Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Convenție privind simplificarea formalităților în cadrul schimburilor de mărfuri

Convenție privind simplificarea formalităților în cadrul schimburilor de mărfuri

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 87/267/CEE privind încheierea Convenției privind simplificarea formalităților în cadrul schimburilor de mărfuri

Convenție privind simplificarea formalităților în comerțul cu mărfuri

CARE ESTE ROLUL ACESTEI CONVENȚII ȘI AL ACESTEI DECIZII?

  • Convenția are ca scop simplificarea formalităților în cadrul schimburilor de mărfuri între fosta Comunitate Economică Europeană [în prezent Uniunea Europeană (UE)], Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS), Macedonia de Nord, Serbia, Turcia, Ucraina și Regatul Unit (denumite părți contractante).
  • Comunitatea a aprobat convenția prin Decizia 87/267/CEE.

ASPECTE-CHEIE

Convenția introduce un document administrativ unic care este utilizat pentru:

  • toate formalitățile de import și export;
  • un regim de tranzit comun (a se vedea sinteza) pentru schimburile comerciale dintre părțile contractante, indiferent de natura sau de originea mărfurilor.

Documentul administrativ unic:

  • se bazează pe un formular de declarație (exemple în anexa I);
  • servește drept declarație sau document pentru export, tranzit și import.

Declarația trebuie:

  • să fie completată în conformitate cu instrucțiunile din anexa II privind tipărirea, completarea și utilizarea acesteia;
  • să conțină codurile comune prevăzute în anexa III;
  • să fie completată într-una dintre limbile oficiale ale părților contractante, cu posibilitatea unei traduceri, dacă este necesar.

O parte contractantă poate solicita documente administrative suplimentare numai în cazul în care acestea sunt necesare:

  • pentru punerea în aplicare a legislației în vigoare pentru care documentul unic este insuficient;
  • în conformitate cu termenii unui acord internațional;
  • pentru a permite operatorilor să se califice, la cererea lor, pentru un avantaj sau o facilitate specifică.

Părțile contractante pot:

  • să aplice proceduri simplificate, fie că utilizează sau nu calculatoare, prin:
    • neobligarea operatorilor să prezinte la un birou vamal nici mărfurile, nici declarația de însoțire;
    • acceptarea unei declarații incomplete;
    • permiterea utilizării de documente comerciale în locul documentului unic;
  • renunțarea la documentul unic pentru traficul poștal;
  • renunțarea la necesitatea declarațiilor scrise;
  • încheierea de acorduri sau înțelegeri pentru a simplifica și mai mult formalitățile;
  • permiterea utilizării calculatoarelor pentru îndeplinirea formalităților fără declarații scrise;
  • permiterea societăților publice sau private să facă declarații pe hârtie simplă.

Autoritățile vamale:

  • își furnizează reciproc, fie la cerere, fie din proprie inițiativă, toate informațiile disponibile, inclusiv rapoartele și constatările administrative, pentru a asigura buna funcționare a convenției;
  • pot refuza să acorde asistență în anumite circumstanțe, dar trebuie să își justifice acest lucru.

Un comitet mixt, în care este reprezentată fiecare parte contractantă:

  • administrează convenția;
  • formulează recomandări, inclusiv modificări ale convenției și orice alte măsuri necesare;
  • se reunește cel puțin o dată pe an;
  • poate înființa subcomitete sau grupuri de lucru.

Orice țară din afara UE sau din afara AELS poate adera la convenție în urma unei decizii a comitetului mixt.

Convenția se aplică pentru:

  • statele membre ale UE;
  • țările din cadrul AELS;
  • Macedonia de Nord;
  • Serbia;
  • Turcia;
  • Ucraina;
  • Regatul Unit.

Orice parte contractantă se poate retrage din convenție printr-un preaviz scris de 12 luni.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Convenția a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1988.

CONTEXT

La momentul semnării convenției, AELS avea 6 membri: Austria, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia și Elveția. La 1 ianuarie 1994, a intrat în vigoare Spațiul Economic European, iar Austria, Finlanda și Suedia au aderat la UE în anul următor. Elveția are acorduri bilaterale separate cu UE.

DOCUMENTE PRINCIPALE

Decizia 87/267/CEE a Consiliului din 28 aprilie 1987 privind încheierea Convenției dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Austria, Republica Finlanda, Republica Islanda, Regatul Norvegiei, Regatul Suediei și Confederația Elvețiană privind simplificarea formalităților în cadrul schimburilor de mărfuri (JO L 134, 22.5.1987, p. 1).

Convenție privind simplificarea formalităților în comerțul cu mărfuri (JO L 134, 22.5.1987, pp. 2-77).

Modificările succesive aduse convenției au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Convenția privind regimul de tranzit comun (JO L 226, 13.8.1987, pp. 2-117).

A se vedea versiunea consolidată.

Decizia 87/415/CEE a Consiliului din 15 iunie 1987 privind încheierea Convenției dintre Comunitatea Economică Europeană și Republica Austria, Republica Finlanda, Republica Islanda, Regatul Norvegiei, Regatul Suediei și Confederația Elvețiană privind un regim de tranzit comun (JO L 226, 13.8.1987, p. 1).

Data ultimei actualizări: 15.02.2023

Top