Tratatul privind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom)

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Tratatul privind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice

CARE ESTE ROLUL ACESTUI TRATAT?

După cum reiese clar din formularea titlului II, Tratatul Euratom urmărește „încurajarea progresului în domeniul energiei nucleare”.

În special, obiectivul este ca, în cadrul unei piețe comune a energiei nucleare:

• să promoveze cercetarea;
• să realizeze securitatea aprovizionării pentru toate țările UE;
• să instituie un sistem de supraveghere a utilizării pașnice a materialelor nucleare destinate scopurilor civile și să asigure standarde comune ridicate de protecție a sănătății.

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Tratatul se limitează strict la utilizările în scopuri civile (nu militare) ale energiei nucleare.

Structura tratatului

Titlul I stabilește opt misiuni încredințate Euratom, pe care titlul II le detaliază precizând reguli specifice:

• să dezvolte cercetarea, cooperarea în domeniul cercetării și schimbul de informații tehnice – se înființează Centrul Comun de Cercetare;
• să stabilească norme unitare de securitate pentru protecția sanitară a populației și a lucrătorilor și să vegheze la aplicarea acestora;
• să faciliteze investițiile și să asigure, în special prin încurajarea de inițiative comune ale întreprinderilor, realizarea instalațiilor de bază necesare pentru dezvoltarea energiei nucleare în Comunitate;
• să vegheze, printr-o politică de aprovizionare comună, la aprovizionarea constantă și echitabilă a tuturor utilizatorilor din Comunitate (în prezent UE) cu minereuri și combustibili nucleari – se înființează Agenția de Aprovizionare a Euratom;
• să supravegheze utilizarea adecvată (în special nemilitară) și pașnică a materialelor nucleare – aplicarea măsurilor de control ale Euratom este asigurată de către inspectori dedicați, care efectuează controale fizice și contabile în toate instalațiile nucleare ale Comunității;
• să exercite un drept de proprietate asupra unor materiale de fisiune speciale (materialele de fisiune sunt compuse din atomi care pot fi scindați de neutroni într-o reacție în lanț autoîntreținută, pentru a elibera cantități enorme de energie);
• să creeze o piață comună a materialelor și echipamentelor specializate, caracterizată prin libera circulație a capitalurilor pentru investițiile în domeniul nuclear și prin libertatea de a angaja specialiști;
• să instituie cu celelalte țări și cu organizațiile internaționale orice legături care pot promova progresul în utilizarea pașnică a energiei nucleare.

Titlurile III și IV vizează instituțiile și aspectele financiare:

• Euratom împarte aceleași organisme executive cu UE de la Tratatul de fuziune (1967). Existau deja unele instituții comune.
• Competențele partajate acordate instituțiilor prin Tratatul Euratom diferă de cele ale organismelor CEE (în prezent organisme ale UE, acționând în sfera UE). În special Parlamentul deține mai puțin control asupra Euratom, având numai atribuții de consultare (nu de codecizie).
• Agenția de Aprovizionare a Euratom, un organism specific Euratom, are personalitate juridică și autonomie financiară și este plasată sub controlul Comisiei.
• De la Tratatul de fuziune, Euratom împarte și un buget administrativ unic cu instituțiile UE. Cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea în temeiul Tratatului Euratom sunt cuprinse însă într-un buget separat.

Al cincilea și al șaselea titlu sunt consacrate regulilor generale, respectiv regulilor cu privire la perioada inițială (crearea instituțiilor, regulile referitoare la perioada inițială și regulile tranzitorii).

Tratatul include și cinci anexe care vizează:

• domeniile de cercetare privind energia nucleară conform articolului 4 din tratat;
• sectoarele industriale menționate la articolul 41 din tratat;
• avantajele care pot fi acordate întreprinderilor comune în temeiul articolului 48 din tratat;
• o listă a bunurilor și produselor prevăzute de dispozițiile capitolului 9 privind piața nucleară comună; și
• programul inițial de cercetare și de pregătire prevăzut de articolul 215 din tratat (articolul 215 a fost abrogat în versiunea actuală a tratatului).

DE CÂND SE APLICĂ TRATATUL?

Semnat la 25 martie 1957, tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.

CONTEXT

Tratatul privind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, cunoscută mai bine ca „Euratom”) a fost semnat la Roma în 1957, împreună cu Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (CEE), de către cele șase țări fondatoare ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Tratatele privind CEE și CEEA sunt numite uneori „tratatele de la Roma”, în timp ce denumirea „Tratatul de la Roma” desemnează Tratatul privind CEE.

Spre deosebire de Tratatul CEE, Tratatului Euratom nu i s-au adus modificări majore, acesta rămânând în vigoare. În special, Euratom nu a fuzionat cu Uniunea Europeană și își menține deci o personalitate juridică separată, cu toate că are aceiași membri.

Alături de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și de Tratatul privind funcționarea UE (TFUE), Tratatul Euratom face parte din legislația primară a UE, fiind unul dintre tratatele sale active.

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Tratatele inițiale (Parlamentul European);
• Istoricul UE (Consiliul UE);
• Tratatele UE (Comisia Europeană);
• Privire generală asupra tratatelor (EUR-Lex);
• Prezentare generală a politicii în domeniul energiei nucleare (DG Energie).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Versiune consolidată a Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (JO C 203, 7.6.2016, pp. 1-112)

DOCUMENTE CONEXE

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (nepublicat în Jurnalul Oficial)

Tratatul de fuziune din 8 aprilie 1965 (JO 152, 13.7.1967, p. 2-17)

Tratat privind Uniunea Europeană (JO C 191, 29.7.1992, pp. 1-112)

Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007 (JO C 306, 17.12.2007, pp. 1-271)

Data ultimei actualizări: 25.05.2018