Directiva își propune să creeze un sistem mai robust și mai armonizat, cu norme comune minime, pentru combaterea infracționalității care afectează bugetul Uniunii Europene (UE).
Aceasta își propune, de asemenea, să asigure o mai bună protecție a intereselor financiare ale UE și a banilor contribuabililor la nivelul întregii UE.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Directiva vizează:

fraudele și alte infracțiuni, precum corupția, deturnarea de fonduri sau spălarea banilor, care afectează interesele financiare ale UE – adică bugetul UE, bugetele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE instituite prin tratate sau bugetele gestionate și monitorizate direct sau indirect de acestea;
infracțiunile grave împotriva sistemului comun privind taxa pe valoarea adăugată (TVA), cum sunt fraudele de tip carusel în materie de TVA*, mai precis, infracțiuni considerate grave când au legătură cu teritoriul a două sau mai multe state membre ale UE și implică un prejudiciu total de cel puțin 10 000 000 EUR.

De asemenea, directiva stabilește norme comune privind sancțiunile și termene de prescripție în legătură cu infracțiunile vizate de această directivă.

Definiții

Pentru fiecare dintre infracțiunile următoare este definită la nivelul UE:

fraudă săvârșită cu intenție în materie de cheltuieli aferente achizițiilor publice și care nu sunt aferente achizițiilor, precum și venituri obținute din propriile resurse de TVA și alte venituri;
spălarea banilor, așa cum este definită în Directiva (UE) 2015/849 (a se vedea sinteza);
corupția pasivă și activă săvârșită cu intenție;
deturnarea de fonduri săvârșită cu intenție.

Directiva definește „funcționarii publici” – funcționari UE și naționali (inclusiv în statele membre) – și această definiție este relevantă pentru definirea spălării de bani, a corupției și a deturnării de fonduri.

Infracțiunile definite în directivă țin de competența Parchetului European, un organ independent al UE abilitat să investigheze și să urmărească penal aceste infracțiuni, precum și să le trimită în fața instanțelor naționale relevante.

O abordare comună

În toate statele membre (cu excepția Danemarcei și a Regatului Unit*):

toate aceste fapte trebuie pedepsite ca infracțiuni, la fel ca și tentativa de a le comite, instigarea și complicitatea la săvârșirea acestora;
persoanele juridice* ar trebui trase la răspundere pentru oricare dintre infracțiunile săvârșite în beneficiul lor – fără a exclude posibilitatea inițierii procedurilor penale împotriva persoanelor fizice care sunt autorii sau care sunt singurele responsabile.

Sancțiuni

Directiva prevede sancțiuni penale minime „eficace, proporționale și disuasive”.

Acestea includ o pedeapsă maximă de cel puțin patru ani de închisoare:

când prejudiciul financiar adus bugetului UE depășește pragul de 100 000 EUR;
în cazul infracțiunilor grave împotriva sistemului comun privind TVA;
pentru alte infracțiuni grave definite în dreptul național.

În cazul infracțiunilor care implică prejudicii mai mici de 10 000 EUR, statele membre pot introduce sancțiuni care să nu fie de natură penală.

În ceea ce privește persoanele juridice, directiva stabilește diverse alte tipuri de sancțiuni pe lângă amenzi (penale sau de altă natură).

Săvârșirea infracțiunilor menționate mai sus în cadrul unei organizații criminale, astfel cum este definită în Decizia-cadru 2008/841/JAI (a se vedea sinteza), constituie o circumstanță agravantă (infracțiunea va fi considerată mai gravă).

Aceste sancțiuni nu exclud:

posibilitatea unor sancțiuni mai severe în legislația națională;
exercitarea competențelor disciplinare de către autoritățile competente împotriva funcționarilor publici.

De asemenea, directiva tratează următoarele:

înghețarea și confiscarea mijloacelor și a produselor infracțiunilor care afectează bugetul UE;
stabilirea competenței pentru asemenea infracțiuni;
termene de prescripție minime care să permită investigarea și urmărirea penală, precum și executarea pedepselor impuse în urma unei condamnări pentru comiterea acestor infracțiuni.

Cooperarea între statele membre și instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE

Statele membre, Parchetul European, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) trebuie să coopereze împotriva infracțiunilor care fac obiectul prezentei directive. OLAF – și, dacă este cazul, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală – oferă asistență tehnică și operațională pentru a facilita coordonarea investigațiilor din statele membre.
În cazul în care Curtea de Conturi Europeană și auditorii responsabili pentru auditarea bugetelor instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE și a altor bugete gestionate și auditate de către instituții constată ceva ce ar putea fi calificat drept infracțiune în sensul acestei directive, aceștia trebuie să informeze Parchetul European, OLAF și celelalte autorități competente. Statele membre trebuie să se asigure că organismele naționale de audit procedează la fel.

DE CÂND SE APLICĂ NORMELE?

Directiva a trebuit să fie transpusă în legislația națională până la 6 iulie 2019.

CONTEXT

Articolul 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene obligă UE și statele membre să combată frauda și orice alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE prin măsuri cu efect de descurajare.

Bugetul UE este gestionat la nivel național în proporție de peste 90 %. Prejudiciile aduse bugetului UE ca urmare a infracțiunilor și a altor activități ilegale se ridică la sute de milioane de euro anual și reprezintă un motiv serios de îngrijorare. În 2011, Comisia Europeană a adoptat o comunicare care conținea propuneri de îmbunătățire a protecției intereselor financiare ale UE (a se vedea IP/11/644).

Pentru informații suplimentare, consultați:

Politici de prevenire și descurajare a fraudei (Oficiul European de Luptă Antifraudă);
Prevenirea fraudei (Comisia Europeană);
Comisia își intensifică eforturile de combatere a fraudei împotriva bugetului UE – comunicat de presă (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

Fraudă de tip carusel în materie de TVA. Situațiile în care autorii fraudelor dintr-un stat membru importă bunuri fără TVA din alte state membre, iar apoi vând bunurile către cumpărători naționali, încasând TVA de la aceștia. Vânzătorii dispar apoi fără a plăti TVA-ul către autoritățile fiscale.

Persoană juridică. O entitate recunoscută de sistemul de drept ca având drepturi și îndatoriri în același fel ca o persoană fizică sau umană, exemplul obișnuit fiind o companie.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (JO L 198, 28.7.2017, pp. 29-41).

DOCUMENTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu referitor la punerea în aplicare a Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2017 privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal (COM/2021/536 final).

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (JO C 202, 7.6.2016, pp. 1-388).

Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European („EPPO”) (JO L 283, 31.10.2017, pp. 1-71).

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2017/1939 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, pp. 73-117).

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (JO L 127, 29.4.2014, pp. 39-50).

A se vedea versiunea consolidată.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin măsuri de drept penal și investigații administrative – O politică integrată pentru a proteja banii contribuabililor [COM(2011) 293 final, 26.5.2011].

Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (JO L 300, 11.11.2008, pp. 42-45).

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, pp. 1-118).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, 23.12.1995, pp. 1-4).

A se vedea versiunea consolidată.

Convenție elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO C 316, 27.11.1995, pp. 49-57).

* Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară din afara UE.

Data ultimei actualizări: 14.02.2022

Top