Convenția stabilește cadrul juridic care prevede obligațiile comercianților și ale autorităților vamale în ceea ce privește mărfurile aflate în tranzit* vamal de la o parte contractantă la alta. Actul vizează UE-27 (privită ca o parte contractantă) și opt țări de tranzit comun (Islanda, Macedonia de Nord, Norvegia, Serbia, Elveția, Turcia, Ucraina și Regatul Unit) ca părți contractante separate.

Decizia aprobă convenția în numele Comunității Europene (în prezent Uniunea Europeană).

ASPECTE-CHEIE

Convenția:

introduce un regim de tranzit comun pentru mărfurile care circulă sub supravegherea tranzitului vamal între părțile contractante;
stabilește, pentru persoana (cunoscută ca „titularul regimului de tranzit”) care depune o declarație de tranzit, obligațiile următoare:
- să prezinte mărfurile intacte și informațiile necesare la biroul vamal de destinație în intervalul de timp specificat;
- să respecte dispozițiile privind tranzitul vamal;
- să furnizeze o garanție suficientă pentru a acoperi orice datorie care ar putea apărea. Se aplică norme specifice pentru recuperarea datoriilor;
enumeră obligațiile birourilor vamale din țările de plecare și de destinație, cum ar fi:
- verificarea caracterului complet al datelor;
- efectuarea controlului vamal, dacă este cazul;
- stabilirea de comun acord a unui interval de timp pentru livrare;
- verificarea prezenței sigiliilor adecvate;
- furnizarea unei dovezi a livrării bunurilor și confirmarea finalizării corecte a procedurii;
prevede că fiecare declarație de tranzit ar trebui să vizeze numai acele bunuri care circulă de la un birou vamal la altul cu un singur mijloc de transport;
prevede instrucțiuni detaliate privind elementele datelor cuprinse într-o declarație de tranzit, inclusiv codurile comune (pentru a evita eventualele diferențe de ordin lingvistic dintre părțile contractante).

Pentru îndeplinirea formalităților vamale se folosește un sistem electronic de tranzit, cu excepția anumitor situații specifice (de exemplu, mărfuri transportate pe calea ferată, în cazul cărora se pot folosi formulare pe hârtie).

În cazul comercianților de încredere se pot aplica simplificări în ceea ce privește tranzitul.

Țările pot conveni să aplice proceduri simplificate între ele, prin acorduri bilaterale sau multilaterale.

Țările trebuie să coopereze unele cu altele în ceea ce privește asistența reciprocă pentru recuperarea creanțelor.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA ȘI CONVENȚIA?

Convenția a intrat în vigoare și se aplică de la 1 ianuarie 1988.

CONTEXT

Regimul de tranzit vamal comun permite circulația mărfurilor peste granițele părților contractante și simplifică formalitățile vamale.

Pentru informații suplimentare, consultați:

Tranzitul comun și în Uniune (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

Tranzit: un regim în cadrul căruia mărfurile sunt transportate între părțile contractante, sub controlul autorităților vamale.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 87/415/CEE a Consiliului din 15 iunie 1987 privind încheierea Convenției dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Austria, Republica Finlanda, Republica Islanda, Regatul Norvegiei, Regatul Suediei și Confederația Elvețiană privind un regim de tranzit comun (JO L 226, 13.8.1987, p. 1)

Convenția privind regimul de tranzit comun [dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Austria, Republica Finlanda, Republica Islanda, Regatul Norvegiei, Regatul Suediei și Confederația Elvețiană] (JO L 226, 13.8.1987, pp. 2-117)

Modificările succesive aduse convenției au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.