Litigiile dintre investitorii străini și guvernele din UE

Acest regulament clarifică responsabilitatea financiară care revine Uniunii Europene și țărilor sale membre în cazul în care un investitor dintr-o țară din afara UE introduce o acțiune pe motivul încălcării unui acord internațional la care UE este parte semnatară.

ACT

Regulamentul (UE) nr. 912/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 de instituire a unui cadru pentru gestionarea răspunderii financiare legate de instanțele de soluționare a litigiilor între investitori și stat, stabilite prin acordurile internaționale la care Uniunea Europeană este parte.

SINTEZĂ

Acest regulament clarifică responsabilitatea financiară care revine Uniunii Europene și țărilor sale membre în cazul în care un investitor dintr-o țară din afara UE introduce o acțiune pe motivul încălcării unui acord internațional la care UE este parte semnatară.

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

În baza Tratatului de la Lisabona, investițiile străine directe au fost incluse în politica comercială a UE, care ține exclusiv de competența UE. Prin urmare, Comisia Europeană negociază, în numele țărilor UE, partea referitoare la investiții a acordurilor comerciale încheiate cu țările din afara UE. Aceste acorduri pot include un mecanism de soluționare a litigiilor între investitori și stat (ISDS). Acesta reprezintă o măsură de protecție, care le acordă investitorilor din țările respective din afara UE dreptul să acționeze în instanță o țară a UE în care a investit bani. Acțiunile se referă la o pretinsă încălcare a acordurilor internaționale.

Noile norme determină dacă UE, reprezentată de Comisie, sau guvernele europene trebuie să suporte costurile financiare, inclusiv compensațiile, care rezultă în urma litigiilor.

ASPECTE-CHEIE

Criterii de clarificare a repartizării responsabilității financiare

• 1.

  UE suportă costurile financiare atunci când acțiunea introdusă de către un investitor se referă la o măsură luată de o instituție, un organism sau o agenție din UE.

• 2.

  Țara UE în cauză suportă costurile financiare atunci când acțiunea introdusă de către un investitor se referă la o măsură pe care a luat-o acea țară.

• 3.

  Dacă măsura este luată de o țară a UE, fiind însă impusă prin legislația UE, UE răspunde financiar.

Procedura

Cooperare și consultări: Comisia și țara UE vizată de litigiu trebuie să coopereze, să inițieze consultări și să facă schimb de informații. Regulamentul prevede și norme de conduită în situația în care UE și țara UE în cauză desfășoară proceduri de arbitraj (proceduri pentru soluționarea litigiului).

Dezacord cu privire la responsabilitatea financiară: în cazul în care UE are calitatea de pârât în cadrul litigiului, iar Comisia consideră că țara UE în cauză este, de fapt, responsabilă de costurile generate de arbitraj, Comisia și țara UE în cauză trebuie să ajungă la un acord comun.

Dacă țara UE nu este de acord, Comisia poate adopta o decizie prin care să impună țării în cauză să ramburseze suma plătită.

CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Regulamentul se aplică începând din 17 septembrie 2014.

Sunt disponibile informații suplimentare pe site-ul Direcției Generale Comerț a Comisiei Europene.

Data ultimei actualizări: 03.12.2014