6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/1

A.

întrucât, după patru ani, ar trebui să li se amintească statelor membre ale ONU de angajamentul lor de a atinge obiectivele ambițioase expuse în documentul final al summit-ului mondial adoptat la New York la 16 septembrie 2005;

B.

întrucât numai un sistem multilateral global, eficient și inclusiv poate aborda provocările și amenințările multiple și interrelaționate cu care se confruntă națiunile, societățile și cetățenii, precum cele care amenință pacea, stabilitatea, securitatea oamenilor, provocările reprezentate de sărăcie, schimbările climatice, securitatea energetică și consecințele crizei economice și financiare mondiale;

C.

întrucât la cea de-a 63-a Adunare Generală a ONU s-au luat decizii importante cu privire la o serie de aspecte legate de agenda de reformă, inclusiv ameliorarea gestionării resurselor umane și a administrării justiției, consolidarea parțială a Departamentului de afaceri politice și lansarea negocierilor interguvernamentale cu privire la reforma Consiliului de Securitate;

D.

întrucât Adunarea Generală a ONU a adoptat, la propunerea celui de-al treilea comitet, o serie de rezoluții importante cu privire la o gamă variată de drepturi ale omului, aspecte sociale și umanitare, inclusiv trei rezoluții pe țări, precum și Protocolul opțional al Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale;

E.

întrucât, datorită inițiativei „Să ajutăm împreună” și a eforturilor a doi co-facilitatori, s-a realizat un progres tangibil, în mod pragmatic, în urmărirea unora dintre Reformele extinse de coerență ale ONU; întrucât este necesară consolidarea realizărilor și continuarea progreselor în domeniile identificate de cea de-a 63-a Adunare Generală a ONU;

F.

întrucât eșecul de a reforma diferite organisme precum Consiliul de Securitate al ONU și Consiliul Economic și Social al ONU (ECOSOC) ar putea conduce la încercarea unor reuniuni informale precum G8 sau G20 de a se substitui acordurilor instituționale globale;

G.

întrucât Uniunea Europeană trebuie să promoveze valorile pe care le consideră, fără drept de apel, universale și în același timp să depună eforturi pentru a evita polarizarea pozițiilor;

H.

întrucât, pe de altă parte, cooperarea dintre Secretariatul ONU și instituțiile UE nu a fost niciodată atât de strânsă și reflectă valorile, obiectivele și interesele comune ale celor două organizații;

I.

întrucât capacitatea operațională a Organizației Națiunilor Unite în domeniul activităților privind pacea și securitatea trebuie consolidate în continuare și întrucât cooperarea UE/ONU în menținerea păcii constituie o piatră de temelie pentru pacea și securitatea la nivel mondial;

J.

întrucât există un număr crescând de victime în rândul forțelor ONU de menținere a păcii și întrucât trebuie să se ia toate măsurile posibile pentru a proteja acești lucrători;

K.

întrucât UE și SUA sunt parteneri strategici și este în interesul reciproc al acestora să confrunte împreună, în noul context global, amenințările și provocările comune, pe baza dreptului internațional și a instituțiilor multilaterale, în special Organizația Națiunilor Unite; întrucât declarația făcută de noul Reprezentant permanent al SUA la Organizația Națiunilor Unite, Susan Rice, a indicat un angajament reînnoit de a coopera în mod constructiv cu Organizația Națiunilor Unite;

L.

întrucât Uniunea Europeană a arătat în Declarația sa din 19 septembrie 2008 adresată Consiliului ONU pentru drepturile omului că următoarele patru elemente din documentul final al Conferinței de evaluare de la Durban sunt inacceptabile (așa-numitele „linii de demarcație” ale UE): (1) evidențierea unei regiuni din lume; (2) redeschiderea declarației de la Durban din 2001 prin introducerea unei interdicții de a „defăima religia” având drept scop limitarea libertății de expresie și impunerea unei cenzuri de către legile islamice împotriva blasfemiei; (3) stabilirea unei ordini de priorități în rândul victimelor; și (4) politizarea sau polarizarea discuției;

M.

întrucât în contextul adâncirii recesiunii mondiale, țările în curs de dezvoltare ar putea fi întârziate cu decenii din cauza prețurilor în scădere la mărfuri, a fluxurilor mai reduse de investiții, a instabilității financiare și a reducerii transferurilor de bani și întrucât valoarea angajamentelor existente de ajutor ale UE va scădea cu aproximativ 12 000 milioane USD pe an, din cauză că acestea sunt exprimate ca procentaj din PIB-ul statelor membre,

1.

adresează Consiliului recomandările următoare:

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei.

6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/7

A.

întrucât obiectivul eradicării sărăciei trebuie să dețină, în continuare, un rol central în strategia comună;

B.

întrucât jumătate din populația Africii trăiește încă în condiții de sărăcie și întrucât Africa este singurul continent care nu înregistrează progrese în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM), în special în ceea ce privește diminuarea sărăciei, a mortalității infantile, sănătatea maternă și combaterea HIV/SIDA și a malariei;

C.

întrucât strategia comună vizează obiective „dincolo de dezvoltare”, „dincolo de Africa” și „dincolo de instituții”, cu scopul de a aborda o gamă mai largă de probleme decât în trecut, fie că acestea privesc Africa sau sunt globale, precum energia, schimbările climatice și securitatea și de a implica un spectru mai larg de actori neinstituționali;

D.

întrucât, în ultimul an, s-au elaborat cea mai mare parte a structurii instituționale și metodele de lucru inovatoare ale strategiei comune Africa-UE, dar în practică s-au realizat prea puține progrese efective;

E.

întrucât, deși în strategia comună se recunoaște în mod explicit rolul fundamental al Parlamentului Panafrican și al Parlamentului European „de a monitoriza progresul și de a oferi îndrumare politică parteneriatului”, este în continuare necesar să li se permită acestora să aibă o contribuție structurală și semnificativă la instituirea, adaptarea și monitorizarea strategiei comune;

F.

deoarece, în special în cazul Africii, implicarea societății civile și a autorităților locale în punerea în aplicare a strategiei comune a fost minimă;

G.

întrucât pentru punerea în aplicare a strategiei comune a fost pus la dispoziție un volum foarte redus de noi fonduri și, într-adevăr, sursele relevante de finanțare erau deja programate în totalitate înaintea adoptării strategiei comune;

H.

întrucât includerea Fondului european de dezvoltare (FED) în bugetul UE, așa cum a solicitat Parlamentul în repetate rânduri, ar permite o mai mare coerență a politicilor și un control parlamentar mai atent în ceea ce privește cheltuirea fondurilor destinate dezvoltării;

I.

întrucât participarea Africii la comerțul mondial este în scădere, iar accesul Africii la oportunitățile oferite de globalizare este blocat;

J.

întrucât scurgerile de capital, în special cele ilicite, fac ca economia statelor africane să piardă anual miliarde de euro, în timp ce „exportul de inteligență” privează continentul de o parte importantă a capacității intelectuale esențiale pentru dezvoltarea sa viitoare;

K.

întrucât producția de alimente și siguranța alimentară în Africa reprezintă priorități politice cărora li s-a acordat o importanță tot mai scăzută și care au fost private de investiții în ultimul deceniu, ceea ce poate avea consecințe dezastruoase, astfel cum a demonstrat recenta criză a prețurilor la alimente;

L.

întrucât Africa este slab reprezentată în organizațiile internaționale și în forumurile multilaterale care decid cu privire la o multitudine de aspecte care afectează viitorul continentului;

M.

întrucât relațiile îndelungate dintre UE și Africa dobândesc o nouă semnificație odată cu apariția pe scenă a donatorilor netradiționali ale căror agende și priorități pentru Africa prezintă noi riscuri și provocări;

N.

întrucât este necesar să se găsească sinergii și să se evite suprapunerea dintre instituțiile din cadrul strategiei comune și cele care stau la baza relațiilor existente, precum Acordul de la Cotonou, Strategia euro-mediteraneană și Parteneriatul strategic UE-Africa de Sud;

O.

întrucât revizuirea din 2009 a Acordului de la Cotonou va viza să clarifice viitoarele relații dintre țările ACP și țările UA;

P.

întrucât nivelurile de informare cu privire la obiectivele și acțiunile strategiei comune sunt îngrijorător de scăzute și întrucât – în special în Africa – informarea publicului privind Parteneriatul strategic Africa-UE și adeziunea acestuia la parteneriat sunt legate în mod direct de capacitatea strategiei comune de a produce rezultate imediate și tangibile, care pot îmbunătăți nivelul de viață al poporului african;

Q.

întrucât parteneriatul ar trebui să aibă în vedere faptul că, deși „parteneriatul între părți egale” înseamnă că UE și UA sunt egale în ceea ce privește participarea la discuții și stabilirea politicilor, realitatea este că ambele continente și instituțiile acestora sunt încă departe de a fi egale în ceea ce privește dezvoltarea instituțională, capacitatea de decizie și resursele disponibile,

1.

salută faptul că, la un an după adoptarea strategiei comune, principalele elemente ale arhitecturii instituționale pentru punerea în aplicare a acesteia sunt în sfârșit prezente și au început să funcționeze, sprijinite de un plan de acțiune care conține rezultate planificate și calendare, precum și faptul că s-au realizat progrese în privința punerii în aplicare a strategiei comune și a parteneriatelor tematice din cadrul acesteia; totuși, își exprimă regretul cu privire la faptul că, până la sfârșitul primului an de punere în aplicare, unele parteneriate se află încă în faza de definire a metodelor de lucru și nu au stabilit încă rezultate planificate, calendare sau alocări bugetare;

2.

salută faptul că reuniunile dintre UE și UA nu au fost niciodată atât de frecvente ca în primul an după semnarea strategiei comune;

3.

invită Comisia Europeană și Comisia UA, precum și statele membre ale UE și UA să acorde prioritate completării acestei arhitecturi instituționale prin dezvoltarea componentei parlamentare și a celei legate de societatea civilă și de autoritățile locale, care ar trebui să asigure continuitatea acestui proces și să îl sprijine, conferindu-i transparență și legitimitate democratică;

4.

salută crearea echipelor UE de punere în aplicare cu participarea statelor membre interesate, nu numai deoarece finanțarea strategiei comune depinde, în mare măsură, de contribuțiile statelor membre, ci și pentru că implicarea directă a statelor membre va contribui la o mai bună informare, o mai mare continuitate și durabilitate a acțiunilor prevăzute în planul de acțiune;

5.

îndeamnă instituțiile din cadrul strategiei comune să acorde toată atenția rezultatelor care trebuie obținute, având în vedere faptul că primul plan de acțiune vizează o perioadă de mai puțin de trei ani (2008-2010);

6.

își reia solicitarea adresată Comisiei Europene și Comisiei UA de a acționa în vederea asocierii Parlamentului European și a Parlamentului Panafrican la punerea în aplicare și monitorizarea strategiei comune și la acordarea de îndrumare politică privind aceasta, în conformitate cu statutul lor de elemente cheie ale arhitecturii instituționale a strategiei comune;

7.

subliniază rolul organismelor interparlamentare înființate de PE și parlamentele africane - cum ar fi Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE (APP) și Adunarea Parlamentară Euromed - în consolidarea păcii și securității, bunei guvernări și democrației, precum și în calitatea lor de foruri eficiente pentru cooperare și pentru abordarea aspectelor de interes comun;

8.

ia act de faptul că cea de-a 11-a reuniune a Troicii ministeriale Africa-UE a aprobat primul raport anual privind progresul în domeniul punerii în aplicare a strategiei comune și a primului său plan de acțiune, contribuția UE în acest sens fiind comunicarea sus-menționată a Comisiei;

9.

regretă totuși faptul că raportul a fost întocmit fără consultarea sau contribuția oficială a Parlamentului European sau a Parlamentului Panafrican;

10.

propune ca președintele Parlamentului European și cel al Parlamentului Panafrican să participe în mod sistematic la reuniunile la nivel înalt UE-Africa pentru a prezenta concluziile parlamentelor respective privind punerea în aplicare a planului de acțiune și sugestii privind viitoarele orientări ale strategiei comune;

11.

solicită ca, imediat înaintea troicii ministeriale de primăvară, membrii Troicii ministeriale să organizeze un schimb de opinii cu reprezentanții organelor competente ale Parlamentului European și ale Parlamentului Panafrican, în cursul căruia parlamentele să își poată prezenta sugestiile și recomandările lor cu privire la ultimul raport anual comun privind progresul; sugerează ca dezbaterea sugestiilor și recomandărilor parlamentelor să fie inclusă în ordinea de zi a reuniunii respective a troicii ministeriale; se așteaptă ca raportul anual comun ulterior - adoptat în cadrul viitoarei troici ministeriale de toamnă - să indice modul în care s-a ținut seama de aceste sugestii și recomandări; solicită ca reprezentanții parlamentelor să se întâlnească, de asemenea, cu miniștrii din cadrul troicii ministeriale în pregătirea reuniunii troicii ministeriale de toamnă;

12.

consideră că Parlamentul Panafrican și Parlamentul European ar trebui să participe într-un grad corespunzător atât în cadrul grupurilor mixte de experți, cât și în cadrul grupului de lucru UA-UE;

13.

salută faptul că Comisia Europeană a stabilit un program de sprijin în valoare de 55 milioane EUR în cadrul celui de-al nouălea FED, în vederea consolidării capacităților instituțiilor UA; insistă, încă o dată, asupra faptului că o parte din acest buget trebuie să poată fi utilizată pentru a consolida capacitatea administrativă și operațională a Parlamentului Panafrican și solicită Comisiei Europene și Comisiei UA să elaboreze planuri de acțiune pentru utilizarea acestor bugete în strânsă consultare cu Parlamentul Panafrican și în colaborare cu Parlamentul European;

14.

recomandă ca partea din buget alocată pentru Parlamentul Panafrican să fie administrată direct de către acesta, odată ce acest parlament și-a dezvoltat capacitatea administrativă necesară în acest scop și a îndeplinit cerințele prevăzute în Regulamentul financiar al CE (în special în articolul 56 al acestuia) (6), pentru a permite Comisiei să execute bugetul prin gestionare centralizată indirectă;

15.

invită Comisia Europeană și Comisia UA să simplifice procedurile pentru a garanta un dialog direct și efectiv cu parlamentele în vederea evitării unor întârzieri inacceptabile, acordând atenția cuvenită particularităților procedurale ale acestora;

16.

solicită, din nou, includerea în buget a FED și, între timp, solicită Comisiei să informeze Parlamentul European și Parlamentul Panafrican în toate etapele procedurii bugetare;

17.

consideră că, pentru ca strategia comună să fie cu adevărat „un parteneriat cuprinzător, cu o aplicare largă și orientat spre populație”, aceasta trebuie să implice în mod eficient societatea civilă și autoritățile locale și să faciliteze participarea efectivă a acestora la activitatea organismelor sale de punere în aplicare;

18.

regretă faptul că, deși planul de acțiune indică faptul că fiecare dintre parteneriatele Africa-UE este destinat unei game largi de acțiuni, un accent preponderent se pune pe acțiunile guvernamentale; subliniază faptul că aportul și implicarea parlamentelor și a actorilor nestatali, precum organizațiile societății civile, autoritățile locale și alți actori nestatali în acest proces trebuie aprofundate și mai bine clarificate;

19.

salută rolul Consiliului Economic, Social și Cultural al Uniunii Africane (ECOSOCC) ca instrument de construire a unui parteneriat între guvernele africane și societatea civilă; este, cu toate acestea, îngrijorat de nivelul scăzut de participare a societății civile africane la punerea în aplicare a strategiei comune și solicită să se depună de urgență eforturi, în special de către partea africană, în vederea instituirii, în strânsă cooperare cu părțile interesate, a unor proceduri de identificare, localizare și implicare efectivă a actorilor nestatali reprezentativi din Africa;

20.

invită Comisia Europeană să elaboreze instrumente adecvate de dezvoltare a capacității destinate organizațiilor societății civile africane, care să vizeze în mod specific consolidarea capacității acestora de a se implica în punerea în aplicare a strategiei comune;

21.

constată că strategia comună ar trebui să abordeze aspecte care, deși în mod formal aparțin unei arhitecturi instituționale diferite, au o influență profundă asupra viitorului Africii și care conturează relația dintre cele două continente, precum acordurile de parteneriat economic (APE), relațiile dintre grupurile regionale de state părți la APE și alte grupuri regionale existente în Africa (inclusiv Comunitățile economice regionale), a doua revizuire a Acordului de la Cotonou, Strategia euro-mediteraneeană, Parteneriatul strategic UE-Africa de Sud, relațiile Africii cu noi actori mondiali precum China și Brazilia;

22.

consideră că dezvoltarea durabilă pe plan economic, social și de mediu poate avea loc doar în țări care oferă garanții în ceea ce privește pacea, democrația și respectarea drepturilor omului;

23.

invită Comisia Europeană, Consiliul și partea africană să asigure coerența dintre această nouă strategie și celelalte politici europene care pot avea un efect contrar asupra promovării unui nou parteneriat strategic între UE și Africa, în special politica comercială, de mediu, cea privind migrația și cea agricolă; subliniază necesitatea ca în cadrul dialogului politic dintre UE și Africa să se abordeze aceste chestiuni;

24.

subliniază faptul că, pentru combaterea eficientă a sărăciei, obiectiv care trebuie să rămână nucleul strategiei comune, Parteneriatul strategic Africa-UE trebuie să contribuie la stimularea creșterii economice și a dezvoltării sociale durabile, atragerea de investiții străine, promovarea comerțului internațional echitabil și la crearea de condiții care permit țărilor din Africa să ocupe, treptat, un loc în economia mondială;

25.

salută progresele realizate în ceea ce privește parteneriatul pentru pace și securitate; ia act de dialogul politic UA-UE cu privire la situațiile de criză din Africa și din restul lumii; subliniază faptul că acest dialog trebuie să abordeze întreg ansamblul aspectelor legate de pace și securitate, pornind de la prevenirea și soluționarea conflictelor, până la reconstrucția post-conflict și consolidarea păcii, inclusiv dialogul aprofundat privind punerea în aplicare a principiului „responsabilității de a proteja”;

26.

solicită să se acorde importanța adecvată punerii în aplicare a arhitecturii africane pentru pace și securitate; subliniază, încă o dată, faptul că FED nu reprezintă o sursă adecvată de finanțare pentru viitoarea alimentare a Instrumentului financiar pentru pace în Africa; consideră că cheltuielile efectuate din FED ar trebui să corespundă criteriilor Comitetului de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCDE/CAD) în ceea ce privește ajutorul oficial pentru dezvoltare; își reia solicitarea privind soluționarea definitivă a problemei finanțării Instrumentului financiar pentru pace în Africa;

27.

salută crearea, în septembrie 2008, de către Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon, a unui Grup de personalități UA-ONU pentru a identifica modalitățile prin care comunitatea internațională poate sprijini operațiunile de menținere a păcii ale UA sub mandat ONU;

28.

subliniază faptul că noțiunea de guvernanță ar trebui să reprezinte un mijloc de a evalua dacă societatea funcționează adecvat, pe baza principiului legii și ordinii, a respectării și promovării active a drepturilor omului, a combaterii corupției, a generării de bogăție și a distribuirii echitabile și transparente a acesteia, precum și a serviciilor medicale și sociale de bază; subliniază că actorii externi nu trebuie să evalueze guvernanța numai pe baza unor criterii impuse din exterior, ci pe baza unor valori și standarde convenite și acceptate de comun acord;

29.

subliniază importanța democrației durabile, inclusiv a bunei guvernări și a alegerilor democratice, care trebuie să fie însoțite de sprijinul acordat consolidării capacităților parlamentare și de implicarea societății civile și a autorităților locale în dialogul politic;

30.

subliniază faptul că sistemul de guvernanță trebuie îmbunătățit de ambele părți: acest lucru nu este o prioritate doar pentru Africa, ci și pentru Europa, care trebuie să întărească guvernanța și responsabilitatea în ceea ce privește angajamentele de sprijin și o mai bună coordonare a donatorilor pentru a ține mai bine seama de așa-numitele „state neglijate din punctul de vedere al ajutoarelor”; subliniază că parlamentele naționale și continentale, actorii nestatali și autoritățile locale au un rol important în acest domeniu;

31.

solicită sprijinirea sporită a inițiativelor africane existente, cum ar fi Mecanismul african de evaluare reciprocă (MAER), care constituie cel mai serios efort depus până acum de statele africane pentru ameliorarea guvernanței pe continent, precum și a diverselor instrumente instituite de Uniunea Africană, care vor ajuta Africa să-și însușească mai bine procesul;

32.

își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că „profilurile de guvernanță” elaborate de Comisie pentru fiecare țară ACP, cu scopul de a orienta programarea asistenței pentru dezvoltare, reprezentat de creditele suplimentare în valoare de 2 700 milioane EUR anual prevăzute de cel de-al zecelea FED, au fost pregătite fără niciun element participativ; menționează faptul că eligibilitatea țărilor beneficiare pentru fondurile suplimentare a fost determinată în temeiul unor criterii, dintre care doar unul este legat în mod direct de ODM; își exprimă consternarea cu privire la faptul că „profilurile” Comisiei Europene riscă să golească de conținut demersurile MAER; invită Comisia Europeană să consulte și să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la monitorizarea și punerea în aplicare a acestor fonduri, pentru a se asigura că sunt alocate inițiativelor legate de buna guvernanță, în sprijinul agendei UA în acest domeniu și al procesului MAER;

33.

solicită ca dialogul din cadrul parteneriatului privind guvernanța și drepturile omului să abordeze impunitatea în cazul încălcării drepturilor omului, luând în considerare cele mai bune practici din dreptul național și internațional, inclusiv activitatea tribunalelor penale internaționale înființate în Sierra Leone și Rwanda;

34.

consideră, în ceea ce privește parteneriatul privind comerțul și integrarea regională, că în condițiile adecvate, intensificarea activității comerciale reprezintă un stimulent esențial al creșterii economice, cu condiția ca politicile comerciale să fie conforme cu obiectivele de dezvoltare; prin urmare, salută obiectivele prezentului parteneriat de a sprijini integrarea regională în Africa și de a consolida capacitățile comerciale ale continentului;

35.

așteaptă cu interes încheierea cât mai rapidă a Rundei de dezvoltare de la Doha a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), dar insistă ca aceasta să rămână o rundă „destinată dezvoltării”, care să favorizeze integrarea țărilor africane în economia globală, reducând în mod eficient subvențiile agricole care denaturează comerțul și eliminând subvenționarea exporturilor agricole;

36.

consideră că UE ar trebui să ajute statele africane să asigure autonomia agriculturii lor și să stimuleze serviciile de bază, precum și industriile naționale vulnerabile;

37.

insistă asupra faptului că APE finale semnate cu statele din Africa trebuie să reprezinte, în primul rând, instrumente pentru dezvoltare, care să respecte capacitățile și nivelurile de dezvoltare diferite ale diverșilor beneficiari;

38.

subliniază faptul că APE trebuie să promoveze, nu să submineze integrarea regională în Africa; sprijină eforturile UA de a consolida Comunitățile economice regionale drept piloni fundamentali ai integrării regionale a continentului;

39.

insistă ca statele membre și Comisia Europeană să își onoreze angajamentul de a acorda până în 2010 suma de cel puțin 2 000 milioane EUR pe an sub forma unui veritabil „ajutor pentru comerț”, din care partea cea mai însemnată trebuie să îi revină Africii; solicită stabilirea și furnizarea la timp a cuantumului ajutorului pentru comerț; subliniază faptul că aceste fonduri trebuie să constituie resurse suplimentare și nu simple reorganizări ale finanțării FED;

40.

solicită ca parteneriatul să abordeze agenda mai largă a ajutorului pentru comerț, inclusiv dezvoltarea infrastructurilor, promovarea dezvoltării și a unei mai bune reglementări a mediului de afaceri, care să includă reguli de origine mai simple și accesibile;

41.

solicită ca, în cadrul parteneriatului, să se abordeze aspecte economice care, deși nu sunt în mod necesar legate de comerț, au consecințe importante pentru economiile statelor din Africa, cum ar fi nevoia de a acționa pentru a pune capăt scurgerilor ilicite de capital și de a promova reglementarea internațională a paradisurilor fiscale;

42.

solicită ca strategia comună să recunoască și să sprijine rolul migranților și al diasporei în dezvoltarea țărilor lor, prin facilitarea investițiilor lor în țările de origine și reducerea costurilor de transfer;

43.

insistă, în ceea ce privește parteneriatul privind ODM-urile, asupra faptului că, și în cazul în care ar crește volumul și calitatea ajutorului, va fi dificil să se îndeplinească aceste obiective, și solicită astfel statelor membre să își onoreze angajamentele pe care le-au reafirmat de curând în cadrul Conferinței de la Doha privind finanțarea dezvoltării, precum și în cadrul Forumului la nivel înalt pentru eficiența ajutorului de la Accra, în special în ceea ce privește volumul ajutorului pe care îl acordă, coerența politicilor, asimilarea pe plan local a programelor de dezvoltare, transparența și diviziunea muncii între donatori;

44.

ia act de faptul că sănătatea de bază, precum și educația primară și secundară reprezintă catalizatori esențiali în vederea îndeplinirii ODM-urilor; încurajează, în consecință, țările din Africa să considere aceste domenii drept priorități ale strategiilor lor de reducere a sărăciei; solicită ca parteneriatul să promoveze o astfel de dezvoltare, având în vedere angajamentul Comisiei Europene de a aloca cel puțin 20 % din bugetul comunitar destinat ajutorului acestor sectoare; invită Comisia să extindă acest angajament și la FED; reamintește faptul că toate eforturile în acest sens ar trebui să aibă în vedere și persoanele cu handicap; salută, în acest context, rezultatele primei reuniuni a grupului mixt de experți și invită părțile interesate implicate să se asigure că se înregistrează progrese pe parcursul acestui an;

45.

invită Comisia Europeană să ia măsuri urgente pentru îndeplinirea angajamentelor sale în domeniul sănătății, conform concluziilor și recomandărilor din raportul din ianuarie 2009 al Curții de Conturi Europene privind „Ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană”; subliniază importanța intensificării ajutorului acordat de Comisia Europeană sectorului serviciilor de sănătate din Africa Subsahariană cu ocazia revizuirii intermediare a celui de-al zecelea FED, în vederea respectării angajamentelor referitoare la ODM-urile privind sănătatea;

46.

încurajează statele membre ale UA și ale UE să acorde o importanță mai mare siguranței și suveranității alimentare a Africii și să sprijine acțiunile destinate să sporească productivitatea și competitivitatea agriculturii africane, în special producția de alimente pentru piețele locale și promovarea „centurilor verzi” din jurul orașelor;

47.

invită statele membre să includă în dezbaterile lor din cadrul și din afara strategiei comune, chestiunea distribuției echitabile a bogăției rezultate din exploatarea resurselor naturale; insistă ca, în mod prioritar, veniturile naționale obținute din exploatarea resurselor naturale să fie alocate într-un mod mai echitabil pentru a satisface nevoile de bază ale populației, în special în domeniul sănătății, educației, conservării resurselor naturale și a mediului, contribuind astfel la atingerea ODM;

48.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că recenta perioadă de creștere economică fără precedent a Africii va fi afectată de încetinirea creșterii economiei globale și subliniază faptul că acest continent ar putea regresa la nivelul de acum câteva decenii, ca urmare a scăderii prețurilor la produsele de bază, a fluxurilor de investiții mai mici, a instabilității financiare și a unui declin al transferurilor de bani;

49.

reamintește, în ceea ce privește schimbările climatice, faptul că țările dezvoltate au responsabilitatea principală pentru schimbările climatice, în timp ce impactul negativ al acestora este cel mai pronunțat în țările în curs de dezvoltare; insistă, prin urmare, asupra faptului că sunt necesare noi fonduri pentru ca statele din Africa să nu fie nevoite să plătească un preț disproporționat pentru a se adapta la efectele schimbărilor climatice și a le atenua; de asemenea, susține declarația comună UE-Africa privind schimbările climatice, prezentată cu ocazia Conferinței privind Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice care a avut loc la Poznan, în decembrie 2008;

50.

solicită, în contextul parteneriatului privind migrația și ocuparea forței de muncă, o soluție echitabilă și viabilă la problema „exportului de inteligență”, care privează multe țări din Africa de un număr ridicat de lucrători calificați, în special în domeniul sănătății;

51.

solicită ca noul sistem comunitar al „cărții albastre” să descurajeze migrația lucrătorilor calificați din țările în curs de dezvoltare în cazul sectoarelor în care aceste țări suferă de lipsă a forței de muncă, în special în domeniile sănătății și educației;

52.

invită Comisia Europeană să utilizeze parteneriatul UE-Africa pentru a acorda sprijin țărilor africane în vederea punerii în aplicare a măsurilor de flexibilitate prevăzute de Declarația de la Doha privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) și sănătatea publică, pentru a facilita accesul la medicamente de bază în Africa;

53.

încurajează ambele părți, în contextul parteneriatului pentru știință și tehnologie, să aibă drept scop reducerea decalajului digital prin accelerarea cooperării în domeniul dezvoltării tehnologice și transferului de tehnologie, în special în ceea ce privește serviciile de telefonie și internet;

54.

se așteaptă ca în cadrul strategiei comune să se ia măsuri specifice în vederea diversificării oportunităților pentru femei, copii și persoanele cu dizabilități din Africa, deoarece aceste grupuri se confruntă cu dificultăți deosebit de grave în țările în curs de dezvoltare;

55.

subliniază că, pentru ca strategia comună să poată fi extinsă „dincolo de Africa”, iar cooperarea UE-Africa să devină mai intensă în cadrul organismelor internaționale și al negocierilor multilaterale privind aspecte precum comerțul, drepturile omului sau schimbările climatice, UE și Africa ar trebui să colaboreze pentru ca instituțiile internaționale, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Organizația Mondială a Comerțului să devină mai democratice și mai reprezentative, asigurând faptul că Africa poate, în sfârșit, să exercite o influență adecvată dimensiunilor și statutului său;

56.

invită încă o dată instituțiile UE să creeze un instrument financiar specific în vederea punerii în aplicare a strategiei comune, centralizând toate sursele de finanțare existente în mod clar, previzibil și programabil; se întreabă în ce măsură strategia comună își va putea atinge obiectivele ambițioase sau va putea să ofere o veritabilă valoare adăugată în lipsa unei noi finanțări sau ca urmare a realocării finanțărilor existente;

57.

invită guvernele statelor membre UE și guvernele țărilor din Africa să comunice mai eficient și într-un mod mai sistematic cetățenilor lor care sunt acțiunile și realizările strategiei comune și să încerce să le promoveze pe scară mai largă în mass-media;

58.

așteaptă cu interes implicarea semnificativă a Parlamentului European și a Parlamentului Panafrican, precum și a organizațiilor societății civile și a autorităților locale, în urma experienței reuniunii la nivel înalt UE-Africa de la Lisabona din 8-9 decembrie 2007, în pregătirea celei de-a treia reuniuni la nivel înalt UE-Africa din 2010 și participarea activă a acestora la reuniunea menționată;

59.

invită Comisia Europeană și Comisia UA, precum și președințiile acestor organisme, să convină asupra propunerilor menționate mai sus și destinate să consolideze implicarea parlamentară în punerea în aplicare și monitorizarea strategiei comune;

60.

își propune să creeze coordonarea și sinergia necesară între toate organele Parlamentului European pentru a sprijini punerea în aplicare și monitorizarea strategiei comune; își reiterează, în acest sens, intenția de a transforma Delegația sa ad-hoc pentru relațiile cu Parlamentul Panafrican într-o delegație interparlamentară de sine stătătoare;

61.

încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, Comitetului Economic și Social European, Consiliului Economic, Social și Cultural al Uniunii Africane, Comisiei Uniunii Africane, Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Consiliului de Miniștri ACP și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/15

A.

întrucât, prin adoptarea Declarației pentru dezvoltare a mileniului, în 2000, Uniunea Europeană s-a angajat împreună cu comunitatea internațională să reducă la jumătate sărăcia extremă la nivel mondial până în 2015, concentrându-și eforturile asupra celor opt ODM;

B.

întrucât, conform unor noi estimări, în jur de 1,4 miliarde de oameni trăiesc încă sub limita sărăciei (1,25 dolari pe zi), ceea ce reprezintă mai mult de un sfert din populația țărilor în curs de dezvoltare,

C.

întrucât se au în vedere noile angajamente luate în 2007 de către Comisie și statele membre ale Uniunii Europene în vederea contribuției semnificative la recuperarea întârzierilor în îndeplinirea acestor obiective;

D.

întrucât lipsa de acces la servicii de îngrijire medicală și la serviciile de bază are ca rezultat decesul a milioane de persoane și perpetuează ciclul sărăciei, iar accesul la acest tip de îngrijiri și la o educație elementară constituie un drept al omului a cărui respectare și aplicare trebuie garantate de guverne;

E.

întrucât contractele ODM pot constitui unul dintre instrumentele menite să răspundă provocărilor cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare din cauza crizei alimentare mondiale, mai ales în sectorul agricol;

F.

întrucât, în pofida numeroaselor eforturi care s-au putut depune până acum, majoritatea țărilor în curs de dezvoltare nu dispun de resursele necesare pentru a face față provocărilor în materie de sănătate și de educație și întrucât ajutorul extern este indispensabil;

G.

întrucât Parlamentul European a fost solicitat să ofere descărcarea pentru Fondul European de Dezvoltare (FED);

H.

întrucât Comisia intenționează să crească semnificativ utilizarea ajutorului bugetar pe perioada celui de al zecelea FED pentru a îmbunătăți eficacitatea ajutorului său și pentru a îndeplini obiectivele pe care și le-a stabilit;

I.

întrucât lucrătorii în domeniul sănătății și profesorii din țările în curs de dezvoltare lucrează în momentul de față în condiții deplorabile și întrucât sunt necesari în jur de două milioane de profesori și peste patru milioane de lucrători în domeniul sănătății, pentru a realiza obiectivele ODM, și întrucât ajutoarele la un nivel adecvat, sub formă de ajutor bugetar în cadrul unui contract ODM, ar putea permite angajarea și instruirea acestora;

J.

întrucât lipsa constantă de lucrători în domeniul sănătății și a profesorilor este agravată de către fuga creierelor organizată de către țările bogate;

K.

întrucât Uniunea intenționează să continue să crească cheltuielile în materie de ajutor bugetar, în special prin creșterea semnificativă a ajutorului bugetar sectorial pentru sănătate și educație, mai ales pentru țările africane;

L.

întrucât contractele ODM stabilesc realizarea unor rezultate în ceea ce privește ODM în materie de sănătate și educație de bază, dar alte sectoare prioritare ar putea fi, de asemenea, vizate de către un contract ODM;

M.

având în vedere că, în conformitate cu poziția oficială a Parlamentului cu privire la ajutorul pentru dezvoltare, așa cum a fost exprimată la punctul 6 din rezoluția sa din 16 februarie 2006 referitoare la noile instrumente financiare pentru dezvoltare și la Obiectivele mileniului, menționată mai sus: „creșterea cantitativă a ajutorului trebuie însoțită de o creștere calitativă, cu alte cuvinte, eficacitatea ajutorului trebuie îmbunătățită prin intermediul celor trei C - coordonare, complementaritate, coerență - precum și prin reducerea costurilor de tranzacție a ajutorului, îmbunătățirea previzibilității și durabilității mecanismelor de ajutor, crescând viteza în oferirea ajutorului, deblocarea și mai mare a ajutorului, găsirea de soluții pentru datoriile nesustenabile, promovarea unei bune guvernări, combaterea corupției și creșterea capacității de absorbție a destinatarilor ajutorului”;

N.

întrucât un flux de ajutor previzibil și pe termen lung ar putea contribui direct și în mod eficace la realizarea concretă a strategiilor de eliminare a sărăciei, definite în cadrul ODM;

O.

întrucât, în pofida angajamentelor luate la Monterrey (2002), Gleneagles (2005), Paris (2005) și la Accra (2008) în vederea îmbunătățirii cantității și calității ajutorului pentru dezvoltare, mai multe state membre ale Uniunii Europene nu acordă întotdeauna tot ajutorul promis, iar atunci când este furnizat, o parte a acestui ajutor se dovedește a fi inadecvat;

P.

întrucât se pare că în 30 % din cazuri se înregistrează întârzieri în furnizarea ajutorului bugetar furnizat de către Comisie din motive de birocrație excesivă a procedurilor administrative;

Q.

întrucât lipsa de previzibilitate a ajutorului bugetar rezultă mai ales din caracterul anual al majorității condițiilor de acordare a acestui ajutor, iar această lipsă de previzibilitate nu servește întotdeauna țărilor beneficiare în cheltuirea ajutorului înainte ca acesta să fie oferit efectiv și fără a ști cu certitudine dacă se va întâmpla acest lucru vreodată;

R.

întrucât această lipsă de previzibilitate a ajutorului european pentru dezvoltare afectează atât țările beneficiare care au o anumită certitudine juridică și un mediu stabil de reglementare;

S.

întrucât Comisia este primul donator multilateral de ajutor pentru dezvoltare, fiind și unul din primii donatori de ajutor bugetar, și întrucât Comisia a recurs din ce în ce mai mult la acest tip de ajutor în ceea ce privește o cincime din ajutorul oferit în ultimii ani;

T.

întrucât, deși ajutorul bugetar constituie deja unul din instrumentele care permit îmbunătățirea ajutorului Uniunii, acesta ar fi mai benefic dacă ar fi mai previzibil și acordat pe termen mai lung;

U.

întrucât ajutorul bugetar furnizat în prezent de către Comisie este în mod general programat pentru o perioadă de trei ani, iar pentru anumite agenții, pentru un an;

V.

întrucât propunerea de contract ODM nu are implicații bugetare și întrucât contractul ODM nu constituie un instrument nou, ci o modalitate de implementare a instrumentelor existente;

W.

întrucât, în momentul de față, nu este clar statutul documentului Comisiei privind contractele ODM;

X.

întrucât Comisia consideră că a venit momentul ca, în cazul ODM, să se aplice conceptul de contract corelat cu rezultate tangibile în locul verificării anuale a condiționalităților tradiționale ale fiecărui donator;

Y.

întrucât termenii contractului presupun o angajare financiară care garantează o mai mare predictibilitate din partea țării care oferă ajutorul, în schimbul unei angajări mai susținute din partea țărilor beneficiare, în ceea ce privește rezultatele concrete care se pot aștepta;

Z.

întrucât Comisia a prevăzut încheierea unei serii de contracte ODM pentru o perioadă de 6 ani sau până la sfârșitul celui de al zecelea FED;

AA.

întrucât propunerea Comisiei de a încheia contracte pentru o perioadă de 6 ani depășește tendința actuală a altor țări care se împrumută la nivel mondial;

AB.

întrucât Comisie a făcut apel la statele membre pentru cofinanțarea contractelor ODM în cadrul contribuțiilor adiționale la FED, făcute în mod voluntar;

AC.

întrucât contractele ODM, referitoare la instrumentul de ajutor bugetar general, elaborate pe baza criteriilor stabilite în cadrul Acordului de la Cotonou, nu necesită nicio modificare privitoare la deciziile legate de programele în curs de desfășurare și de diferențele dintre modalitățile de aplicare a ajutorului bugetar, iar contractele ODM nu presupun constituirea unui instrument financiar nou și se bazează în continuare pe dispozițiile în materie de ajutor bugetar conținute în acordul de la Cotonou, și întrucât contractele ODM rămân în general compatibile cu liniile directoare interne finalizate recent în materie de ajutor bugetar general;

AD.

întrucât criteriile de eligibilitate pentru contractele ODM includ și respectarea articolului 9 al Acordului de la Cotonou privind drepturile omului, principiile democratice și statul de drept;

AE.

întrucât un ajutor bugetar eficient ar permite beneficiarilor să își finanțeze propriile strategii și programe concrete de îmbunătățire a serviciilor publice din sectoarele educației și sănătății;

AF.

întrucât Comisia nu și-a respectat angajamentele de a include în mod sistematic deputații europeni și reprezentanții organizațiilor societății civile în dialogurile cu guvernele țărilor în curs de dezvoltare și întrucât se recunoaște în general că, în prezent, din motive de eficiență, dezvoltarea ar trebui să fie în întregime atât responsabilitatea guvernelor, cât și a parlamentelor și a organizațiilor societății civile din țările în curs de dezvoltare;

AG.

întrucât Comisia a prevăzut că țările eligibile vor fi cele care au înregistrat rezultate satisfăcătoare la nivel macroeconomic și la cel al administrării bugetului în cadrul aplicării ajutorului bugetar, și întrucât, procedând astfel, Comisia s-a demarcat de alți furnizori de ajutor bugetar, cum ar fi FMI sau Banca Mondială, care impun numeroase condiții pentru a acorda ajutor, în contradicție cu principiul aproprierii de către țara beneficiară;

AH.

întrucât numeroase țări, care au nevoie urgentă de un ajutor mai substanțial și mai eficace pentru a-și accelera progresele în vederea atingerii ODM, nu îndeplinesc în momentul de față criteriile prevăzute de Comisie în vederea încheierii unui contract ODM;

AI.

întrucât, în forma actuală, contractele ODM se adresează numai țărilor ACP;

AJ.

întrucât ajutorul bugetar acordat de Comisie suferă de o gravă lipsă de transparență și de absorbție la nivelul țărilor sărace, iar acordurile de finanțare sunt rareori făcute publice;

AK.

întrucât principiul fundamental al ajutorului pentru dezvoltare este acela de oferi ajutor celor care au cea mai mare nevoie și acolo unde poate fi folosit în modul cel mai eficient;

AL.

întrucât, de exemplu, în ceea ce privește Burkina Faso, nimeni nu cunoaște stadiul negocierilor în curs pentru un contract ODM între Burkina Faso și Comisie, și în momentul de față nu este disponibilă nicio informație referitoare la acest aspect pe pagina de internet a delegației Comisiei Europene în Burkina Faso;

AM.

întrucât, în cadrul consensului european pentru dezvoltare, Uniunea s-a angajat să adopte o abordare bazată pe rezultate și pe utilizarea indicatorilor de performanță;

AN.

întrucât Comisia trebuie să coreleze în continuare ajutorul bugetar cu rezultatele înregistrate de către țările beneficiare în domeniul egalității între femei și bărbați și a promovării drepturilor femeii;

AO.

întrucât în materie de ajutor bugetar, au fost deja încheiate acorduri între Comisie și Burkina Faso (2005-2008), Etiopia (2003-2006), Ghana (2007-2009), Kenya (2004-2006), Madagascar (2005-2007), Malawi (2006-2008), Mali (2003-2007), Mozambic (2006-2008), Tanzania (2006-2008), Uganda (2005-2007) și Zambia (2007-2008);

AP.

întrucât există 650 de milioane de persoane cu handicap, din care 80 % trăiesc în țările în curs de dezvoltare, iar unul din 5 dintre aceștia trăiește într-o sărăcie extremă; întrucât aceste persoane reprezintă unul din cele mai mari grupuri de excluși și săraci, fiind afectați de discriminare multiplă și având rareori acces la educație și îngrijire medicală;

AQ.

întrucât în conformitate cu obligațiile generale și mai ales cu articolul 32 al Convenției mai sus menționate a ONUn privind drepturile persoanelor cu handicap, părțile semnatare sunt obligate să țină seama de handicap în cadrul cooperării pentru dezvoltare;

AR.

întrucât ODM nu vor fi realizate până în 2015 dacă nu se acordă atenția cuvenită includerii și participării persoanelor cu handicap;

AS.

întrucât se are în vedere raportul cu privire la punerea în aplicare a Parteneriatului Africa-UE din 22 noiembrie 2008, și mai ales a alineatului 37, care subliniază lipsa flagrantă de acțiuni în favoarea persoanelor handicapate în eforturile depuse în vederea realizării ODM,

1.

reafirmă că ajutorul pentru dezvoltare trebuie să se bazeze pe necesități și performanță și că politica de ajutor pentru dezvoltare trebuie să fie concepută în parteneriat cu țările beneficiare;

2.

reafirmă că, pentru îndeplinirea ODM, țările donatoare trebuie să-și respecte toate angajamentele și să îmbunătățească calitatea ajutorului pe care îl oferă;

3.

insistă asupra necesității dezvoltării de mecanisme noi pentru un ajutor care să fie mai previzibil și mai puțin volatil;

4.

reamintește obiectivul Declarației de la Abuja, fixat la 15 % din bugetul național alocat sectorului de sănătate, și obiectivul Campaniei mondiale pentru educație, fixat la 20 % din bugetul național alocat sectorului educației;

5.

solicită Comisiei să continue să coreleze ajutorul din sectoarele sănătății și educației, mai ales în ceea ce privește asistența medicală de bază și educația primară, cu rezultatele înregistrate în aceste sectoare, în special cel al asistenței medicale de bază și al educației primare; cere, de asemenea, Comisiei să precizeze importanța pe care o va acorda performanțelor înregistrate în aceste sectoare, raportate la un ansamblu mai complet de indicatori, și modul în care intenționează să evalueze progresele înregistrate în aceste domenii;

6.

solicită Comisiei să îmbunătățească previzibilitatea ajutorului bugetar prin intermediul aplicării contractelor ODM și prin extinderea aplicării principiilor ce derivă din aceste contracte la un număr mai mare de țări, precum și prin intermediul ajutorului bugetar sectorial;

7.

reamintește Comisiei necesitatea de a opera reduceri semnificative ale întârzierilor inutile, datorate caracterului excesiv de greoi al procedurilor sale administrative;

8.

solicită guvernelor țărilor în curs de dezvoltare să crească cheltuielile în materie de sănătate la 15 % din bugetul național, în conformitate cu recomandările din Declarația de la Abuja, precum și cheltuielile în materie de sănătate la 20 % din bugetul național după cum se preconizează în Campania mondială pentru educație;

9.

solicită Comisiei să garanteze niveluri ridicate ale cheltuielilor sub forma ajutorului bugetar, urmărind mai ales creșterea ajutorului bugetar în sectorul social al țărilor ACP, și să crească ajutorul bugetar sectorial în celelalte regiuni;

10.

constată cu interes că propunerea de contracte ODM a Comisiei prevede un nivel minim garantat al ajutorului (70 % din angajamentul total) pentru țările eligibile;

11.

își exprimă totuși dezamăgirea că documentul cu privire la contractele ODM nu specifică nici un calendar pentru aplicarea acestor contracte, care au fost concepute în principal pentru a fi derulate pe o perioadă de șase ani în cadrul celui de al zecelea FED, și solicită așadar Comisiei să prezinte un calendar precis;

12.

constată că un contract ODM are ca obiectiv principal contribuția la îmbunătățirea eficacității ajutorului și la accelerarea îndeplinirii ODM pentru țările care au cea mai mare nevoie de aceasta;

13.

solicită Comisiei să adopte un comunicat prin care să concretizeze inițiativa contractului ODM și să extindă această inițiativă la țările nemembre ACP care îndeplinesc condițiile de eligibilitate;

14.

cere Comisiei și țărilor beneficiare să urmărească implicarea parlamentelor lor și a societății civile, inclusiv a organizațiilor care se ocupă de persoanele cu handicap, în toate etapele dialogului pe tema ajutorului bugetar, inclusiv elaborarea, aplicarea și evaluarea programului stabilit în contractele ODM;

15.

subliniază că donatorii, în locul impunerii unor condiții stricte pentru beneficiari, ar trebui să se preocupe de promovarea bunei guvernări, a democrației și a stabilității în țările beneficiare, prin criterii transparente stabilite în parteneriat cu aceste țări;

16.

este de opinie că, în interesul promovării transparenței, condițiile de plată a tranșei variabile a ajutorului ar trebui să se bazeze pe rezultate, în măsura în care acest fapt ar încuraja donatorii și beneficiarii să analizeze impactul real al banilor cheltuiți și ar contribui la îmbunătățirea transparenței utilizării fondurilor publice;

17.

invită Comisia să monitorizeze periodic rezultatele programelor sale și să transmită aceste rezultate și Parlamentului;

18.

recomandă Comisiei să depună eforturi în vederea consolidării dialogului între donatori și beneficiari, în special pentru a identifica nevoile reale și domeniile în care ajutorul este necesar;

19.

solicită ca Adunarea parlamentară mixtă ACP-UE (APP) să se implice mai activ în definirea priorităților, în negocierea contractelor ODM, precum și în toate celelalte etape ale procesului;

20.

solicită Comisiei Europene să condiționeze acordarea ajutorului bugetar de rezultatele obținute în ceea ce privește buna guvernare și transparența, dar și în ceea ce privește protecția și respectarea drepturilor omului, mai ales în cazul celor mai sărace și mai marginalizate persoane, cum ar fi persoanele cu handicap, minoritățile, femeile și copiii, și să se asigure ca ajutorul bugetar nu este cheltuit pentru alte sectoare decât cele definite în contractul ODM;

21.

reafirmă că programele indicative nominale ar trebui să fie stabilite în colaborare cu parlamentele țărilor implicate, cu APP și cu societatea civilă;

22.

constată că propunerea cu privire la ODM nu menționează care țări vor fi vizate în cadrul primei runde de contracte ODM; și constată că în forma actuală, contractele ODM vizează numai țările ACP;

23.

deplânge faptul că politica Uniunii de ajutor bugetar pentru țările în curs de dezvoltare este supusă din ce în ce mai mult condițiilor impuse de FMI, pentru a obține un ajutor de dezvoltare din partea Uniunii; consideră, de asemenea, că această condiționalitate este în contradicție cu politica țărilor beneficiare în ceea ce privește principiul aproprierii;

24.

atrage atenția asupra necesității dezvoltării și a altor demersuri de ajutor bugetar pentru țările care nu sunt eligibile pentru contractele ODM și mai ales pentru țările care traversează situații dificile; subliniază că este evident că țările care traversează situațiile cele mai dificile sunt în imposibilitatea de a îndeplini criteriile actuale de eligibilitate;

25.

recomandă punerea la dispoziție a contractelor ODM și pentru țările acoperite de Intrumentul de finanțare a cooperării pentru dezvoltare;

26.

solicită Comisiei să ofere explicații clare cu privire la modul în care a prevăzut combinarea contractelor ODM propuse cu alte modalități de distribuție a ajutorului;

27.

avertizează în legătură cu pericolul pe care îl reprezintă recurgerea nenuanțată și într-o manieră excesivă la contractele ODM, care vor fi percepute ca un mod unic de distribuție cu adevărat eficace a ajutorului, și îndeamnă Comisia să aleagă mecanisme de distribuție a ajutorului mai bine adaptate fiecărei situații în parte;

28.

solicită Comisiei să consolideze capacitatea parlamentelor țărilor beneficiare de a se implica în procesul bugetar și capacitatea parlamentelor și a societății civile de angajare în elaborarea de politici naționale, oferind un mai mare suport financiar și insistând asupra acestei participări în dialogurile politice cu țările beneficiare și concentrându-se asupra indicatorilor de gestionare a finanțelor publice care au ca scop îmbunătățirea responsabilizării guvernelor față de proprii cetățeni;

29.

solicită Comisiei ca, în colaborare cu țările partenere, să asocieze fiecărui contract ODM o serie de indicatori de performanță pentru a evalua progresul înregistrat în executarea contractului, iar aceste indicatoare ar trebui să măsoare, de asemenea, incluziunea persoanelor și a copiilor cu handicap;

30.

atrage atenția Comisiei asupra faptului că ar trebui în mod imperios să își coreleze în continuare ajutorul bugetar cu rezultatele din țările beneficiare în ceea ce privește egalitatea între femei și bărbați și promovarea drepturilor femeilor și solicită ca indicatorii de performanță să fie consolidați în acest domeniu în cadrul contractelor ODM astfel încât să se extindă și la alte sfere cum ar fi drepturile femeilor și drepturile persoanelor cu handicap; solicită Comisiei să consolideze indicatorii de performanță de gen corelați cu ajutorul bugetar, lărgindu-le sfera de aplicare și la: drepturile persoanelor cu handicap, precum și drepturile femeii, în special promovarea accesului tuturor femeilor la informații și la serviciile globale de sănătate sexuală și a reproducerii, îmbunătățirea accesului și consolidarea recursului la metodele de planificare familială, promovarea susținută a educației și a emancipării femeilor, precum și combaterea discriminărilor și lupta pentru egalitatea între sexe;

31.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, Consiliului ACP, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și țărilor ACP.

6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/23

A.

întrucât Uniunea Europeană, care se mândrește cu deviza sa, „Unită în diversitate”, ar trebui să recunoască istoria sa comună și poate face acest lucru pornind de la istoria artei europene, datorită caracterului universal intrinsec al acesteia;

B.

întrucât școlile ar trebui să redevină principalul loc de democratizare a accesului la cultură;

C.

întrucât educația artistică și culturală, din care face parte și educația axată pe imagine, constituie un element esențial al sistemului de învățământ al statelor membre;

D.

întrucât educația artistică și culturală constituie o componentă esențială a educației copiilor și tinerilor, deoarece contribuie la dezvoltarea liberei voințe, a sensibilității și deschiderii către ceilalți; întrucât ea reprezintă un element fundamental al egalității de șanse și o precondiție pentru adevărata democratizare a accesului la cultură;

E.

întrucât, pentru a face față provocării democratizării accesului la cultură, este necesară promovarea conștiinței artistice la toate nivelurile și la toate vârstele, recunoașterea importanței activităților artistice de amatori și de grup și promovarea accesului la educație în domeniul artelor;

F.

întrucât este regretabil că imperativele economice determină, prea adesea, statele membre să reducă locul artelor în cadrul politicii generale în materie de educație;

G.

întrucât educația artistică reprezintă baza formării profesionale în domeniul artelor și promovează atât creativitatea, cât și dezvoltarea fizică și intelectuală în acest domeniu, încurajând relații mai strânse și mai fructuoase între educație, cultură și arte;

H.

întrucât școlile și centrele de educație în domeniul artei și al design-ului ajută la elaborarea unor filosofii, la crearea unor noi stiluri și mișcări artistice și facilitează deschiderea către alte culturi, ceea ce consolidează imaginea Uniunii Europene în lume;

I.

întrucât formarea profesioniștilor din domeniul artistic și de creație este foarte importantă pentru succesul acestora;

J.

întrucât studiile în domeniul artei, menite să dezvolte o carieră și o profesie, solicită studenților, pe lângă talent, o cultură solide, care poate fi dobândită numai printr-o formare multidisciplinară și sistematică; întrucât în acest fel cresc și posibilitățile de angajare în domeniu, în măsura în care ele oferă cultură generală, o metodologie de cercetare, abilități antreprenoriale și cunoștințe de economie, precum și competențe în diverse domenii de activitate relevante pentru arta contemporană;

K.

întrucât potențialul economic și de creare de locuri de muncă pe care îl reprezintă societățile și industriile din domeniul creației, culturii și artei în Uniunea Europeană influențează în mare măsură dezvoltarea sectorului artistic;

L.

întrucât revoluția tehnologică a generat o mai mare competiție între țări și în interiorul acestora, și a așezat pe un loc fruntaș capacitatea intelectuală și creativitatea în cadrul strategiei de la Lisabona;

M.

întrucât schimbările rapide și constante care au loc în societățile noastre solicită un grad mai ridicat de adaptabilitate, flexibilitate, creativitate, inovație și comunicare între persoane la locul de muncă; întrucât sistemele de educație și formare din diversele state membre ar trebui să promoveze aceste calități, în conformitate cu obiectivele programului „Educație și formare 2010”;

N.

întrucât ar trebui să se țină seama de diferențele numeroase dintre modelele de învățământ existente în domeniul artelor din diferitele state membre;

O.

întrucât ar trebui să se țină seama că, datorită globalizării și a unei mai mari mobilități a cetățenilor, precum și a extinderilor succesive ale Uniunii Europene, educația în domeniul culturii și al diversității acesteia reprezintă un factor important pentru păstrarea identității și pentru promovarea unei înțelegeri interculturale și interconfesionale; întrucât obiectivele de sensibilizare și promovare a culturii în Anul european al dialogului intercultural trebuie să continue și după 2008,

1.

consideră că educația artistică trebuie să fie o componentă obligatorie a programelor de învățământ în toate etapele de școlarizare, pentru a promova democratizarea accesului la cultură;

2.

subliniază că este important ca atât programa școlară, cât și programele de formare profesională și educație permanentă să conțină cursuri care să promoveze și să dezvolte creativitatea la orice vârstă, ca parte a procesului de învățare de-a lungul vieții;

3.

reamintește că unul dintre obiectivele educației artistice și culturale este acela de a contribui la educația civică și că una dintre funcțiile acesteia este de a contribui la structurarea gândirii și la împlinirea individuală, atât în plan intelectual și afectiv, cât și în plan fizic;

4.

recunoaște, în cadrul Anului european al creativității și inovației 2009, rolul artelor ca factor important care contribuie la procesul novator în societate și economie;

5.

atrage atenția Consiliului și statelor membre asupra rolului pe care cultura europeană și diversitatea acesteia îl au ca factori de integrare și asupra importanței educației artistice și culturale la nivel european, inclusiv în salvgardarea valorilor culturale tradiționale din diferite regiuni;

6.

constată că studenții disciplinelor din domeniul artei interesați să studieze într-un stat membru, altul decât statul de origine, sunt din ce în ce mai numeroși și, în consecință, încurajează statele membre să își coordoneze politicile în materie de studii în domeniul artei la nivelul Uniunii Europene, să procedeze la schimburi de cel mai bune practici și să confere amploare mobilității studenților și profesorilor în acest sector;

7.

sugerează îmbunătățirea mobilității profesioniștilor din domeniul artistic prin acordarea unei atenții sporite recunoașterii diplomelor; acest lucru ar trebui realizat prin încurajarea instituțiilor de formare și a angajatorilor să se raporteze la Cadrul european de calificări, ceea ce ar permite compararea competențelor și calificărilor din acest sector la nivel european;

8.

îndeamnă insistent Comisia, în acest sens, să conlucreze cu statele membre pentru stabilirea unui cadru de mobilitate pentru europenii angajați în activități artistice și de creație, acordând o atenție specială mobilității artiștilor tineri și a studenților care studiază artele;

9.

consideră, recunoscând totodată că aceasta intră în sfera de competență a statelor membre, că politicile în materie de educație artistică trebuie să fie coordonate la nivelul Uniunii Europene, în special în ceea ce privește:

10.

solicită Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre:

11.

insistă ca predarea istoriei artei să includă și întâlniri cu artiștii, precum și vizitarea locurilor importante din punct de vedere cultural, astfel încât să trezească curiozitatea și să inducă reflecția din partea studenților;

12.

subliniază importanța utilizării resurselor oferite de noile tehnologii ale comunicației și informației și a internetului drept canale ale unui învățământ modern și adaptat perioadei moderne, atunci când se introduce dimensiunea artei în programele școlare;

13.

subliniază, în această privință, contribuția esențială pe care o aduc inițiative precum Europeana, biblioteca digitală europeană;

14.

recomandă realizarea în comun a unui portal european destinat educației artistice și culturale și includerea educației artistice în programa educațională a statelor membre, pentru a asigura dezvoltarea și încurajarea modelului cultural european, extrem de prețuit la nivel internațional;

15.

solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să monitorizeze progresele în direcția includerii educației artistice în programele școlare și sugerează, în special Comisiei, să promoveze studiile necesare pentru a dispune de informații fiabile privind impactul acestei forme de educație asupra nivelului de formare și asupra competențelor studenților din Uniunea Europeană;

16.

încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/27

A.

întrucât o Uniune Europeană democratică și transparentă se construiește pe baza unui dialog intens între cetățeni și instituțiile europene, inclusiv Parlamentul, dar și pe baza unei dezbateri constante la nivel european, național și local cu privire la Europa;

B.

întrucât, după respingerea în Franța și Țările de Jos a proiectului de tratat privind instituirea unei Constituții pentru Europa, 53,4 % dintre irlandezi au respins prin referendum ratificarea Tratatului de la Lisabona și întrucât este mai probabil ca cei care nu înțeleg adecvat politicile Uniunii Europene și tratatele să li se opună;

C.

întrucât sondajul Eurobarometru 69 a arătat că 52 % dintre cetățenii Uniunii consideră că aderarea țării lor la UE este un lucru pozitiv, doar 14 % având o părere contrară;

D.

întrucât cunoașterea Uniunii Europene, a politicilor și a modului său de funcționare, dar și a drepturilor garantate prin tratate, va sta la baza restabilirii încrederii cetățenilor în instituțiile europene;

E.

întrucât în 2004 a fost numit pentru prima oară un comisar special pentru strategia de comunicare, deși nicio strategie de comunicare nu a fost încă adoptată, din cauză lipsei unui temei juridic în tratate,

1.

reamintește că acest sondaj indică că există mai multe șanse ca cetățenii cel mai puțin educați și înstăriți ai Uniunii să se opună unei mai profunde integrări europene, ceea ce demonstrează că, în ciuda tuturor eforturilor depuse, ideea europeană își are în principal adepții în rândul persoanelor educate și înstărite din societatea europeană; consideră că un dialog activ între Uniunea Europeană și cetățenii săi este esențial pentru a pune în practică principiile și valorile proiectului Uniunii Europene, dar recunoaște faptul că acest dialog nu a fost cu adevărat încununat de succes până în prezent;

2.

regretă faptul că, în ciuda eforturilor și a ideilor bune ale Comisiei, succesul obținut în încercarea de a crește, în rândul cetățenilor Uniunii, nivelul de cunoaștere și de interes cu privire la chestiuni europene a fost foarte limitat, lucru evidențiat, din păcate, de referendumul irlandez;

3.

subliniază că este deosebit de important să se creeze legături strânse de comunicare, cu un conținut specific, atât între UE și regiunile cu caracteristici speciale, cât și între UE și grupuri sociale specifice;

4.

observă că, potrivit unor sondaje recente, o mare majoritate a europenilor sunt în favoarea unei Uniuni Europene care să se exprime cu o singură voce cu privire la aspectele legate de politica externă; subliniază faptul că, la 9 decembrie 2007, la cererea cetățenilor Uniunii, în scrisoarea deschisă/recomandările participanților la conferința de încheiere a celor șase proiecte ale cetățenilor din cadrul Planului D a fost inclusă o declarație în acest sens; subliniază că în cadrul celor 27 de recomandări cuprinse în această scrisoare deschisă se solicită Uniunii Europene și să acționeze mai eficient în domeniul politicii și coeziunii sociale, în special în scopul combaterii disparităților salariale și al promovării egalității între femei și bărbați și, în general, al acordării unei atenții deosebite acestor chestiuni de egalitate neglijate în mod frecvent; sugerează, prin urmare, că este la fel de important să se analizeze mesajul implicit al acțiunilor întreprinse și măsura în care acesta coincide cu mesajul pe care UE dorește să-l transmită cetățenilor săi;

5.

reamintește că femeile au votat în mod majoritar „NU” la ultimele referendumuri asupra Uniunii Europene: 56 % în Franța (Flash Eurobarometru 171), 63 % în Țările de Jos (Flash Eurobarometru 172) și 56 % în Irlanda (Flash Eurobarometru 245); consideră că acest vot negativ decurge, printre altele, din slaba implicare a instituțiilor europene în politicile care privesc în mod direct femeile și care stau la baza inegalității persistente dintre bărbați și femei, precum politicile în materie de conciliere a vieții profesionale cu cea de familie sau în materie de asistență acordată persoanelor dependente;

6.

subliniază necesitatea încheierii procesului de ratificare a Tratatului de la Lisabona, care va conduce la creșterea transparenței UE și implicarea cetățenilor în procesul decizional; reamintește în acest context noile oportunități de democrație participativă prevăzute de Tratatul de la Lisabona, în mod special inițiativa cetățenilor;

7.

subliniază necesitatea unor eforturi coordonate și a unei acțiuni comune din partea tuturor instituțiilor UE și a statelor membre în vederea stabilirii unei comunicări cu cetățenii Uniunii cu privire la chestiuni europene; salută și ia act de declarația din 22 octombrie 2008 menționată mai sus, care stabilește obiective clare pentru ameliorarea comunicării la nivelul UE dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie, precum și statele membre; consideră că aceasta ar putea fi mai ambițioasă, deoarece Parlamentul a solicitat încheierea un acord interinstituțional între toate instituțiile referitor la politicile de comunicare;

8.

consideră că instituțiile UE ar trebui să inițieze în continuare discuții despre Europa și să pună imediat în practică conceptele cuprinse în declarația comună menționată mai sus, în Comunicarea Comisiei din 1 februarie 2006 și în documentul de lucru al Comisiei din 3 octombrie 2007;

9.

împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia democrația participativă poate complementa în mod util democrația reprezentativă; subliniază, cu toate acestea, faptul că democrația participativă presupune nu numai faptul de a-i asculta pe cetățeni, ci și faptul de a le oferi acestora oportunități reale de a-și exercita influența asupra politicilor europene; subliniază că, pentru realizarea acestor obiective, instituțiile trebuie să devină mult mai deschise și să adopte abordările necesare pentru a permite cetățenilor și organizațiilor acestora să participe efectiv la fiecare etapă, atunci când sunt dezbătute chestiuni privind UE; ia act, de asemenea, de faptul că trebuie acordat accesul publicului la documentele produse de instituții pe o bază cât mai larg posibilă, aceasta reprezentând o condiție sine qua non pentru a exercita o anumită influență;

10.

subliniază importanța și valoarea procesului de consultare ca instrument eficient de a le da putere cetățenilor, permițându-le să participe direct la procesul politic de la nivel european; invită Comisia să adopte noi măsuri pentru a difuza informații la timp cu privire la viitoarele consultări ale Uniunii Europene prin intermediul mijloacelor de informare în masă și al altor foruri relevante la nivel național, regional și local, să invite mai multe părți interesate să-și exprime opinia în timpul consultărilor privitoare la legislația comunitară și să facă cunoscute la scară mai largă consultările pe internet pe tema politicilor și inițiativelor UE, astfel încât să se asigure că toți actorii, în special întreprinderile mici și mijlocii și organizațiile nonguvernamentale locale (ONG-urile) sunt implicate în dezbatere; subliniază importanța reprezentanților societății civile, precum rețele de specialiști și consumatori, la toate nivelurile, de la cel local până la cel transnațional, care oferă platforme pentru un dialog avizat privind politicile UE, contribuind astfel la elaborarea unei legislații europene de mai bună calitate; recunoaște problemele care există în aplicarea și executarea legislației și încurajează consumatorii și întreprinderile să-și exercite drepturile și să informeze instituțiile UE cu privire la problemele existente;

11.

consideră că instituțiile UE și statele membre trebuie să-și coordoneze eforturile în materie de comunicare și să creeze un parteneriat cu societatea civilă, pentru a exploata sinergiile posibile; subliniază necesitatea coordonării dintre instituții și oportunitatea stabilirii unor legături între canalele de televiziune ale Comisiei și Parlamentului; solicită Comisiei să îmbunătățească cooperarea și coordonarea între reprezentanțele sale din statele membre și birourile de informare ale Parlamentului; invită reprezentanțele Comisiei și ale Parlamentului din statele membre la o mai bună cooperare în ceea ce privește consultarea cetățenilor, diseminarea de informații, cunoștințe și idei legate de UE în rândul cetățenilor și ocazia oferită alegătorilor de a se întâlni cu deputații în Parlamentul European aleși în diferite țări și cu funcționarii UE;

12.

salută faptul că Comisia susține rolul Parlamentului și al partidelor politice europene și recunoaște necesitatea stabilirii unei legături între politica la nivel național și cea la nivel european, în special pe perioada campaniilor electorale europene;

13.

invită cele mai importante trei instituții să analizeze posibilitatea organizării unor dezbateri deschise comune, în plus față de dezbaterile deschise ale Parlamentului, care să abordeze subiecte referitoare la consumatori și viața de zi cu zi a acestora, întărindu-le astfel încrederea în piața internă și protecția consumatorilor; subliniază faptul că intergrupurile parlamentare își îndeplinesc pe deplin rolul de intermediari ai cetățenilor, rol care reprezintă o legătură veritabilă între lumea politică și societatea civilă;

14.

ia act cu satisfacție de faptul că Comisia a ținut cont de multe dintre ideile avansate anterior de către Parlament, cum ar fi un forum al cetățenilor atât la nivel european, cât și la nivel național, un rol mai proeminent al organizațiilor societății civile și utilizarea inovatoare a noilor media;

15.

invită Comisia să extindă dialogul la toate nivelurile, adaptându-și mesajul la diferite grupuri țintă, în funcție de mediul lor social; propune, de aceea, intensificarea dialogului dintre Uniunea Europeană și cetățenii săi, furnizând aceleași informații tuturor, adaptate însă pentru fiecare grup, și facilitând dezbaterile cu și între cetățeni informați; consideră că instituțiile UE ar trebui să includă în politicile lor concluziile dezbaterilor locale organizate în cadrul Planului D și să ia în considerare așteptările cetățenilor cu privire la deciziile UE asupra noilor acte legislative;

16.

solicită statelor membre să lanseze campanii eficiente de comunicare pe tema UE la toate nivelurile: național, regional și local; solicită Comisiei să difuzeze cele mai bune practici identificate în cadrul acestor campanii și propune crearea unui sistem permanent de comunicare interactivă între instituțiile UE și cetățeni, care va permite Uniunii Europene organizarea unor campanii periodice cu caracter local și regional, cu sprijinul presei regionale și cu participarea activă a societății civile, a ONG-urilor, a camerelor de comerț, a sindicatelor și a organizațiilor profesionale;

17.

subliniază că politica de coeziune a UE constituie o bază a integrării europene și a solidarității sociale; consideră, prin urmare, că cetățenii ar trebui informați cu privire la eforturile și efectele specifice ale politicilor comunitare asupra vieții lor cotidiene, accentuând contribuția UE și avantajele care decurg din proiectul european comun; își exprimă dorința, în acest context, ca autoritățile locale să își îndeplinească mai bine obligațiile de informare cu privire la ajutoarele primite din partea Uniunii Europene; subliniază, de asemenea, că voluntariatul aleșilor locali și regionali este esențial pentru dezvoltarea mecanismelor de informare și formare; salută, în acest sens, crearea unui program Erasmus pentru aleșii locali și regionali;

18.

subliniază faptul că implicarea partenerilor în pregătirea și aplicarea programelor operaționale, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul general privind fondurile structurale (FSE) 2007-2013, contribuie în mod semnificativ la promovarea politicii de coeziune a UE și la apropierea acesteia de cetățeni; subliniază faptul că acești parteneri au o ocazie unică de a vedea direct problemele reale care constituie preocupările de bază ale cetățenilor; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că principiul parteneriatului este aplicat în mod corect la nivel național, regional și local; subliniază importanța utilizării de către autoritățile naționale și regionale a posibilităților financiare existente acordate de către Fondul social european pentru a îmbunătăți abilitățile acestor parteneri, în special în ceea ce privește formarea; ia act de rolul esențial pe care l-au avut fondurile structurale în promovarea cooperării transfrontaliere prin proiecte și programe comunitare, ceea ce a încurajat dezvoltarea unui spirit cetățenesc activ și a unei democrații participative; invită Comisia să sprijine în continuare și să lucreze în parteneriat cu astfel de proiecte și programe;

19.

subliniază necesitatea, în contextul viitoarelor alegeri europene, de a informa cetățenii, la nivel local și regional, în special tinerii și pe cei care merg pentru prima dată la vot; subliniază, într-un context mai general, importanța implicării deputaților europeni, purtători de cuvânt ai UE, în colaborare cu aleșii locali și regionali, în procesul de consultare cu cetățenii din circumscripțiile lor; sprijină eforturile Comitetului Regiunilor de a consolida consultarea la nivel regional și de a include în cadrul acesteia rețelele regionale și principalii actori locali și regionali cu scopul de a favoriza un dialog cât mai apropiat de cetățeni, pentru a le cunoaște opiniile și preocupările;

20.

subliniază necesitatea ca deputații săi să fie implicați mai îndeaproape în comunicarea cu cetățenii Uniunii Europene și ca organizarea activităților Parlamentului să fie modificată astfel încât să permită deputaților să dialogheze cu cetățenii la un nivel cât mai local posibil; își exprimă speranța că, în paralel cu campaniile partidelor politice, deputații europeni vor fi implicați îndeaproape pe teren în campania pentru alegerile europene;

21.

invită Comisia să lanseze campanii locale de comunicare la scară redusă cu participarea actorilor locali și să promoveze activități care permit cetățenilor să fie mai bine informați cu privire la țările de origine ale imigranților și, de asemenea, care le oferă imigranților posibilitatea de a fi mai bine informați asupra drepturilor și obligațiilor pe care le implică cetățenia europeană, astfel de activități constituind cea mai eficientă și utilă metodă de realizare a acestor obiective de comunicare, și, în același, timp să continue eforturile depuse în contextul Anului european al dialogului intercultural 2008;

22.

subliniază importanța introducerii politicii și istoriei europene în cadrul programelor școlare ale fiecărui stat membru în vederea consolidării valorilor europene, precum și importanța dezvoltării departamentelor de studii europene din cadrul programelor universitare; solicită Comisiei să ofere sprijin financiar pentru promovarea acestor proiecte; solicită statelor membre să promoveze introducerea unui curs școlar despre istoria integrării europene și funcționarea UE, pentru a pune bazele unei cunoașteri europene comune;

23.

subliniază rolul deosebit al educației civice ca forță motrice esențială pentru o cetățenie activă; ia act de necesitatea de a sprijini un model activ de educație civică, care să ofere tinerilor oportunitatea de a se implica direct în viața publică, alături de reprezentanții politici la nivel național, local și european și reprezentanți ai ONG-urilor și prin inițiative civice; sugerează Comisiei să sprijine proiectele pilot care promovează un astfel de model de educație civică în statele membre;

24.

recomandă promovarea mai eficientă a unor programe precum Erasmus, Leonardo da Vinci, Grundtvig și Comenius, printr-o comunicare mai largă și organizarea acestora astfel încât să se încurajeze participarea cât mai multor persoane, să se sporească participarea cetățenilor mai puțin înstăriți și să se faciliteze mobilitatea acestora în cadrul Uniunii Europene; atrage atenția asupra faptului că în special aceste programe sunt foarte populare în rândul tinerilor și aduc o contribuție importantă la succesul integrării europene;

25.

salută Comunicarea Comisiei menționată mai sus din 21 decembrie 2007, care stabilește obiective clare pentru transformarea site-ului internet Europa într-un site web 2.0 orientat către oferirea de servicii; îndeamnă Comisia să finalizeze crearea noului site nu mai târziu de 2009 și consideră că acest nou site internet ar trebui să cuprindă și un forum pentru cetățeni, pe care aceștia să-și comunice opiniile și să participe la sondaje on-line, unde ONG-urile, instituțiile publice și persoanele să își împărtășească experiența cu privire la proiectele UE în materie de comunicare; solicită Comisiei să adune și să publice pe pagina sa internet experiențele beneficiarilor activităților finanțate în cadrul Planului D;

26.

salută ideea creării EU Tube care, cu aproximativ 1,7 milioane de vizitatori, este un instrument unic de comunicare a politicilor UE în rândul utilizatorilor de internet; solicită, de asemenea, Comisiei să pregătească o serie de orientări pentru campanii eficiente pe internet și să le comunice celorlalte instituții;

27.

solicită Comisiei să utilizeze mai eficient materialul audiovizual disponibil pe „Europe by Satellite”, creând legături cu canalele de televiziune locale și media comunităților, care sunt interesate să obțină astfel de materiale pentru difuzare, pentru a obține o audiență mai largă;

28.

consideră că rețeaua Europe Direct este un instrument important, care permite să se răspundă întrebărilor puse de cetățeni prin email sau prin apeluri telefonice gratuite din întreaga Uniune, instrument care ar trebui făcut mai bine cunoscut publicului;

29.

consideră că politicile din domeniul protecției consumatorilor și pieței interne sunt de o importanță capitală în efortul de a prezenta Europa consumatorilor și întreprinderilor; invită statele membre să-și sporească eforturile vizând prezentarea avantajelor pieței unice la nivel național, regional și local; invită Comisia și statele membre să promoveze și să consolideze comunicarea și informarea interactivă în vederea stabilirii unui dialog efectiv între consumatori, întreprinderi și instituții prin diverse mijloace electronice de ultimă tehnologie și să contribuie la dezvoltarea comerțului electronic;

30.

solicită Comisiei să-și consolideze eforturile de coordonare în educarea și informarea consumatorilor cu privire la drepturile și obligațiile acestora, prin sporirea resurselor umane și financiare; invită statele membre să sporească resursele umane și financiare alocate rețelei de centre europene pentru consumatori pentru a crește nivelul de sensibilizare și a garanta aplicarea drepturilor consumatorilor în UE și îndeamnă statele membre, având în vedere criza financiară globală actuală și nivelul în creștere de îndatorare a consumatorilor, să depună eforturi de ameliorare a nivelului de cultură financiară a consumatorilor, în special cu privire la drepturile și obligațiilor acestora, precum și căile de atac în materie de economii și împrumuturi;

31.

invită statele membre să sporească resursele financiare și umane alocate rețelei SOLVIT care face posibilă rezolvarea gratuită a problemelor ce apar din aplicarea defectuoasă sau neaplicarea legislației comunitare; solicită Comisiei să accelereze eficientizarea diverselor servicii care acordă informații și consiliere cu privire la piața unică; prin urmare, sprijină conceptul inclus în Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2007, intitulată „O piață unică pentru Europa secolului XXI” (COM(2007)0724), al unei abordări integrate cu privire la furnizarea de servicii de asistență cu privire la piața unică prin crearea unei pagini web cu acces unic; ia act de inițiativele Comisiei vizând diminuarea sarcinii administrative și o mai bună legiferare; solicită în special îmbunătățiri care să vină în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii, care reprezintă o importantă sursă de locuri de muncă în Europa;

32.

remarcă faptul că Anul european al voluntariatului ar reprezenta o oportunitate ideală pentru crearea unei legături între instituțiile UE și cetățeni; subliniază că Uniunea Europeană numără mai mult de 100 de milioane de voluntari și invită Comisia să pregătească terenul pentru a declara anul 2011 Anul european al voluntariatului, prezentând cât mai repede o propunere legislativă specifică în acest sens;

33.

subliniază că este important ca opiniile cetățenilor cu privire la rolul de actor global pe care îl joacă Europa să fie luate în considerare, ținându-se seama în special de rolul din ce în ce mai pregnant al Parlamentului European în acest domeniu; încurajează, prin urmare, participarea deputaților în Parlamentul European și a membrilor Consiliului la vizitele efectuate de membrii Comisiei în cadrul Planului D, acestea jucând un rol important în comunicarea cu parlamentele naționale, cu societatea civilă, cu liderii din mediul de afaceri și liderii sindicali, precum și cu autoritățile regionale și locale din statele membre;

34.

salută faptul că pe plan mondial se manifestă un interes crescând față de proiectul european și că Uniunea Europeană și cetățenii acesteia sunt din ce în ce mai conștienți de avantajele pe care le aduce împărtășirea experienței lor supranaționale cu alte țări și regiuni, în special cu vecinii Uniunii Europene; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze, prin delegațiile acesteia din țările terțe, modalități de comunicare cu cetățenii acestor țări și de informare a acestora cu privire la oportunitățile din Uniunea Europeană, de exemplu prin mass-media și alte forme de cultură, precum și prin intermediul diferitor programe de educație, de învățare a limbilor străine, de mobilitate sau de schimb, precum Erasmus Mundus;

35.

constată că, în special în contextul creșterii numărului resortisanților țărilor terțe în UE și al apariției societăților multiculturale, la care aceștia au adus, de asemenea, o contribuție, ar trebui depuse mai multe eforturi pentru integrarea imigranților în UE, oferindu-le un acces concret la informațiile referitoare la implicațiile cetățeniei europene, întărind, de exemplu, parteneriatele dintre diferitele niveluri guvernamentale (administrații locale, regionale și naționale) și factorii neguvernamentali (de exemplu, angajatori, societatea civilă și asociațiile migranților, mass-media și ONG-urile care sprijină migranții); consideră că succesul integrării va sprijini dezvoltarea în continuare a conștiinței europene multiculturale pe baza toleranței, a dialogului și a egalității;

36.

solicită Comisiei să promoveze programe și campanii precum „Lumea prin ochii femeilor”, care încurajează femeile să fie mai active din punct de vedere social, politic și cultural, ținând seama de rolul acestora în dialogul dintre generații și în durabilitatea și prosperitatea societății; solicită, prin urmare, o mai bună informare a tinerelor fete și a femeilor cu privire la conceptul de cetățenie europeană și la drepturile care decurg din aceasta, în special în regiunile izolate din punct de vedere social și geografic; evidențiază faptul că aceste campanii de informare trebuie să aibă ca obiectiv o mai bună participare a femeilor la viața politică și la procesul decizional; subliniază necesitatea promovării unor măsuri ce vizează eliminarea decalajului digital dintre cele două sexe, pentru a pune la dispoziția femeilor, în condiții similare, instrumente care să le permită participarea la dialogul despre Europa; felicită Comisia pentru alegerea de a cofinanța proiecte în cadrul Planului D de către reprezentanțele sale, care includ numeroase proiecte gestionate de organizațiile de femei și numeroase proiecte care implică participarea femeilor; insistă asupra necesității de a promova participarea cetățenilor în chestiuni precum violența împotriva femeilor sau traficul de ființe umane, unde implicarea societății este indispensabilă pentru a se avansa spre soluționarea problemelor; recunoaște competențele femeilor în materie de soluționare a problemelor și conflictelor și îndeamnă Comisia să intensifice participarea femeilor la grupurile de acțiune și de lucru consacrate vieții familiale, îngrijirii copiilor, educației etc.;

37.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Comisiei, Consiliului, Curții de Justiție a Comunităților Europene, Curții de Conturi, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/33

—

consecințele sociale și de mediu ale programelor de ajustare structurală (7),

—

experiențele procesului de integrare regională europeană relevante pentru țările ACP (8),

—

chestiunile privind siguranța alimentară în țările ACP și rolul cooperării ACP-UE (9),

—

situația din Kenya (10),

—

protecția civililor în timpul misiunilor de menținere a păcii ale Organizația Națiunilor Unite și ale organizațiilor regionale (11),

—

eficiența ajutorului și definiția ajutorului public pentru dezvoltare (12),

—

consecințele sociale ale muncii copiilor și strategii de combatere a muncii copiilor (13),

—

situația din Mauritania (14),

—

situația din Zimbabwe (15),

A.

întrucât pe parcursul anului 2008 au fost semnate APE cu unele regiuni sau state ACP și au avut loc dezbateri în cadrul APP, la Ljubljana (Slovenia), în martie 2008 și la Port Moresby, în noiembrie 2008, cu privire la situația negocierilor acestor acorduri;

B.

întrucât a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 menționat anterior, care prevede programe tematice aplicabile și țărilor ACP, precum și un program de măsuri complementare pentru țările ACP semnatare ale protocolului privind zahărul;

C.

întrucât comisarul responsabil pentru dezvoltare și ajutor umanitar și-a luat angajamentul, cu ocazia sesiunii susmenționate a APP din iunie 2007 de la Wiesbaden, de a supune documentele de strategie națională și regională pentru țările ACP (perioada 2008-2013) analizei democratice a parlamentelor și salutând punerea în aplicare a acestui angajament;

D.

întrucât noua revizuire a Acordului de la Cotonou, prevăzută în 2010, reprezintă o oportunitate importantă nu numai de dezvoltare a dimensiunii regionale a APP și a controlului parlamentar la nivelul regiunilor ACP, ci și de consolidare a rolului și activităților Adunării Parlamentare Paritare ca instituție;

E.

întrucât cele două reuniuni regionale ale APP care au avut loc în Namibia și Vanuatu în 2008 constituie o reușită de proporții și au condus la adoptarea declarațiilor menționate anterior de la Windhoek și de la Port Vila;

F.

întrucât situația din Zimbabwe s-a deteriorat și mai mult în cursul anului 2008, în ciuda organizării de alegeri în iulie 2008 și întrucât salută, cu toate acestea, de acordul obținut în vederea adoptării unei rezoluții privind Zimbabwe, cu ocazia celei de a 16-a sesiuni a APP de la Port Moresby;

G.

întrucât conflictul din Republica Democrată Congo (RDC) și încălcările grave și repetate ale drepturilor omului care se produc în această regiune persistă și reamintind necesitatea unui ajutor umanitar eficient și a unui angajament sporit al comunității internaționale în această privință;

H.

date fiind lucrările Parlamentului Panafrican (PPA) și formalizarea relațiilor dintre Parlamentul European și PPA și întrucât, cu ocazia intervenției avute la cea de-a zecea sesiuni a PPA din 28 octombrie 2008, Președintele Parlamentului European și-a exprimat intenția de a înființa o delegație interparlamentară pentru viitoarea legislatură;

I.

întrucât desfășurarea cvasi simultană a celei de a 16-a sesiuni a APP la Port Moresby și a Conferinței internaționale privind finanțarea ajutorului pentru dezvoltare la Doha i-a constrâns pe unii dintre deputații în Parlamentul European să facă o alegere dificilă;

J.

întrucât președinția slovenă a Uniunii Europene (ianuarie - iunie 2008) și guvernul din Papua Noua Guinee au avut o contribuție deosebită la sesiunile APP menționate anterior de la Ljubljana și de la Port Moresby;

K.

reamintind misiunile de informare și de studiu ale Biroului APP desfășurate în 2008:

1.

salută faptul că APP a continuat să ofere în 2008 un cadru pentru un dialog deschis, democratic și aprofundat privind negocierea Acordurilor de parteneriat economic între Uniunea Europeană și țările ACP;

2.

subliniază preocupările exprimate de APP în ceea ce privește o serie de elemente ale negocierilor, atât de formă, cât și de fond; reamintește că dezbaterea continuă după adoptarea APE cu statele din regiunea CARIFORUM („Caribbean Forum of States” - Forumul statelor din Caraibe) și după acordurilor interimare cu anumite țări din alte regiuni;

3.

salută răspunsul pozitiv al noului comisar pentru comerț, la cererea adresată de mai multe țări și regiuni ACP de a revizui chestiunile litigioase, în linia declarațiilor făcute de Președintele Comisiei;

4.

subliniază necesitatea exercitării unui control parlamentar strict pe parcursul negocierii, precum și al implementării APE; regretă faptul că activitatea și rolul APP sunt amenințate de perspectiva creării unui nou organ, și anume comisia parlamentară, în cadrul APE, atât timp cât relația dintre acest organ și APP nu este clară; solicită ca această comisie parlamentară să funcționeze în cadrul APP, pentru a evita o proliferare costisitoare și complicată a reuniunilor, profitând de sistemul de reuniuni regionale al APP, și să utilizeze experiența acumulată de APP pentru a promova sinergia între toate regiunile APE; reafirmă dorința ca această comisie să aibă o funcționare flexibilă, capabilă să înmagazineze expertiza atât în materie de comerț, cât și în materie de dezvoltare, a deputaților în Parlamentul European implicați în analizarea APE în cadrul comisiilor;

5.

subliniază, în special, rolul esențial al parlamentelor țărilor ACP, al actorilor nestatali și al autorităților locale în aplicarea și gestionarea APE și solicită Comisiei să garanteze implicarea acestora în procesul de negociere în curs, ceea ce presupune o agendă clară în ceea ce privește desfășurarea negocierilor, validată de țările ACP și de Uniune și bazată pe o abordare participativă;

6.

subliniază preocuparea APP cu privire la repercusiunile crizei financiare actuale și salută adoptarea de către APP a Declarației de la Port Moresby menționată anterior privind criza financiară și alimentară mondială; invită APP să poarte discuții regulate cu privire la acest subiect;

7.

întâmpină cu satisfacție angajamentul luat de către comisarul responsabil pentru dezvoltare și ajutor umanitar, în cadrul sesiunii APP de la Kigali, menționate anterior, de a supune documentele de strategie națională și regională pentru țările ACP (perioada 2008-2013) analizei democratice a parlamentelor și salută lucrările deja efectuate de unele parlamente ale țărilor ACP în analiza acestor documente;

8.

reamintește, în această privință, necesitatea de a asocia parlamentele la procesul democratic și la strategiile naționale pentru dezvoltare; subliniază rolul fundamental al acestora în procesul de punere în aplicare, în respectarea și controlul politicilor de dezvoltare;

9.

invită parlamentele țărilor ACP să solicite cu insistență guvernului lor și Comisiei să le asocieze procesului de programare și de punere în aplicare a documentelor de strategie naționale și regionale referitoare la cooperarea dintre UE și țările respective (perioada 2008-2013);

10.

solicită Comisiei să furnizeze parlamentelor țărilor ACP toate informațiile disponibile și să acorde asistență acestora în cadrul procesului de control democratic, în special prin intermediul susținerii capacităților acestora;

11.

sprijină integrarea Fondului European de Dezvoltare (FED) în bugetul Uniunii Europene pentru a consolida coerența, transparența și eficiența politicii de cooperare pentru dezvoltare și pentru a garanta controlul democratic al acesteia; subliniază că integrarea FED în bugetul Uniunii reprezintă, de asemenea, un răspuns pertinent la dificultățile legate de executarea și ratificarea FED-urilor succesive;

12.

invită parlamentele să exercite un control parlamentar strict în ceea ce privește FED; subliniază poziția privilegiată a APP în cadrul acestei dezbateri și invită atât APP, cât și parlamentele ACP să participe activ la aceasta, în special cu ocazia revizuirii Acordului de la Cotonou, prevăzută în 2010; insistă asupra asocierii APP la întregul proces de negociere a acestei revizuiri;

13.

salută caracterul parlamentar din ce în ce mai marcant și deci politic al APP, precum și implicarea sporită a membrilor săi și calitatea dezbaterilor, fapt ce contribuie în mod decisiv la parteneriatul ACP-UE;

14.

consideră că rezoluțiile APP menționate anterior cu privire la situația din Kenya și din Zimbabwe constituie exemple semnificative ale acestui dialog consolidat;

15.

invită APP să abordeze în continuare situația din Sudan și, în special, cea din Darfur, prin evaluarea poziției Uniunii și a țărilor ACP față de mandatelor de arestare emise de Curtea Penală Internațională;

16.

invită APP să abordeze în continuare situația din Somalia, care pune în pericol viața poporului somalez, amenință securitatea în regiune și constituie o sursă de instabilitate generală cauzată de proliferarea actelor ilegale, a extremismului și pirateriei;

17.

invită APP să continue discuțiile privind situația îngrijorătoare din Zimbabwe, unde alegerile din iulie 2008 nu au condus la restaurarea democrației, iar situația economică reprezintă o adevărată amenințare pentru sănătatea și viața a milioane de cetățeni, precum și pentru stabilitatea regiunii;

18.

invită APP să contribuie în continuare la efortul de sensibilizare a comunității internaționale cu privire la conflictele din estul RDC, să promoveze o soluție politică negociată pentru această criză și să susțină orice acțiuni care ar putea fi propuse în cadrul unei soluții negociate;

19.

invită APP să continue și să aprofundeze dialogul cu PPA și cu parlamentele organizațiilor regionale, datorită importanței integrării regionale pentru pacea și dezvoltarea țărilor ACP;

20.

regretă faptul că APP nu a fost consultată suficient în momentul elaborării Strategiei comune UE-Africa și speră că APP va fi implicată activ în punerea în aplicare a acestei strategii;

21.

se bucură de faptul că reuniunile regionale, prevăzute în Acordul de la Cotonou și în Regulamentul APP au avut loc începând cu 2008; consideră că aceste reuniuni permit un schimb veritabil de opinii cu privire la obiectivele regionale, inclusiv prevenirea și soluționarea conflictelor, și că politicile europene contribuie la intensificarea coeziunilor regionale; subliniază faptul că aceste reuniuni sunt deosebit de oportune pentru negocierea, încheierea și punerea în aplicare a APE și trebuie să constituie o prioritate; felicită organizatorii celor două reuniuni foarte reușite din Namibia și Vanuatu și sprijină organizarea viitoarelor reuniuni din 2009 în regiunile Caraibe și Africa de vest;

22.

încurajează APP să consolideze rolul Comisiei pentru afaceri politice, pentru ca aceasta să devină un adevărat forum de prevenire și soluționare a conflictelor, în cadrul parteneriatului ACP-UE, și să generalizeze în acest sens dezbaterile privind situațiile de urgență proprii fiecărei țări; se felicită pentru activitatea desfășurată în domeniul protecției civililor în cadrul operațiunilor de menținere a păcii și pentru intenția de a analiza problema guvernării în statele ACP;

23.

salută, de asemenea, raportul Comisiei pentru afaceri politice a APP, adoptat la Ljubljana în martie 2008, privind experiențele din procesul european de integrare regională relevante pentru țările ACP, care evidențiază principalele beneficii ale integrării, și anume pacea și securitatea, împiedicarea conflictelor potențiale susceptibile de a se transforma în conflicte armate, prosperitatea, bunăstarea, democrația și respectarea drepturilor omului;

24.

ia act cu satisfacție de intenția exprimată de Comisia pentru dezvoltare economică, finanțe și comerț a APP de a iniția o analiză a documentelor de strategie regionale pentru regiunile ACP;

25.

subliniază rolul jucat de Comisia pentru afaceri sociale și mediu a APP în domeniul muncii copiilor și intenția acesteia de a continua să analizeze situația socială a tinerilor în țările ACP;

26.

salută, de asemenea, raportul Comisiei pentru afaceri sociale și mediu adoptat la Ljubljana privind consecințele sociale și de mediu ale programelor de ajustare structurală, care susține că practica acordării împrumuturilor obținute de la Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional (FMI) în funcție de îndeplinirea unor condiții de politică economică a avut consecințe dezastruoase din punct de vedere social și ecologic pentru țările ACP și trebuie înlocuită cu o politică de împrumut pentru fiecare țară în parte, axată pe reducerea sărăciei;

27.

invită APP să solicite cu insistență să fie implicat îndeaproape în procesul de revizuire a Acordului de la Cotonou, care va fi inițiat în 2009, pentru a se asigura de consolidarea în viitor a rolului și activităților APP;

28.

ia act cu satisfacție de participarea din ce în ce mai numeroasă a actorilor nestatali la sesiunile APP, participare care s-a evidențiat cu ocazia dezbaterii care a condus la declarația din noiembrie 2008 privind criza financiară și alimentară mondială de la Port Moresby menționată anterior, precum și în raportul privind APE elaborat de partenerii economici și sociali și prezentat în cadrul sesiunii APP care s-a desfășurat la Ljubljana în martie 2008;

29.

își exprimă dorința ca, pe lângă raportul anual privind activitățile APP ACP-UE, secretariatul țărilor ACP și Parlamentul European să efectueze o analiză comună privind condițiile de funcționare a APP, în special votarea în colegii separate, egalitatea de tratament a parlamentarilor, precum și misiunile comune de anchetă și de observare a alegerilor;

30.

încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului ACP, Biroului APP, precum și guvernelor și parlamentelor din Slovenia și Papua Noua Guinee.

6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/38

A.

întrucât politica de coeziune din Uniunea Europeană - nu numai din punct de vedere al mijloacelor financiare, ci, mai ales, al faptului că reprezintă un pilon esențial în cadrul procesului de integrare europeană, precum și al importanței sale pentru coeziunea socială, economică și teritorială a Uniunii Europene și pentru dezvoltarea celor 268 de regiuni ale acesteia, prin reducerea deficitelor și a decalajelor de dezvoltare și îmbunătățirea calității vieții pentru toți cetățenii UE - aparține celor mai importante politici;

B.

întrucât regiunile din Uniunea Europeană se confruntă în continuare cu provocări asemănătoare, deși impactul acestora diferă în mare măsură de la regiune la regiune, având în vedere caracteristicile individuale ale acestora (de exemplu regiuni insulare sau montane), cum ar fi globalizarea și restructurările economice accelerate legate de aceasta, de liberalizarea relațiilor comerciale, de consecințele revoluției tehnologice, ale schimbărilor climatice, de dezvoltarea economiei bazată pe cunoaștere, de schimbările demografice, depopularea, precum și de creșterea nivelului imigrației – deși impactul acestora este foarte diferit de la o regiune la alta;

C.

întrucât cele mai bune rezultate care consolidează baza de cunoaștere și stimulează competiția rezultă adesea în urma cooperării, în cadrul proiectelor, dintre sectorul public, mediul de afaceri, sectorul educației și actorii implicați la nivel local;

D.

întrucât, date fiind actualele provocări, politica de coeziune nu își poate realiza pe deplin potențialul de a sprijini regiunile în soluționarea acestora, deoarece potențialii solicitanți se văd puși în fața unor serioase obstacole în ceea ce privește utilizarea resurselor structurale ale Uniunii Europene, cum ar fi:

E.

întrucât unele deficiențe actuale ale politicii de coeziune au drept cauză obstacolele existente;

F.

întrucât întârzierile în punerea în aplicare a politicii structurale se datorează în parte unor proceduri excesiv de rigide, prin urmare, ar trebui avută în vedere simplificarea acestor proceduri și distribuirea clară a responsabilităților și a competențelor între UE, statele membre și autoritățile locale și regionale,

1.

subliniază că, deși trebuie avută în vedere valoarea adăugată a diseminării bunelor practici în rândul publicului larg în ceea ce privește îmbunătățirea comunicării și a randamentului, încercările de introducere a acestor practici în politica regională a UE ar trebui îndreptate îndeosebi către autoritățile de management, încurajându-le să elaboreze norme privind accesul la fondurile structurale, astfel încât schimburile de informații și de experiență să poată contribui la o îmbunătățire substanțială a calității proiectului prin furnizarea de soluții la problemele comune și prin alegerea unor moduri de intervenție mai eficiente și mai orientate;

2.

indică necesitatea de a simplifica procedurile care guvernează punerea în aplicare a proiectelor și programelor finanțate din fondurile structurale, în special sistemele de control și gestiune; salută, ca atare, în acest sens, pachetul de revizuire a reglementărilor privind fondurile structurale, ca răspuns la criza financiară actuală; așteaptă cu nerăbdare propunerile ulterioare ale Comisiei în acest domeniu, ce urmează a fi anunțate în lunile viitoare;

3.

solicită Comisiei să acționeze în vederea eliminării obstacolelor menționate, printre altele:

4.

recomandă, în plus, Comisiei dezvoltarea unei abordări concertate, general accesibile, în materie de schimburi interregionale de practici confirmate (cele mai bune practici - best practices), pentru a favoriza schimburile de experiență între actorii din domeniul politicii de coeziune;

5.

subliniază, în mod expres, faptul că identificarea „celor mai bune practici” nu trebuie să conducă la o birocrație suplimentară pentru solicitanții și promotorii de proiecte;

6.

solicită ca birocrația să fie menținută la un nivel minim în cadrul utilizării fondurilor structurale și ca aceasta să nu fie sporită inutil de condiții individuale impuse de statele membre;

7.

își reiterează sprijinul pentru practicile ce urmăresc ca fiecare stat membru să prezinte o declarație de asigurare națională anuală care să acopere fondurile comunitare în gestiune partajată și solicită ca aceste practici să fie generalizate;

8.

salută demersul din cadrul inițiativei „Regiunile, actori ai schimbării economice”, care vizează, pe de o parte, determinarea unor „cele mai bune practici” prin intermediul acordării unei distincții anuale denumită „REGIO STARS”, precum și diseminarea acestora în rândul opiniei publice, iar pe de altă parte crearea unui site de internet dedicat „celor mai bune practici”; atrage atenția asupra eficienței limitate a unui simplu site internet;

9.

critică lipsa de transparență a principiilor obiective alese de către Comisie pentru definirea „celor mai bune practici”;

10.

solicită Comisiei, având în vedere utilizarea largă a noțiunii de „cele mai bune practici”, ca și a noțiunilor similare, adeseori folosite în paralel, de „bune practici” sau „povești de succes”, să stabilească un catalog de criterii clar, adaptat politicii de coeziune, care să permită distincția față de „cele mai bune practici” din alte proiecte;

11.

recomandă Comisiei să aibă în vedere următoarele aspecte în identificarea „celor mai bune practici”:

12.

subliniază faptul că toate criteriile de evidențiere a „celor mai bune practici” trebuie să fie bine cuantificabile și fiabile pentru a se evita neconcordanțele, efectele nedorite și deciziile subiective care ar putea submina întreaga procedură de evaluare a proiectului pe baza acestor criterii; solicită, așadar, Comisiei să descrie în mod clar conținutul acestor criterii și modul de punere în aplicare a acestora;

13.

recomandă stabilirea de parametri suplimentari pentru calificarea de „cele mai bune practici” pe baza analizei numeroaselor proiecte din cadrul politicii de coeziune, din multe regiuni ale Uniunii Europene, care prezintă un interes deosebit pentru dezvoltarea regiunilor individuale, dar și a Uniunii Europene în ansamblu și caracterizate printr-o mare diversitate la nivel de execuție;

14.

recomandă, pentru domeniul „Cercetare și dezvoltare/inovare”, considerarea următorilor parametri:

15.

recomandă, pentru domeniul „Protecția mediului, combaterea schimbărilor climatice și politica energetică durabilă”, considerarea următorilor parametri:

16.

recomandă, pentru domeniul „Crearea de locuri de muncă de înaltă calitate”, considerarea următorilor parametri:

17.

recomandă, pentru domeniul „Învățare continuă”, considerarea următorilor parametri:

18.

recomandă, pentru domeniul „Dezvoltare urbană integrată”, considerarea următorilor parametri:

19.

recomandă, pentru domeniul „Evoluție demografică”, considerarea următorilor parametri:

20.

recomandă, pentru domeniul „Cooperare transfrontalieră”, considerarea următorilor parametri:

21.

recomandă, pentru domeniul „Parteneriate public-privat”, considerarea următorilor parametri:

22.

solicită Comisiei să țină seama de necesitatea de a promova cele mai bune practici în materie de aranjamente financiare, în special pentru aranjamentele financiare în cadrul parteneriatelor de tip public-privat și cele care beneficiază de sprijinul Băncii Europene de Investiții și al Fondului European de Investiții;

23.

este conștient de faptul că este extrem de dificil ca un proiect să îndeplinească concomitent toate criteriile menționate mai sus; invită Comisia, prin urmare, ca, înainte de aplicarea acestor criterii, să le ordoneze în funcție de priorități și să determine care dintre acestea prezintă o mai mare importanță, pentru a facilita astfel desemnarea proiectelor celor mai valoroase drept cele mai bune practici; subliniază necesitatea utilizării de manieră deschisă și transparentă a criteriilor privind cele mai bune practici convenite de comun acord, ceea ce va permite o mai bună gestionare, acceptare și comparabilitate a celor mai bune practici și evitarea confuziilor cu alți termeni asemănători;

24.

invită Comisia, referitor la utilizarea în viitor a noțiunilor de „cele mai bune practici”, „bune practici” și „povești de succes”, să elaboreze, pe baza acestor parametri, o clasificare și o ierarhizare clare și transparente, destinate calificării proiectelor conform noțiunilor menționate;

25.

invită Comisia să organizeze și să coordoneze schimbul de „cele mai bune practici” prin intermediul unei rețele interregionale și să creeze un website public, conținând informațiile esențiale despre proiecte în toate limbile Uniunii;

26.

recomandă Comisiei înființarea, în cadrul actualei organigrame, a unui serviciu adecvat al Direcției Generale Politică Regională, care să organizeze, în cooperare cu rețeaua interregională, evaluarea, colectarea și schimbul de „cele mai bune practici”, în vederea asigurării pe termen lung a unui schimb continuu, fiabil și de succes de „cele mai bune practici” în domeniul politicii de coeziune, și care să se constituie într-un interlocutor permanent pentru ambele părți implicate - cererea și oferta; invită Comisia să promoveze cultura „bunelor practici” în cadrul tuturor departamentelor sale;

27.

propune, în acest cadru, ca mecanismele de evaluare să analizeze și să țină cont de metodologiile testate și fiabile care au fost puse în aplicare; consideră că ar trebui să se acorde o atenție specială cooperării cu o rețea de autorități regionale și agenții specializate care reprezintă sursa principală de evaluare a conținutului esențial al „celor mai bune practici”;

28.

subliniază faptul că, în contextul în care Uniunea Europeană furnizează finanțarea și sistemul de „bune practici”, revine autorităților naționale, regionale și locale să le pună în valoare; salută, în acest sens, înființarea unui program Erasmus pentru reprezentanții aleși la nivel local și regional;

29.

recomandă Comisiei folosirea instrumentelor disponibile în cadrul Comitetului Regiunilor, în special Platforma de monitorizare a Strategiei de la Lisabona și Rețeaua de monitorizare a subsidiarității, în vederea schimbului de „cele mai bune practici” între regiuni și statele membre, cu scopul identificării și stabilirii în comun a obiectivelor, mai apoi a planificării acțiunilor și, în final, a realizării unei evaluări comparative a rezultatelor politicii de coeziune;

30.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/46

A.

întrucât noțiunea de zonă rurală a fost definită de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, aceasta fiind caracterizată, printre altele, prin densitatea redusă a populației și lipsa accesului la servicii și întrucât această definiție este utilizată de Comisie pentru identificarea și stabilirea obiectivelor referitoare la dezvoltare pentru aceste zone;

B.

întrucât zonele rurale din Uniunea Europeană prezintă disparități considerabile de la un stat membru la altul și întrucât, deși în unele state membre zonele rurale au cunoscut o creștere demografică și economică, multe dintre aceste zone se confruntă cu exodul rural sau populația lor este în căutare de posibilități de reconversie, ceea ce creează dificultăți enorme în zonele rurale;

C.

întrucât zonele rurale reprezintă aproape 80 % din teritoriul UE;

D.

întrucât necesitățile zonelor rurale intermediare, caracterizate de o structură economică similară celei din zonele urbane adiacente acestora, diferă de necesitățile zonelor preponderent rurale, periferice sau izolate;

E.

întrucât unul dintre obiectivele Uniunii constă în promovarea progresului economic și social și a unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și în realizarea unei dezvoltări echilibrate și durabile;

F.

întrucât coeziunea economică, socială și teritorială a UE poate fi consolidată prin dezvoltarea economică și prin sporirea oportunităților de ocupare a forței de muncă din zonele rurale și urbane, precum și prin asigurarea unui acces egal la serviciile publice;

G.

întrucât reforma politicii structurale pentru perioada 2007-2013 a implicat modificarea structurii fondurilor și a principiilor pe care se bazează distribuirea ajutoarelor prin intermediul acestor fonduri, precum și crearea noului Fond european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), care este legat de politica agricolă comună (PAC) și separat de politica de coeziune;

H.

întrucât programele LEADER au demonstrat în trecut modul în care poate fi promovată cu succes dezvoltarea rurală prin instrumente de politică regională;

I.

întrucât este esențial pentru reușita FEADR să se asigure complementaritatea reciprocă a activităților cofinanțate prin FEADR și a celor cofinanțate din fondurile structurale, și astfel asistența ce provine din diverse fonduri să fie coordonată în mod corespunzător, în special din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), din Fondul de coeziune (FC) și din Fondul social european (FSE), precum și să se asigurare o complementaritate a acestor fonduri;

J.

întrucât înființarea FEADR și separarea mijloacelor destinate obiectivelor dezvoltării rurale de politica de coeziune și de perspectiva mai largă a dezvoltării regionale nu trebuie să ducă nici la dublarea, nici la neglijarea anumitor obiective (de exemplu protecția mediului sau educația);

K.

întrucât transferul permanent de fonduri dintre Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și FEADR duce la incertitudinea planificării atât pentru agricultori, cât și pentru promotorii de proiecte de dezvoltare rurală;

L.

întrucât, din motive de restricții bugetare, există riscul ca mijloacele financiare disponibile în cadrul FEDR să fie utilizate în mare parte pentru consolidarea competitivității economice concentrate în cele mai importante centre urbane sau în cele mai dinamice regiuni, în timp ce resursele din cadrul FEADR sunt destinate în principal îmbunătățirii competitivității agriculturii, care continuă să fie principalul motor al zonelor rurale, și prevede, de asemenea, sprijinirea activităților neagricole și dezvoltarea ntreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) în zonele rurale, astfel că este necesară o mai bună coordonare pentru a nu rămâne zone neacoperite;

M.

întrucât IMM-urile, în special microîntreprinderile și întreprinderile meșteșugărești, au un rol esențial pentru menținerea activității economice și sociale în mediul rural și pentru garantarea stabilității;

N.

întrucât obiectivele politicii de dezvoltare rurală nu trebuie să vină în contradicție cu obiectivele de la Lisabona, cu condiția ca dezvoltarea rurală să se sprijine pe mecanismul competitivității relative (rentabilitate în creștere, combinată cu costuri relativ scăzute), în special în industria locală a procesării agroalimentare și în dezvoltarea IMM-urilor și a infrastructurii și serviciilor, cum ar fi turismul, educația sau protecția mediului;

O.

întrucât ar trebui recunoscută relația naturală dintre politica agricolă și politica de dezvoltare rurală, precum și complementaritatea dintre acestea,

1.

consideră că criteriile tradiționale utilizate pentru a deosebi zonele rurale de cele urbane (densitatea populației mai mică și un nivel de urbanizare mai scăzut) nu prezintă decât o imagine parțială asupra situației; prin urmare, consideră că ar trebui explorată posibilitatea de a adăuga criterii suplimentare și solicită Comisiei să facă o evaluare și să prezinte propuneri concrete în acest domeniu;

2.

consideră că, în măsura în care zonele rurale ale Uniunii Europene, care reprezintă aproximativ 80 % din teritoriul său, prezintă disparități considerabile de la un stat membru la altul, este necesar să fie adoptată și pusă în aplicare o abordare adecvată și integrată, care să contribuie la dezvoltarea durabilă a acestor zone și care să vizeze reducerea disparităților existente și promovarea dinamismului economic în zonele rurale și urbane; subliniază necesitatea de a aloca fonduri adecvate pentru luarea măsurilor necesare;

3.

reamintește, în această privință, faptul că toate regiunile Uniunii în ansamblu, inclusiv zonele rurale și cele periferice, ar trebui să beneficieze, în principiu, de aceleași șanse de dezvoltare, pentru a evita excluderile teritoriale ale zonelor celor mai dezavantajate;

4.

subliniază că într-un număr ridicat de zone rurale, accesul dificil la serviciile publice, lipsa locurilor de muncă și piramida vârstelor reduc potențialul de dezvoltare, în special posibilitățile pentru tineri și femei;

5.

subliniază faptul că în anumite zone nu există alternative la anumite forme de producție agricolă care, în multe cazuri, trebuie susținute indiferent de costuri din motive legate de politica regională și de mediu, în special în zonele agricole periferice și montane afectate de deșertificare;

6.

reamintește faptul că Consiliul European din Göteborg de la 15 - 16 iunie 2001 a extins obiectivele de la Lisabona la noțiunile de durabilitate și de coeziune și că politica de dezvoltare rurală vizează tocmai o dezvoltare durabilă, menținerea activităților rurale non-agricole, valorificarea potențialelor de dezvoltare locală, protecția mediului, amenajarea echilibrată a teritoriilor și dezvoltarea IMM-urilor;

7.

este convins că pentru succesul punerii în aplicare a politicii de dezvoltare rurală și pentru dezvoltarea durabilă a zonelor rurale trebuie să se țină seama în mod corespunzător de resursele naturale ale fiecărei zone și de caracteristicile specifice fiecăreia, protejând, consolidând și gestionând patrimoniul rural și dezvoltând legături și promovând interacțiunea cu zonele urbane;

8.

de asemenea, subliniază importanța de a evalua sectoare cu activități economice alternative și oportunitățile create de aceste sectoare pentru diversificarea activităților profesionale ale populației;

9.

consideră că provocările cu care se confruntă mediul rural necesită o politică de dezvoltare echilibrată care să cuprindă toți actorii economici și sociali, inclusiv întreprinderile mici și microîntreprinderile de producție și servicii, având în vedere rolul lor în dezvoltarea integrată a teritoriilor;

10.

apreciază că în cazul noilor state membre politica de dezvoltare rurală trebuie să aibă în vedere și eficientizarea activităților agricole și reducerea decalajelor de dezvoltare economică dintre zonele rurale și cele urbane inclusiv prin sprijinirea activităților non-agricole, obiectiv ce se poate atinge inclusiv prin utilizarea fondurilor structurale;

11.

salută obiectivele stabilite la a doua Conferință europeană privind dezvoltarea rurală, care a avut loc la Salzburg în 2003, dar regretă faptul că finanțarea acordată prin al doilea pilon al PAC de către ultimele perspective financiare a fost redusă semnificativ, creându-se astfel riscul ineficienței și o separare între agricultori și locuitorii din zonele rurale;

12.

subliniază faptul că este necesară dezvoltarea unei strategii de dezvoltare rurală coerentă și pe termen lung în vederea facilitării celei mai eficiente și eficace utilizări a fondurilor disponibile;

13.

invită statele membre și autoritățile regionale să elaboreze, în cadrul cooperării acestora cu Comisia și al parteneriatului cu toate autoritățile competente și cu organismele care reprezintă societatea civilă, o strategie de dezvoltare rurală durabilă pe termen lung transparentă, concepută la nivel național și regional, pentru a putea identifica clar prioritățile și obiectivele în materie de dezvoltare rurală și pentru a asigura adaptarea, coordonarea și complementaritatea ajutoarelor ce provin din diversele surse disponibile;

14.

invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale să garanteze participarea directă a organizațiilor de reprezentare a IMM-urilor, microîntreprinderilor și întreprinderilor meșteșugărești, în vederea identificării respectivelor priorități pentru a răspunde în cel mai eficient mod posibil necesităților și așteptărilor acestor întreprinderi;

15.

recunoaște că politica de dezvoltare rurală joacă un rol extrem de important în ceea ce privește identificarea și rezolvarea problemelor specifice din zonele rurale și consideră că instituirea FEADR și a celui de-al doilea pilon al PAC reprezintă o încercare de a aborda diferitele situații și niveluri de provocări cu care se confruntă zonele rurale ale UE în mod flexibil, strategic, tematic și integrat și de simplificare a procedurilor de finanțare și de concentrare a fondurilor la nivelul acestor zone;

16.

reamintește faptul că statele membre au fost invitate să pregătească două documente strategice pentru actuala perioadă de programare: un Plan de strategie națională pentru dezvoltare rurală (FEADR) și un Cadru strategic național de referință pentru politica regională (fonduri structurale); reamintește faptul că li s-a solicitat statelor membre să mobilizeze sinergiile și să creeze mecanisme operaționale de coordonare a diferitelor fonduri; totuși, își exprimă regretul privind faptul că în acest proces accentul a fost pus, mai degrabă, pe garantarea demarcării între fonduri și programe, decât pe crearea sinergiilor la nivelul acestora;

17.

consideră că eficiența politicii de dezvoltare rurală nu poate fi obținută decât dacă măsurile puse în aplicare în cadru FEADR și al politicii de dezvoltare regională sunt coordonate și complementare, astfel încât să se evite dubla finanțare și disfuncționalitățile; ia act cu îngrijorare de coordonarea insuficientă a măsurilor luate în timpul actualei perioade de programare în statele membre; prin urmare, solicită propuneri de reformă din partea Comisiei pentru garantarea unei mai bune coordonări a planificării și aplicării măsurilor cofinanțate în cadrul politicii de coeziune și al PAC; recunoaște că reforma post-2013 a PAC și fondurile structurale ale UE vor oferi posibilitatea reevaluării relației dintre dezvoltarea rurală, pe de o parte, și politica agricolă și politica de coeziune, pe de altă parte;

18.

recunoaște că principalul rol al politicii de dezvoltare rurală este de a menține populația în zonele rurale și de a-i asigura acesteia un nivel de viață decent;

19.

consideră că această abordare, care constă în separarea dezvoltării rurale de politica de coeziune prin crearea FEADR, trebuie monitorizată foarte atent în vederea evaluării impactului său real asupra dezvoltării zonelor rurale; indică faptul că noul sistem a fost instituit în 2007 și că, prin urmare, nu se pot trage încă concluzii cu privire la viitorul acestei politici comunitare;

20.

subliniază faptul că una dintre prioritățile politicii de dezvoltare rurală este elaborarea unor măsuri care să nu conducă la abandonarea activităților agricole de către populația rurală și care să contribuie, inter alia, la promovarea unor exploatații competitive, la producerea de produse ecologice, de alimente și băuturi tradiționale de înaltă calitate;

21.

constată cu interes faptul că Axa 3 și Axa 4 (LEADER) din al doilea pilon al PAC, care reprezintă 15 % din totalul cheltuielilor aferente FEADR, privesc activități neagricole care vizează în principal diversificarea economiilor rurale; consideră că, având în vedere natura intervențiilor finanțate în cadrul acestor Axe, care se aseamănă cu anumite acțiuni finanțate prin fondurile structurale, există un risc de suprapunere a politicilor;

22.

subliniază totuși necesitatea de a se lua în considerare în special perspectivele populației care lucrează în sectorul agricol, care ar trebui să se afle în continuare în centrul măsurilor de sprijin din cadrul politicii de dezvoltare rurală;

23.

subliniază importanța sprijinirii tinerilor fermieri pentru a rămâne pe terenurile lor, chiar dacă aceștia nu se consacră în mod exclusiv producției agricole, prin oferirea de stimulente pentru dezvoltare și alte activități, precum turismul rural, și prin sprijinirea IMM-urilor din zonele rurale;

24.

consideră că obiectivele principale ale politicii de dezvoltare rurală pot fi realizate numai dacă această politică beneficiază de fonduri adecvate, care să fie utilizate conform priorităților stabilite pentru zonele rurale, și că fondurile obținute prin modulare ar trebui redistribuite întotdeauna comunităților agricole active;

25.

consideră că prin coordonarea politicii structurale și a măsurilor de dezvoltare rurală se pot obține proiecte cu o mai mare valoare adăugată europeană; este de părere că acest lucru reprezintă o posibilitate de valorizare durabilă a zonelor rurale, de exemplu prin intermediul unor măsuri de infrastructură sau al unor măsuri de protecție a mediului;

26.

solicită Comisiei să prezinte date precise și previziuni privind utilizarea FEADR și a fondurilor structurale în zonele rurale și să analizeze sinergiile care pot fi create de FEADR și fondurile structurale în ceea ce privește fondurile disponibile pentru zonele rurale;

27.

invită Comisia să analizeze dacă programele politicii regionale pot contribui la garantarea unui venit sigur pentru agricultori, de exemplu prin intermediul unor activități legate de protecția mediului și a naturii și de gestiunea spațiului natural;

28.

subliniază faptul că printre provocările principale cu care se confruntă politica de coeziune se află dezvoltarea durabilă, nivelul veniturilor pe cap de locuitor, accesibilitatea, accesul la bunurile și serviciile publice și exodul rural și că sprijinirea activităților economice în regiunile rurale poate constitui una dintre metodele cele mai eficace de realizare a acestor obiective;

29.

solicită Comisiei și statelor membre să țină cont în mod sistematic de zonele rurale în cadrul politicilor UE și să sprijine în mod adecvat proiectele destinate dezvoltării capitalului uman, accentuând oportunitățile de formare profesională a întreprinzătorilor agricoli și neagricoli din zonele rurale, în special a tinerelor, în vederea promovării ocupării forței de muncă și a creării de noi locuri de muncă;

30.

subliniază că, în vederea dezvoltării zonelor urbane, este necesar să se acorde o mai mare atenție și mai mult sprijin conservării peisajului natural și al suprafețelor cultivate, ecoturismului, producției și utilizării de energie regenerabilă și inițiativelor locale, cum ar fi programele de furnizare a unor alimente de calitate și piețele de produse locale;

31.

evidențiază rolul IMM-urilor în dezvoltarea rurală și contribuția acestora la convergență la nivel regional și local; invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să pună accent pe sporirea competitivității, sprijinind și alte sectoare de producție, și să încurajeze spiritul întreprinzător în zonele rurale, în special prin eliminarea obstacolelor administrative, juridice sau cele legate de amenajare și prin crearea unei infrastructuri informatice adecvate, precum și prin creșterea stimulentelor acordate pentru realizarea de noi activități antreprenoriale, oferind, de asemenea, mai mult sprijin activităților neagricole și promovând în același timp diversificarea economică în aceste zone;

32.

atrage din nou atenția Consiliului, Comisiei, statelor membre și autorităților locale cu privire la imensa provocare pe care o reprezintă dispariția prefigurată a mai multor milioane de mici întreprinderi din zonele rurale, fapt ce va avea un impact considerabil la nivelul ocupării forței de muncă și, prin urmare, la nivelul stabilității spațiilor rurale; solicită luarea tuturor măsurilor necesare, la toate nivelurile, în strânsă cooperare cu partenerii economici și sociali;

33.

recunoaște faptul că dificultățile legate de punerea în aplicare a politicii de dezvoltare rurală țin de întrepătrunderea dintre politicile sectoriale și politica de coeziune teritorială, precum și dintre aspectele economice și sociale ale acestora, de numeroasele modele organizaționale pentru repartizarea competențelor și de coordonarea acțiunilor la nivelul statelor membre și, în acest sens, subliniază necesitatea de a crea sinergii între FEADR și fondurile structurale și de coeziune și solicită Comisiei să ofere sprijin autorităților naționale, regionale și locale pentru a înțelege în mod corect posibilitățile oferite de aceste instrumente financiare; solicită statelor membre să asigure dialogul dintre autoritățile responsabile astfel încât să creeze sinergii între intervențiile diferitelor fonduri și să sporească eficacitatea acestora;

34.

consideră că reforma finanțării dezvoltării rurale impune mai întâi efectuarea de către Comisie a unor studii aprofundate pentru a evalua toate politicile sectoriale care un impact asupra zonelor rurale, în special PAC și politica regională, în cadrul politicii de coeziune, precum și formularea unei serii de bune practici pentru politica de dezvoltare rurală în ansamblu;

35.

invită Consiliul să convoace o reuniune comună informală a miniștrilor responsabili de politica agricolă și de dezvoltare rurală pentru a se realiza un schimb de opinii cu privire la cele mai bune metode de coordonare a politicii de coeziune și a măsurilor de dezvoltare rurală, și să invite la această reuniune organele consultative ale UE (Comitetul Regiunilor și Comitetul Economic și Social European), precum și reprezentanți ai autorităților regionale și locale;

36.

solicită Comisiei crearea unui grup de lucru la nivel înalt până în 2011 în cadrul bilanțului de sănătate al PAC, care ar urma să prezinte propuneri pentru garantarea viitorului economiei rurale și al tuturor celor care vor locui în zone rurale după 2013;

37.

invită Comisia să stabilească sau să consolideze o reală administrare și un parteneriat la toate nivelurile, asociind în mod direct toți actorii, inclusiv IMM-urile și microîntreprinderile, precum și parteneri economici și sociali, în vederea definirii priorităților de acțiune cele mai adaptate necesităților de dezvoltare ale zonelor rurale;

38.

constată că în procesul de dezvoltare rurală trebuie să se țină seama de interesele zonelor suburbane și că acest proces trebuie coordonat îndeaproape cu promovarea dezvoltării urbane și subliniază că sinergiile dintre politicile de dezvoltare rurală și urbană nu sunt nici suficiente, nici eficiente;

39.

recunoaște potențialul comunităților rurale de a acționa în mod pozitiv în favoarea mediului prin desfășurarea unor activități ecologice și dezvoltarea de surse de energie alternative, precum biocombustibilii, ținând seama în special de cele patru noi provocări ale politicii de dezvoltare rurală evidențiate în cadrul bilanțului de sănătate al PAC, printre care se află, de exemplu, biodiversitatea și energiile regenerabile;

40.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/52

A.

întrucât, potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), între 100 și 140 de milioane de femei și fete din lume au suferit mutilări genitale și întrucât, în fiecare an, potrivit cifrelor OMS și ale Fondului ONU pentru populație, aproximativ două până la trei milioane de femei sunt expuse riscului de a fi supuse acestor practici extrem de incapacitante;

B.

întrucât, în fiecare an, 180 000 de femei emigrante în Europa suferă sau riscă să sufere mutilări genitale;

C.

întrucât, conform OMS, MGF este practicată pe scară largă în cel puțin 28 de țări africane, în unele țări din Asia și în Orientul Mijlociu;