Regulamentul introduce norme și proceduri de acțiune a Uniunii Europene (UE) pentru a asigura protecția eficace a intereselor UE și ale statelor sale membre împotriva constrângerilor economice exercitate de o țară terță (țară din afara UE). Obiectivul principal este de a descuraja țările din afara UE să recurgă la constrângeri economice. În cazul în care are loc o constrângere economică, obiectivul este acela de a răspunde constrângerii economice în vederea opririi acesteia.

Acesta stabilește un cadru de răspuns din partea UE prin:

examinarea și determinarea cazurilor de constrângere economică;
angajarea unui dialog cu țara din afara UE pentru a pune capăt constrângerii în cazuri individuale;
introducerea de măsuri de contracarare a constrângerii, ca măsură de ultimă instanță, în cazuri individuale;
solicitarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat UE sau statelor sale membre prin constrângerea economică.

ASPECTE-CHEIE

1.
Examinare și determinare
Există constrângeri economice atunci când o țară terță aplică sau amenință cu aplicarea unei măsuri care afectează comerțul sau investițiile pentru a împiedica sau obține încetarea, modificarea sau adoptarea unui anumit act de către UE sau de către un stat membru, intervenind astfel în opțiunile suverane legitime ale UE sau ale unui stat membru.
Pentru a stabili dacă o măsură luată de o țară din afara UE se califică drept constrângere economică pe baza condițiilor de mai sus, Comisia Europeană și Consiliul Uniunii Europene iau în considerare următoarele:
- intensitatea, gravitatea, frecvența, durata, amploarea și magnitudinea acesteia, inclusiv impactul asupra relațiilor comerciale sau de investiții cu UE, precum și presiunea generată de aceasta asupra UE sau a unui stat membru;
- dacă țara din afara UE manifestă un comportament de imixtiune prin care încearcă să prevină sau să determine UE, un stat membru sau o altă țară din afara UE să acționeze într-un anumit fel;
- gradul în care măsura aduce atingere unui domeniu al suveranității UE sau a unui stat membru;
- dacă țara din afara UE acționează în temeiul unei preocupări legitime recunoscute la nivel internațional;
- dacă țara din afara UE în cauză a încercat în mod serios, cu bună-credință, să soluționeze problema prin coordonare sau prin arbitraj la nivel internațional, înainte de a introduce măsura sa.
Comisia poate examina orice măsură a unei țări din afara UE, din proprie inițiativă sau pe baza unei cereri motivate corespunzător. În mod normal, examinarea Comisiei trebuie să se încheie în termen de patru luni. Comisia efectuează examinarea pe baza unor informații justificate, obținute din proprie inițiativă sau primite din orice sursă de încredere, inclusiv un stat membru și părți interesate.
Consiliul stabilește existența constrângerii economice prin intermediul unui act de punere în aplicare bazat pe o propunere a Comisiei. Consiliul dispune de un termen maxim de opt săptămâni pentru a finaliza această etapă. Consiliul poate decide după expirarea termenului de opt săptămâni (dar, în principiu, nu mai mult de 10 săptămâni), cu condiția să informeze Comisia cu privire la motivele întârzierii. Consiliul poate decide, de asemenea, ca UE să solicite țării care exercită constrângerea să repare prejudiciul cauzat de constrângerea economică.
2.
Dialog
Comisia explorează opțiunile de a iniția un dialog cu țara care exercită constrângerea în vederea opririi acesteia și a obținerii reparării prejudiciului, dacă este cazul. Dialogul cu țara terță care exercită constrângerea trebuie să se bazeze pe eforturile de bună credință ale țării respective din afara UE.
3.
Măsuri de răspuns ale UE
UE impune măsuri de răspuns, prin intermediul actelor de punere în aplicare ale Comisiei, atunci când sunt îndeplinite trei condiții:
- eforturile (de exemplu, dialogul cu țara terță care exercită constrângerea) nu au dat rezultate într-un termen rezonabil (și anume, țara din afara UE nu a pus capăt constrângerii economice sau nu a reparat prejudiciul, după caz);
- măsurile de răspuns ale UE sunt necesare pentru a proteja interesele și drepturile UE și ale statelor membre în cazul respectiv, având în vedere opțiunile disponibile;
- măsurile de răspuns ale UE sunt în interesul UE.
Printre măsurile posibile de contracarare a constrângerii economice se numără:
- taxe vamale noi sau mai mari;
- restricții la export și la import, inclusiv controale la export;
- măsuri aplicabile mărfurilor în tranzit sau măsuri interne aplicabile mărfurilor;
- excluderea furnizorilor, a bunurilor sau a serviciilor de la procedurile de achiziții publice sau aplicarea unor ajustări de punctaj la licitațiile de bunuri sau servicii;
- măsuri care afectează comerțul cu servicii;
- măsuri care afectează accesul investițiilor străine directe în UE;
- restricții privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală sau exploatarea lor comercială;
- restricții pentru activitățile bancare, de asigurări, accesul la piețele de capital ale UE și pentru alte activități de servicii financiare;
- restricții noi sau sporite privind accesul produselor chimice pe piața UE;
- restricții noi sau sporite privind accesul pe piața UE a mărfurilor care intră sub incidența legislației sanitare și fitosanitare a UE.
Aceste măsuri pot echivala cu neîndeplinirea obligațiilor internaționale ale UE față de țara din afara UE care exercită constrângerea, în cazul în care constrângerea economică constituie o faptă internațională ilicită.
Comisia se bazează pe un set de criterii obiective pentru selectarea și elaborarea unor măsuri de răspuns adecvate la nivelul UE. O dispoziție specială stabilește determinarea interesului UE în ceea ce privește măsurile de răspuns ale UE.
Măsurile de răspuns ale UE pot fi măsuri cu aplicare generală sau se pot aplica persoanelor care au legături cu guvernul țării din afara UE care exercită constrângerea.
Actul de punere în aplicare al Comisiei privind măsurile de răspuns ale UE prevede următoarele.
- Acesta stabilește un termen limită (de regulă, în termen de trei luni) pentru aplicarea măsurilor, cu excepția cazului în care țara terță care exercită constrângerea încetează constrângerea economică și, dacă este cazul, repară prejudiciul adus UE. Termenul va fi prelungit și mai mult în cazul în care există informații credibile conform cărora țara din afara UE care exercită constrângerea ia deja măsuri pentru a pune capăt constrângerii, astfel încât Comisia să poată face această constatare.
- Acesta prevede ca Comisia să solicite țării din afara UE care exercită constrângerea să înceteze imediat constrângerea și să repare prejudiciul, dacă este cazul; să se ofere să negocieze o soluție cu țara terță; și să notifice țara terță că măsurile de răspuns ale UE se vor aplica dacă nu încetează constrângerea economică și dacă nu se acordă despăgubiri, dacă este cazul.
- În mod excepțional, măsurile de răspuns ale UE se vor aplica fără ca, în prealabil, Comisia să solicite țării care exercită constrângerea să înceteze constrângerea și să repare prejudiciul și să o notifice cu privire la aplicarea măsurilor, în cazul în care acest lucru este necesar, în special pentru a asigura eficacitatea măsurilor.
- În cazul în care constrângerea economică constă în amenințarea cu aplicarea de măsuri care afectează comerțul sau investițiile, măsurile de răspuns ale UE se pot aplica numai de la data la care amenințarea se materializează.
Regulamentul prevede că Comisia trebuie să colecteze informații pentru a obține opinii și informații cu privire la măsurile adecvate care trebuie impuse într-un caz individual. Aceasta este o oportunitate eficientă pentru ca părțile interesate să își ofere contribuția, de care Comisia trebuie să țină cont în selectarea și elaborarea măsurilor adecvate.
Comisia poate suspenda, modifica sau înceta măsurile de răspuns ale UE în situațiile definite în regulament, prin intermediul unui act de punere în aplicare. Actele de punere în aplicare imediat aplicabile sunt posibile în cazul unor motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător.
Comisia poate continua eforturile de soluționare a problemei în consultare cu țara care exercită constrângerea, cu posibilitatea de a suspenda măsurile de răspuns ale UE.
4.
Cooperarea internațională
Cooperarea internațională cu alte țări din afara UE se poate aplica pe tot parcursul procesului și în paralel cu alte eforturi de rezolvare a problemei constrângerii economice în cazuri individuale. Consultările și cooperarea pot implica schimbul de informații relevante și coordonarea răspunsului sau pot avea loc în contextul forurilor internaționale relevante.
5.
Norme orizontale
Regulamentul acordă Comisiei competențe delegate pentru a modifica normele privind originea și naționalitatea din anexa II.
Acesta prevede înființarea unui punct de contact unic pentru părțile interesate, stabilește norme pentru tratamentul confidențial al informațiilor și stabilește obligații de revizuire și de raportare pentru Comisie.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Se aplică de la 27 decembrie 2023.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Protecția împotriva constrângerii (Comisia Europeană);
Întrebări și răspunsuri referitoare la Instrumentul de contracarare a acțiunilor coercitive – Comisia Europeană (Comisia Europeană)
Punct de contact unic (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (UE) 2023/2675 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 noiembrie 2023 privind protejarea Uniunii și a statelor membre ale acesteia împotriva constrângerilor economice exercitate de țările terțe (JO L, 2023/2675, 7.12.2023).

DOCUMENTE CONEXE

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul I – Dispoziții comune – Articolul 3 (ex-articolul 2 TUE) (JO C 202, 7.6.2016, p. 17).

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul V – Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii și dispoziții speciale privind politica externă și de securitate comună – Capitolul 1 – Dispoziții generale privind acțiunea externă a Uniunii – Articolul 21 (JO C 202, 7.6.2016, pp. 28-29).

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a cincea – Acțiunea externă a Uniunii – Titlul II – Politica comercială comună – Articolul 207 (ex-articolul 133 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 140-141).

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a cincea – Acțiunea externă a Uniunii – Titlul V – Acordurile internaționale – Articolul 218 (ex-articolul 300 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 144-146).

Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului din 22 noiembrie 1996 de protecție împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a unei legislații adoptate de către o țară terță, precum și a acțiunilor întemeiate pe aceasta sau care rezultă din aceasta (JO L 309, 29.11.1996, pp. 1-6).

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 2271/96 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 09.02.2024

Top

All