Convenția urmărește să se asigure că populația de ton din Oceanul Atlantic este menținută la niveluri care să permită capturi maxime durabile în scopuri alimentare și în alte scopuri și introduce Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT).
Protocolul modifică convenția, punând accentul pe obiectivul de conservare pe termen lung.
Decizia din 1986 marchează aderarea Comunității Europene la convenție.
Decizia din 2019 marchează semnarea și aplicarea provizorie a protocolului, în numele Uniunii Europene (UE).
Regulamentul stabilește normele de gestionare, de conservare și de control privind pescuitul speciilor de ton gestionate de ICCAT.

ASPECTE-CHEIE

Notă: prezenta sinteză se referă la convenție, astfel cum a fost modificată ulterior prin protocol.

Structura

Convenția instituie ICCAT pentru a-și îndeplini obiectivele, aplicând o abordare precaută și ecosistemică, inclusiv:

utilizarea celor mai bune dovezi științifice disponibile;
protejarea diversității mediului marin;
un proces decizional echitabil și transparent.

Potrivit convenției, Comisia ICCAT ar trebui să se reunească o dată la doi ani și ar trebui să fie formată din cel mult trei delegați din partea fiecărui membru ICCAT, asistați de experți și consilieri. Practic, Comisia ICCAT se reunește în fiecare an și este responsabilă de:

studierea populațiilor de ton, speciilor înrudite tonului și elasmobranchiilor (de exemplu, rechini, vulpi, pisici de mare și pești ferăstrău) care sunt specii oceanice, pelagice și mari migratoare (specii ICCAT), utilizând, acolo unde este posibil, serviciile tehnice și științifice ale agențiilor oficiale ale membrilor Comisiei ICCAT;
colectarea și analizarea informațiilor statistice referitoare la condițiile și tendințele actuale ale speciilor ICCAT;
studierea și evaluarea măsurilor și metodelor de asigurare a menținerii populațiilor de specii ICCAT;
recomandarea unor studii și investigații membrilor Comisiei; și
publicarea rezultatelor.

Consiliul ICCAT se întrunește cel puțin o dată în intervalul de timp dintre ședințele ordinare ale Comisiei ICCAT. Acesta este alcătuit din președintele și vicepreședinții ICCAT împreună cu reprezentanții a cel puțin patru și cel mult 10 membri.

Comisia ICCAT numește un secretar executiv și poate înființa subcomisii pe specii sau zone geografice.

Recomandări

Pe baza dovezilor științifice, ICCAT formulează recomandări menite:

să garanteze conservarea pe termen lung și utilizarea durabilă a speciilor ICCAT prin menținerea sau refacerea abundenței stocurilor din aceste specii la niveluri sau peste niveluri capabile să asigure producția maximă durabilă;
să promoveze conservarea altor specii care depind de speciile ICCAT sau care sunt asociate acestora, în vederea menținerii sau a refacerii populațiilor peste nivelurile la care reproducerea lor ar putea să fie grav amenințată.

Obiecții și dispute

Membrii Comisiei ICCAT pot prezenta în scris obiecții la recomandări în cazul în care:

sunt incompatibile cu convenția sau cu dreptul internațional;
discriminează în mod nejustificat membrul care formulează obiecții;
membrul nu se poate conforma din punct de vedere practic; sau
există constrângeri de securitate în cazul în care membrul care obiectează ar trebui să se conformeze.

Părțile la orice litigiu trebuie să se consulte pentru a soluționa litigiile pe cale amiabilă și cât mai repede posibil. În cazul în care un litigiu nu este soluționat, acesta poate fi supus unui arbitraj final și obligatoriu, la cerere comună. O anexă stabilește procedurile de soluționare a litigiilor.

Punerea în aplicare

Membrii Comisiei ICCAT convin să ia toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea prezentei convenții și trebuie să transmită o dată la doi ani sau la solicitare, o declarație cu măsurile pe care le-a luat în acest sens. Membrii Comisiei ICCAT trebuie:

să furnizeze la cerere orice informație științifică de care dispun, de ordin statistic, biologic și de altă natură;
să permită Comisiei ICCAT să obțină informații voluntare direct de la societăți și persoane fizice;
să colaboreze cu alți membri cu privire la măsuri eficiente adecvate;
să instituie un sistem de control internațional aplicabil în zonele lor de jurisdicție.

Dispoziții financiare

Fiecare membru al Comisiei ICCAT contribuie la buget cu o sumă calculată în conformitate cu regulamentele financiare adoptate de Comisia ICCAT, care se bazează parțial pe greutatea totală rotunjită a capturilor și greutatea netă a produselor conservate, precum și gradul de dezvoltare economică a membrilor comisiei.

Colaborarea

Convenția solicită o relație de lucru între Comisia ICCAT și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, precum și alte comisii internaționale de pescuit și organizații științifice care ar putea contribui la activitatea lor, cu posibilitatea de a participa (dar fără drept de vot) la reuniunile Comisiei ICCAT.

Regulamentul din 2017

Regulamentul (UE) 2017/2107 stabilește normele de conservare și control aplicabile speciilor de pești mari migratori gestionate de ICCAT (speciile vizate sunt enumerate într-o anexă). Regulamentul include norme detaliate privind măsurile specifice pentru următoarele specii din zona convențională ICCAT:

tonul tropical;
tonul alb din Atlanticul de Nord
peștele-sabie;
marlinul albastru și marlinul alb;
rechinii;
păsările marine; și
țestoasele marine.

De asemenea include norme privind:

autorizațiile;
controlul capturilor;
transbordarea;
programele de observare științifică;
controlul navelor de pescuit din afara UE în porturile statelor membre ale UE; și
punerea în aplicare.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Convenția a intrat în vigoare la 21 martie 1969.
Convenția, astfel cum a fost modificată prin protocol, este deschisă pentru semnare de către orice stat membru al Organizației Națiunilor Unite sau agenție specializată. Aceasta intră în vigoare atunci când șapte guverne o ratifică, aprobă sau aderă la aceasta.
Regulamentul se aplică de la 3 decembrie 2017.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Organizații regionale de gestionare a pescuitului (Comisia Europeană).
ICCAT (site web).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Convenția internațională pentru conservarea tonului de Atlantic (JO L 162, 18.6.1986, pp. 34-38)

Modificările succesive aduse Convenției internaționale pentru conservarea tonului de Atlantic au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Protocol de modificare a Convenției internaționale pentru conservarea tonului de Atlantic (JO L 313, 4.12.2019, pp. 3-13)

Decizia 86/238/CEE a Consiliului din 9 iunie 1986 privind aderarea Comunității la Convenția internațională pentru conservarea tonului de Atlantic, modificată prin protocolul anexat la Actul Final al Conferinței miniștrilor plenipotențiari ai statelor participante la Convenție, semnat la Paris la 10 iulie 1984 (JO L 162, 18.6.1986, p. 33)

Decizia (UE) 2019/2025 a Consiliului din 18 noiembrie 2019 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea provizorie a Protocolului de modificare a Convenției internaționale pentru conservarea tonului de Atlantic (JO L 313, 4.12.2019, pp. 1-2)

Regulamentul (UE) 2017/2107 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 noiembrie 2017 de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Comisiei Internaționale pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT) și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1936/2001, (CE) nr. 1984/2003 și (CE) nr. 520/2007 ale Consiliului (JO L 315, 30.11.2017, pp. 1-39)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 17.01.2022

Top