Directiva armonizează normele Uniunii Europene (UE) privind creditele acordate consumatorilor care iau împrumuturi pentru finanțarea achizițiilor de bunuri și servicii (concedii, bunuri, mașini noi etc.).
Directiva vizează deschiderea pieței creditelor pentru consumatori în UE, îmbunătățind în același timp transparența clauzelor contractuale și nivelul de protecție a consumatorilor.
Directiva a fost abrogată prin Directiva (UE) 2023/2225 (a se vedea sinteza), deși va rămâne aplicabil până la 20 noiembrie 2026.

ASPECTE-CHEIE

Directiva nu se aplică contractelor de credit:

garantate prin ipotecă, acestea fiind reglementate de Directiva 2014/17/UE privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale;
pentru achiziționarea de terenuri sau bunuri, acestea fiind reglementate tot de Directiva 2014/17/UE;
pentru sume mai mici de 200 EUR sau mai mari de 75 000 EUR, dar, până cel târziu la 21 martie 2016 (data până la care Directiva 2014/17/UE a trebuit transpusă în legislația statelor membre ale UE), directiva a trebuit să se aplice și contractelor de credit negarantate care aveau o valoare mai mare de 75 000 EUR și erau destinate renovării bunurilor imobile rezidențiale.

Materialele publicitare referitoare la credit care conțin aspecte privind costul creditului respectiv (de exemplu, rata dobânzii) trebuie să prezinte informații standard bazate pe un exemplu reprezentativ, conținând, printre altele:

detalii privind rata dobânzii și costurile;
suma creditului;
dobânda anuală, care reprezintă, sub formă procentuală, toate costurile obligatorii pentru obținerea creditului (rata dobânzii creditului, taxa de administrare, primele de asigurare obligatorii, comisioanele de garantare etc.).

Etapa precontractuală

Pe parcursul etapei precontractuale, împrumutătorul trebuie să furnizeze, în timp util înainte de semnarea contractului, informații inteligibile privind caracteristicile esențiale ale creditului oferit. Printre acestea se numără:

durata contractului de credit;
suma totală a creditului;
rata dobânzii aferente creditului și condițiile aplicabile acestei rate;
dobânda anuală și suma totală datorată de consumator;
suma, numărul și frecvența plăților;
taxele legate de contract sau rezultate din acesta;
consecințele plății întârziate și ale neîndeplinirii obligațiilor.

Consumatorii trebuie să primească informații într-un format standardizat.

Regulamentul (UE) 2016/1011 modifică Directiva 2008/48/CE și impune creditorului în faza precontractuală contractul de credit de consum, în cazul în care contractul de credit face trimitere la un indicator de referință, pentru a furniza numele acestui indicator de referință și implicațiile sale potențiale pentru consumator.

Contractul de credit

Contractul de credit trebuie să conțină, de asemenea, informații similare într-un format similar celui furnizat în faza precontractuală.

Împrumutătorii trebuie:

să le ofere consumatorilor explicații adecvate, astfel încât aceștia să poată alege un contract corespunzător nevoilor și situației lor financiare;
să evalueze bonitatea clienților înainte de a semna un acord și să informeze consumatorul, în cazul în care cererea de credit este respinsă, cu privire la rezultatul și la detaliile bazei de date de credit utilizate.

Consumatorii trebuie:

să beneficieze de o perioadă de 14 zile în care să poată renunța la contractul de credit, fără obligația de a preciza motivul;
să aibă dreptul de a rambursa anticipat creditul în orice moment, cu condiția ca creditorul să primească o compensare corectă și justificată în mod obiectiv.

Abrogare

Directiva a fost abrogată prin Directiva (UE) 2023/2225 începând cu 20 noiembrie 2026. Obiectivele generale ale noii directive sunt de a reduce eventualele dezavantaje produse consumatorilor care contractează credite pe o piață în schimbare și de a facilita furnizarea transfrontalieră de credite de consum, precum și de a stimula competitivitatea pe piața internă, în conformitate cu obiectivele inițiale ale directivei.

DE CÂND SE APLICĂ NORMELE?

Directiva a trebuit să fie transpusă în legislația națională până la 11 iunie 2010. Aceste norme ar trebui să se aplice de la aceeași dată.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Credite de consum și împrumuturi (Comisia Europeană);
Revizuirea normelor UE privind contractele de credit de consum (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, pp. 66-92).

Modificările succesive aduse Directivei 2008/48/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2023/2225 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 privind contractele de credit de consum și de abrogare a Directivei 2008/48/CE (JO L, 2023/2225, 30.10.2023).

Directiva (UE) 2021/2167 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2021 privind administratorii de credite și cumpărătorii de credite și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2014/17/UE (JO L 438, 8.12.2021, pp. 1-37).

Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, pp. 34-85).

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 03.11.2023

Top