Regulamentul vizează asigurarea unei administrări eficiente a procedurilor de insolvență care implică o persoană fizică sau o întreprindere cu activități comerciale sau interese financiare într-un alt stat membru al Uniunii Europene (UE) decât cel în care are de regulă reședința, respectiv sediul social.
Acesta reformează și înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1346/2000.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul prevede norme valabile pe întreg teritoriul UE pentru stabilirea:
- instanței care are competența să deschidă o procedură de insolvență;
- legislației naționale aplicabile;
- recunoașterii hotărârii instanței atunci când o societate comercială, un comerciant sau o persoană fizică intră în insolvență.
Regulamentul nu se aplică Danemarcei.

Situațiile aplicabile

Regulamentul se aplică procedurilor care cuprind toți creditorii debitorului sau o parte semnificativă a acestora, se întemeiază pe legislația privind insolvența și în cadrul cărora, în scopul salvării, al ajustării datoriilor, al reorganizării sau al lichidării:

1.
un debitor și-a pierdut toate activele sau o parte dintre acestea și a fost desemnat un specialist în insolvență, precum un lichidator;
2.
activele și activitatea unui debitor fac obiectul controlului sau al supravegherii de către o instanță; sau
3.
procedurile au fost suspendate pentru a permite desfășurarea de negocieri între debitor și creditorii acestuia – această situație se aplică numai dacă:
- are loc în contextul procedurilor care vizează protecția masei credale;
- negocierile eșuează, caz în care se aplică unul dintre celelalte două tipuri de proceduri indicate mai sus.

Regulamentul vizează procedurile „preventive” de insolvență aflate în vigoare în temeiul legislației naționale, care pot fi lansate într-un stadiu incipient, pentru a spori șansele salvării întreprinderii. Aceste proceduri sunt enumerate în anexa A. De asemenea, regulamentul tratează și o varietate amplă de proceduri de insolvență personală.

Competența

Procedurile se desfășoară în instanțele din statul membru în care se află centrul intereselor principale ale debitorului. Se presupune că aceasta înseamnă:
- locul sediului social, în cazul unei societăți sau al unei persoane juridice;
- locul principal de desfășurare a activității, în cazul unei persoane fizice care exercită o activitate independentă sau o activitate profesională;
- locul reședinței obișnuite, în cazul oricărei alte persoane fizice.
Aceste prezumții nu se aplică dacă locul s-a modificat în decursul unei anumite perioade, anterioare începerii procedurilor de insolvență.
Dacă debitorul are locul de derulare a operațiunilor într-un alt stat membru decât cel în care se află centrul intereselor principale ale debitorului, acel stat membru poate să deschidă, de asemenea, proceduri de insolvență împotriva debitorului. Cu toate acestea, aceste „proceduri secundare” se limitează la activele deținute în statul membru respectiv.
Regulamentul sporește șansele de salvare a întreprinderilor prin evitarea deschiderii unor proceduri secundare paralele, în care se garantează în alt mod interesele creditorilor locali.

Legea aplicabilă

În general, legea aplicabilă este cea a statului membru în care are loc procedura. Acea lege guvernează condițiile de deschidere și de închidere a procedurii și desfășurarea acesteia. Aceasta cuprinde stabilirea:

debitorilor împotriva cărora se poate deschide procedura;
activelor care fac parte din masa bunurilor care face obiectul insolvenței;
drepturilor creditorilor după încheierea procedurii;
persoanelor cărora le revine sarcina costurilor și cheltuielilor procedurii.

Recunoaștere și executare

De îndată ce o hotărâre de deschidere a procedurii de insolvență într-un stat membru produce efecte, aceasta trebuie să fie recunoscută în toate celelalte state membre, cu aceleași efecte.

Registrele de insolvență

Pentru a se asigura mai bine că instanțele și creditorii primesc informații relevante și pentru a preveni deschiderea de proceduri paralele, statele membre trebuie să publice informații relevante privind cazurile transfrontaliere de insolvență într-un registru electronic, accesibil publicului. Aceste registre vor fi interconectate prin intermediul portalului european e-justiție, în conformitate cu normele UE de protecție a datelor.

Proceduri de insolvență pentru grupuri

Regulamentul creează o abordare specifică în scopul soluționării insolvenței membrilor unui grup de societăți. Aceasta include:

norme care obligă diferiții practicieni în insolvență și instanțele implicate să coopereze și să comunice unii cu alții;
drepturi limitate ale calității procesuale* pentru un practician în insolvență în cadrul procedurii care vizează un alt membru al aceluiași grup;
un sistem specific pentru coordonarea procedurilor care vizează același grup de întreprinderi („proceduri de coordonare a grupului”).

Modificări ale anexelor

Regulamentul a fost modificat de trei ori.

Regulamentul (UE) 2017/353 a înlocuit anexa A (lista procedurilor de insolvență) și anexa B (lista practicienilor în insolvență) la Regulamentul (UE) 2015/848 cu noi liste, ținând cont de informațiile furnizate de Polonia.
Regulamentul (UE) 2018/946 înlocuiește anexele A și B în urma notificărilor de modificare primite din partea Belgiei, a Bulgariei, a Croației, a Letoniei și a Portugaliei.
Regulamentul (UE) 2021/2260 înlocuiește anexele A și B în urma notificărilor de modificare primite din partea Germaniei, a Italiei, a Ciprului, a Lituaniei, a Ungariei, a Țărilor de Jos, a Austriei și a Poloniei în ceea ce privește modificările din legislația lor națională, prin care s-au introdus noi tipuri de proceduri de insolvență sau practicieni în insolvență. Decizia de modificare (UE) 2022/1437 a Comisiei confirmă participarea Irlandei la Regulamentul (UE) 2021/2260.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Se aplică de la 26 iunie 2017. Regulamentul (UE) 2015/848 a revizuit și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 și modificările ulterioare ale acestuia.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Procedurile de insolvență (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

Drepturi ale calității procesuale. Dreptul de a se „prezenta” în fața instanței de judecată și de a pleda, având o cauză suficientă și o legătură și de a arăta că aduce atingere interesului legal al procedurii.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență (reformare) (JO L 141, 5.6.2015, pp. 19-72)

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2015/848 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1105 al Comisiei din 12 iunie 2017 de stabilire a formularelor menționate în Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului privind procedurile de insolvență (JO L 160, 22.6.2017, pp. 1-26)

Data ultimei actualizări: 14.09.2022

Top