Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării (UNCCD) este singurul acord internațional legal care leagă mediul și dezvoltarea de gestionarea durabilă a terenurilor. Se concentrează în special pe zonele sub-umede aride, semiaride și uscat-subumede ale lumii, unde se pot găsi unele dintre cele mai vulnerabile ecosisteme și popoare.
Decizia ratifică UNCCD în numele Comunității Europene (în prezent UE).

ASPECTE-CHEIE

UNCCD încearcă să combată deșertificarea și să diminueze efectele secetei în acele țări care se confruntă cu o secetă sau o deșertificare serioasă, în special în Africa printr-o acțiune eficientă la toate nivelurile. Aceste măsuri sunt bazate pe cooperarea internațională și acordurile de parteneriat.
UNCCD constă din 40 de articole și 5 anexe care definesc modalitățile de punere în aplicare a convenției în Africa, Asia, America Latină, zona Caraibilor, nordul Mediteranei și în Europa centrală și de est.
Deșertificarea apare în primul rând din activitatea umană și din variațiile climatice. Aceasta nu înseamnă avansarea zonelor existente de deșert. Este rezultatul vulnerabilității extreme a ecosistemelor din zonele aride la supraexploatare și la utilizarea necorespunzătoare a terenului. Sărăcia, instabilitatea politică, defrișarea, irigarea exagerată și practicile de irigare defectuoasă sunt factori care au un impact dăunător asupra productivității pământului.

Măsuri în cadrul UNCCD pentru combaterea deșertificării

Acestea includ acțiuni pentru promovarea dezvoltării integrate a terenurilor în zonele aride, semiaride și uscat-subumede pentru:
- prevenirea și/sau reducerea degradării terenului;
- reabilitarea terenului parțial degradat;
- restaurarea terenului deșertificat.
UNCCD este pusă în aplicare prin intermediul unor programe naționale, subregionale și regionale care sunt concepute pentru a face parte integrantă din politica națională de dezvoltare durabilă a unei țări. Acestea sunt actualizate în cadrul unui proces participativ continuu, având în vedere lucrările la fața locului și rezultatele cercetărilor.
Comunitățile locale joacă un rol esențial în formularea și implementarea acestor programe de acțiune, întrucât acestea sunt dependente de pământ.
O cooperare internațională mai strânsă între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare este esențială pentru punerea în aplicare a UNCCD. Cu toate acestea, guvernele țărilor afectate de deșertare își păstrează responsabilitatea pentru crearea unui mediu care să ajute populațiile locale să pună capăt procesului de degradare a terenurilor. Guvernele trebuie să aducă schimbări sensibile din punct de vedere politic, cum ar fi:
- o mai mare descentralizare a luării deciziilor;
- îmbunătățirea sistemelor de deținere a terenurilor; și
- abilitarea femeilor și a fermierilor.

Finanțarea

UNCCD nu are un mecanism financiar centralizat pentru proiecte, dar există un Mecanism global care ajută la mobilizarea resurselor financiare substanțiale din surse existente și la raționalizarea și îmbunătățirea managementului acestora.

Guvernanța

Conferința părților este organul suprem al convenției. Acesta este responsabil de luarea deciziilor necesare pentru promovarea implementării sale efective. UE este reprezentată în cadrul Conferinței părților de către Comisia Europeană în cazul problemelor care intră în competența UE.

În octombrie 2001, cea de a cincea sesiune a Conferinței părților a înființat un organism subsidiar, Comitetul pentru Revizuirea Implementării Convenţiei (cunoscut sub numele de CRIC). Comitetul examinează și analizează rapoartele naționale de progres cu privire la punerea în aplicare a convenției, prezentate la Conferința părților de către părți și de către observatori. Scopul său este de a utiliza aceste examinări și analize pentru a îmbunătăți coerența, impactul și eficiența politicilor și programelor pentru restabilirea echilibrului agroecologic al zonelor uscate.

Consiliere științifică și tehnologică

Un comitet pentru știință și tehnologie furnizează Conferinței părților informații și sfaturi cu privire la chestiuni științifice și tehnologice referitoare la combaterea deșertificării și atenuarea efectelor secetei. Este compus din reprezentanți guvernamentali competenți în domeniile relevante de expertiză.

Cadrul strategic

Cadrul strategic 2018-2030 al UNCCD reprezintă un angajament global de a realiza neutralitatea degradării terenurilor (LDN) pentru a restabili productivitatea vastelor suprafețe de teren degradat, a îmbunătăți mijloacele de trai ale mai mult de 1,3 miliarde de oameni și pentru a reduce impactul secetei asupra populațiilor vulnerabile.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA ȘI CONVENȚIA?

Convenția a fost întocmită la Summitul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992, a fost semnată în 1994 și a intrat în vigoare la 26 decembrie 1996. Până în prezent, 195 de părți au ratificat convenția care este un instrument legal obligatoriu.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

UNCCD (Comisia Europeană)
Despre Convenție (UNCCD).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării în țările afectate grav de secetă și/sau deșertificare, în special în Africa – O declarație făcută de Comunitatea Europeană în conformitate cu articolul 34 alineatele (2) și (3) din Convenția organizației națiunilor unite pentru combaterea deșertificării în țările afectate grav de secetă și/sau deșertificare, în special în Africa (JO L 83, 19.3.1998, pp. 3-35)

Decizia 98/216/CE a Consiliului din 9 martie 1998 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției Organizației Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării în țările grav afectate de secetă și/sau deșertificare, în special în Africa (JO L 83, 19.3.1998, pp. 1-2)

Data ultimei actualizări: 24.07.2019

Top

All