datoriilor care decurg din activitățile de finanțare separat de variațiile celorlalte active și datorii. |
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
…
|
60 |
Documentul Inițiativa privind prezentarea de informații (Amendamente la IAS 7), publicat în ianuarie 2016, a adăugat punctele 44A-44E. O entitate trebuie să aplice aceste amendamente pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2017 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Atunci când aplică pentru prima dată amendamentele respective, entitatea nu are obligația de a prezenta informații comparative pentru perioadele precedente. |
