Planul strategic în materie de azil

Acest plan strategic defineşte o foaie de parcurs pentru realizarea celei de a doua faze a sistemului european comun de azil (SECA). Planul se bazează pe o strategie structurată pe trei axe, care vizează armonizarea standardelor de protecţie, cooperarea practică şi solidaritatea.

ACT

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 17 iunie 2008 – Plan strategic în materie de azil: O abordare integrată a protecţiei în ansamblul UE [COM(2008) 360 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Această comunicare prezintă planul strategic pentru realizarea celei de a doua faze de punere în aplicare a sistemului european comun de azil (SECA). Planul se bazează pe o strategie structurată pe trei axe care vizează atingerea următoarelor obiective ale SECA:

• să garanteze celor care au nevoie accesul la azil;
• să prevadă o procedură de azil comună;
• să instituie un statut uniform pentru azil şi protecţia subsidiară;
• să ţină cont de sexul persoanelor în cauză şi de situaţia grupurilor vulnerabile;
• să consolideze colaborarea între statele membre ale Uniunii Europene (UE) în ceea ce priveşte aspectele practice;
• să prevadă norme care să stabilească responsabilităţile statelor membre şi mecanisme prin care să sprijine solidaritatea;
• să garanteze coerenţa între politica în materie de azil şi alte politici legate de protecţia internaţională.

Standarde de protecţie internaţională îmbunătăţite şi armonizate

Deşi în prima fază a procesului de creare a SECA s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce priveşte instrumentele juridice, nivelul aşteptat de egalitate nu a fost atins şi încă se înregistrează disparităţi importante între modurile de punere în aplicare a politicilor în materie de azil în statele membre. Prin urmare, Comisia îşi propune să modifice legislaţia existentă, şi anume:

• Directiva privind condiţiile de primire (DCP), modificând marja largă de apreciere lăsată la latitudinea statelor membre. O DCP modificată ar trebui să prevadă armonizarea şi îmbunătăţirea standardelor de primire, inclusiv a garanţiilor procedurale privind detenţia;
• Directiva privind procedurile de azil (DPA), pentru a elimina disparităţile dintre regimurile procedurale ale statelor membre. Alinierea acestor proceduri va garanta condiţii echivalente de acces la protecţie pe teritoriul UE;
• Directiva privind standardele minime (DSM), pentru a elimina situaţiile în care statele membre o interpretează în mod diferit din cauza formulării anumitor dispoziţii. Versiunea modificată a DSM va promova, de asemenea, introducerea statutelor uniforme.

Pe lângă modificarea legislaţiei existente, Comisia va lua totodată în considerare crearea unor noi instrumente. Acestea vor include mecanisme pentru transferul protecţiei. Mai mult, Comisia va examina alinierea statutelor naţionale de protecţie care nu sunt incluse în cadrul UE actual.

Cooperare practică eficientă şi susţinută

Ca urmare a nivelului scăzut de uniformitate a standardelor şi a practicilor naţionale diferite, deciziile privind acordarea azilului pe teritoriul UE sunt inconsecvente, iar şansele de a beneficia de protecţie diferă substanţial de la un stat membru la altul. Prin urmare, cooperarea practică între statele membre trebuie consolidată în acelaşi timp cu armonizarea legislaţiei. Înfiinţarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (BESA), propusă în Programul de la Haga şi în Cartea verde din 6 iunie 2007 privind viitorul sistem european comun de azil, care să susţină şi să coordoneze activităţile de cooperare practică, s-a bucurat de un sprijin unanim. Prin urmare, Comisia a lansat un studiu de fezabilitate, pe baza căruia va fi prezentată o propunere legislativă privind crearea BESA.

Solidaritate şi responsabilitate în interiorul UE şi în relaţiile cu ţările terţe

În numele solidarităţii, trebuie găsită o soluţie comună pentru problemele cauzate de numărul important de cereri de azil pe care le primesc unele state membre din cauza poziţiei geografice sau din alte motive. Măsurile menţionate anterior, propuse în planul strategic, ar trebui să contribuie la armonizarea normelor de aplicare, astfel încât fluxurile secundare de solicitanţi de azil să se reducă. Astfel, solicitările de azil ar fi distribuite mai echitabil între statele membre.

În plus, Comisia intenţionează să modifice Regulamentele Dublin şi Eurodac, aducând amendamente care să includă acordarea accesului autorităţilor din statele membre şi Oficiului European de Poliţie (Europol) la Eurodac în scopul aplicării legii.

Mai mult, în loc să adopte un alt instrument general de promovare a solidarităţii între statele membre, Comisia intenţionează să instituie o serie de mecanisme de solidaritate. În acest scop, Comisia propune:

• lansarea unui studiu care să analizeze posibilităţile de prelucrare în comun a cererilor de azil în cadrul UE;
• definirea mijloacelor care să permită suspendarea temporară a aplicării normelor Dublin privind transferul solicitanţilor de azil;
• crearea unor echipe de experţi în domeniul azilului sub egida BESA, pentru a oferi asistenţă statelor membre la prelucrarea cererilor;
• acordarea de sprijin financiar, dacă este cazul, pentru redistribuirea de la un stat membru la altul a persoanelor care beneficiază de protecţie internaţională.

În numele responsabilităţii partajate, deoarece ţările terţe şi primele ţări de azil primesc un număr cu mult mai mare de refugiaţi, UE le va asigura acestora un sprijin financiar mai consistent pentru a le consolida capacitatea de a oferi protecţie. Va continua, de asemenea, integrarea procesului de dezvoltare a capacităţilor în materie de azil în cadrul cooperării pentru dezvoltare.

Pentru a-şi demonstra angajamentul faţă de cauza solidarităţii în relaţiile sale externe, Comisia propune ca UE să se concentreze pe următoarele aspecte pentru a îmbunătăţi protecţia refugiaţilor:

• Programele de protecţie regională (PPR), care, pe baza unei evaluări care va avea loc în 2008, vor fi transformate în planuri de acţiune regionale multianuale;
• reinstalarea, în privinţa căreia Comisia va propune în 2009 un sistem care să o transforme într-un instrument de protecţie eficient pe întreg teritoriul UE;
• o mai bună gestionare a sosirii solicitanţilor de azil, în privinţa căreia Comisia va studia posibilitatea utilizării unor proceduri de intrare protejate care să permită diferenţierea între persoanele care au nevoie de protecţie şi alte tipuri de migranţi înainte ca aceştia să ajungă la graniţele statului-gazdă potenţial. În plus, Comisia va lansa în 2009 şi un studiu în colaborare cu Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) privind posibilitatea prelucrării în comun a cererilor de azil în afara teritoriului UE.

Context

Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Amsterdam în 1999 şi pe baza concluziilor Consiliului European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999, a fost lansată crearea SECA. Prima sa fază (1999-2005) viza armonizarea cadrelor juridice în materie de azil din statele membre plecând de la o serie de standarde minime comune. Obiectivele celei de a doua faze a SECA au fost stabilite în Programul de la Haga.

Ultima actualizare: 17.05.2011