Deciziile ratifică, în numele Uniunii Europene (UE), Protocolul privind combaterea traficului de persoane care completează Convenția împotriva criminalității transnaționale organizate adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) la 15 noiembrie 2000.
Anexele II la Deciziile 2006/618/CE și 2006/619/CE specifică competența UE cu privire la chestiuni guvernate de protocol.

ASPECTE-CHEIE

Obiectivele protocolului sunt:
- prevenirea și combaterea traficului transnațional de persoane*, în special de femei și copii*, realizat de grupuri infracționale organizate;
- protejarea și asistarea victimelor exploatării*;
- promovarea cooperării între țări în acest domeniu.
Fiecare țară semnatară trebuie să adopte legile necesare și alte măsuri pentru a stabili drept infracțiuni actele definite drept trafic de persoane, inclusiv acționarea în calitate de complice în astfel de acte.
Litigiile dintre părțile semnatare cu privire la interpretarea sau aplicarea protocolului trebuie soluționate prin negociere și, dacă acest lucru nu este posibil, prin arbitraj.
În cazul în care un litigiu ajunge la arbitraj, dacă nu s-a convenit un aranjament în termen de șase luni, oricare dintre părți poate aduce litigiul în fața Curții Internaționale de Justiție.

Prevenirea traficului de persoane

Țările semnatare trebuie să adopte măsuri de prevenire și de combatere a traficului de persoane, în cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile. Aceste măsuri pot include campanii de informare și de comunicare și inițiative sociale și economice.
De asemenea, este important să se abordeze factorii care îi fac pe oameni vulnerabili la trafic, cum ar fi sărăcia, subdezvoltarea și lipsa de oportunități egale, prin cooperare bilaterală și multilaterală.

Protejarea victimelor

Țările semnatare sunt obligate:
- să protejezeviața privată și identitatea victimelor traficului;
- să le ofere informații cu privire la proceduri judiciare și administrative relevante;
- să le pună la dispoziție mijloace de recuperare fizică, psihologică și socială, de exemplu locuință, îngrijire corespunzătoare, loc de muncă, oportunități de educație și instruire;
- să le permită victimelor traficului să rămână pe teritoriul lor, temporar sau permanent, avându-se în vedere în mod corespunzător factorii umanitari și caritabili;
- să ofere asistență victimelor pentru a se întoarce în țara lor de origine sau pentru a ajunge în altă țară, cu respectarea securității acestora.

Schimbul de informații și cooperarea

Serviciile relevante ale țărilor semnatare convin să facă schimb de informații cu privire la anumite aspecte, inclusiv:
- tipul de documente de călătorie utilizate în scopul traficului de persoane,
- mijloacele și metodele utilizate de grupurile infracționale organizate în acest scop.
De asemenea, țările se angajează să consolideze cooperarea dintre serviciile lor de control la frontieră.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIILE?

Deciziile se aplică începând cu 24 iulie 2006.

CONTEXT

Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 15 noiembrie 2000, a intrat în vigoare la 23 septembrie 2003.

Aceasta este completată de trei protocoale:

Protocolul împotriva traficului de persoane, care a intrat în vigoare la 25 decembrie 2003;
Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, care a intrat în vigoare la 28 ianuarie 2004; și
Protocolul împotriva fabricării și traficului ilicit cu arme de foc, care a intrat în vigoare la 3 iulie 2005.

* TERMENI-CHEIE

Traficul de persoane: racolarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță ori prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării.

Copii: persoane cu vârsta sub 18 ani.

Exploatare: exploatarea prostituției altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, de muncă sau de serviciu forțat, sclavie sau practici similare sclaviei, servitute sau prelevarea de organe.

ACTELE PRINCIPALE

Decizia 2006/618/CE a Consiliului din 24 iulie 2006 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, în ceea ce privește dispozițiile protocolului, în măsura în care acestea intră în sfera de aplicare a articolelor 179 și 181a din Tratatul de instituire a Comunității Europene (JO L 262, 22.9.2006, pp. 44-50)

Decizia 2006/619/CE a Consiliului din 24 iulie 2006 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și de copii, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, în ceea ce privește dispozițiile protocolului în măsura în care acestea intră în sfera de aplicare a părții a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene (JO L 262, 22.9.2006, pp. 51-58)

Data ultimei actualizări: 13.12.2016

Top