EXPUNERE DE MOTIVE

1.           CONTEXTUL PROPUNERII

1.1.        Contextul general al propunerii

Regulamentul 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă a fost adoptat la 11 iulie 2007[1] cu scopul de a îmbunătăți accesul la justiție prin simplificarea și accelerarea soluționării litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă și prin reducerea costurilor unor astfel de litigii. În plus, regulamentul viza facilitarea executării hotărârilor prin eliminarea cerinței de a aplica proceduri intermediare (exequatur) pentru a permite recunoașterea și executarea hotărârilor în alte state membre decât cel în care a fost pronunțată hotărârea.

Pe lângă procedurile prevăzute de legislațiile statelor membre, regulamentul a introdus o procedură alternativă pentru cazurile transfrontaliere privind cererile care nu depășesc 2 000 EUR. Regulamentul se aplică în UE (cu excepția Danemarcei) de la 1 ianuarie 2009. Procedura este, în principiu, una scrisă, bazată pe formulare-tip, și este reglementată de termene-limită stricte. Reprezentarea de către un avocat nu este obligatorie și se încurajează utilizarea mijloacelor electronice de comunicare. În plus, partea care cade în pretenții trebuie doar să suporte cheltuielile de judecată aferente părții care are câștig de cauză, în măsura în care acestea sunt proporționale cu cererea. Procedura poate fi utilizată atât de către consumatori, cât și de întreprinderile care desfășoară operațiuni transfrontaliere în UE, ca mijloc de îmbunătățire a accesului la justiție și de asigurare a respectării drepturilor acestora.

Conform articolului 28 din regulament, Comisia trebuie să prezinte, până la 1 ianuarie 2014, Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport detaliat privind funcționarea regulamentului, în special a pragului de 2 000 EUR. Raportul ar trebui însoțit, după caz, de propuneri de modificare.

1.2.        Necesitatea revizuirii procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă

Într-o perioadă în care Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai mare criză economică din istoria sa, îmbunătățirea eficienței justiției în Uniunea Europeană a devenit un factor important în sprijinirea activității economice[2]. Una dintre măsurile de promovare a eficienței justiției în UE este revizuirea Regulamentului de instituire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

Regulamentul a fost adoptat ca recunoaștere a faptului că problemele legate de soluționarea ineficientă a cererilor cu valoare redusă sunt amplificate atunci când cererile cu valoare redusă sunt introduse în fața unei instanțe din alt stat membru al UE. În astfel de situații apar probleme suplimentare legate de faptul că părțile nu sunt familiarizate cu legislația și procedurile instanțelor din străinătate, au o nevoie mai mare de servicii de traducere și de interpretare și trebuie să se deplaseze în străinătate pentru a participa la audieri. Odată cu sporirea schimburilor comerciale transfrontaliere în UE în ultimii ani și cu creșterea suplimentară a acestora preconizată a avea loc în anii următori, se va acutiza și mai mult necesitatea de a prevedea mecanisme de soluționare a litigiilor eficiente ca o modalitate de a sprijini activitatea economică.

Prin faptul că prevede utilizarea de formulare-tip și acordarea de asistență gratuită pentru părți la completarea acestora, procedura permite instanțelor să prelucreze cererile în totalitate prin intermediul unei proceduri scrise, eliminându-se astfel necesitatea de a se deplasa pentru a participa la audieri, mai puțin în situațiile excepționale, când o hotărâre nu poate fi pronunțată pe baza dovezilor scrise, precum și necesitatea ca părțile să fie reprezentate de un avocat. De asemenea, regulamentul încurajează instanțele să utilizeze mijloace de comunicare la distanță pentru acceptarea formularelor de cerere și pentru organizarea audierilor. În fine, hotărârea pronunțată circulă liber între statele membre fără a fi nevoie de vreo procedură intermediară suplimentară pentru a permite recunoașterea și executarea acesteia[3].

Totuși, în ciuda beneficiilor pe care le-ar putea aduce în ceea ce privește reducerea costurilor și a timpului aferent litigiilor privind cererile transfrontaliere, procedura este în continuare puțin cunoscută și insuficient utilizată deși au trecut câțiva ani de la intrarea în vigoare a regulamentului. Parlamentul European a afirmat, într-o rezoluție[4] din 2011, că mai sunt multe de făcut în ceea ce privește securitatea juridică, barierele lingvistice și transparența procedurilor. Acesta a invitat Comisia să ia măsuri pentru a se asigura că întreprinderile și consumatorii sunt mai bine informați referitor la instrumentele legislative existente, cum ar fi procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă, și că le utilizează. Consumatorii și întreprinderile interesate au susținut, de asemenea, că regulamentul ar trebui îmbunătățit în continuare pentru ca întreprinderile, în special IMM-urile, și consumatorii să beneficieze de acesta. Statele membre au identificat, la rândul lor, anumite deficiențe ale actualului regulament, care ar trebui abordate.

Problemele rezultă în principal din deficiențele normelor actuale, precum sfera de aplicare limitată, având în vedere pragul redus și acoperirea transfrontalieră, precum și din faptul că procedura este în continuare prea greoaie, costisitoare și lungă și nu reflectă nivelul de progres tehnologic la care s-a ajuns în cadrul sistemelor judiciare ale statelor membre de la adoptarea regulamentului. Chiar și atunci când problemele sunt legate de punerea în aplicare nesatisfăcătoare a normelor actuale — așa cum este cazul, într-o oarecare măsură, cu problema lipsei de transparență — trebuie recunoscut faptul că prevederile regulamentului nu sunt întotdeauna clare. Pentru a remedia faptul că regulamentul nu este îndeajuns de cunoscut, Comisia Europeană a lansat deja mai multe acțiuni, și anume a organizat o serie de seminare tematice în statele membre, pentru a informa IMM-urile despre această procedură, a publicat unui ghid practic și a distribuit module de predare pentru ca întreprinzătorii europeni să beneficieze de formare pe această temă.

În Raportul pe 2013 privind cetățenia UE[5], Comisia a identificat revizuirea regulamentului UE drept una dintre măsurile de consolidare a drepturilor cetățenilor Uniunii, prin facilitarea soluționării litigiilor referitoare la achiziții efectuate în alt stat membru. Această inițiativă este inclusă și în Agenda consumatorului european[6] ca mijloc de îmbunătățire a respectării drepturilor consumatorilor. În plus, modernizarea regulamentului sprijină prioritățile politice actuale ale UE de a promova redresarea economică și creșterea durabilă, prin promovarea unor proceduri judiciare eficiente, simplificate și mai accesibile IMM-urilor.

1.3.        Necesitatea revizuirii articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006

În cadrul procedurii europene de somație de plată, o opoziție făcută de către pârât duce automat la continuarea litigiului în cadrul procedurii civile de drept comun. De la instituirea procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă însă, această restricție nu mai este justificată în ceea ce privește cererile care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 861/2007.

Prin urmare, ar trebui să se clarifice în Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 că, în cazul în care un litigiu se încadrează în domeniul de aplicare al procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, această procedură ar trebui să fie disponibilă și pentru o parte la o procedură europeană de somație de plată care a făcut opoziție la o somație europeană de plată.

2.           REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

Comisia a organizat mai multe consultări cu scopul de a culege informații despre aplicarea în prezent a regulamentului, precum și cu privire la posibilele elemente ale revizuirii acestuia. Rezultatele consultărilor au oferit indicații utile în materie de politică în ceea ce privește punctele de vedere ale părților interesate și ale statelor membre, acestea fiind luate în considerare pe parcursul întregului proces de evaluare a impactului.

În perioada noiembrie-decembrie 2012[7] a fost efectuat un sondaj Eurobarometru pentru a vedea dacă cetățenii europeni au cunoștință de aplicarea regulamentului, precum și care sunt așteptările și experiențele acestora în acest sens. Potrivit sondajului, în prezent, 71 % din cererile introduse de consumatori se încadrează sub pragul de 2 000 EUR instituit de regulament. Suma minimă medie pentru care consumatorii sunt dispuși să introducă o acțiune în instanță în alt stat membru este de 786 EUR. 12 % dintre respondenți aveau cunoștință de existența procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, 1 % din respondenți declarând că au utilizat-o deja. 69 % dintre cei care au utilizat deja procedura au fost mulțumiți de aceasta. Hotărârile pronunțate în cazul a 97 % dintre toți respondenții care au introdus acțiuni în instanță împotriva unor întreprinderi și au câștigat în ultimii 2 ani (atât la nivel național, cât și transfrontalier) au fost executate cu succes. Cei mai importanți factori care i-ar încuraja pe cetățeni să introducă o acțiune în instanță sunt: posibilitatea ca procedura să se desfășoare în scris, fără a fi nevoie să se prezinte în fața instanței (33 %), derularea procedurii fără angajarea unui avocat (26 %), desfășurarea online a procedurii (20 %) și utilizarea propriei limbi în cadrul procedurii (24 %).

Între 9 martie și 10 iunie 2013 a avut loc o consultare publică pe Internet. Participanții la consultare și-au exprimat punctele de vedere cu privire la posibilele îmbunătățiri și simplificări suplimentare care ar putea spori și mai mult avantajele procedurii, în special pentru consumatori și IMM-uri. Au fost primite 80 de răspunsuri de la o gamă largă de părți interesate, cum ar fi asociații ale consumatorilor și ale întreprinderilor, judecători, avocați și cadre universitare. Conform rezultatelor[8] consultării, 66 % dintre respondenți sprijină o majorare a pragului la 10 000 EUR, 63 % sunt favorabili utilizării mijloacelor electronice de comunicare în cursul procedurii și 71 % sprijină ideea ca instanțele să fie echipate cu echipamente pentru videoconferință sau cu alte echipamente de comunicații electronice. Doar 28 % dintre respondenți știau că statele membre oferă asistență în mod gratuit.

La începutul lunii aprilie 2013 a fost trimis statelor membre și Rețelei judiciare europene un chestionar detaliat privind funcționarea și aplicarea în practică a regulamentului. Scopul întrebărilor a fost de a aduna date cu privire la numărul de cauze în care s-a utilizat procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă în statele membre, folosirea mijloacelor electronice de comunicare în cadrul procedurilor din instanță, acordarea sau nu de asistență cetățenilor la completarea formularelor, precum și modalitățile prin care se oferă aceasta, termenele procedurale, audierile și probele, taxele judiciare și necesitatea majorării pragului pentru cererile cu valoare redusă eligibile. Termenul-limită pentru transmiterea răspunsurilor a fost 15 mai 2013. La chestionar au răspuns în total 20 de state membre[9].

Rețeaua judiciară europeană a examinat în mai multe ocazii aplicarea procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, măsurile care trebuie luate pentru a crește gradul de sensibilizare cu privire la existența și funcționarea acesteia, precum și posibilele elemente ale revizuirii procedurii. La reuniunea din 17 mai 2011, unele state membre au remarcat faptul că această procedură nu a fost utilizată în practică la întregul său potențial și că ar trebui aduse îmbunătățiri de natură procedurală și adoptate măsuri de sensibilizare. A fost creat un grup de lucru, căruia i s-a atribuit sarcina de a redacta un ghid de bune practici privind ESCP, de care să beneficieze practicienii din domeniul juridic. La reuniunea din 29-30 mai 2013, au fost discutate mai multe aspecte care ar putea face obiectul revizuirii, ca de exemplu majorarea pragului, utilizarea de mijloace electronice pentru comunicarea dintre instanțe și părți, instituirea unor standarde UE minime pentru desfășurarea procedurii, cum ar fi: posibilitatea ca audierile să se desfășoare prin intermediul videoconferinței, transparența modului de calcul și a plății taxelor judiciare și acordarea de asistență celor care utilizează procedura, inclusiv în materie de reprezentare judiciară.

3.           ELEMENTELE JURIDICE ALE PROPUNERII

3.1.        Principalele elemente ale acțiunii propuse

Principalele elemente ale revizuirii propuse sunt:

· extinderea domeniului de aplicare al regulamentului la cereri transfrontaliere cu o valoare de maximum 10 000 EUR;

· extinderea definiției cauzelor cu caracter transfrontalier;

· utilizarea pe scară mai largă a mijloacelor electronice de comunicare, inclusiv pentru notificarea sau comunicarea anumitor acte;

· impunerea obligației ca instanțele să utilizeze videoconferința, teleconferința și alte mijloace de comunicare la distanță pentru desfășurarea audierilor și administrarea probelor;

· fixarea unei limite maxime a taxelor judiciare aferente procedurii;

· stabilirea obligației ca statele membre să instituie mijloace de plată la distanță a taxelor judiciare;

· limitarea cerinței de a se traduce formularul D, care conține certificatul de executare, la conținutul hotărârii;

· impunerea obligației ca statele membre să transmită informații privind taxele judiciare, metodele de plată a acestora și disponibilitatea asistenței pentru completarea formularelor.

3.1.1.     Extinderea domeniului de aplicare al regulamentului la cereri transfrontaliere cu o valoare de maximum 10 000 EUR

Pragul de 2 000 EUR limitează domeniul de aplicare al regulamentului. Chiar dacă acest lucru este mai puțin important pentru consumatori, deoarece majoritatea cererilor acestora nu depășesc 2 000 EUR, plafonul respectiv limitează considerabil disponibilitatea procedurii pentru IMM-uri. Doar 20 % dintre cererile IMM-urilor au o valoare mai mică de 2 000 EUR, cererile cu o valoare între 2 000 EUR și 10 000 EUR reprezentând aproximativ 30 % din totalul cererilor transfrontaliere ale întreprinderilor.

45 % dintre întreprinderile care sunt implicate într-un litigiu transfrontalier nu introduc o acțiune în instanță deoarece taxele judiciare sunt disproporționate față de valoarea cererilor, în timp ce 27 % nu fac acest lucru din cauză că durata procedurilor ar fi prea mare. Dacă procedura simplificată europeană ar fi disponibilă și pentru cererile transfrontaliere cu o valoare cuprinsă între 2 000 și 10 000 EUR, costurile și durata litigiilor în astfel de cazuri sar reduce considerabil.

În ultimii ani, o serie de state membre au extins domeniul de aplicare al procedurilor lor simplificate naționale prin stabilirea unor praguri mai ridicate. Această tendință înregistrată în prezent dovedește necesitatea de a moderniza sistemele de justiție și de a le face mai accesibile cetățenilor, prin oferirea unor proceduri simplificate, rentabile și rapide pentru un număr mai mare de cereri cu o valoare redusă. În acest context, trebuie majorat și pragul actual de 2 000 EUR prevăzut de procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă.

Majorarea pragului actual va permite ca un număr mult mai mare de cauze să facă obiectul procedurii simplificate europene. Ca urmare a creșterii nivelului de simplificare, a reducerii costurilor și a duratei procedurilor, se preconizează că instanțele vor fi sesizate cu cereri care altfel ar fi fost abandonate sau necontinuate. IMM-uri vor fi principala categorie care va beneficia de această soluție, însă vor avea de câștigat și consumatorii, întrucât aproximativ o cincime din cererile consumatorilor depășesc 2 000 EUR. Atât întreprinderile, cât și consumatorii vor beneficia de faptul că utilizarea pe scară mai largă a procedurii le va permite judecătorilor, grefierilor și avocaților să se familiarizeze mai bine cu procedura și să o pună în aplicare mai bine și mai eficient.

3.1.2.     Extinderea definiției cauzelor transfrontaliere

În prezent, regulamentul se aplică numai litigiilor în cazul cărora cel puțin una dintre părți își are domiciliul sau reședința obișnuită în alt stat membru decât cel al instanței sesizate. Cu toate acestea, litigiile dintre părți cu domiciliul în același stat membru care prezintă un important element transfrontalier și, prin urmare, ar putea beneficia de procedura simplificată europeană nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului. În această categorie intră, de exemplu, cauzele în care:

· locul de executare a contractului este în alt stat membru, de exemplu, în cazul unui contract de închiriere a unei case de vacanță situată în alt stat membru; sau

· locul în care s-a produs evenimentul care a cauzat prejudiciul este în alt stat membru, de exemplu în cazul în care părțile sunt implicate într-un accident rutier într-o zonă de frontieră situată în alt stat membru; sau

· hotărârea trebuie executată în alt stat membru, de exemplu atunci când executarea unei hotărâri implică salariul pârâtului, pe care îl încasează în alt stat membru.

În special, atunci când reclamantul poate alege, în temeiul dispozițiilor Regulamentului [(CE) nr. 44/2001]/[(UE) nr. 1215/2012], între competența instanțelor din statul membru în care sunt domiciliați atât acesta, cât și pârâtul și competența statului membru în care, de exemplu, este executat contractul sau s-a produs evenimentul care a cauzat prejudiciul, alegerea de către reclamant a instanțelor statului membru în care își au domiciliul ambele părți nu ar trebui să aibă drept efect privarea acestuia de posibilitatea de a utiliza procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă, care, altfel, ar fi disponibilă.

Mai mult, ca urmare a actualei limitări, nu pot fi prezentate cereri, în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, în fața instanțelor statelor membre ale UE de către sau împotriva persoanelor cu reședința în țări terțe, deși nicio procedură națională din Europa nu este rezervată resortisanților țării în cauză sau cetățenilor UE.

Ca urmare a modificării regulamentului, procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă ar urma să fie disponibilă în toate cazurile care au un element transfrontalier, inclusiv în cele care implică țări terțe. Acest lucru ar duce la simplificare și la reducerea costurilor și a duratei litigiilor pentru acei cetățeni care ar putea beneficia de pe urma procedurii simplificate europene, de exemplu atunci când trebuie audiați experți în statul membru în care a fost executat contractul sau în care s-a produs evenimentul care a cauzat prejudiciul. În plus, o hotărâre pronunțată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă ar fi mai ușor de executat în alt stat membru dacă în acesta procedura care a dus la pronunțarea hotărârii respective este, de asemenea, bine cunoscută și inspiră încredere.

Întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din regulament, instanțele au competența de a evalua dacă, în temeiul regulamentului, motivele pentru alegerea instanței competente sunt respectate, riscul de abuz din partea reclamanților este minim.

3.1.3.     Utilizarea pe scară mai largă a mijloacelor electronice de comunicare, inclusiv pentru notificarea sau comunicarea actelor

Comunicarea dintre părți și instanțe ar putea avea loc, în principiu, în mai multe cazuri, prin mijloace electronice, care ar economisi timp și ar reduce costurile aferente procedurii în cauzele transfrontaliere, în special atunci când sunt este vorba de distanțe mari. Cererea inițială poate fi deja depusă prin mijloace electronice în statele membre care acceptă această metodă. Totuși, în cazurile în care documentele trebuie notificate sau comunicate părților în timpul procedurii[10], regulamentul stabilește că metoda principală de notificare sau comunicare este transmiterea prin poștă, cu confirmare de primire. Pot fi utilizate alte metode de notificare sau comunicare numai în cazul în care nu este posibilă notificarea sau comunicarea actelor prin poștă.

Cu toate acestea, notificarea sau comunicarea pe cale electronică se utilizează deja în mai multe state membre. Propunerea va considera notificarea sau comunicarea prin poștă și cea pe cale electronică echivalente, pentru a permite acestor state membre să pună la dispoziția părților care utilizează procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă mijloacele electronice de comunicare. Se va putea obține simplificare, economie de timp și vor putea fi reduse costurile doar în cazul litigiilor din statele membre care decid să instituie notificarea sau comunicarea actelor pe cale electronică. Cu toate acestea, se preconizează că numărul statelor membre care vor profita de pe urma acestor evoluții tehnologice va continua să crească.

Pentru alte tipuri de comunicare dintre părți și instanțe care sunt mai puțin importante, propunerea va prevedea ca regulă utilizarea mijloacelor electronice de comunicare, sub rezerva acordului părților.

3.1.4.     Impunerea obligației ca instanțele să utilizeze videoconferința, teleconferința și alte mijloace de comunicare la distanță pentru desfășurarea audierilor și administrarea probelor

Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă este, în esență, una scrisă. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale, atunci când este necesară o dezbatere orală sau audierea unui expert ori a unui martor pentru pronunțarea unei hotărâri, instanța poate organiza o dezbatere orală. Acestea pot avea loc prin videoconferință sau prin alte mijloace de comunicare la distanță. În practică însă, sunt organizate în mod regulat audieri și prezența fizică a părților este adesea necesară, ceea ce duce la costuri de deplasare și întârzieri mai mari pentru părți.

Modificarea regulamentului ar pune în primul rând un accent mai puternic pe caracterul excepțional al audierilor în cadrul acestei proceduri simplificate. În al doilea rând, ar impune instanțelor obligația de a utiliza întotdeauna mijloacele de comunicare la distanță, precum videoconferința sau teleconferința, în cazul audierilor. Pentru a proteja drepturile părților, se va face excepție în cazul în care o parte solicită în mod expres să fie prezentă în instanță.

Prin această modificare, statelor membre li se poate cere să își doteze instanțele cu mijloace tehnologice de comunicare adecvate, în cazul în care astfel de mijloace nu au fost deja instalate. Statele membre au la dispoziție o varietate de posibilități tehnologice, printre acestea numărându-se unele facilități rentabile de comunicare prin internet.

3.1.5.     Fixarea unei limite maxime a taxelor judiciare aferente procedurii

Taxele judiciare sunt percepute la introducerea unei cereri. Atunci când taxele judiciare depășesc 10 % din valoarea cererii, acestea sunt considerate disproporționate, aspect care îi poate descuraja pe reclamanți, aceștia renunțând la introducerea cererii. În multe state membre, există un nivel minim al taxelor judiciare pentru a descuraja litigiile nefondate sau abuzul de litigii. Media taxelor judiciare minime este de 34 EUR.

Dispoziția propusă nu va armoniza taxele judiciare percepute în statele membre, ci va stabili un plafon pentru taxele judiciare aferente cererilor introduse în temeiul regulamentului, calculate ca procent din valoarea cererii, considerându-se că orice taxă judiciară care depășește acest prag este disproporționată în raport cu valoarea cererii și, prin urmare, împiedică accesul la justiție al reclamanților ale căror cereri au o valoare mică. Stabilirea unei limite maxime pentru taxele judiciare aferente procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă ar reduce costurile în acele state membre în care taxele respective sunt disproporționate în raport cu valoarea cererilor. Acest lucru i-ar încuraja pe reclamanți să utilizeze procedura.

În plus, măsura le permite statelor membre să mențină o taxă judiciară minimă fixă, care însă nu ar trebui să interzică accesul la justiție pentru cererile cu o valoare mai mică. Măsura este proporțională, având în vedere natura specifică a litigiilor transfrontaliere, care, spre deosebire de cele interne, presupun, de regulă, costuri suplimentare pentru reclamant, cum ar fi costuri aferente traducerii și, în cazul organizării de audieri, costuri legate de deplasare și de interpretariat.

3.1.6.     Stabilirea obligației ca statele membre să instituie mijloace de plată online a taxelor judiciare

Metodele de plată a taxelor judiciare diferă de la un stat membru la altul. În special atunci când plata în numerar sau prin timbre judiciare este singurul mijloc de plată acceptat, părțile trebuie să suporte cheltuieli de deplasare sau să angajeze un avocat în statul membru în care își are sediul instanța, ceea ce le poate descuraja să introducă cererea. Apar probleme similare atunci când se acceptă efectuarea plății doar prin cecuri, care nu sunt de uz general în multe state membre, sau numai prin avocați.

Propunerea vizează să oblige statele membre să instituie mijloace de plată la distanță, cel puțin transferuri bancare și sisteme de plată online prin carte de credit sau debit. Este probabil ca astfel să se îmbunătățească eficiența generală a sistemului judiciar, având în vedere că părțile vor economisi timp și bani.

3.1.7.     Limitarea cerinței de a se traduce formularul D, care conține certificatul de executare, la conținutul hotărârii

În etapa de executare a unei hotărâri, partea care solicită acest lucru trebuie să asigure traducerea de către un traducător autorizat a certificatului de executare din formularul D, în limba (limbile) statului membru de executare. Doar câteva state membre acceptă formularul D în alte limbi decât a lor.

Obligația de a traduce formularul D impune costuri inutile, în sensul că numai secțiunea 4.3 din formular (care se referă la conținutul hotărârii) ar trebui tradusă, întrucât celelalte rubrici sunt deja disponibile în toate limbile. Cu toate acestea, traducătorii percep adesea plata pentru traducerea întregului formular. Costurile inutile generate, care se adaugă la alte costuri, pot determina partea care dorește executarea unei hotărâri fie să renunțe la introducerea cererii, fie să nu solicite executarea hotărârii.

Prin modificarea regulamentului, va fi obligatorie traducerea doar a conținutului hotărârii, prevăzut în secțiunea 4.3 din formularul D.

3.1.8.     Impunerea obligației ca statele membre să transmită informații privind taxele judiciare, metodele de plată a acestora și disponibilitatea asistenței pentru completarea formularelor

Chiar dacă statele membre au în prezent obligația de a notifica Comisiei instanțele competente, mijloacele de comunicare acceptate, posibilitatea exercitării unei căi de atac, limbile acceptate pentru executarea hotărârii și autoritățile responsabile de executarea hotărârii (articolul 25), pentru a da posibilitatea Comisiei să facă publice aceste informații, în prezent nu sunt furnizate informații referitoare la taxele judiciare și metodele de plată a acestora. Obligația de cooperare între statele membre pentru a pune la dispoziția publicului informații referitoare la costuri (articolul 24) nu a dus la o mai mare transparență cu privire la aceste elemente. În plus, de multe ori statele membre nu au respectat obligația de a oferi asistență practică pentru completarea formularelor (articolul 11).

Impunerea obligației ca statele membre să informeze Comisia cu privire la taxele judiciare și metodele de plată aferente procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, precum și privind disponibilitatea asistenței practice pentru părți și obligația Comisiei de a pune astfel de informații la dispoziția publicului ar spori transparența și, în ultimă instanță, accesul la justiție.

3.2.        Alte modificări tehnice

O serie de dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 861/2007 pot fi îmbunătățite, pentru a ține seama de cele mai recente evoluții, cum ar fi intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, și de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În primul rând, trebuie să se asigure conformitatea articolelor 26 și 27 din regulament cu noua procedură de delegare, instituită prin articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În al doilea rând, va trebui clarificat articolul 18 din regulament, pentru a fi evitate în practică dificultăți similare celor întâmpinate într-o cerere de decizie preliminară recentă introdusă în fața Curții de Justiție, în care se cerea Curții să interpreteze o dispoziție asemănătoare în contextul Regulamentului (CE) nr. 1896/2006[11]. Același drept de a solicita controlul jurisdicțional al hotărârii este formulat oarecum diferit, dar mai clar, în Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere. Nu există niciun motiv pentru care aceste dispoziții privind controlul jurisdicțional, care urmăresc același obiectiv, să fie formulate diferit în mai multe regulamente europene. Modificarea propusă vizează clarificarea dreptului de a solicita controlul jurisdicțional al hotărârii în conformitate cu Regulamentul 4/2009.

3.3.        Temeiul juridic

Regulamentul (CE) nr. 861/2007 a fost adoptat în temeiul articolului 61 litera (c) din TCE, care prevede adoptarea de către Consiliu a măsurilor în domeniul cooperării judiciare în materie civilă, și al articolului 67 alineatul (1) din TCE, care definește procedura legislativă care trebuie utilizată. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, orice revizuire a Regulamentului (CE) nr. 861/2007 se va baza pe articolul 81 alineatul (2) literele (a), (c) și (f) din TFUE.

3.4.        Subsidiaritate și proporționalitate

Necesitatea unei acțiuni la nivelul UE a fost deja stabilită în 2007, prin adoptarea Regulamentului (CE) nr. 861/2007. Problema abordată prezintă aspecte transnaționale, care nu pot fi soluționate în mod satisfăcător prin acțiuni individuale ale statelor membre. Obiectivul de a spori încrederea consumatorilor și a întreprinderilor, în special a IMM-urilor, în comerțul transfrontalier și accesul la justiție în litigiile transfrontaliere nu poate fi realizat fără a modifica regulamentul actual, astfel încât acesta să reflecte mai bine evoluțiile înregistrate din 2007 și să fi eliminate deficiențele raportate în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CE) nr. 861/2007.

Procedurile simplificate naționale, atunci când acestea există, sunt extrem de diverse, atât în ceea ce privește pragul, cât și simplificarea procedurală obținută. În absența unor standarde procedurale uniforme la nivelul întregii UE, complexitatea inerentă suplimentară și costurile introducerii unei cereri transfrontaliere, care rezultă din faptul că părțile nu sunt familiarizate cu dreptul procedural al altui stat, nevoia de a utiliza servicii de traducere și de interpretare, precum și necesitatea de a efectua o deplasare pentru a participa la audieri ar duce la amplificarea caracterului disproporționat al costurilor și al duratei litigiilor, în comparație cu litigiile interne. Ca urmare a denaturărilor concurenței pe piața internă rezultate în urma dezechilibrelor privind funcționarea mijloacelor procedurale puse la dispoziția reclamanților/creditorilor în diferite state membre, este necesară o acțiune la nivelul UE care să garanteze condiții echitabile pentru creditori și debitori pe întreg teritoriul UE. De exemplu, dacă regulamentul nu ar fi revizuit, din cauza pragului actual multe IMM-uri implicate într-un litigiu transfrontalier ar continua să nu aibă acces la o procedură în instanță simplificată și uniformă în toate statele membre. De asemenea, în absența unui plafon la nivelul întregii UE privind taxele judiciare disproporționate și a posibilității la nivelul întregii UE al taxelor judiciare prin intermediul mijloacelor de plată la distanță, mulți creditori nu ar avea acces la instanțe.

În plus, acțiunea la nivelul UE ar prezenta avantaje clare în comparație cu cea a statelor membre din punct de vedere al eficacității, deoarece regulamentul modificat va institui instrumente procedurale uniforme pentru toate cererile transfrontaliere care intră în domeniul său de aplicare, indiferent în ce stat din UE este situată instanța competentă. Revizuirea va îmbunătăți accesul la justiție în special în cazul unui procent important de cereri cu valoare redusă ale IMM-urilor care în prezent nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului, precum și pentru consumatorii și IMM-urile ale căror cereri transfrontaliere nu intră în sfera de aplicare a definiției actuale prevăzute în regulament. În plus, revizuirea ar duce la creșterea eficacității procedurii în cazul tuturor cererilor care intră în domeniul său de aplicare, prin faptul că se pun la dispoziție norme procedurale uniforme care simplifică mai mult litigiile transfrontaliere și diminuează costurile aferente acestora. Prin asigurarea unui acces mai bun la proceduri judiciare eficiente pentru mai mulți creditori care au cereri de valoare redusă, se va debloca fluxul de capital, ceea ce va duce la creșterea încrederii în comerțul transfrontalier, precum și la îmbunătățirea funcționării pieței interne.

În plus, revizuirea va simplifica și mai mult executarea hotărârilor, în special în cazul cererilor a căror valoare este mai mare decât pragul actual, și va duce la creșterea gradului de încredere al instanțelor și al autorităților competente în materie de executare, care s-ar familiariza cu procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă.

3.5.        Drepturi fundamentale

Așa cum se descrie în detaliu în evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere și în conformitate cu strategia Uniunii privind punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, toate elementele modificării regulamentului respectă drepturile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Este garantat dreptul la un proces echitabil [articolul 47 alineatul (2) din Cartă], deoarece modificarea va duce la sporirea accesului la justiție în ceea ce privește cererile cu valoare redusă în toate cazurile transfrontaliere. În plus, sunt instituite garanții procedurale pentru a se asigura faptul că nivelul sporit de simplificare a procedurii obținut prin modificările propuse nu are un impact negativ asupra drepturilor părților. Astfel, notificarea sau comunicarea prin mijloace electronice cu confirmare de primire va fi utilizată numai în cazul în care părțile sunt de acord cu acest lucru, se va permite o excepție de la obligativitatea ca audierile să aibă loc prin videoconferință/teleconferință în cazul în care o parte dorește să se prezinte în fața instanței, iar pentru cererile cu o valoare mai mare de 2 000 EUR, instanțele nu vor putea refuza solicitarea ca o audiere să se desfășoare prin mijloace de comunicare la distanță, în cazul în care cel puțin una dintre părți solicită acest lucru.

3.6.        Implicații bugetare

Singurele implicații asupra bugetului Uniunii Europene care rezultă din regulamentul propus constau în costurile unice aferente pregătirii unui raport la cinci ani de la data aplicării regulamentului.

2013/0403 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă și a Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 81,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European[12],

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)       Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului[13] a instituit procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă. Aceasta se aplică cererilor comerciale și civile transfrontaliere contestate și necontestate a căror valoare este de cel mult 2 000 EUR. De asemenea, regulamentul a asigurat faptul că hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri sunt executorii fără a fi necesară o procedură intermediară, în special fără a fi nevoie de o hotărâre de încuviințare a executării în statul membru de executare (a fost eliminată procedura de exequatur). Obiectivul general al regulamentului constă în îmbunătățirea accesului la justiție prin reducerea costurilor și accelerarea procedurii civile cu privire la cererile care intră în domeniul său de aplicare, atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi.

(2)       Regulamentul (CE) nr. 861/2007 prevede obligația Comisiei de a prezenta Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European, până la 1 ianuarie 2014, un raport detaliat care să examineze funcționarea procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, inclusiv plafonul cererii care poate fi introdusă în conformitate cu procedura respectivă.

(3)       Raportul[14] Comisiei privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 861/2007 a identificat obstacolele din cauza cărora aplicarea nu este exploatată la întregul potențial în beneficiul consumatorilor și al întreprinderilor, în special al întreprinderilor mici și mijlocii. Raportul indică, printre altele, că pragul redus prevăzut de regulamentul actual împiedică mulți potențiali reclamanți implicați în litigii transfrontaliere să utilizeze procedura simplificată. În plus, o serie de elemente ale procedurii ar putea fi simplificate și mai mult, pentru a reduce costurile și durata litigiilor. Raportul concluzionează că cea mai eficientă modalitate de eliminare a acestor obstacole o reprezintă modificarea regulamentului.

(4)       Consumatorii ar trebui poată beneficia în cea mai mare măsură de oportunitățile oferite de piața unică, iar încrederea acestora nu ar trebui să fie afectată de lipsa unor acțiuni judiciare eficace pentru litigiile care implică un element transfrontalier. Îmbunătățirile referitoare la procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă, propuse în prezentul regulament, sunt menite să le ofere consumatorilor acțiuni judiciare eficace, contribuind astfel la asigurarea respectării în practică a drepturilor lor.

(5)       Majorarea pragului la 10 000 EUR ar fi în special în beneficiul întreprinderilor mici și mijlocii, care, în prezent, sunt descurajate să introducă acțiuni în instanță deoarece în cadrul procedurilor ordinare sau simplificate interne costurile aferente litigiilor sunt disproporționate față de valoarea cererii și/sau durata procedurilor judiciare este prea mare. Majorarea pragului ar îmbunătăți accesul la acțiuni judiciare eficace și rentabile pentru litigiile transfrontaliere care implică întreprinderi mici și mijlocii. Un acces îmbunătățit la justiție ar spori încrederea în tranzacțiile transfrontaliere și ar contribui la valorificarea pe deplin a oportunităților oferite de piața internă.

(6)       Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică tuturor cererilor care implică un element transfrontalier. Printre acestea se numără cazurile în care ambele părți își au domiciliul în același stat membru și doar locul de executare a contractului, locul în care s-a produs evenimentul care a cauzat prejudiciul sau locul de executare a hotărârii este situat în alt stat membru. În special, atunci când reclamantul poate alege, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 44/2001[15] [Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului[16]], între competența instanțelor din statul membru în care atât acesta, cât și pârâtul își au domiciliul și competența instanțelor din statul membru în care se execută contractul sau în care s-a produs evenimentul care a cauzat prejudiciul, alegerea de către reclamant a instanțelor din statul membru în care își au domiciliul ambele părți nu ar trebui să aibă drept efect privarea acestuia de posibilitatea de a utiliza procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă, care, altfel, ar fi disponibilă. În plus, procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă ar trebui să fie disponibilă și în cazurile introduse în fața instanțelor statelor membre ale UE de către sau împotriva unor persoane care își au reședința în țări terțe.

(7)       Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul litigiilor transfrontaliere, dar nimic nu ar trebui să împiedice statele membre să aplice dispoziții identice și procedurilor pur interne privind cererile cu valoare redusă.

(8)       Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă ar putea fi îmbunătățită și mai mult dacă s-ar profita de progresele tehnologice din domeniul justiției care elimină distanța geografică și consecințele acesteia, costurile ridicate și durata mare a procedurilor, ca factori care descurajează accesul la justiție.

(9)       Pentru a reduce și mai mult durata procedurii, ar trebui încurajată în continuare utilizarea, de către părți și instanțe, a tehnologiei de comunicare moderne. Introducerea unei cereri în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă prin mijloace de comunicare electronice ar trebui să fie posibilă ori de câte ori există deja o astfel de tehnologie în statele membre. Pentru documentele care trebuie notificate sau comunicate părților, ar trebui ca notificarea sau comunicarea pe cale electronică să fie echivalentă celei pe cale poștală ori de câte ori tehnologia respectivă este disponibilă în statele membre. Pentru toate celelalte tipuri de comunicare scrisă între părți și instanțe, mijloacele electronice ar trebui să aibă prioritate față de serviciile poștale. În toate cazurile, părțile ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între mijloacele electronice și metodele mai tradiționale pentru introducerea cererii, pentru notificarea sau comunicarea de acte ori pentru alte comunicări între instanță și părți.

(10)     Instanța care pronunță hotărârea ar trebui să notifice hotărârea atât reclamantului, cât și pârâtului în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul regulament.

(11)     Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă este, în esență, una scrisă. Cu toate acestea, în circumstanțe excepționale, atunci când nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri pe baza dovezilor scrise furnizate de părți, instanța poate organiza dezbateri orale. În plus, pentru a proteja drepturile procedurale ale părților, ar trebui organizate întotdeauna dezbateri orale, la cererea a cel puțin uneia dintre părți, atunci când valoarea cererii este mai mare de 2 000 EUR. În fine, instanțele ar trebui să încerce să ajungă la o înțelegere între părți și, prin urmare, în cazul în care părțile declară că sunt dispuse să accepte o soluționare a alternativă a litigiului, instanța ar trebui să organizeze o dezbatere orală în acest scop.

(12)     Dezbaterile orale, precum și administrarea probelor prin intermediul audierii unor martori, a unor experți sau a părților, ar trebui să aibă loc prin mijloace de comunicare la distanță. Acest lucru nu ar trebui să afecteze dreptul unei părți de a se prezenta în fața instanței pentru dezbaterea orală. În cadrul dezbaterilor orale și al administrării probelor, statele membre ar trebui să utilizeze mijloace moderne de comunicare la distanță, care să permită audierea persoanelor fără a fi necesară deplasarea acestora la instanță. În cazul în care persoana audiată are domiciliul în alt stat membru decât cel în care este situată instanța, dezbaterile orale ar trebui să fie organizate în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului[17]. În cazul în care partea care urmează să fie audiată are domiciliul în statul membru în care este situată instanța competentă sau într-o țară terță, audierea poate avea loc prin videoconferință, teleconferință sau prin alt mijloc tehnologic de comunicare la distanță adecvat, în conformitate cu dreptul intern. O parte ar trebui să aibă întotdeauna dreptul de a se prezenta în fața instanței pentru o dezbatere orală, în cazul în care solicită acest lucru. Instanța ar trebui să opteze pentru metoda cea mai simplă și mai ieftină de administrare a probelor.

(13)     Cheltuielile de judecată potențiale pot juca un rol în decizia reclamantului de a introduce sau nu o acțiune în instanță. Pe lângă alte costuri, taxele judiciare îi pot descuraja pe reclamanți să introducă o acțiune în justiție, în special în acele state membre în care taxele judiciare sunt disproporționate. Taxele judiciare ar trebui să fie proporționale cu valoarea cererii pentru a asigura accesul la justiție în cazul cererilor transfrontaliere cu valoare redusă. Prezentul regulament nu vizează armonizarea taxelor judiciare, ci stabilește o limită maximă a taxelor judiciare, procedura devenind astfel accesibilă unui număr semnificativ de reclamanți, acordând, în același timp, statelor membre o mare libertate în alegerea metodei de calcul și în stabilirea valorii taxelor judiciare.

(14)     Pentru plata taxelor judiciare, reclamantul nu ar trebui să fie obligat să efectueze o deplasare sau să angajeze un avocat în acest scop. Ar trebui ca cel puțin transferurile bancare și sistemele de plată online prin cărți de credit sau de debit să fie acceptate de către toate instanțele care au competență în cauze care fac obiectul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă.

(15)     Informațiile privind taxele judiciare și metodele de plată, precum și referitoare la autoritățile sau organizațiile competente să ofere asistență practică în statele membre ar trebui să devină mai transparente și ușor de accesat pe internet. Statele membre ar trebui să furnizeze aceste informații Comisiei, care, la rândul său, ar trebui să se asigure că acestea sunt puse la dispoziția publicului și difuzate pe scară largă.

(16)     Ar trebui să se clarifice în Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului[18] faptul că, atunci când un litigiu intră în domeniul de aplicare al procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, această procedură ar trebui să fie disponibilă și pentru o parte la o procedură europeană de somație de plată care a făcut opoziție la o somație europeană de plată.

(17)     Pentru a îmbunătăți protecția pârâtului, formularele-tip din anexele I, II, III și IV la Regulamentul (CE) nr. 861/2007 ar trebui să conțină informații cu privire la consecințele pe care le are pentru pârât faptul că acesta nu contestă cererea sau nu se înfățișează în instanță, în special cu privire la posibilitatea pronunțării sau executării unei hotărâri împotriva sa și cu privire la faptul că poate fi obligat să plătească cheltuielile de judecată. Informațiile din anexe ar trebui să reflecte modificările prevăzute de prezentul regulament, de exemplu cele care vizează facilitarea utilizării mijloacelor de comunicare la distanță între instanțe și părți.

(18)     În ceea ce privește modificările anexelor I, II, III și IV la prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei. Este deosebit de important ca în timpul activității sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(19)     În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, [Regatul Unit și Irlanda au notificat dorința acestora de a lua parte la adoptarea și aplicarea prezentului regulament]/[fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, Regatul Unit și Irlanda nu vor participa la adoptarea prezentului regulament, acestor țări nu le vor reveni obligații în temeiul regulamentului și nu vor face obiectul aplicării sale].

(20)     În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu îi revin obligații în temeiul regulamentului și nu face obiectul aplicării sale.

(21)     Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 861/2007 și nr. 1896/2006 ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 861/2007 se modifică după cum urmează:

(1) Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Domeniul de aplicare

1.           Prezentul regulament se aplică în materie civilă și comercială, indiferent de natura instanței, atunci când valoarea cererii, fără să se ia în considerare dobânzile, cheltuielile și alte costuri, nu depășește 10 000 EUR în momentul primirii formularului de cerere de către instanța competentă. Prezentul regulament nu se aplică în special în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte și omisiuni în cadrul exercitării autorității publice (acta iure imperii).

2.           Prezentul regulament nu se aplică în cazul în care, la momentul primirii formularului de cerere de către instanța competentă, toate elementele următoare, dacă este cazul, sunt într-un singur stat membru:

(a) domiciliul sau reședința obișnuită a părților;

(b) locul de executare a contractului;

(c) locul în care au survenit faptele care stau la baza cererii;

(d) locul de executare a hotărârii;

(e) instanța competentă.

Domiciliul se stabilește în conformitate cu [articolele 59 și 60 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001]/[articolele 62 și 63 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012].

3.           Prezentul regulament nu se aplică aspectelor referitoare la:

(a) starea civilă sau capacitatea juridică a persoanelor fizice;

(b) drepturile patrimoniale născute din regimurile matrimoniale, obligații de întreținere, testamente și succesiuni;

(c) faliment, proceduri privind lichidarea societăților insolvabile sau a altor persoane juridice, acorduri amiabile, proceduri de concordate și alte proceduri similare;

(d) asigurări sociale;

(e) arbitraj;

(f) dreptul muncii;

(g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind cererile având ca obiect plata unei sume de bani; sau

(h) atingeri aduse dreptului la viață privată sau drepturilor privind personalitatea, inclusiv calomnia.

4.           În prezentul regulament, termenul <<stat membru>> înseamnă statele membre cu excepția Danemarcei.”

(2) Articolul 3 se elimină.

(3) Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a) La alineatul (4) paragraful al doilea, se adaugă următoarea teză:

„ Instanța îl informează pe reclamant cu privire la respingerea cererii.”

(b) Alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

 „5. Statele membre se asigură că formularul-tip de cerere A este disponibil pe suport de hârtie la toate instanțele în care se poate iniția procedura cu privire la cererile cu valoare redusă, precum și în format electronic pe site-urile internet ale acestor instanțe sau pe site-ul internet al autorității centrale competente.”

(4) La articolul 5, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1. Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă. Instanța dispune organizarea unei dezbateri orale în cazul în care consideră că nu poate pronunța hotărârea pe baza probelor scrise prezentate de părți sau la solicitarea uneia dintre părți. Instanța poate refuza o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de circumstanțele cauzei, nu este necesară o dezbatere orală pentru desfășurarea echitabilă a procedurii. Acest refuz se motivează în scris. Refuzul nu poate fi contestat separat față de alte căi de atac introduse împotriva hotărârii în sine.

Instanța nu poate refuza o cerere de organizare a unei dezbateri orale atunci când:

(a) valoarea cererii este mai mare de 2 000 EUR sau

(b) ambele părți își exprimă disponibilitatea de a accepta o soluționare alternativă a litigiului și solicită o dezbatere orală în fața instanței, în acest scop.”

(5) Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Dezbaterea orală

1.           Dezbaterea orală are loc prin videoconferință, teleconferință sau alte mijloace tehnologice de comunicare la distanță adecvate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1206/2001, în cazul în care domiciliul părții care urmează să fie audiată este în alt stat membru decât cel în care își are sediul instanța competentă.

2.           O parte are întotdeauna dreptul de a compărea în fața instanței și de a fi audiată în persoană în cazul în care solicită acest lucru.”

(6) Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Administrarea probelor

1.           Instanța stabilește mijloacele de administrare a probelor și nivelul probatoriu necesare pentru pronunțarea hotărârii în conformitate cu dispozițiile privind admisibilitatea probelor. Instanța poate admite administrarea probelor prin declarații scrise ale martorilor, ale experților sau ale părților. Atunci când administrarea probelor implică audierea unei persoane, audierea are loc în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 8.

2.           Instanța poate admite audierea experților sau depoziții orale doar în cazul în care hotărârea nu poate fi pronunțată pe baza dovezilor prezentate de către părți.

3.           Instanța utilizează metoda cea mai simplă și mai puțin oneroasă de administrare a probelor.”

(7) Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Acordarea de asistență părților

1.           Statele membre asigură faptul că părțile pot primi asistență practică pentru completarea formularelor. Această asistență este disponibilă în special pentru a determina dacă procedura poate fi utilizată pentru a soluționa litigiul în cauză și pentru a stabili instanța competentă, pentru a calcula dobânda datorată și pentru a identifica documentele care trebuie anexate.

2.           Statele membre se asigură că informațiile cu privire la autoritățile sau organizațiile competente să ofere asistență în conformitate cu alineatul (1) sunt disponibile pe suport de hârtie la toate instanțele la care se poate iniția procedura cu privire la cererile cu valoare redusă, precum și în format electronic pe site-urile internet ale acestor instanțe sau ale autorității centrale competente.”

(8) Articolul 13 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 13

Notificarea sau comunicarea actelor și alte comunicări între părți și instanță

1.           Documentele menționate la articolul 5 alineatul (2) și la articolul 7 alineatul (2) sunt notificate sau comunicate prin poștă sau pe cale electronică, cu o confirmare de primire care să includă data primirii. Documentele se notifică sau comunică pe cale electronică numai unei părți care a acceptat în mod expres, în prealabil, notificarea sau comunicarea documentelor pe cale electronică. Notificarea sau comunicarea pe cale electronică poate fi atestată printr-o confirmare automată de primire.

2.           Toate tipurile de comunicare scrisă între instanță și părți care nu sunt menționate la alineatul (1) au loc pe cale electronică, cu confirmare de primire, în cazul în care astfel de mijloace sunt acceptabile în procedurile din cadrul legislației naționale și numai atunci când partea respectivă acceptă astfel de mijloace de comunicare.

3.           În cazul în care nu este posibilă notificarea sau comunicarea actelor în conformitate cu alineatul (1), aceasta poate avea loc prin oricare dintre metodele prevăzute la articolul 13 sau 14 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006. În cazul în care nu este posibilă comunicarea în conformitate cu alineatul (2), poate fi utilizată orice altă metodă de comunicare acceptată în temeiul legislației naționale.”

(9) Se introduce următorul nou articol:

„Articolul 15a

Taxe judiciare și modalități de plată

1.           Taxa judiciară percepută pentru o procedură europeană cu privire la cererile cu valoare redusă nu poate depăși 10 % din valoarea cererii, fără să se ia în considerare dobânzile, cheltuielile și alte costuri. Dacă statele membre impun o taxă judiciară minimă pentru o procedură europeană cu privire la cererile cu valoare redusă, această taxă nu poate depăși 35 EUR la momentul primirii formularului de cerere de către instanța competentă.

2.           Statele membre se asigură că părțile pot plăti taxele judiciare prin mijloace de plată la distanță, inclusiv prin transfer bancar și printr-un sistem de plată cu cărți de credit sau de debit.”

(10) La articolul 17, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. Articolele 15a și 16 se aplică în cazul tuturor căilor de atac.”

(11) Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

Standarde minime pentru căile de atac

1.           Un pârât care nu s-a înfățișat în instanță are dreptul să conteste hotărârea pronunțată în cadrul unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă înaintea instanței competente din statul membru în care a fost pronunțată hotărârea în cazul în care:

(a) pârâtului nu i-a fost notificat sau comunicat formularul de cerere în timp util și astfel încât să își poată pregăti apărarea sau

(b) pârâtul nu a putut contesta cererea din cauza unor evenimente de forță majoră sau a unor circumstanțe excepționale care nu au survenit din vina pârâtului;

cu excepția situației în care pârâtul nu a contestat hotărârea atunci când a avut posibilitatea să o facă.

2.           Termenul în care se poate introduce calea de atac împotriva hotărârii este de 30 de zile. Acesta începe să curgă de la data la care pârâtul a luat efectiv cunoștință de conținutul hotărârii și a fost în măsură să acționeze, dar nu mai târziu de la data primei măsuri de executare care are drept efect faptul indisponibilitatea totală sau parțială a unor bunuri ale pârâtului. Termenul nu poate fi prelungit din motive de distanță.

3.           Dacă instanța respinge calea de atac, invocând faptul că niciunul dintre motivele menționate la alineatul (1) nu se aplică, hotărârea rămâne în vigoare.

Dacă instanța hotărăște că se justifică un control jurisdicțional al hotărârii, pe baza unuia dintre motivele menționate la alineatul (1), hotărârea pronunțată în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă este nulă și neavenită. Cu toate acestea, creditorul nu pierde avantajul care rezultă din întreruperea termenelor de prescripție sau de decădere.”

(12) Articolul 21 alineatul (2) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) o copie a certificatului menționat la articolul 20 alineatul (2) și, în cazul în care este necesar, o traducere a conținutului hotărârii, prevăzut la secțiunea 4.3 din certificat, în limba oficială a statului membru care execută hotărârea sau – în cazul în care statul membru respectiv are mai multe limbi oficiale – în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale de procedură ale instanței judecătorești situate în locul în care se urmărește executarea, în conformitate cu legislația statului membru în cauză sau în altă limbă pe care statul membru care execută hotărârea a indicat că o acceptă. Fiecare stat indică cel puțin o limbă oficială a instituțiilor Uniunii Europene, alta decât cea proprie, pe care o poate accepta în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă. Traducerea conținutului hotărârii, prevăzut la punctul 4.3 din certificat, se efectuează de către un traducător autorizat într-unul dintre statele membre.”

(13) Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 25

Informații privind instanțele competente, mijloacele de comunicare, căile de atac, taxele judiciare, metodele de plată și controlul jurisdicțional al hotărârii

1.           Statele membre informează Comisia până cel târziu la data de [6 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului] cu privire la:

(a) instanțele competente să pronunțe o hotărâre în cadrul unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă;

(b) mijloacele de comunicare acceptate în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, de care dispun instanțele în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);

(c) taxele judiciare aferente procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă sau modul de calcul al acestora, precum și metodele de plată acceptate pentru achitarea taxelor judiciare în conformitate cu articolul 15a;

(d) autoritățile sau organizațiile competente pentru furnizarea de asistență practică în conformitate cu articolul 11;

(e) dacă există posibilitatea exercitării unei căi de atac în temeiul normelor interne de drept procedural, în conformitate cu articolul 17, termenul în care trebuie introdusă o astfel de cale de atac și instanța competentă;

(f) procedurile de solicitare a controlului jurisdicțional prevăzute la articolul 18;

(g) limbile acceptate în temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (b) și

(h) autoritățile competente să execute hotărârea și autoritățile competente pentru punerea în aplicare a articolului 23.

Statele membre informează Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestor informații.

2.           Comisia pune la dispoziția publicului informațiile comunicate în conformitate cu alineatul (1), prin orice mijloace corespunzătoare, de exemplu prin publicarea acestora pe internet.”

(14) Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 26 Modificarea anexelor

1.           Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 27, cu privire la modificarea anexelor I, II, III și IV.”

(15) Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 27 Exercitarea delegării

1.           Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la prezentul articol.

2.           Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 26 se conferă Comisiei pentru o perioadă nedeterminată începând cu [data intrării în vigoare].

3.           Delegarea de competențe menționată la articolul 26 poate fi revocată oricând de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării competenței specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Aceasta nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate care este deja în vigoare.

4.           De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5.           Un act delegat adoptat în temeiul articolului 26 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție de către Parlamentul European sau de către Consiliu în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea perioadei respective, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Perioada în cauză se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

(16) Articolul 28 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 28 Revizuire

Până la [5 ani de la data începerii aplicării], Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind funcționarea prezentului regulament. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri de acte legislative.

În acest scop și până la aceeași dată, statele membre furnizează Comisiei informații privind numărul de cereri introduse în temeiul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, precum și numărul de solicitări de executare a hotărârilor pronunțate în cadrul unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.”

Articolul 2

Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 17

Efectele opoziției

1.           În cazul în care s-a făcut opoziție, în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (2), procedura continuă în fața instanțelor competente ale statului membru de origine, cu excepția cazului în care reclamantul cere în mod expres ca procedura să ia sfârșit în acest caz. Procedura continuă în conformitate cu normele:

(a) oricărei proceduri simplificate aplicabile, în special ale procedurii prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 861/2007; sau

(b) procedurii civile de drept comun.

Atunci când reclamantul a introdus cererea în cadrul procedurii europene a somației de plată, nicio dispoziție a legislației naționale nu aduce atingere poziției sale în cursul procedurii civile de drept comun ulterioare.

2.           Trecerea la procedura civilă în sensul alineatului (1) literele (a) și (b) este reglementată de legislația statului membru de origine.

3.           Reclamantul este informat cu privire la orice opoziție făcută de pârât și cu privire la orice trecere la procedura civilă, în sensul alineatului (1).”

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la [6 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European                       Pentru Consiliu

Președintele                                                  Președintele

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.           CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              1.1.    Denumirea propunerii/inițiativei

              1.2.    Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

              1.3.    Tipul propunerii/inițiativei

              1.4.    Obiective

              1.5.    Motivul (motivele) propunerii/inițiativei

              1.6.    Durata acțiunii și impactul financiar al acesteia

              1.7.    Modul (modurile) de gestionare preconizat(e)

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

              2.1.    Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

              2.2.    Sistemul de gestiune și control

              2.3.    Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

              3.1.    Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

              3.2.    Impactul estimat asupra cheltuielilor

              3.2.1. Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

              3.2.2. Impactul estimat asupra creditelor operaționale

              3.2.3. Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

              3.2.4. Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

              3.2.5. Participarea terților la finanțare

              3.3.    Impactul estimat asupra veniturilor:

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.           CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.        Denumirea propunerii/inițiativei

Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă și a Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată

1.2.        Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB[19]

Titlul 33 - Justiție

1.3.        Tipul propunerii/inițiativei

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare[20]

Ø Propunere/inițiativă care se referă la prelungirea unei acțiuni existente

¨ Propunere/inițiativă care se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă

1.4.        Obiective

1.4.1.     Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

Dezvoltarea unui spațiu de justiție; justiție pentru creștere

1.4.2.     Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Obiectivul specific nr.

Cooperare judiciară în materie civilă și comercială

Activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

33 03

1.4.3.     Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/grupurilor vizate.

Creșterea nivelului de simplificare, reducerea costurilor și a duratei procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, precum și îmbunătățirea accesului la justiție pentru cererile cu valoare redusă

1.4.4.     Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

[…]

Eficiența și eficacitatea se verifică prin intermediul următorilor indicatori:

- creșterea numărului cererilor introduse în cadrul PECVR, luând în considerare atât cererile a căror valoare este mai mică de 2 000 EUR, cât și cele a căror valoare este între 2 000 și 10 000 EUR, informațiile utilizate fiind preluate de la RJE, din sondaje Eurobarometru, de la ECC-Net;

- reducerea globală a costurilor și a duratei procedurii pentru fiecare caz, inclusiv a costurilor cu traducerea formularului D, informațiile utilizate fiind preluate din sondaje Eurobarometru și de la ECC-Net;

- îmbunătățirea transparenței informațiilor privind taxele judiciare și modalitățile de plată, precum și privind asistența practică, informațiile utilizate fiind preluate din sondaje Eurobarometru și de la ECC­Net;

- reducerea volumului de muncă al instanțelor pentru fiecare caz, prin utilizarea PECVR în locul procedurilor naționale ordinare sau simplificate, informațiile utilizate fiind preluate de la RJE și de la interviuri cu judecători în mai multe state membre.

1.5.        Motivul (motivele) propunerii/inițiativei

1.5.1.     Cerințe de îndeplinit pe termen scurt sau lung

Revizuirea Regulamentului 861/2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă

1.5.2.     Valoarea adăugată a implicării UE

[…] Necesitatea unei acțiuni la nivelul UE a fost stabilită încă din 2007, la adoptarea Regulamentului (CE) nr. 861/2007. Principala justificare a actualei acțiuni constă în reducerea suplimentară a costurilor disproporționate ale soluționării litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă în UE. Acest obiectiv nu poate fi atins de statele membre deoarece se referă la o procedură instituită printr-un regulament al UE. Este necesară o acțiune la nivelul UE pentru a îmbunătăți și simplifica mai mult procedura europeană și pentru ca aceasta să fie disponibilă pentru un număr mai mare de cauze, prin extinderea domeniului de aplicare al acesteia și prin majorarea pragului maxim, spre beneficiul consumatorilor și al IMM-urilor.

1.5.3.     Învățăminte desprinse din experiențele anterioare similare

[…]

În ciuda beneficiilor pe care le-ar putea aduce în ceea ce privește reducerea costurilor și a timpului aferent litigiilor privind cererile transfrontaliere, procedura este în continuare puțin cunoscută și insuficient utilizată deși au trecut câțiva ani de la intrarea în vigoare a regulamentului. Parlamentul European a afirmat, într-o rezoluție[21] din 2011, că mai sunt multe de făcut în ceea ce privește securitatea juridică, barierele lingvistice și transparența procedurilor. Acesta a invitat Comisia să ia măsuri pentru a se asigura că întreprinderile și consumatorii sunt mai bine informați referitor la instrumentele legislative existente, cum ar fi procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă, și că le utilizează. Consumatorii și întreprinderile interesate au susținut, de asemenea, că regulamentul ar trebui îmbunătățit în continuare pentru ca întreprinderile, în special IMM-urile, și consumatorii să beneficieze de acesta. Statele membre au identificat, la rândul lor, anumite deficiențe ale actualului regulament, care ar trebui abordate.

1.5.4.     Coerența și posibila sinergie cu alte instrumente relevante

 Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (Regulamentul Bruxelles I reformat) vizează armonizarea normelor de drept internațional privat privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. Acesta prevede, printre altele, că „hotărârile judecătorești pronunțate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesară vreo procedură specială”. Astfel de proceduri speciale, care vor fi eliminate de la 10 ianuarie 2015 în cazul tuturor hotărârilor în materie civilă și comercială, sunt cunoscute sub denumirea de „exequatur”.

Regulamentul PECVR este, în esență, un instrument care simplifică procedurile de soluționare a litigiilor care privesc cererile cu o valoare redusă, și anume depunerea cererii prin intermediul unui formular-tip, desfășurarea procedurii, în principiu, prin mijloace scrise, audierea părților și administrarea probelor, reprezentarea părților, costurile și termenele.

Regulamentul PECVR conține, de asemenea, norme care elimină procedura de exequatur pentru recunoașterea hotărârilor pronunțate prin intermediul acestei proceduri simplificate (articolul 20), iar în această privință se suprapune cu Regulamentul Bruxelles I reformat. Cu toate acestea, în ceea ce privește certificatul de executare, în Regulamentul PECVR acesta este simplificat față de Regulamentul Bruxelles I reformat, formularul D utilizat în cadrul PECVR reprezentând o versiune simplificată a anexei I la Regulamentul Bruxelles I reformat.

De la 10 ianuarie 2015 (data intrării în vigoare a Regulamentului Bruxelles I reformat), majoritatea covârșitoare a dispozițiilor Regulamentului PECVR care se referă la simplificarea procedurilor, precum și cele privind executarea, în măsura în care reprezintă o simplificare față de Regulamentul Bruxelles I reformat vor reprezenta în continuare o valoare adăugată a PECVR.

1.6.        Durata acțiunii și impactul financiar al acesteia

¨ Propunere/inițiativă cu durată limitată

– ¨  Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

– ¨  Impactul financiar din AAAA până în AAAA

Ø Propunere/inițiativă cu durată nelimitată

– punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate de la data adoptării regulamentului

– urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.        Modelul (modelele) de gestionare avute în vedere[22]

Ø Gestiune centralizată directă de către Comisie

¨ Gestiune centralizată indirectă, prin delegarea sarcinilor de execuție:

– ¨  agențiilor executive

– ¨  organismelor instituite de Comunități[23]

– ¨  organismelor publice naționale/organismelor cu misiune de serviciu public

– ¨  persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană, identificate în actul de bază relevant în sensul articolului 49 din Regulamentul financiar

¨ Gestiune partajată cu statele membre

¨ Gestiune descentralizată împreună cu țări terțe

¨ Gestiune în comun cu organizații internaționale (a se preciza)

Dacă se indică mai multe moduri de gestionare, se furnizează detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

2.           MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.        Dispoziții în materie de monitorizare și raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

[...] Va avea loc o revizuire/Va fi elaborat un raport după 5 ani. Rapoartele ar trebui să fie însoțite de propuneri de modificare, dacă este necesar.

2.2.        Sistemul de gestiune și control

2.2.1.     Riscul (riscurile) identificat(e)

[...] Nu au fost identificate riscuri.

2.2.2.     Metoda (metodele) de control preconizată (preconizate)

[...] N/A

2.3.        Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

[...] N/A

3.           IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.        Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

· Linii bugetare de cheltuieli existente

În ordinea rubricilor și a liniilor bugetare din cadrul financiar multianual.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tip de cheltuieli || Contribuție

Număr [Descriere………………………………...….] || Dif./ Nedif. ([24]) || Țări AELS[25] || Țări candidate[26] || Țări terțe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul financiar

[3] || [33.03.01 [programul „Justiție”] || Diferențiate || NU || NU || NU || NU

· Noile linii bugetare a căror creare se solicită

În ordinea rubricilor și a liniilor bugetare din cadrul financiar multianual.

Rubrica din cadrul financiar multianual || Linia bugetară || Tip de cheltuieli || Contribuție

Număr [Rubrica……………………………………..] || Dif./ Nedif. || Țări AELS || Țări candidate || Țări terțe || În sensul articolului 18 alineatul (1) litera (aa) din Regulamentul financiar

[3] || [XX.YY.YY.YY] || || DA/NU || DA/NU || DA/NU || DA/NU

3.2.        Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.     Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Rubrica din cadrul financiar multianual: || Număr || [Rubrica 3..........................................................................................................]

DG: JUST || || || Anul 2014[27] || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || TOTAL

Ÿ Credite operaționale || || || || || || || ||

Numărul liniei bugetare: 33.03 01 || Angajamente || (1) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0,150 || 0 || 0 || 150 000

Plăți || (2) || 0 || 0 || 0 || 0 || 0,150 || 0 || 0 || 150 000

Numărul liniei bugetare || Angajamente || (1a) || || || || || || || ||

Plăți || (2a) || || || || || || || ||

Credite cu caracter administrativ finanțate  din bugetul anumitor programe[28] || || || || || || || ||

Numărul liniei bugetare || || (3) || || || || || || || ||

TOTAL credite pentru DG JUST || Angajamente || = 1 + 1a+ 3 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0,150 || 0 || 0 || 150 000

Plăți || = 2 + 2a +3 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0,150 || 0 || 0 || 150 000

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || || || || || || || ||

Plăți || (5) || || || || || || || ||

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || || ||

TOTAL credite în cadrul RUBRICII 3 din cadrul financiar multianual || Angajamente || =4+ 6 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0,150 || 0 || 0 || 150 000

Plăți || =5+ 6 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0,150 || 0. || 0 || 150 000

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici:

Ÿ TOTAL credite operaționale || Angajamente || (4) || || || || || || || ||

Plăți || (5) || || || || || || || ||

Ÿ TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul anumitor programe || (6) || || || || || || || ||

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 4 din cadrul financiar multianual (Suma de referință) || Angajamente || =4+ 6 || || || || || || || ||

Plăți || =5+ 6 || || || || || || || ||

Rubrica din cadrul financiar multianual: || 5 || „Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul 2014 || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || TOTAL

DG: JUST ||

Ÿ Resurse umane || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,182

Ÿ Alte cheltuieli administrative || 0,015 || 0,015 || 0,015 || 0,015 || 0,015 || 0,015 || 0,015 || 0,105

TOTAL DG JUST || Credite || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,287

TOTAL credite în cadrul RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || (Total angajamente = Total plăți) || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,287

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| || || Anul 2014 || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || TOTAL

TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1 - 5 din cadrul financiar multianual || Angajamente || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,191 || 0,041 || 0,041 || 0,437

Plăți || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,191 || 0,041 || 0,041 || 0,437

3.2.2.     Impactul estimat asupra creditelor operaționale

– ¨  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

– Ø  Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

Obiective și realizări ò || || || Anul 2014 || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 ||  Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || TOTAL

REALIZĂRI

Tipul realizării[29] || Costul mediu al realizării || Număr de realizări || Cost || Număr de  realizări || Cost || Număr de  realizări || Cost || Număr de  realizări || Cost || Număr de realizări || Cost || Număr de realizări || Cost || Număr de realizări || Cost || Număr total de realizări || Costuri totale

OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 1 Monitorizarea punerii în aplicare[30] || || || || || || || || || || || || || || || ||

-Realizare || || || || 0 || || 0 || || 0 || || 0 || 1 || 0,150 || || 0 || || 0 || 1 || 0,150

-Realizare || || || || || || || || || || || || || || || || || ||

-Realizare || || || || || || || || || || || || || || || || || ||

Subtotal obiectivul specific nr. 1 || || 0 || || 0 || || 0 || || 0 || 1 || 0,150 || || 0 || || 0 || 1 || 0,150

OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 2… || || || || || || || || || || || || || || || ||

-Realizare || || || || || || || || || || || || || || || || || ||

Subtotal obiectivul specific nr. 2 || || || || || || || || || || || || || || || ||

COSTURI TOTALE || || 0 || || 0 || || 0 || || 0 || 1 || 0,150 || || 0 || || 0 || 1 || 0,150

3.2.3.     Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.  Sinteză

–      Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite administrative

–      X Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite administrative, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul 2014[31] || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || TOTAL

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || ||

Resurse umane || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,182

Alte cheltuieli administrative || 0,015 || 0,015 || 0,015 || 0,015 || 0,0,15 || 0,015 || 0,015 || 0,105

Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,287

În afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual[32] || || || || || || || ||

Resurse umane || || || || || || || ||

Alte cheltuieli administrative || || || || || || || ||

Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual || || || || || || || ||

TOTAL || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,041 || 0,287

3.2.3.2.  Necesarul de resurse umane estimat

– Ø  Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane

– ¨  Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimarea trebuie exprimată în valoare întreagă (sau cel mult cu o zecimală)

|| Anul 2014 || Anul 2015 || Anul 2016 || Anul 2017 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020

Ÿ Posturi din schema de personal (posturi de funcționari și de agenți temporari)

33 01 01 01 (la sediu și în birourile de reprezentare ale Comisiei) || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026

XX 01 01 02 (în delegații) || || || || || || ||

XX 01 05 01 (cercetare indirectă) || || || || || || ||

10 01 05 01 (cercetare directă) || || || || || || ||

Ÿ Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI)[33]

XX 01 02 01 (AC, INT, END din „pachetul global”) || || || || || || ||

XX 01 02 02 (AC, INT, JED, AL și END în delegații) || || || || || || ||

XX 01 04 aa[34] || - la sediu[35] || || || || || || ||

- în delegații || || || || || || ||

XX 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării indirecte) || || || || || || ||

10 01 05 02 (AC, INT, END în cadrul cercetării directe) || || || || || || ||

Alte linii bugetare (a se preciza) || || || || || || ||

TOTAL || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026 || 0,026

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi acoperit de efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja gestionării acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

Funcționari și agenți temporari || Funcționarii implicați vor monitoriza aplicarea actului legislativ în statele membre și vor pregăti măsuri de punere în aplicare, astfel cum sunt descrise la articolul 26, vor pregăti activitățile comitetului (articolul 27) și vor efectua o revizuire a regulamentului în anul n + 5 (articolul 28).

Personal extern || n/a

3.2.4.     Compatibilitatea cu cadrul financiar multianual actual

– Ø  Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

A se explica reprogramarea necesară, precizându-se liniile bugetare în cauză și sumele aferente.

– ¨  Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual[36].

A se explica necesitatea efectuării acestei acțiuni, precizând rubricile și liniile bugetare în cauză, precum și sumele aferente.

3.2.5.     Participarea terților la finanțare

ØPropunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților

– Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată în cele ce urmează:

Credite de angajament în milioane EUR (cu 3 zecimale)

|| Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020 || Total

A se preciza organismul care asigură cofinanțarea || || || || || || || ||

TOTAL credite cofinanțate || || || || || || || ||

3.3.        Impactul estimat asupra veniturilor

– Ø  Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

– ¨  Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

– ¨         asupra resurselor proprii

– ¨         asupra diverselor venituri

milioane EUR (cu 3 zecimale)

Linia bugetară pentru venituri: || Credite disponibile pentru exercițiul bugetar în curs || Impactul propunerii/inițiativei[37]

Anul N || Anul N+1 || Anul N+2 || Anul N+3 || Anul 2018 || Anul 2019 || Anul 2020

Articolul............. || || || || || || || ||

Pentru diversele venituri alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul a impactului asupra veniturilor.

[1]               Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că „Uniunea oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție, fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor”. În vederea instituirii unui astfel de spațiu, Uniunea Europeană trebuie să dezvolte o cooperare judiciară în materie civilă cu incidență transfrontalieră.

[2]               Tabloul de bord al UE în materie de justiție, disponibil la http://ec.europa.eu/justice/effective-justice/scoreboard/index_en.htm.

[3]               Alte elemente de simplificare prevăzute de regulament sunt termenele-limită specifice aferente actelor procedurale pentru părți și pentru instanță și faptul că principiul conform căruia partea care pierde plătește este limitat la costuri rezonabile.

[4]               Rezoluția PE din 25 octombrie 2011 referitoare la soluționarea alternativă a litigiilor în materie civilă, comercială și de familie, [2011/2117 (INI)].

[5]               Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor referitoare la un raport privind cetățenia UE: „Cetățenii UE: drepturile voastre, viitorul vostru”, COM(2013) 269 final, p. 15-16.

[6]               COM(2012) 225 final.

[7]               Sondajul Eurobarometru special nr. 395 referitor la procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă, disponibil la http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/ebs/ebs_395_sum_en.pdf.

[8]               Comisia a primit mai multe răspunsuri sub formă de documente separate, de sine stătătoare. Rezultatele prezentate aici în procente reflectă numai răspunsurile înregistrate în cadrul consultării online. Cu toate acestea, toate răspunsurile au fost luate în considerare în evaluarea impactului.

[9]               Austria, Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia și Țările de Jos.

[10]             Utilizarea serviciilor poștale este obligatorie în trei etape ale procedurii: la notificarea sau comunicarea cererii pârâtului, la notificarea sau comunicarea hotărârii reclamantului și la notificarea sau comunicarea hotărârii pârâtului. Nu reiese în mod clar din textul actual al regulamentului dacă și citația pentru a participa la audieri trebuie notificată sau comunicată. Cu toate acestea, în practică, în multe state membre, toate comunicările dintre părți și instant sunt efectuate prin poștă.

[11]             A se vedea cauza C-119/13, Eco-cosmetics Gmbh & Co.KG/Virginie Laetitia Barbara Dupuy, cauza C120/13, Raiffeisenbank St. Georgen reg. Gen. m.b.h/Tetyana Bonchyk, și C-121/13, Rechtsanwaltskanzlei CMS Hasche Sigle, Partnerschaftsgesellschaft/Xceed Holding Ltd.

[12]             JO C, , p. .

[13]             Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă (JO L 199, 31.7.2007, p. 1).

[14]             JO C, , p. .

[15]             Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, 16.1.2001, p. 1).

[16]             Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1).

[17]             Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (JO L 174, 27.6.2001, p. 1).

[18]             Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, 30.12.2006, p. 1).

[19]             ABM (activity based management): gestionarea pe activități – ABB (activity based budgeting): stabilirea bugetului pe activități.

[20]             Astfel cum sunt menționate la articolul 49 alineatul (6) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

[21]             Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2011 privind soluționarea alternativă a litigiilor în materie civilă, comercială și de familie [2011/2117 (INI)].

[22]             Explicațiile privind modurile de gestionare, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

[23]             Astfel cum sunt menționate la articolul 185 din Regulamentul financiar.

[24]             Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate

[25]             AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

[26]             Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

[27]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

[28]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

[29]             Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

[30]             Conform descrierii din secțiunea 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”

[31]             Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

[32]             Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

[33]             AC = agent contractual; INT = personal interimar („Intérimaire”); JED = „Jeune Expert en Délégation” (expert tânăr în delegații); AL = agent local; END= expert național detașat.

[34]             Sub plafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”)

[35]             În special pentru fonduri structurale, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit (FEP).

[36]             A se vedea punctele 19 și 24 din Acordul interinstituțional.

[37]             În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizațiile pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea a 25 % pentru costuri de colectare.